Varujan Vosganian Foto: AGERPRES

 De ce s-a divizat opozitia iar liderii PSD si PNL se suspecteaza reciproc de aranjamente cu presedintele Traian Basescu? Care este strategia liberalilor la motiunea de cenzura anuntata de pesedisti la sesiunea din toamna? Vor intra liberalii la guvernare alaturi de PDL in toamna, asa cum sustine Victor Ponta? Care sunt perspectivele economice, dupa discutiile cu delegatia FMI? Vicepresedintele PNL, Varujan Vosganian, va discuta online cu cititorii HotNews.ro joi, incepand cu ora 13.00.

• Puneti intrebari prin formularul de comentarii de la sfarsitul articolului accesand site-ul www.hotnews.ro
• Cititi cu atentie regulile discutiei online pentru ca intrebarile sa fie validate

Eu nu cred ca judecatorii Curtii Constitutionale erau obositi, ci mai degraba se gaseau intr-o mare incurcatura. Daca ar fi socotit taierile de pensii neconstitutionale, asta ar fi dus la caderea guvernului si Curtea Constitutionala ar fi facut ceea ce clasa politica, prin motiunea de cenzura, nu a izbutit. Daca le-ar socoti constitutionale, singurul argument ar fi caracterul lor temporar, ceea ce va face Curtea Constitutionala de ras, pentru ca toata lumea stie ca termenul de 31 decembrie nu a fost decat un tertip guvernamental.

Update: Curtea Constitutionala se pare ca a respins legile  ( informatiile nu sunt inca oficiale), varianta corecta, deci, ar putea ramane prima…

„ La întâlnirea săptămânală a președinților comisiilor de specialitate s-au adoptat câteva rezoluții privind chestiuni tematice. Cele mai multe, însă, au fost legate de un eveniment pe care dorim să-l organizăm săptămâna viitoare și cu asta aș vrea să încep. Este vorba despre prezentarea programului liberal Noua economie. În timpul Congresului am prezentat o platformă, care a fost bază de discuții, ea s-a materializat într-un program liberal, care se cheamă Noua economie și care pornește de la patru obiective:

1.   Reforma marilor sisteme publice - e vorba de sistemul de educație, de sănătate și de protecție socială. Observați că nu mai vorbim de domenii, ci vorbim de sisteme publice, de politici publice, în sensul că ele au elemente comune și presupun o anume viziune asupra statului.

2.   O administrație noua

3.   O nouă politică industrială

4.   O nouă politică agricolă (mai mult…)

Dragi prieteni ai blogului,

Va invit marti, 4 mai 2010, la orele 18.30, la sediul PNL din str. Kiseleff , nr 57, la o intalnire a Clubului Bloggerilor Liberali.

Va astept cu drag!

Declaratie Varujan Vosganian, in urma intrunirii Consiliul Național Executiv al Partidului Național Liberal de ieri, 29 martie, care a luat în discuții câteva chestiuni de actualitate de natură politică și, potrivit atribuțiilor sale, a rezolvat câteva probleme de natură organizatorică.

 Printre cele dintâi a fost decizia pe care am luat-o și care fusese prefigurată deja de săptămâna trecută privind depunerea unei moțiuni simple pe tema educației. Colegul nostru din Consiliul Național, Andrei Marga, a făcut o prezentare a temelor de fond ale acestei moțiuni simple, care se referă la situația de ansamblu a învățământului românesc, la modul în care este el finanțat, la faptul că veniturile profesorilor scad în continuare și la consecințele sociale privind relația precară dintre guvern și partenerii sociali. Moțiunea simplă va fi depusă de grupul parlamentar din Senat și probabil că în săptămâna viitoare vom asista și la dezbaterea publică în măsura în care președintele Senatului, Biroul Permanent al Senatului vor programa dezbaterea săptămâna viitoare. Noi vom face toate demersurile astfel încât depunerea moțiunii simple să permită dezbaterea ei săptămâna viitoare. (mai mult…)

Aderarea la Uniunea Europeană presupune pentru liberalismul din România o diversificare, o rafinare a viziunii sale doctrinare. Ideea însăşi care a stat la baza construcţiei instituţionale europene este de esenţa liberala. Uniunea Europeană este întemeiată pe principiile democraţiei liberale. Consacrarea libertăţilor cetăţeneşti, a principiului separaţiei si controlului reciproc al puterilor în stat, a principiului liberei concurenţe, a liberei circulaţii era esenţială pentru PNL în perioada de preaderare. În Uniunea Europeană aceste valori sunt asumate iar spiritul proiectului noii Constituţii Europene este grăitor în acest sens. (mai mult…)

Fiecare partid a fost o vreme singur la guvernare, numai PD nu trecuse prin experienta asta. Se intampla acum.

Prea multa trufie, insa. Prea multe cuvinte gaunoase. Si, unele amenintatoare. Cum ar fi perlele lui Traian Basescu, unsul lui Dumnezeu. Imi imaginez cum ni s-ar fi parut depunerea juramantului lui Sarkozy, insotit de incantantiile arhiepiscopului Andre al Parisului sau juramantul lui Barack Obama la Capitoliu, insotit de rapaielile tobelor stramosilor sai kenieni. Dar, in fine, precum regii Romaniei Mari, presedintele a dorit binecuvantarea Patriarhului. Ce a spus, insa, dupa aceea unsul Domnului e interesant. Te-ai fi asteptat la vreo frantura din epistolele Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni, cea mai frumosa oda adusa vreodata dragostei. Dar nu. Traian Basescu, sclipind de mirul inca neuscat pe frunte, ameninta. Vremea coalitiilor contra a trecut. Vine era dialogului, a coalitiilor pro. De parca intr-o democratie nu dialoghezi si cu cei care sunt contra. De parca cel care e cu presedintele si cu guvernul e a priori bun, iar cel care e in opozitie e rau.

Pe noi ne acuza unii ca nu am vrut sa fim la guvernare. Cine n-ar vrea sa fie la guvernare? Dar uneori, pentru binele tarii, e bine sa fie onoare si demnitate mai ales in opozitie. Ce-ar fi fost daca pe vremea comunismului am fi fost toti la guvernare? Ce-ar fi fost daca pe vremea F.S.N.-ului am fi fost toti la guvernare? Prea mare diferenta nu pare a fi intre regimurile acelea si acesta. Romania anului 2010 are cel putin la fel de multa nevoie de o opozitie puternica, de bun simt, capabila sa infranga tendintele dictatoriale, pe cata nevoie are de un guvern bun.

Nu ne blamati ca am ramas in opozitie. Sustineti-ne, caci daca veti avea nevoie de ajutor, noi vom fi cei care va vom reprezenta. Nu va trece mult pana cand veti privi catre noi cu speranta.

Sunt intrebat uneori daca si cum am reactionat in legatura cu acuzatiile ce mi s-au adus la sfarsitul lui octombrie 2006, atunci cand am fost desemnat candidat la postul de comisar european. Acuzatiile au fost deosebit de variate, dovedind fantezia autorilor in astfel de chestiuni, cat si bine dirijate, astfel incat tinta sa fie nimicita. Ca tinta nu a fost nimicita, dovada stau chiar aceste randuri si autorul viu si nevatamat care le scrie. Ca obiectivul a fost atins, totusi, dovada e faptul ca Leonard Orban a fost desemnat comisar european si nu Varujan Vosganian. Dar tot raul spre bine, ceea ce am facut in ultima vreme a fost mai aproape de felul meu de a fi.

 Ca sa raspund dintr-o suflare, chiar si intr-o enumerare atat de impresionanta, in zilele de 27-28 octombrie 2006 am devenit, brusc, urmatoarele: spion, securist, mafiot, iredentist, extremist si rasist. Responsabilitatile au fost repartizate astfel:

• - Liviu Turcu, un dezertor din randul spionajului romanesc, impreuna cu jurnalistul Marius Tuca m-au acuzat ca as fi spion si securist;
• - Ziarul Evenimentul Zilei, ca sa nu se lase mai prejos, cum mi-au marturisit apoi jurnalistii care au scris articolele, m-au acuzat ca sunt securist si mafiot;
• - Grupul parlamentarilor europeni ai P.S.D. a lansat la Bruxelles o campanie rapid insusita de ceilalti parlamentari ai grupului socialist care, fireste, habar n-aveau care e realitatea, ca as fi extremist (de dreapta, normal);
• - Cativa “binevoitori” au trimis la Bruxelles trunchieri ale declaratiilor mele politice din care rezulta ca nu recunosc Republica Moldova (!?);
• - Presedintele Basescu, dand exemplul personal, precum Mihai Viteazu insfacand securea in lupta de la Calugareni, m-a acuzat ca as fi rasist, cerand nici mai mult nici mai putin decat inchiderea tiganilor in ghetouri. Aceasta declaratie rasista (din seria tiganca imputita) i-a placut atat de mult presedintelui incat a repetat-o la talk-show-ul doamnei Firea, chiar si dupa ce imi retrasesem candidatura.

 Dintre toate acestea, cea mai grava acuza, celelalte fiind intr-un registru obisnuit dambovitean, s-a dovedit cea privind apartenenta la serviciile de spionaj si la fosta Securitate. A fost a doua oara cand am dat pe cineva in judecata. Prima oara a fost in 2001, cand l-am dat in judecata pe Traian Basescu pentru calomnie, a venit la tribunal si si-a cerut scuze, recunoscand ca acuzatiile erau neintemeiate si am fost de acord sa oprim procesul. De data asta, l-am chemat in judecata pe Liviu Turcu, autorul acuzatiilor, pe Marius Tuca, ce a garantat public pentru veridicitatea acuzelor si care a condus campania mediatica, precum si Editura Intact, care publica Jurnalul National. Inutil sa spun ca Liviu Turcu, de curajos ce era, a dat bir cu fugitii si nu l-a mai gasit nimeni. Procesul a implinit saptamana asta trei ani. Mai e putin si il ducem la gradinita. Are toate sansele, caci la ultimul termen, din 9 decembrie, procesul s-a amanat iarasi pana la …17 martie 2010, pe motiv ca in seara dinaintea procesului avocata lui Marius Tuca a simtit ca e predispusa la gripa(!?). Nu stim de care gripa, caci nu a fost prezentat niciun certificat medical.

 Sa zicem ca acest proces are o tenta personala. Desi nimeni nu s-a intrebat cum acesti vajnici aparatori ai dreptatii nu au reactionat in niciun fel cand am devenit, asa spion si securist cum eram, ministru peste intreg bugetul tarii, peste vami, peste sistemul energetic, peste centrala nucleara, cand am semnat, in contul tarii, acte de vreo doua sute de miliarde de euro, ba chiar am fost si membru in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii? Sau cand am primit acces la informatii clasificate de cea mai inalta securitate din partea NATO, cum ar fi COSMIC TOP SECRET?

 Sa trecem peste. Intrebarea e alta si raspunsul poate sugera cat de mult ne respectam in propria noastra tara, cat de vigilente si de atasate interesului national sunt institutiile Romaniei si, in general, cat de patrioti suntem. Asadar, unul dintre membrii importanti ai retelelor de spionaj romanesti isi tradeaza tara si fuge in Statele Unite ale Americii. Unde este indeajuns de sincer cu anchetatorii sai si de tradator cu fostii sai colaboratori incat capata protectie din partea statului american. Dupa saptesprezece ani se reintoarce in Romania. Nimeni nu il intreaba nimic despre intamplarile petrecute cu atat timp in urma. Mai mult chiar, respectivul acuza public statul roman ca doreste sa inflitreze un spion acoperit in pozitia de comisar european si care, pe deasupra, mai e si fost securist. Apoi Liviu Turcu zburda vreo doua-trei zile pe la televiziuni, da interviuri, devine vedeta nationala  si…dispare, odata treaba incheiata. Nimeni nu i-a cerut, cum spuneam, socoteala pentru absolut nimic, nici despre informatiile date unei puteri straine, nici despre temeinicia acuzatiilor la adresa mea si, in fond, la adresa Romaniei, nici de ce, daca le avea, nu a spus nimic pana atunci? V-ati putea imagina o astfel de situatie in Statele Unite, Franta sau Marea Britanie?

 Din pacate, toate institutiile abilitate ale Romaniei au tacut pentru ca tentativa de compromitere a mea a fost dirijata de autoritatile romane, pana la cel mai inalt nivel, si atunci cand interesul politic o cere, puterile statului prefera sa priveasca intr-o parte sau cu ochii in jos, daca nu chiar cu ochii inchisi de-a binelea. Iar Turcu in acest caz n-a mai fost turc, ci pistol. Turcul a fost altcineva…

Sunt intrebat adesea: “voi, liberalii, cu cine votati?” Primul meu raspuns e urmatorul: “noi, liberalii, votam cu liberalii”. Cu alte cuvinte, votam pentru realizarea proiectului nostru privind construirea unei guvernari care sa stopeze declinul si sa relanseze economia.

Am oferit un candidat care era altfel decat ceilalti, mai aproape de modelul pe care il tot clameaza dezbaterea publica. Se pare, insa, ca acest model nu este insusit de romani. “Toti sunt hoti si toti sunt mincinosi” nu e atat un repros pentru clasa politica, ci un fel de alintatura. Cu cat oamenii politici mint mai convingator si cu cat rascolesc mai adanc in buzunarele statului, pe care le golesc intr-un ritm mult mai rapid decat se pricep sa le umple, cu atat sunt mai simpatici si mai demni de a fi votati. In aceste conditii liberalii nu mai pot, in turul doi, vota cu candidatul lor ci doar cu proiectul lor de guvernare.

Numai ca cei care intreaba nu se lasa cu una cu doua: ” Cu cine votezi, cu stanga sau cu dreapta?” Stanga inteleg, e reprezentata de Mircea Geoana, presedintele PSD. Dar dreapta? In anul 2003 Internationala Socialista a decis ca PSD sa devina membru cu drepturi depline, ceea ce a facut ca PD sa fie retrogradat din membru plin in observator. Cu alte cuvinte, PD a cam fost dat afara din Internationala Socialista. Cum, spre deosebire de socialisti, popularii nu aveau restrictia ca fiecare tara sa fie reprezentata doar de un partid, si cum la populari, dupa caderea taranistilor, era loc, PD a renuntat de tot la Internationala Socialista si a aderat la Internationala Populara. Ca la cinema unde, daca intri dupa ce a incepul filmul, nu te mai asezi pe locul scris pe bilet, ci acolo unde sunt locuri goale. Si ele s-au gasit la populari, iar membrii partidului lui Basescu au dat buluc. Daca radicalii sau ecologistii ar fi fost mai tari in Europa, PD s-ar fi facut si radical-ecologist. De fapt, PD nu este un partid de dreapta ci, amintindu-ne de o initiativa a anilor ‘90, un partid liber-schimbist.

Problema cu PD si cu Traian Basescu este aceea ca dansii ignora regulile. Asa incat liberalii au de ales intre un candidat care isi asuma regulile si pare dispus sa le respecte si altul care e cu totul imprevizibil si nu respecta nici o regula, nici pe cea a cuvantului dat si nici pe cele ale democratiei. De aceea intre cei doi, pentru a ne atinge obiectivul, preferam sa votam cu Mircea Geoana.

Spune cineva: “Crin Antonescu m-a tradat! L-am votat si acum ma trimite sa-l votez pe Mircea Geoana, cand normal era sa multumeasca tuturor votantilor si sa-i indemne, in turul doi, sa voteze dupa propria constiinta.”  Imaginati-va un comandant de osti care spune ostasilor sai, dupa prima batalie pierduta, sa mearga acasa si sa se inroleze fiecare in ce alta armata vrea si, eventual, sa se reintoarca dupa aceea, pentru o noua batalie peste cinci ani. PNL constituie o forta electorala si poate decide jocul politic. A transforma un astfel de factor de influenta intr-o masa derutata de votanti, a lansa abandonul ca tactica politica ar fi cel putin straniu, cata vreme PNL are aproape o suta de parlamentari, sapte sute de primari, zece mii de consilieri locali si o expertiza guvernamentala valoroasa.

“Aha, nu se lasa altii, vreti la cascaval! La guvernare!” Intai ca Romania nu e o bacanie, ca guvernarea sa nu fie altceva decat un maldar de roti afumate ori calupuri sclipitoare de cascaval. In al doilea rand, a acuza un partid ca vrea sa guverneze e un fel de a-l acuza ca s-a infiintat.

Sunt dintre aceia care amintesc de Ion Iliescu si de mineriade, altii de cei din spatele lui Mircea Geoana, ca sa nu mai vorbim de cei care merg cu reprosurile pana la obsedantul deceniu si la victimele represiunii comuniste. Dar, dragii mei, aceste reprosuri sunt egal valabile pentru ambii candidati. Ambii candidati reprezinta partide ce au rezultat din despicarea Frontului Salvarii Nationale, mostenitor fara testament al Partidului Comunist Roman. Ambii candidati au facut parte, ca demnitari guvernamentali, din regimul Iliescu. Ba Traian Basescu si-a datorat ascensiunea politica efectelor mineriadelor din iunie 1990 si octombrie 1991!

Pentru noi orice varianta prezinta riscuri de imagine si un efort in plus de pastrare si promovare a identitatii de dreapta. Riscuri diminuate, totusi, de desemnarea unui prim-ministru independent, in persoana lui Klaus Johannis si de consacrarea unor principii de guvernare din care sa nu lipseasca libera initiativa, libera concurenta si garantarea proprietatii.

Asa au vrut romanii. Tranzitia nu se incheie, asa cum anticipa Brucan. Trecem dintr-o tranzitie intr-alta. Muntele Sinai se intrezareste doar.