Nu e in intentia mea sa ma rafuiesc cu deciziile Curtii Constitutionale, de aceea n-am sa fac comentarii malitioase cu privire la decizia de neconstitutionalitate a unor capitole din Legea de functionare a Agentiei Nationale de Integritate. Poate ca argumentul invocat, cel privind pericolul unor suprapuneri ale actului de justitie, este corect. Chiar daca Agentia de Integritate nu a fost, pana in prezent, intr-atat de justitiara incat sa se interfereze actului de justitie, destul de beteag si el.

Lipsa unui instrument de control al averilor, pe fundalul campaniei duse impotriva a tot felul de Motoci, dintre care cel mai adesea capul lui Motoc sta pe umerii parlamentarilor, ar putea sa-i dea lui Traian Basescu ideea nastrusnica a unui nou referendum la alegerile urmatoare, pe tema controlului averilor, pe stilul istoricei Legi 18 din perioada comunista. Atentie, asadar, la fanteziile lui Traian Basescu privind referendumul, sa nu cumva sa ne trezim cu o noua asmutire populista, la alegerile parlamentare din 2012, o alta variatiune pe tema de sorginte nazista “de ce le e frica, nu scapa”. (mai mult…)

Observatorul cultural realizeaza un sondaj de opinie privind “Cartea anului” , propunand publicului un numar de titluri selectionate de redactorii acestei reviste. Printre ele se afla, alaturi de “Cartea soaptelor”, carti semnate de autori precum Cristian Teodorescu, Matei Visniec, Anca Mizumschi, Angela Marinescu, Andrei Terian, Vasile Ernu, Dan Coman s.a.m.d. Adresa este www.observatorcultural.ro

Pentru cultura romana, atata vreme ignorata pe nedrept de catre juriul suedez, acordarea Premiului Nobel Hertei Müller a starnit o indreptatita emotie. Evocarea locului sau de bastina, anume Nitchidorf, un sat svabesc de langa Timisoara, a lasat sentimentul, amestec de melancolie si mandrie, ca, intr-un fel sau altul, pamantul romanesc a fost onorat de aceasta distinctie. E drept ca declaratiile ulterioare ale Hertei Müller nu erau elogioase la adresa Romaniei, ba dimpotriva, distinsa laureata critica sever realitatile romanesti si facea declaratia transanta potrivit careia nu doar ca nu este recunoscatoare locului in care s-a nascut dar regreta ca nu a reusit sa plece mai devreme.

 Intrebarea pe care o pun interlocutorilor mei de pe acest blog este urmatoarea : daca Herta Müller nu ar fi emigrat, ci ar fi ramas in Romania, ar mai fi fost astazi recompensata cu Premiul Nobel pentru literatura?

 Modul in care s-a impus cultura romana in lume este pilduitor, o lectie trista pentru noi. Cei mai cunoscuti oameni de cultura romani sunt cei care au ales exilul ori au petrecut o lunga perioada din viata lor in strainatate. Exemplele sunt numeroase si binestiute : Constantin Brancusi, George Enescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Tristan Tzara, Mircea Eliade, Sergiu Celibidache, pentru a nu enumera decat cateva dintre acestea. Singurul roman laureat al Premiului Nobel a fost ieseanul George Emil Palade, emigrat imediat dupa al doilea razboi mondial in Statele Unite. Noi stim ca cel mai mare pictor roman este Nicolae Grigorescu. Dar pentru casele de licitatie internationale cel mai atractiv pictor roman este Victor Brauner, care a trait a doua jumatate a vietii in Franta. Cei mai cunoscuti scriitori romani in strainatate sunt, dintre contemporani, Norman Manea ori Matei Visniec, exilati ei insisi.

 Ce s-ar fi intamplat daca Lucian Blaga nu s-ar mai fi intors in Romania dupa periplurile sale diplomatice si ar fi ales sa se stabileasca intr-o tara europeana, probabil de limba germana?

 Daca pentru literatura avem o explicatie ce tine de aria mai restransa de raspandire a limbii romane, ce explicatie gasim pentru artele non verbale ? Ramane o consolare, totusi, cinematografia tanara, cu succese rasunatoare in ultimii ani.

 Sa ne intoarcem, insa, la literatura. Litaratura romana a dat mari scriitori care, evaluand optiunile juriului suedez din ultimele decenii, ar fi meritat cu prisosinta Premiul Nobel : Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Marin Sorescu ori Nichita Stanescu, pentru a nu evoca decat pe cei disparuti. De fiecare data, insa, au existat reactii, fie din partea Guvernului roman, fie din partea unor binevoitori din breasla si care au compromis sansele acestora. Ce sa mai vorbim de cazul Vintila Horia, exilat in Franta, cu mari sanse de a obtine aceasta distinctie, laureat in 1960 al Premiului Goncourt ce nu i-a mai fost inmanat din cauza  uneltirilor Securitatii ?

 Nu ne respectam atat cat ar trebui oamenii de cultura. Cum sa ne respecte altii creatorii, pe masura valorii lor, daca ei sunt defaimati in propria tara ? Herta Müller a fost sustinuta de trei ori la rand de Guvernul german in fata juriului suedez. Probabil ca, pentru a face acelasi lucru, Guvernul roman ar cauta, daca ar avea timp si pentru cultura, dintre autorii de osanale. Dezbaterea publica de la noi este un malaxor care macina totul, fara o minima protectie fata de valorile nationale. Un creator este la fel de important ca orice alta resursa. Ne protejam pelicanii din Delta, dar nu ne protejam creatorii. Pana si Eminescu este repus in discutie iar polemica privind editarea manuscriselor sale este dezagreabila.

 Nimeni nu ne va respecta daca nu o facem noi mai intai. Nimeni nu va identifica, selecta ori promova valorile romanesti in locul nostru. Este exilul o conditie obligatorie a consacrarii internationale ?

 Ne intoarcem la subiectul de la inceput. Despre cei care au infruntat fosta Securitate noi stim ca, atunci cand nu au fost defaimati ca fiind ei insisi turnatori, au fost, dupa 1989, izolati si priviti ca niste ciudatenii. Poate ca Herta Müller ar fi fost un jurnalist onorabil la un ziar de limba germana, asteptand zadarnic bunavointa vreunul primar ori a unui presedinte de Consiliu Judetean sa finanteze redactia de unde isi lua leafa. In Romania, pana in momentul anuntarii deciziei juriului Nobel, se vandusera trei sute de carti ale Hertei Müller, traduse de Polirom. In limba romana autoarea a fost tradusa abia in anul 2005. Drept e, totusi, ca asta nu justifica atitudinea ei fata de spatiul romanesc.

 Asadar, dragii mei interlocutori, sa vedem ce parere aveti : ar fi luat Herta Müller premiul Nobel daca ar fi ales sa ramana in Romania ? Nu ar trebui o schimbare la fata, vorba lui Cioran, a noastra in noi insisi ?

Cartea soaptelor este cartea in care senatorul liberal Varujan Vosganian descrie genocidul din 1915 impotriva armenilor. Romanul a aparut deja la Editura Polirom si se gaseste in librarii.
Actiunea din Cartea soaptelor incepe intr-un registru pitoresc, pe o straduta armeneasca din Focsaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspat prajite si miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele si fotografiile bunicului Garabet. “Batrinii armeni ai copilariei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit intimplari delectabile, ci fapte de-a dreptul nelinistitoare.

“Este o carte iesita din comun, nici numai memorialistica, nici numai fictiune, cu cite ceva din amindoua, si deopotriva extraordinara prin modul in care tese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Bogata, variata, palpitanta, cartea nu se poate lasa din mina, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeste ca si pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice.” - Nicolae Manolescu

“Scriind acest roman, Varujan Vosganian a cistigat un pariu pe care l-a pus cu el insusi. Si, sint sigur, va cistiga si pariul cu viitorii lui cititori.” - Stefan Agopian
Varujan Vosganian s-a nascut la Craiova, la 25 iulie 1958. Copilaria si adolescenta si le-a petrecut la Focsani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focsani, apoi Facultatea de Comert a Academiei de Studii Economice si Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti. Este presedintele Uniunii Armenilor din România si vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor. Este senator de Iasi si intre decembrie 2006 si decembrie 2008 a fost ministru al Economiei si al Finantelor. Lucrarile sale includ trei volume de poezie – Samanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de brate (2005) –, precum si volumul de nuvele Statuia comandorului (1994), pentru care a primit Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.

Sursa