Istoria romanilor a fost un lung sir de monitorizari. La inceput a fost relatia de suzeranitate cu Imperiul Otoman. Sute de ani tarile romane nu au avut, in fapt, propria politica externa, nu au putut desfasura propriul comert exterior ceea ce a intarziat enorm formarea burgheziei, nu au avut armata regulata si, in mod corespunzator, o casta militara. Odata cu slabirea autoritatii Imperiului Otoman si reinstalarea, dupa regimul fanariot, a domnilor pamanteni, au aparut Regulamentele Organice. Dupa monitorizarea otomana a aparut, asadar, monitorizarea tarista. Apoi, in peajma Unirii principatelor, a fost creata Comisia Dunarii. Catre sfarsitul veacului al nouasprezecelea, Romania a aderat la Tripla Alianta. Ei i-a urmat, in perioada interbelica, controlul unor mari trusturi internationale asupra unor sectoare economice prin regimul concesiunilor. A urmat, apoi, relatia cu Germania, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, urmata de monitorizarea spoliatoare a Uniunii Sovietice. In anii 70 am intrat in relatia cu FMI, denuntata la inceputul anilor 80. Dupa 1990, Romania a intrat in sistemul de monitorizare al Consiliului Europei, apoi in relatia NATO – UE. reluand, in acelasi timp relatia cu FMI. Sigur ca aceste forme de “monitorizare” nu pot fi comparate intre ele. Unele, precum relatia cu organismele europene si euroatlantice au fost, neindoielnic, benefice natiunii noastre.
Cu foarte rare exceptii, concentrate, mai ales, in dorinta de unire a provinciilor romanesti, nu a existat un proiect national original. Proiectele nationale asumate de clasa poltiica romaneasca dupa 1990 constau, mai ales, in aderarea la unele proiecte europene si euroatlantice. Toata aceasta realitate istorica a creat clasei politice romanesti un anumit tip de comportament, mai degraba reactiv si lipsit de curaj (iar uneori chiar de demnitate) in relatiile internationale, decat activ. Iar in plan intern, cel mai adesea, in dialogul politic se intercala – in mod real sau imaginar – o instanta internationala, fie ca era vorba de un organism multinational, de o institutie financiara internationala sau de o ambasada. Argumentul validitatii unei politici sau a credibilitatii unei guvernari este, cel mai adesea, cautat nu la noi acasa, cum ar fi firesc, ci in strainatate. Iar regulile reformatoare pe care le-am urmat, cu jumatati de masura, cu tergiversari si cu sacrificii, au fost mai mereu sugerate din strainatate. Pana si in ce priveste Revolutia romana, sentimentul general este ca ea a fost rodul unor tendinte geopolitice si nu o reactie spontana, disperata si, de aceea, curajoasa, a tinerimii romane.
Eu nu cred ca exista culturi mari si culturi mici. Culturile nu se masoara cu metrul de la Sevres, precum muntii, ci in profunzimi, ca fantanile. Or ca sa simti adancimea unei fantani, racoarea si limpezimea ei, trebuie sa-i gusti apa. Cu alte cuvinte, sa o cunosti. De aceea, cred ca nu exista culturi mari sau mici, ci culturi pe care le cunosti si culturi pe care nu le cunosti. Dupa aceea, abia, se pot face evaluari. Tot astfel si in ce priveste relatiile politice. Pot da exemple nenumarate de state mici si mijlocii respectate in lume, mai mult decat proportia pe care o dau in fluxurile economice internationale.
Imi doresc ca in anul 2014 si in cei care urmeaza sa ne definim propriile proiecte nationale. Am evocat, deja, principiul “Politica prin politici”. Ca sa putem avea locul drept pe care Romania il merita printre statele lumii, trebuie sa avem ceea ce germanii numesc Weltanschauung, adica o viziune despre lume. Care inseamna sa ne asumam istoria recenta, sa ne situam corect in realitate si sa definim proiectele nationale. Si in plus, sa nu ne credem nici mai grozavi decat suntem, dar nici mai umili, lepadand orice complex de inferioritate. Ci exact cum suntem, nici prea-prea, nici foarte-foarte, niciodata creind, in perioada crestina, epicentrul vreunul imperiu, aflati, mai-mereu, la periferia altora, dar rezistand totdeauna, si unici prin “vazduhul tamaiet” , cum spune poetul, al ortodoxiei crestine si al latinitatii noastre.
cr spune:
decembrie 28, 2009 la 3:17 am
@Corina & Arrasel
Dupa parerea unuia care a trait pe la 1800 sunt trei greseli de neiertat: ipocrizia, frauda si tirania…. pe la 2009 greselile gramaticale se mai si iarta, primele 3 tot sunt de neacceptat.
@Livia
Citeste mesajele de pe blog-ul lui Crin. E un copil de 20 de ani, Victor Vulpescu, care-ti fringe inima ca pe o piine calda. E o avalansa de suflete frumoase cu o maturitate si un bun simt extraordinare. Pe linga acesti “copii” batrini la suflet, basescu, boc, madam’ plescoi sunt maimutoi de gradinita, caricaturi dezlinate, cu galetusele lor cu tot.
cr spune:
decembrie 28, 2009 la 4:36 am
@Vosganian
Multumesc. Sunt oameni frumosi si merita toata atentia; merita ajutati sa-si deschida sufletele si mintile, si merita sa stie ca sunt auziti. Transcriu mesajul unuia dintre acesti “copii” batrini:
Biderman ,un preot german din vremea nazistilor povestea urmatoarele : “ Am auzit ca nazistii au ajuns la putere si ca au instaurat dictatura dar pentru ca nu ma afecta direct nu am luat nici o atidudine, pe urma au pornit razboiul in Europa dar razboiul nu avea nici o legatura cu mine , nu era problema mea. Am auzit ca au inceput sa comita atrocitati dar atrocitatile erau departe si n-am reactionat . Au venit pina la urma in orasul meu si am inceput sa aud de oameni arestati pentru o vorba dar nu-i cunosteam pe acei oameni si n-am luat pozitie. Pe urma nazistii au ajuns pe strada mea si am inceput sa ma ingrijorez dar am sperat ca oamenii sunt rationali si, resemnat asteptam ca acest cosmar sa se termine .Cind au intrat in curtea mea si mi-au ucis familia am tipat dar era prea tirziu , eram singur si nu ma mai auzea nimeni.”
Puterea atitudinii unui om care a pus pe blog asemenea marturie este cutremuratoare. Nu se poate sa nu-l auda si Crin si sa nu spuna “Te aud”.
Hranesc si motanul Behemot, iau primusul si sting si lumina maestre.
@Pacala,
Nu are nici o importanta, daca este o “dublura” ori ba.
Important este sa revenim la un standard, la o anumita tinuta.
Poate cele doua orfeline sunt angajate ca deturneze acest blog…poate nu.
In definitiv, prostia si vulgaritatea sunt la mare rang in aceasta tarisoara.
Ca sunt doua, trei…ca sunt mai multe, identice….hai sa ne vedem de ale noastre.
Nici corect nu mi se pare ca se iau de Cris. Eu am remarcat ca are postari corecte si cu o anumita tinuta intelectuala.
cr spune:
decembrie 28, 2009 la 4:59 pm
@Vosganian
De ce nu au votat cu Crin?
1. Cred ca multi sunt bramburiti intre stinga e dreapta si dreapta e stinga, iar aceasta confuzie generala e mentinuta intr-adins.
Pentru mintea mea personala, ca sa-i pot pune in zgarda, sa nu mai zburde dintr-un colt intr-altul al scenei politice, am pus PSD la stinga si PDL la o dreapta fascistoida, pe principiul extremele se ating sau lupul in blana de oaie.
Cred ca PNL-ul, fiind singurul partid coerent, si singurul in propria sa piele, pluteste in gaura dintre cele doua de mai sus – iar aici este si sansa majora, nu numai pericolul major. Spun “pluteste” pentru ca PNL are nevoie de o sustinere mult mai mare. Pentru moment, PNL este ca o pluta in mijlocul oceanului; cu cit sunt mai multi punind o piatra la baza – vezi numarul incredibil de mesaje si continutul lor de pe site-ul lui Crin – cu atit pluta va deveni teren ferm si stinca, si va atrage din ce in ce mai multi oameni care s-au saturat sa se lupte sa nu se innece in mlastina, oameni care au o nevoie majora sa simta teren ferm sub picioare ca sa se poata ridica in pozitie bipeda.
2. O alta problema majora, parerea mea, este ca de douazeci de ani romanii nu au fost inca invatati intr-un mod coerent care sunt principiile statutului de drept (asa cum m-a invatat tata pe mine: 2 ore in care cineva iti explica foarte clar cine esti, ce e statul, ce e constitutia, iti deschid ochii pe vecie). Politica este foarte logica. Gramatica limbii politice fiind insa absenta, partitura fiind absenta pentru omul obisnuit, totul devine o cacofonie cintata de milioane de oameni dupa Dumnezeu stie ce reguli: regula zvonului “ala e securist”, “ala e bun”, regula banilor “ala e mogul”, si altele asemenea. Judeca miscarile politice dupa oameni, in loc sa judece oamenii din politica dupa regulile foarte clare si logice ale statului de drept.
Am scris pe blog-ul lui Crin un mesaj – unul din cele doua care au fost postate (mda, am eu ce am cu administratorul lui de blog si cred ca ii face un mare deserviciu; am convingerea ca primeste mult mai multe mesaje decit cele 5-6 postate pe zi) reproduc o parte mai jos, fiindca a fost prima mea reactie la ce se intimpla:
M-a intrebat mai deunazi cineva despre situatia politica din Romania – ce puteam sa-i explic, ce detalii?. In minte mi-a venit un singur cuvint: “a swamp”….e o mlastina, Si nu ne scoate nimeni din aceasta mlastina decit noi: romanii sunt obligati la tirire continua prin cele mai variate metode: de la gropile de pe strada, la lupta ca sa-ti platesti viata de toate zilele, la scara de valori inversata din politica si din viata sociala cu tilhari de succes si oameni cinstiti care mor cu zile ( este atit de concertata aceasta “educatie” la tirire, incit ma face sa ma gindesc la acel vestit ordin sovietic prin care se stipula ca in Romania trebuie sa existe gropi in asfalt, pentru ca oamenii sa se obisnuiasca sa mearga cu capul plecat). Romanii sunt “educati ” continuu si la toate nivelurile vietii ( vezi conceptul de Gleichschaltung al lui Hitler) sa se tirasca, iar cei care nu se tirasc sunt darimati cu o avalansa de noroi.
Concluzie:
1. faceti o lectie scurta cu ideile principale ale contractului social, asa pentru tot omul – indreapta coloana, te scoala din pozitia de patruped politic la cea de biped cu capul pe umeri, e tratament chiropractic. Invatati omul de toate zilele (cu toata reverenta ca “piinea noastra cea de toate zilele”) sa judece oamenii politici dupa principiile democratiei in loc sa judece democratia dupa miscarea browniana a politicienilor. E primul suport, prima piatra, e esentiala. Spune-ti-i omului ca e liber, ca nu e sluga nimanui, ca cei care-i fac viata amara acum trebuie sa fie pusi la locul lor, acela de slujitor al cetateanului si al natiuni, si ca el omul are puterea si DREPTUL inalienabil sa ii oblige sa
2. Incurajati-i pe toti acesti oameni frumosi sa puna fiecare aceasta piatra democratica la baza partidului liberal: aveti sansa sa creati un curent de opinie atit de puternic incit sa darime si muntii, nu numai galetile portocalii.
Si asa il vor alege pe Crin, inca o data, nu pentru Crin, ci pentru ca se vad pei insisi in Crin.
Cer iertare, e doar umila mea parere.
cr spune:
decembrie 28, 2009 la 5:10 pm
nu stiu de ce, a fost postat inainte sa retusez sau sa termin – Vista e cam zburdalnica. – scriam la concluzia 1…sa ii oblige sa isi faca decent slujba din pozitia in care au fost investiti tocmai de el omul cel de toate zilele.
Inca o data, cer umil iertare, e doar o opinie.
@ un liberal optimist,
Nimic…un personaj trist incearca sa darame si altfel.
Eu nici macar nu mai citesc, ce rost are ?
Nu ai decat ca sa ignori la randul tau.
Se pare ca asta o scoate din sarite pe doamna N e-F ericita !
cr spune:
decembrie 28, 2009 la 10:00 pm
@corina.
Probabil ca patrupedul are mai multe sanse in mlastina, suport mai bun pe patru picioare, nu se duce la fund cu una cu doua; deh, cum ziceam, s-au vazut pe sine in patrupedul turbat, asa cum altii, care si-au asumat conditia de om, de biped, se vad pe sine in Crin. Parerea mea e ca intr-adevar e nevoie de tratament serios de indreptat coloana, altfel patrupedele ne maninca. Iar nenorocirea este ca, din nevoie de adaptare la mlastina, din patrupede pot involua la viermi, unii au si inceput deja…
cr spune:
decembrie 29, 2009 la 5:41 am
@ Vosganian
continuare din pagina anterioara: Daca nu ma lasati sa-i pun la pseudo dreapta “oizilor”, pot sa-i pun macar in galeata?
pentru acest articol: Nu-mi amintesc numele lor. Dar imi amintesc fetele lor, miinile lor, si, mai ales, sufletul lor. Aveam 20 de ani, eram la medicina. Am fost pe strada, am fost la Urgenta. Mi-au murit oameni insingerati si sfirtecati in brate.
Din perspectiva mea, cel mai important lucru care s-a intimplat atunci este ca in ciuda teoriei maselor, care spune ca participantii se aduna fiindca se simt mai bine in turma, majoritatea celor care au fost in fata gloantelor, atunci, au iesit pe strada ca indivizi, cu constiinta clara ca daca nu participa, toti ceilalti vor muri. Au iesit ca sa apere multimea, nu ca sa se ascunda in ea. Si-au asumat verticalitatea. Nu degeaba am o obsesie cu tinuta bipeda si curajul individuului: mi le-am asumat o data, si inca de multe ori de atunci, inca ma mir cum am scapat fara un glonte in timpla, si nici nu am de gind sa ma schimb.
Cum credeti domnule Vosganian ca aceste patrupede ordinare, acesti viermi, vor permite vreodata ca cei jertfiti sa aiba nume, sa fie oameni ? Pentru ei, verticalitatea este o insulta. Omul, cu nume, viata, singe, e un pericol. Sacrificiul… nici macar nu-l pot concepe.
cr spune:
decembrie 29, 2009 la 7:20 am
Din perspectiva mea….pe de o parte am singe teapan, neam de neamul meu nu a stiut sa stea in genunchi decit in fata lui Dumnezeu. Asa ca le e singele imprastiat la Aiud, la Pitesti…Pe de alta parte, am renuntat de mult la a schimba “lumea”: pentru mine fiecare om e important, unic, valoros, in felul lui, si merita toata atentia, stiinta, respectul meu. Dar tot nu cred ca ma insel asupra acelor evenimente: nu teroristii, nu FSN-ul, nu confiscarea sacrificiului sunt importante, ci CURAJUL acelor oameni. Inclusiv al dumneavoastra, al meu, al barosanului, al fiecaruia in parte, care a fost acolo si care nu poate fi mintit. Ar fi timpul sa le spunem leprelor ca NOI INCA TRAIM, si mai mult, ca n-au reusit sa murdareasca toate sufletele care in 89 abia se nasteau.
Imi cer iertare, la mine e noapte tirziu, trebuie sa-mi iau primusul sa ma duc la spital: am grija si eu de omenire cite un om o data. Aveti grija de motanul Behemot pentru mine.
cr spune:
decembrie 29, 2009 la 4:31 pm
@Vosganian.
“Maestrul si Margareta” a lui Bulgakov: Motanul Behemot cu primusul in brate. Pe nici unul din ai mei – am trei – nu-l cheama Behemot, dar au in ochisori si ceva placut – incomod de inteligent si critic, iar de vorbit, stiti bine ca pisicile vorbesc de rup.
@ Gabriel
Se vede ca esti tinar. Sunt multe dimensiuni si fatete pentru ceea ce s-a intimplat atunci, fereste-te de simplificari si mai ales de bagatelizari. Poti alege ce doresti din evenimentele de atunci, tu alegi o varianta bagatelizata a securitatii ( se vede ca nu ai habar ce inseamna securitatea, si iti doresc din suflet sa nu ai vreodata habar), altii aleg varianta teroristii, altii varianta KGB.
Crezi ca noi nu cunoastem si aceste aspecte? Puisor, n-au fost numai romanii tragind in romani, nu stii nici ce au vazut cei de la Dalles, nici altii in arte parti… istoria a fost rescrisa la repezeala, dovezile disparute – tocmai de asta si spun “NOI cei care am fost acolo si nu putem fi mintiti”.
Citeste 1984 al lui Orwell, fii putin atent la “Ministerul Adevarului” si la felul in care pina si memoria oamenilor este rescrisa, uita-te putin la diferenta dintre adevar si realitate in cartea lui Orwell – poate atunci ai sa te feresti de asemenea simplificari periculoase.
Tu dai Cezarului ce e al cezarului, noi doar dam Domnului ce e al Domnului: un omagiu pentru cei care la virsta ta au platit cu singe si viata pentru nebunia de a crede in libertate.
Fara suparare, ca intre prieteni. Tot ca intre prieteni: e una sa discuti la o cana de cafea, alta sa discuti atunci cind inca simti in nari mirosul de singe amestecat cu tarina.
cr spune:
decembrie 29, 2009 la 4:58 pm
Imi vine in minte inceputul lui “Demian” al lui Hermann Hesse: “Viata mea nu este de loc armonioasa si placuta, ca viata caracterelor inventate. Viata mea are gust de nebunie si cosmar, de absurd si haos…ca viata tuturor celor care refuza sa se mai minta pe ei insisi”.
cr spune:
decembrie 29, 2009 la 9:53 pm
@ Gabriel
am spus “puisor” cu drag, nu cu superioritate, nu te mai zbirli. Ei, tu o sa-l citesti pe Orwell, iar eu o sa-i citesc pe Stefan Agopian, si pe Varujan Vosganian, sa-i gasesc pe TEOPOMP si pe MEPHISTO.
Revolutia nu e subiect tabu. Ca nu se stie ultimul adevar, da, ai dreptate, fireste nu convine unora. Altii, ca si mine de altfel, poate nu se hazardeaza in crearea de teorii, din bun simt; noi doar marturisim realitatea, cea pe care am vazut-o cu ochii nostri. – iar Orwell: diferenta dintre adevar si realitate.
Nu e nimeni nici patimas, nici agresiv, in afara de tine, dar tu esti tinar, e parte din tineretea ta. Toti te ciufulesc cu drag; lumea aceasta este atit de frumoasa, bogata, tocmai pentru ca exista in ea pictori chinezi care vad o suta de nuante de negru, si in acelasi timp oameni care o vad in alb si negru. Fiecare are frumusetea si valoarea lui.
cr spune:
decembrie 29, 2009 la 10:10 pm
@ Vosganian
Imi cer iertare maestre. Ma duc in cautarea lui Teopomp si a lui Mephisto.
Gabriel mai are mult pina sa invete subtilitatile feline. HB uri ca noi stiu foarte bine ca atunci cind pisica iti trage o ciufuleala e de drag. Cind se supara cu adevarat te trateaza ca pe o mobila, si o face cu cea mai deplina eleganta.
Octavio Paz: The ultimate test of a relationship is to disagree but to hold hands.
cr spune:
decembrie 30, 2009 la 5:06 pm
@Vosganian re. Gabriel
“Copilul” ne-a zis-o – de asta e bine ca avem si pictori care vad o suta de nuante de negru (rafinamentul), dar si tineri care o vad in alb si negru (prospetimea). Iar ca sa realizam ceva coerent cu libertatea noastra avem nevoie si de unii si de altii. Ca ne-am adunat la un loc, cu voci si perspective atit de diferite, este meritul elegantei noastre gazde.
“It is not our purpose to become each other; it is to recognize each other, to learn to see the other and honor him for what he is. ” – Hesse. Poate nu vom AJUNGE niciodata acasa, dar de fiecare data cind se intilnesc caile prieteniei, intreaga lume devine un ACASA. ( acelasi Hesse. As pune alaturi “dragul si indepartatul meu tinar” al lui Sabato – mi-a dat consolare si curaj de multe ori.)
Cu riscul sa ma repet pina la saturatie – aceasta de mai sus, tot ce aceste voci cu experienta, interes si culoare diferite discuta cu pasiune, este forta extraordinara pe care o puteti canaliza. Eu am invatat enorm, de la Teopomp si Kadare, la educatie, istorie, sistem judiciar. Educatie si iar educatie – maestre, va batem la cap si Corina si eu, in diferite moduri, cu educatia: vai de cine nu asculta de doua margarete pisaloage. (glumesc, fireste, pentru ca tot ceea ce faceti, acum, este, educatie, si inca mai mult decit atit)
De 48 de ore nu am reusit sa pun geana pe geana – lucrez 24 ore/zi toata saptamina aceasta. Dar cum am o clipa libera, deschid usa acasa, acasa cel mai sus mentionat, sa imi umplu sufletul cu dumneavoastra toti, o gura de aer ca sa mai pot rezista inca 24 de ore, si inca 24 de ore….Doamne ajuta. (Copilu’, Gabriel, a invatat putin in Marea Britanie, si e foarte critic la adresa sistemului lor de invatamint – vedea-l-as lucrind in capitalismul salbatic, ca atunci o sa priceapa cum informatia este comprimata intr-un anume mod, ca sa poti fi eficient 24/7 si la un ritm alert pina la limita suportabilitatii.)
cr spune:
decembrie 31, 2009 la 6:42 am
@Vosganian
Multumesc din suflet, inseamna foarte mult pentru cineva care si-a luat libertatea in circa, valiza, pisica si buzunarele goale si a plecat in lume din deznadejde.
Incerc sa pun cap la cap articolul despre doctorita Morosanu din Jurnalul national de azi – Doamne cit e de dureros – cu girla de insulte la adresa “diasporei” – sau cum i se spune mai nou “capsunarii” – cu ceea ce scrieti dumneavoastra, cu ridicatul din umeri al lui Crin atunci cind vorbeste despre aceeasi “diaspora”, cu discutiile daca cei din diaspora sunt sau nu romani si au sau nu ceva de spus.
Diaspora vine din “diasperein” a imprastia, si etimologic se leaga de cuvintul spor, saminta. Nu inseamna straini, exilati, apatrizi, venetici…..inseamna saminta. Se refera, istoric, la plecarea evreilor din Babilon, poporul ales imprastiat ca semintele in intreaga lume. ( doar recapitulez, nu o spun ca pe o noutate pentru dumneavoastra).
Nu ma pot gindi la nici o alta natie (da, da, nu-mi spuneti, cu exceptia curentului sionist) care a vorbit sau vorbeste cu atita dezgust patimas, chiar ura, despre propria diaspora – semintele pe care le-a imprastiat in lume -, pentru ca apoi sa-si revendice cu “mindrie” numele si originea acestora.
Capsunarii de Eugen Ionescu si Palade, Cioran, Georgescu Roegen, Eliade si atitia altii, oare cu cine ar fi votat? Ar fi votat? S-ar fi dus sa stea la coada la ambasade sa li se spuna “da-mi votul, iti dau 30 de euro”?
Sa fie omoriti cu picatura (de venin), improscati cu noroi inainte de a pleca, dupa ce au plecat, pentru ca ramin acolo, pentru ca s-au intors? Ce au de ales? Doar tacerea. Peste 3 milioane de romani imprastiati in lume au tacut. Este cu mult mai grav decit faptul ca zece mii de ametiti au votat basescu cu sapte miini.
cr spune:
decembrie 31, 2009 la 5:30 pm
@Vosanian
@ Barosanul
Am citit articolul despre Dr Morusanu pe web-site-ul Jurnalului national, e pe front-page -vad insa acum ca a fost initial publicat in septembrie 09.
Dar daca cineva se intreaba de ce “diaspora” a votat cu basescu (adica acei zece mii platiti sa voteze de 15 ori) si da vina pe ei pentru ca Romania tot pe basescu il are – repet, de fapt 3 milioane de romani din afara au tacut, nu au votat,- acest articol poate fi un raspuns.
S-a pus intrebarea – cei sacrificati in 89 cu cine ar fi votat?
Intreb si eu : Capsunarii de Eugen Ionescu si Palade, Cioran, Georgescu – Roegen, Eliade si atitia altii, oare cu cine ar fi votat? Si mai ales: Ar fi votat? Si mai pun o intrebare: ar avea dreptul sa voteze?
Hai sa vedem ce spune si barosanul, din cite imi dau seama, si el e capsunar plecat cu traista’n bat.
Dar dupa Anul Nou. Pina atunci, sa intimpinati Anul Nou cu bucurie, si dumneavoastra domnule Vosganian, si toti prietenii de la Blogstock.
Sa ne vedem cu bine in 2010, eu imi iau traista si ma duc la…..capsunit. Caci durerea si suferinta nu-si iau vacanta (numai basescu si boc isi inchipuie asa ceva din moment ce pun doctorii si asistentele in concediu bugetar; iar cum unii sare de placere iar altii sare de lamiie, dau afara un doctor de la conducerea CAS si pun un “specialist” de la Salrom in loc).
Sa auzim numai de bine.
cr spune:
ianuarie 1, 2010 la 5:41 am
La multi ani si sanatate.
Distinctia pe care o faceti intre cei plecati este necesara, intr-adevar, pentru ca, se vede, toti am ajuns “capsunari”.
Va datorez si eu o precizare: nu exista o comunitate romaneasca, si nu e condusa de cineva ( in ani de zile, avind prieteni de la New York la Seattle, Dallas, Chicago, Los Angeles nu am auzit vreodata de domnul Craciun, sau de o comunitate romaneasca).
Exista comunitati: literal romani care au in comun, pentru unii, o afinitate de cultura, educatie, istorie, prietenii de o viata, pentru altii diferite alte interese. Nici nu sunt strinsi intr-o anume zona geografica – “comunitatea” mea, de fapt “comunitatile”, este/sunt peste tot in Statele Unite, ba chiar si Germania, Elvetia, Franta, Canada. Romanii din strainatate sunt extrem de selectivi – si pe buna dreptate ( de ce?, poate vom discuta vreodata intre patru ochi).
Cred ca este oportuna discutia despre diaspora, avind in vedere cele intimplate la alegeri, si, mai ales, ce va sa vina. Eu spun 3 milioane bazat pe ultimele date ale UE si SUA – dumneavoastra spuneti 8 milioane – sunt, totusi, o forta extraordinara. Sper ca o continuam discutia.
cr spune:
ianuarie 1, 2010 la 7:42 am
@Vosganian
Doctorita Morosanu. Nu ma mira ca nu-si gaseste de lucru. Romanii au nevoie de doctori, statul roman nu are. Nu intru in detalii – sunt multe voci care ar putea da marturie despre acest lucru, daca ar fi cineva sa-i auda. E suficient sa va uitati la faptul ca nu exista personal suficient in spitale, dar peste aceasta statul vine si trimite o multime in concediu fara plata. E suficient sa va uitati la numarul masiv de doctori care pleaca din Romania de prea multele locuri de munca, prea inaltul salariu, si prea marele respect care li se da.
Preferam sa lucram ca si chelneri, vinzatori, ca sa ne platim darile pina plecam, atit de bune sunt spaga si salariul – ce uita romanii care cred ca un doctor poate trai din 100 de dolari pe luna este ca o singura carte medicala poate costa zeci si sute de dolari, iar un doctor citeste continuu. Daca ne-am intoarce – au fost si cei care au facut asemenea incercare – am putea lucra, poate, la firmele farmaceutice, caci, inca o data, statul roman nu are nevoie de noi, chiar daca romanii au mare nevoie de noi.
In privinta doctoritei Morosanu – nu uitati ca se pune si problema de viza/drept de lucru, iar in lumea medicala occidentala nu ajunge nici pe departe “sa cunosti pe cineva undeva”, ca sa nu mai spunem ca are parinti virstnici care au nevoie de ajutor.
Oncolog? Ha? Glumiti – femeia aceasta este la nivel ultra-specializat. Nici macar in Statele Unite nu sunt multi de nivelul ei si-i gasiti la Mayo, Emory, UC, UCLA. Sa lucreze ca nanny? Geniile de acest fel sunt total inepte in viata de toate zilele si trebuie ocrotiti ca o floare rara: by chance am un prieten bun care face ceva similar cu Morosanu dar la Johns Hopkins si Emory( a facut medicina si fizica nucleara), si altul la fel de genial, oncolog: nu sunt in stare sa faca o cafea sau un ou fiert si nu le-as da pe mina un copil in ruptul capului – sunt in stare sa deseneze ecuatii pe pampers in loc sa schimbe bietul copil.
Aveti dreptate, si aceasta poveste din Jurnalul National trebuie luata cu un dram de sare si o minte clara. Poate acolo unde e geniu este si nebunie, nu stiu. Dar…. va amintesc de Ernesto Sabato: ” cel care sta la masa cu acela care a urcat Himalaya isi inchipuie ca poate sa-l judece pe cel din urma, banal, dupa cum acesta maninca sau tine cutitul in mina, uitind ca ceea ce depune marturie cu adevarat intre ei doi este Himalaya, si nu cutitul”. Eu asa o privesc, pentru ca stiind ce inseamna sa lucrezi in vest ca medic si ce inseamna specializarile ei ( oricit de stingaci si neverosimil sunt redate de ziarist), intre mine (am 3 specializari, sunt mai putin de 2000 de alti doctori in SUA cu acestea trei) si ea sau prietenul meu de la Emory… sta Himalaya. Si o respect ca atare.
cr spune:
ianuarie 1, 2010 la 7:46 am
PS. cer iertare pentru greselile de ortografie. Oboseala…sunt de garda de 4 zile deja.
Ezista o explicatie,ori ,ori.Din doua una,un om normal nu are asemenea citate pregatite decat daca e bolnav ori are interes si e sprijinit.
cr spune:
ianuarie 1, 2010 la 7:40 pm
@Vosganian – vom sta o data cu creionul in mina ca sa va arat treaba cu 100 de lire pe saptamina. Ca idee nu calculati raportul salariu/cheltuieli de acolo folosind preturile/ taxele/chiriile din Romania. Ca sa va dau o idee de cit costa si cartile – pentru examenele initiale am avut nevoie de peste 30 de carti, $30 – 50 – 70 fiecare. Taxa sa-ti dai un examen de board este peste $1000 ( am dat trei examene la inceput si inca trei dupa). Taxele+asigurare de sanatate o treime din salariu, la care se adauga chiria, transportul, gazul/caldura, electricitatea, telefonul. Iti trebuie ani buni pina sa poti sa incepi sa pui un ban deoparte. Amicului meu de la medicina nucleara i-au trebuit vreo 3 ani sa-si ia o rabla – ca era in PhD, mie numai vreo 2 – ca eram deja rezident.
Sunt si copilasi care au un suport masiv din partea parintilor ca sa-si plateasca statul la studii (nici nu trebuie sa o spuna, ii recunosti usor dupa faptul ca pot sa-si ia un computer din prima, cind tu stringi la ciorap luni la rind, se urca imediat intr-o masina noua, cind tie iti trebuie ani ca sa-ti permiti sa incepi sa platesti la o rabla) dar pentru cei care nu-l au, e rupere de nori: Esti un perpetuu sarantoc flamind, cu pantofii scalciati si pantalonii rupti in fund, pentru ca o carte sau un examen sunt mult mai importante decit orice.
Comunitatile sunt foarte diferite.Pentru ca o veti face la un moment dat: e bine sa aveti legaturi si cu cei neincolonati in nici-o uniune romaneasca. Nu exista nici o regula scrisa, dar bunul simt si experienta m-au invatat urmatoarele:
regula1 este ca cei care o duc prea bine de la bun inceput sunt in genere de evitat; unui om curat ii trebuie cam 7-10 ani sa inceapa sa se aseze. (primii sunt si cei care au timp de palavrageala si petreceri, cei din urma, nu, fiindca muncesc pe rupte).
regula 2: sunt prea prietenosi si gregari – trageti-va de o parte; adevaratul roman din diaspora este discret, mai tacut si foarte selectiv cu prieteniile.
regula 3: daca aflati originea, prietenii, familia, veti sti foarte bine cu cine vorbiti: aveti pe de o parte pe cel care se trage din generalul x mort la Aiud, prieten cu aghiotantul regelui Mihai B, pe nepotul scriitorului RE, sau pe cel care a traversat Dunarea pe butelie sau taranul roman teapan si neindurator sa zicem, iar pe de alta parte pe Y care pare sa fi aparut din cer albastru cu un zimbet larg pe fata sau pe Z care invirte afaceri exorbitante si cind sapi putin afli cu ce spertari.
Sper ca va da o imagine putin mai clara, si nu va mai plictisesc.
cr spune:
ianuarie 1, 2010 la 8:30 pm
@ Corina
La multi Ani cu sanatate.
Statul te vrea nu numai prost, ci si bolnav ca un ciine si eventual mort.
Medicii trebuie sa fie usor “naivi” altfel nu sunt medici buni ci macelari: trebuie sa credem in juramintul hipocratic, trebuie sa credem in viata, sa avem speranta, trebuie sa avem puterea sa ne induram chiar si de cel care ne va calca in picioare o data ce e sanatos. E parte din meseria noastra, si tinind cont ca meseria ne e si viata….
Din pacate tocmai aceasta “naivitate” – caci nu e nimic altceva decit omenie, ne e si pierzarea. Te pune domn base in concediu fara plata, ce poti sa faci, iti iei straita si te duci la spital si pe gratis – nu poti sa-ti lasi pacientii sa moara. Altii pot sa se certe, sa faca sindicate, sa faca greva – noi n-avem timp, pentru ca in timpul acesta mor oameni.
Au pus o asistenta in concediu si au lasat-o pe cealalta cu 27 de prunci in incubatoare de pe timpul lui Pazvante – s-a ars un copil. Nu? Ei, asistenta a fost vinovata, nu statul roman, pe care, sincer, l-as acuza de genocid la adresa poporului roman, pentru modul in care trateaza sanatatea, medicamentele, personalul medical, nevoia de tehnologie din spitale.
Hai sa o spun la modul cel mai dur cu putinta: ca doctor am plecat din Romania pentru ca vreau sa-mi fac meseria, sa salvez oameni, nu sunt nici curva si nici sfint facut partas la un genocid. Conditia impusa medicului roman este cea de neputinta, chin, tacere, saracie sau, pentru cei mai “adaptati” la viata, de curvasarie – da spaga, macelarie, “business”. Sunt medic, am jurat sa ajut oameni, nu sa-i las sa moara, si nici sa-i jupuiesc. Vorba dragului meu de Herman Hesse – nu am vrut decit sa traiesc ceea ce inima mi-a spus sa traiesc, de ce este oare atit de greu?
Asta înseamnă sabotaj. Vreau să fiu ştearsă!
cr spune:
ianuarie 1, 2010 la 9:03 pm
@ corina
Da, ai dreptate. Am si medici si profesori ca familie si prieteni. Si nici sa pleci nu e usor, nu numai financiar, dar ca suflet: iti rupi inima in doua ca sa o faci, si-ti dai foc la viata sperind ca legenda pasarii Phoenix o sa ti se intimple si tie, ca sa nu mai vorbim de familie si prieteni. Iti pui singur pamint la radacina si-ti infigi miinile in cer ca sa stai in picioare. Singur.
De ce? Pentru ca aceasta ciuma portocalie, rosie, sau verde ca banii ( pardon ca acum i-au facut roz-bleu), de acasa e mai puternica decit milioanele de oameni frumosi, destepti si curati? Chiar nu avem forta, mintea, capacitatea sa ne adunam, oriunde am fi, si pe toate caile posibile, ca sa-i facem una cu pamintul? Cine Dumnezeu ne-a blestemat in felul acesta?
pai ai mai cerut asta. nu mai posta!
cr spune:
ianuarie 2, 2010 la 7:41 am
@ Vosganian
Mi-e mai cunoscut domeniul, asa incit pot sa trec usor peste basmelile ziaristului: ca sa lucrezi in alta tara trebuie sa obtii drept de munca – ceea ce nu mai este o problema acum cu Romania fiind membra UE, dar era un zid aproape de netrecut inainte. Pentru medici erau doua posibilitati – PhD si rezidentiat (care se putea face in Franta si SUA). Fiind cercetator, doamna a putut pleca la inceputul anilor 90 numai pe PhD – la care remuneratia este in jur de 500/luna.Sincer, ziaristul e un imbecil pompos care habar nu are despre ce vorbeste; e vina mea ca v-am indemnat sa cititi un articol scris de un imbecil, din pacate despre ceva care are macar o saminta de adevar.
S-ar putea sa ma si grabesc si sa ma insel in privinta acestei persoane. Dar fiecare judecam, vrind nevrind, si prin prisma prejudecatilor si experientelor noastre: Cind acuzam pe altii, de multe ori ii acuzam, involuntar, de propriile noastre greseli. Dar si atunci cind ii facem mai frumosi decit sunt, punem in ei ceva din frumusetea noastra. Puterea cu care ne proiectam pe noi insine asupra celorlalti, sau cit din ceea ce gindim ne apartine cu adevarat si cit anume este de fapt obisnuinta si prejudecata – ar trebui sa-i intrebam pe Giovanni Papini si pe al sau Gog: “Daca demontez EUL meu bucata cu bucata regasesc mereu fragmente care vin din afara si fiecaruia as putea sa-i pun eticheta originii sale: Aceasta vine de la mama, aceasta de la primul prieten….”
Asa incit, daca ma insel vazind un om bun si chinuit acolo unde este poate doar minciuna, tot am un avantaj – blindetea…. asa cum am spus, doctorii sunt cam naivi, deformatie profesionala.(poate recititi, de dragul meu, ultimul capitol din Gog, piinea fetitei, sa va lumineze putintel sufletul)
Cel mai banal exemplu/exercitiu despre cit de mult ne proiectam pe noi insine sau experientele noastre cind ii judecam pe altii – daca imi permiteti o gluma. Mi-ati spus “dragul meu”. Am scris intotdeauna neutru on purpose: ma irita formulele gen Gabriel “te asigur ca nu sunt un tip superficial”…. Ce va face sa ginditi ca sunt barbat? expresia, gindirea, munca, forta convingerilor, graba? M-ati vazut cu adevarat vreodata, sau ati proiectat propria experienta asupra mea? V-ar surpinde sa stiti ca ar trebui sa scrieti “draga mea”? E doar o gluma, oricum important este dragul – Himalaya, nu cutitul-, si nu a trecut neobservat.
cu tot dragul
cr spune:
ianuarie 2, 2010 la 9:00 am
@Corina
Ai dreptate in toate privintele in ceea ce priveste educatia.
Cu medicina, din pacate, omul nu ajunge – trebuie sa ai medicamente, instrumente. Tehnologia nu suplineste stiinta clinica, experienta, mintea si sufletul, dar daca eu pun diagnosticul de cancer si n-am citostatice omul tot moare….Daca recunosc un infarct in doua secunde si n-am personal suficient pentru ca omul sa ajunga pe masa in mai putin de 30 de minute, ori sirme si stenturi sa-i destup coronarele, atunci la ce bun?
Nu stiu daca te linisteste in vreun fel, nu stiu cum sa-ti alin sufletul altfel: nu sunt numai olimpicii. Sunt zeci, sute, mii de romani – chimisti, fizicieni, matematicieni, doctori, dar si tehnicieni, mecanici – despre care se vorbeste cu cel mai mare respect in toate partile lumii. Si nu sunt olimpici, sunt “produsele” obisnuite ale scolii romanesti.
Stii ce imi amintesc izbitor de clar? imediat dupa revolutie, oameni care au iesit cuminti, cu matura in mina, sa curete strada. Este, de altfel, si o fotografie cu un soldat roman cu matura in mina in fata Bibliotecii Universitare, curatind, firesc, si cu drag, un asfalt care era al lui, al lui si pentru toti ceilalti. ( as vrea sa-ti pot trimite fotografia, pentru ca imi aminteste de ceea ce suntem cu adevarat in adincul sufletului; oameni simpli si cu bun simt). S-a furat mult mai mult decit o revolutie: s-a furat speranta, bunul simt, dragul de ceea ce construiesti, generozitatea cu care imparti cu altul, nu numai o tara, dar si un viitor. Te miri ca-i acuz de genocid?
Nu puterea trebuie sa o luam inapoi, trebuie sa ne luam pe noi insine inapoi. Basescu nici nu conteaza, dupa cum spune onorata noastra gazda; este vorba despre noi, nu despre el.
Am gasit un link pentru fotografia cu pricina, sper sa mearga.
http://fc07.deviantart.com/fs49/f/2009/199/9/9/Romanian_Revolution_of_1989_22_by_AlexAnaPhotography.jpg
cr spune:
ianuarie 2, 2010 la 6:42 pm
Ma risc. Stiu unde si cum v-am spus ce sunt. Dar nu ceea ce stiu e important, ci ceea ce nu stiu. Iar discutiile cu dumneavoastra sunt intotdeauna o bucurie a descoperirii. Intrebarea – ca ne-o punem singuri, ca ne-o pun altii, opiniile, sunt tot atitea dezvaluiri ale unei realitati care te izbesc cu prospetime in fata ca apa rece.
Aseara, de pilda, punind cam la cap gindul dumneavoastra ca trebuie sa ne uitam la noi insine, si gindul meu ca cea ce urim in altii sunt de fapt cioburi de oglinda care ne reflecta pe noi insine in modul cel mai crud cu putinta, m-am intrebat: Il detest pe basescu. Bun. Este ceva din el care ma face sa ma simt incomfortabil, tocmai pentru ca as vedea in el propriile mele defecte? Raspunsul nu e un simplu. Nu ne nastem nici morali nici intelepti; ni se da o sansa a devenirii, si depinde de noi ce facem cu ea. La fel ca in embriogeneza, avem in noi tot spectrul mlastinii primordiale, toate broastele, serpii, hienele lumii. Si nu toti devenim in final oameni. Cred ca detest in el tocmai aceasta mlastina primordiala. Aveti dreptate cu amoralitatea. Unul care incearca sa devina poate gresi, poate deveni imoral, nu numai moral. E in ordine, tot mai avem o salvare: Pina si bunul Dumnezeu se indura de tilhar. Dar acest individ si cei pe care i-a ales in haita, dupa chipul si asemanarea sa, nici macar nu a incercat sa devina, sa faca o alegere – alb sau negru – amoral li se potriveste cel mai bine. Nici nu are rost sa te lupti cu asa ceva, pierzi timpul, nu poti cistiga o victorie impotriva lor pentru ca nici macar nu este o lupta; cred ca nu poti decit sa-i negi, sa-i anulezi, sa iei matura si sa faci curat precum in tine asa si in jurul tau. Nu trebuie sa “invingi” intunericul, trebuie sa aprinzi lumina. Mi-e usor sa vorbesc pentru ca sunt departe – acest individ e contagios ca ciuma, te transforma in ceea ce nu esti, te umple de bube, te face sa-ti versi rarunchii, isi trimite sobolanii pretutindeni. Aprind lumina: partea buna pentru noi, dezavantajul lui, este ca te face sa dai din miini, sa urli, oricit de adormit esti, din instinct de conservare daca nu din judecata sanatoasa. Vorba poporului ales – un sut in fund, un pas inainte. Tot e bine.
Matematica e poezie. Eu am facut matematica – fizica (iubesc fizica mai mult decit matematica, recunosc) si am ajuns doctor. Ati facut matematica si ati ajuns scriitor. Olimpiadele au rostul lor – stirnesc setea de a deveni mai bun, mai destept. Cistigi sau nu, nu are importanta, important este ca devii. ( nu cred ca base a fost vreodata la o olimpiada)
Chiar astept cu nerabdare sa vad cum ma judecati. Un bun cistigat este ca v-ati lua timpul sa reciti ce am scris – inseamna ca merita osteneala, chiar si a jocului. Nu cred ca Hesse si-a numit in zadar cartea de capatii “Jocul cu margelele de sticla”. Al doilea este ca m-as vedea cu alti ochi – ai dumneavoastra – m-ar ajuta sa cresc, sa devin. Al treilea – pentru ca eu am sa va cunosc mai bine dupa felul in care ma judecati – proiectam asupra celorlalti intotdeauna si ceva din frumusetea sau uriciunea noastra. Ma risc, am numai de cistigat.
@emi,
daca tu nu esti fututa,noi nu avem nici o vina.Sexul practicat de tine aici pe blog e jenant.Hai pa,!!!!!!!!!!!!!
cr spune:
ianuarie 3, 2010 la 7:58 pm
@Corina
@Vosganian
Dupa multi ani, am deschis din nou 1984, adica mi-am aplicat tratamentul recomandat lui Gabriel – “citeste 1984″.
Si am descoperit ceea ce nu vazusem ani in urma – Orwell a fost un vizionar atit de profund incit intuieste si mecanismele societatii post-socialiste, de fapt vorbeste foarte clar despre “Neo-bolsevism”.
Regasesc ceea ce te nelinisteste pe tine Corina – Orwell o numeste “protective stupidity”, sau “negative education”, tu ii spui “Tara te vrea prost”, distructia controlata a educatiei insotita de cinismul acelui “masele pot sa aiba libertate intelectuala, pentru ca oricum nu au intelect”.
Regasesc nelinistea gazdei noastre – lipsa de repere, istorie, eroi pe care sa ni-i asumam – alterarea, minjirea continua a istoriei dupa cum convine intereselor de moment “The past was erased, the erasure was forgotten, the lie became truth”.
Ceea ce ma nelinisteste pe mine
- mlastina, starea gelatinoasa voit intretinuta pentru ca sa nu poti articula o opozitie, ” the citizen….is (trebuie sa fie, sa ramina) like a man in interstellar space, who has no way of knowing which direction is up and which is down”
- saracia controlata asa incit sa existe intotdeauna grupuri de interes care sa se razboiasca intre ele pentru un bot de piine: “it is deliberate policy….because a general state of scarcity increases the importance of small privileges and thus magnifies the distinction between one group and the other” (azi sunt profesorii loviti – firesc o sa fie o masa oarba sa strige “ce mai vor si astia?”, miine doctorii – pune-i la podea cu opinia publica – “ce le trebuie, nu iau destula spaga?”, poimiine cei din transporturi, raspoimiine altii). Fiecare grup cistiga beneficii minore dupa o lupta acerba, beneficii pe care le va pierde apoi, masa este asmutita impotriva fiecarui grup, grupul este decimat, mesajul lor deformat.
– starea continua de razboi: daca o revolta majora este descurajata, micile revolte “fara consecinta politica” sunt intretinute – pentru ca un razboi care se termina are victoriosi/invinsi si intotdeauna se asuma o responsabilitate, in timp ce in razboiul continuu este nevoie permanenta de lideri, dar acesti lideri nu au nevoie sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor.
- mecanismele de control al maselor (o nebunie controlata, “controlled insanity”) servesc unui singur scop: ca “cei de sus” sa inghete mersul normal al istoriei, pendulul puterii, ca sa-si pastreze pozitia, sa mentina ierarhia.
Partea a doua din 1984, reproducerea capitolelor “Razboi inseamna pace” si “ignoranta inseamna putere”, din cartea lui Goldstein – “Teoria si practica colectivismului oligarhic”.
N-am vanitatea sa vorbesc de sus unui tinar ca si Gabriel numai din ceea ce am citit si stiu, din ceea ce am trait si devine mostenire sacra. El “nu e un tip superficial”, hai sa dau si eu in boala orgoliului de dragul lui; “I am not self sufficient”. Am facut un exercitiu de simplitate si umilinta, si am recitit ceea ce credeam ca stiu.
Domnule Vosganian, v-am propus un joc despre felul in care ii judecam pe altii si implicatiile acestei judecati. Va propun, dumneavostra, mie, Corinei, un altul – acela de a ne uita cu alti ochi la ceea ce credem ca stim. Geniul unui Einstein, Heisenberg sau Newton nu a constat in descoperirerea unor lucruri nemaivazute. Au privit la aceleasi lucruri la care se uitau toti, dar in alt fel decit acestia – au gasit butonul ca sa aprinda lumina. Cititi din nou ” Teoria si practica colectivismului oligarhic” din 1984.
Ideea care mi-a venit citind este legata de nelinistea mea – haosul voit, nebunia controlata, razboiul continuu, si am gasit un posibil raspuns (trebuie sa-l mai coc putin pina sa-l spun). Dar lucrul cel mai important este ca fiecare dintre noi poate gasi un raspuns, in domeniul sau, din perspectiva sa: o scinteie de lumina, un punct de sprijin intr-un anume domeniu sau altul. Nu poti “sa invingi” intunericul – trebuie sa aprinzi lumina, nu e suficient sa te zbati in mlastina, trebuie sa o iei la trei pazeste cu maturoiul, nu e suficient sa tratezi oamenii de ciuma, trebuie sa stirpesti sobolanii.
cr spune:
ianuarie 4, 2010 la 3:10 am
@Vosganian
L-ati uitat pe Evgheni Zamiatin cu “Noi”.
Utopia prin definitie nu exista “ou”…”topos”, locul de nicaieri. 1984 este mai degraba o alegorie cu ceva exagerari utopice, pentru ca ceea ce descrie a existat si exista intr-o nelinistitoare mare masura.
1984 este mai rafinat, malefic, decit Fahrenheit 451:carti s-au ars, dar carti continua sa si existe: pe de o parte ai o istorie mereu reinventata, rescrisa, pe de alta parte ai crearea unui nou limbaj “Newspeak” care completeaza destructia: “In the end we shall make thoughtcrime literally impossible, because there will be no words in which to express it”.
cr spune:
ianuarie 4, 2010 la 7:08 pm
@Albert
Spune, gaseste cartea, analogia, cristalizeaza gindul – pentru ca se va referi la ceea ce te doare pe tine cel mai tare. Suntem, de la natura subiectivi, intr-atit incit privim ca si “carte buna”, pe aceea care ne spune exact ceea ce stiam deja: cartile ne ajuta sa ne punem gindurile in ordine. Iar daca avem un sentiment puternic, cartile ne ajuta sa-l transformam in viziune articulata.
Cine are o viziune are deja pamint sub picioare si o directie, un sens – dupa cum spune gazda noastra. Daca ai pamint sub picioare si un sens – adica o viziune, deja este o victorie impotriva “colectivismului oligarhic” a carui lege fundamentala este “ca cetateanul trebuie sa fie ca omul in spatiul interstelar care nu are nici o sansa sa stie ce este sus si ce este jos”.
Daca iti comunici viziunea, e a doua victorie: chiar daca nu gindim la fel, gindim in acelasi sens. Iar daca eu imi pun pamint sub picioare, tu iti pui pamint sub picioare, il impartim si-l dam mai departe, cream masa – deci gravitatie, sus si jos. (o alta lege a colectivismului oligarhic spune ca nu ai voie sa ai contact real cu alta persoana si sa-ti impartasesti gindul: daca oamenii ar vedea ca sunt facuti din aceleasi carne si oase, ca sufera in acelasi mod, sub aceeasi opresiune, atunci nu ar mai exista razboi intre ei; daca nu mai exista razboi intre ei, “cei de sus” sunt in pericol. Trebuie sa tii oamenii in stare de imponderabilitate si separati unii de altii, ca sa nu existe gravitatie, caci daca exista gravitatie, ceea ce este sus, mai degraba sau mai tirziu, cade)
Nu trebuie, opinia mea, sa fie o carte, una, cea mai reprezentativa. Cea mai, cel mai. Trebuie sa fie o biblioteca. Fahrenheit 451 – cartile vii. Lasa “linistea de an nou”, fa-te carte si vin’ la biblioteca. Ce anume din Ferma animalelor iti vorbeste, ce anume din THE WALL te atinge?
@Vosganian
….Vorba gazdei noastre: Un singur om nu poate sa schimbe lumea, dar poate sa o inteleaga. Ce sanse avem daca suntem mai multi? Steinhardt nu a fost “jidan cacacios”, dar a plecat cu o valijoara de lemn, ca mielul la taiat. Doi sau mai multi fac poporul ales, si pleaca cu chivotul…
Si uite asa, iar v-am facut o “vizita armeneasca”…in curind o sa ma dati afara de pe blog.
cr spune:
ianuarie 4, 2010 la 9:28 pm
@Vosganian
PS: am vazut intentiile bugetare pentru 2010. Inteleg. Si nu stiu daca sa urlu, sa pling,…Fac o greseala majora? – pornesc razboiul pe atitea fronturi incit revolta pe toata lumea deodata in loc doar sa-i asmuta unii impotriva celorlalti? Nu stiu daca nu e mai bine fie lasati in pace, sa puna in aplicare aceasta oroare….ca sa se trezeasca bine si cei care i-au votat. Pe de alta parte, mi-e teama insa ca o fac intr-adins, si ca daca sunt miscari sociale masive, o vor folosi ca scuza ca sa incotopeneasca mai bine cu un sistem represiv mai puternic (starea de razboi, starea de lipsa impinsa la extrema, creaza nevoia de lideri putini si salbatici; URGENTA, NECESITATEA de care vorbeau Hoover si altii, ca mecanism de manipulare…)
Pirlit de doctor asa cum sunt si cum nu ma pricep la economie si la politica, stiind ca sunteti si matematician si economist si om politic, spun doar: sa va ajute bunul Dumnezeu sa alegeti si sa faceti miscarea cea mai oportuna.
cr spune:
ianuarie 4, 2010 la 10:10 pm
@Corina.
Nu cumva era galeata de la PDL, si chibriturile de la PSD? Pura coincidenta, fireste….oricum, tot aia e (pardon la aliante). Cred ca am inceput sa-i confundam din cauza schimbarii la fata a galetii portocalii – acum e flacara mov.
Putem sa le dam si o matura? Stiinta creaza o nevoie infernala de curatenie si ordine. O carte, o matura, o carte, o matura – e bine sa si rizi. Maestrul nostru joaca sah pe sirma cu bugetul si implicatiile sale – ii spunem dupa.
cr spune:
ianuarie 4, 2010 la 10:21 pm
@ Vosganian
Buna seara. Mi-ati lipsit. Nu stiu cum de le faceti pe toate, si mai aveti si timp pentru sufletele noastre. Bugetul ma ia cu racori – loveste in cei care au cea mai mare nevoie de ajutor. Si cum nivelul de civilizatie al unui stat se cunoaste dupa grija pe care o are de cei mai nevoiasi si slabi membri ai sai, si-au ales ei tinta: copiii (educatia), bolnavii (sanatatea)si batrinii (pensionarii)….
cr spune:
ianuarie 4, 2010 la 10:40 pm
@ Vosganian
Sper sa aveti dreptate cu UE. Am citit articolul din Die Welt despre miinile pe care incap banii de la Comunitatea Europeana (tinind cont de pozele publicate, n-as spune miinile ci sutienele; si cum ii cunosc pe nemti pot sa spun ca sutienele nu-i impresioneaza de loc). Am trait printre germani citiva ani: nu iarta, nu se joaca, nu glumesc. Sunt fair-play, te avertizeaza, dar te si executa intr-o clipita. Usa are doua sensuri – pe usa pe care am intrat se poate si iesi. Norica Nicolai este alegerea perfecta pentru Parlamentul European, as spune, o ador cu fiecare fibra germana din fiinta mea – dar ce te faci cu realitatea si cu cei care o reprezinta?
@Filip g,
Hai, las-o in pace, ignor-o, nu te opreste nimeni ca sa sari peste postarile ei.
Pentru mine niic nu mai exista.
Pur si simplu, sar acolo unde apare semnatura ei.
Gandeste-te ca poate chiar este platita sa faca chestia asta.
cr spune:
ianuarie 5, 2010 la 8:42 am
@ Corina
Gazda noastra s-a pronuntat – un “draga” neutru cu discreta nuanta feminina.
Stimate este un compliment, dar genul este inca si mai si.
PS: ca-si schimba galetusele sau chibritele intre ei – rezultatul este acelasi, cartile mor, si este datoria noastra sa le tinem vii.
@Vosganian
Fireste ca sunt atenta la Corina. Dincolo de inteligenta, femeile au si o intuitie foarte puternica ( ma rog, mai putin treaba cu “stimatul”). Doar v-am rugat sa nu va puneti cu doua margarete pisaloage: femeile au nu numai o minte patrunzatoare dar si o vorba mai ascutita.
Nu are importanta ca avem opinii diferite daca ne miscam si gindim in acelasi sens – vorbim despre o biblioteca nu despre o singura carte, despre un chivot nu despre o valijoara de lemn. Iar diferenta dintre poporul ales purtindu-si chivotul si marsaluitul mentionat de Einstein, este tocmai faptul ca suntem individualitati foarte puternice, cu acei citiva centimetri cubi de creieri (singurii care ne apartin, dupa Orwell) si alegem in deplina cunostinta de cauza sa ne dam mina, chiar si atunci cind nu suntem de acord.
Important este sa ne respectam, ascultam, intelege, fara sa ne judecam unul pe celalalt dupa chipul si asemanarea noastra – acesta era sensul jocului. Daca ne ascultam numai pe noi insine, atunci nu suntem decit voci in pustie, fiecare suspendat in orgoliul sau. Daca ne vedem cu adevarat unul pe celalat in loc sa ne proiectam pe noi insine ca intr-o oglinda, fiecare dintre noi devine o fereastra.
Thomas Moore: I trust I make myself obscure, Steinhardt, Jurnalul fericirii, referirea la Thomas Moore, pagina 199 in editia minastirii Rohia.
Cu tot dragul,
Cristina
@Pacala & all,
Cu cat ii scrii, cu cat o bagi in seama, cu atat isi da in petec.
Stie ca va enerveaza si asta ii face placere.
Las-o sa posteze cat vrea si cat doreste.
Pe mine, nu ma dreranjeaza.
cris spune:
ianuarie 5, 2010 la 4:53 pm
@Corina
Sunt constienta ca avem minti la fel de puternice ca si barbatii, avem curaj, rezistenta, forta adeseori subestimate. In plus avem intuitie si blindete, si suntem cu picioarele mai pe pamint. (din pacate cele din urma pot deveni si defecte).
Nu (mai) am arme. Nu ma (mai) lupt, Corina. “There are many causes I am prepared to die for, but no causes that I am prepared to kill for” (Gandhi). Cind eram copil aveam in casa (in afara de microfoane, gheata deasupra caloriferelor si mucegai pe pereti) o sculptura, un pumn de bronz. Pe piedestal era scris VREAU. Nu-l vezi, asa incit e usor sa-ti inchipui un pumn tinar, bataios. Nici pe departe – era o mina batrina, noduroasa, cu venele umflate, strinsa intr-un pumn care nu se pregatea sa loveasca ci sa ocroteasca: ca atunci cind ai in palma o pasare micuta si te feresti sa o stringi prea tare – o ocrotesti, nu o omori. Mi-a trebuit mult timp pina sa inteleg ca adevarata putere nu distruge, nu constringe, nu limiteaza, nu se agita, nu loveste: adevarata putere ocroteste, construieste, creaza un spatiu in care sa te misti si sa cresti.
cris spune:
ianuarie 5, 2010 la 11:00 pm
@Vosganian
Confuzia nu este a mea, ( of, iar ma judecati dupa prejudecati, dupa ceea ce stiti ca un om “normal’ ar gindi despre Gandhi!) dar precizarea este bine venita, pentru ca intr-adevar multi ar crede ca este pasivitate.
Pumnul (sculptura) despre care vorbeam este un Koan in mai multe planuri: Te obliga sa gindesti, pentru ca imaginea personala despre “VREAU”, – forta, lupta, lovitura-, nu corespund cu realitatea pumnului pe care-l vezi intr-o pozitie de ocrotire: te obliga sa taci, sa incetezi sa-ti proiectezi dorintele asupra realitatii; te obliga sa asculti si sa intrebi.
Pe de alta parte, te uiti la acel pumn, si numai dupa aparenta – batrin, linistit-, pare slab?!…. Exact: farima aceea de om numit Gandhi, obliga o lume sa-l asculte. Slabiciunea era doar iluzie, era un gigant. Gigantii sufletului nu au nevoie de arme, se simt foarte comfortabil cu miinile goale – sunt ei insisi o arma, un alt fel de arma…..
Nu este nici o coincidenta faptul ca vorbele domnului Nicanor stau fata in fata cu ale mele. Pe care dintre cei doi il ascultati? Judecata cu inima, sau cea cu sabia? Linistea sau violenta?
cris spune:
ianuarie 6, 2010 la 8:25 am
@Vosganian
Nici nu l-am atins pe Nicanor. L-a invins amaraciunea personala.
Interesanta intrebarea. Ma gindesc de citeva ore la ea. Culmea este ca uneori fac Tai chi, si nu are o singura figura, un singur animal, ca si dans cosmic se armonizeaza cu mai multe spirite.
Sunt prea aproape de gindirea vestica, ma atrage mai degraba alchimia, piatra filozofala, psihanaliza lui Jung, Hermes Trismegitos, Heisenberg, teoria haosului, teoria holonomica a creierului. (Nonetheless, Heisenberg a inteles natura duala a luminii abia dupa o vizita la prietenul sau Rabindranath Tagore, Niels Bohr are pe piatra de mormint simbolul Yin/Yang, Capra vorbeste despre un Tao al fizicii. ) N-as putea spune cocorul de exemplu, as spune vulturul. N-as putea spune sarpele, as spune ouborosul.
Cum nu ma mint pe mine insami nici acum (pentru ca am raspuns la o intrebare similara cindva in copilaria mea halucinanta): leul. Nu exista coincidente. Nu fac nici o legatura dar enumar smboluri asociate: arhanghelul Mihail, sabia, Printul, cheile, rosu, rosul si albul din martisor, regele si regina din alchimie, leul si unicornul, moarte si renastere, rosul heraldic si leul de aur, Scotia si Anglia, Iuda si Israel. Ne ducem si in Tibet daca vreti – leii albi, Buddha – leul din Sakyia.
Suntem patru natii: leul, vulturul, unicornul si omul. Cele patru case de la Hogwarts (sic), cele patru ramuri ale poporului ales Iuda, Israel, Daniel si Iosif.
Ce alegeti dumneavostra dintre cele patru natii, cei patru piloni ai tronului, cele patru puncte cardinale, cele patru stele, cei patru arhangheli: leul, vulturul, unicornul sau omul? Sau mai degraba unde v-ati ales, ca ne pune fiecaruia cineva palaria vorbitoare pe cap la nastere ca lui Harry Potter la Hogwarts. (In copilaria mea visata, deasupra semineului unchiului meu erau sabiile incrucisate ale lui Iancu Jianu… mda, fiinta lor, caci dupa ce au fost trecute din generatie in generatie, au venit anii 50 si unchiul meu a fost pus in puscarie 10 ani pentru “port de arma alba”. Nici sa vreau nu-mi pot scoate cromozomii din ADN.)
@ Corina
Corina, tu ce esti? Eu te-as pune in Ravenclaw:
“Or yet in wise old Ravenclaw,
If you’ve a ready mind,
Where those of wit and learning,
Will always find their kind.”
The sorting hat
“Wit beyond measure is a man’s greatest treasure.” Rowena Ravenclaw
Daca tot mai si ridem putin: na ca-l batem pe base si la flacara mov. (ba chiar am aflat ca i-au spus viitorul astrologi din Santa Monica, de undeva de la etajul sapte – pacoste de femeie, nu ma pot abtine: am fost in Santa Monica, etajul sapte nu exista, nu-mi amintesc de case mai inalte de 2-3 etaje).
cris spune:
ianuarie 6, 2010 la 8:41 am
@Corina
Adica te pun la Educatie, la minte brici si vorba scinteietoare. La vultur, arhanghelul Rafael,……
cris spune:
ianuarie 6, 2010 la 10:03 pm
@ Vosganian
@Corina
„Wir können einander verstehen, aber deuten kann jeder nur sich selbst. …Ultima propozitie din introducerea la Demian.
Desi ma feresc sa traduc din germana – Thomas Mann sau Hesse intr-o limba romanica pierd foarte mult din aroma si inteles, ca si Borges ori Cortazar, ori Sabato tradusi intr-o limba germanica de altfel- “putem sa ne intelegem unul pe celalalt, dar a interpreta propria semnificatie, poate numai fiecare pentru sine insusi”.
A intelege, in germana, ca si in engleza, are mai multe niveluri – verstehen, begreifen (a atinge suprafata unei notiuni, a o explora, a o apuca), einsehen (a vedea inauntru, a vedea esenta – corespunde lui intuere), deuten (a intelege simbolul, semnificatia, a citi dincolo de esenta vizibila).
Oricum importanta este intrebarea, te face sa te gindesti la multe, si mai ales stirneste o cautare la nivelul intuitiei, a acelui einsehen, sau insight. Asa incit nu va ginditi mult, lasati intuitia sa-si spuna cuvintul. care este animalul dumneavoastra de putere ?
@Mihail.
acum se experimenteaza cum se poate vicia un spatiu virtual liber.
La inceput un Forum Apicol era gestionat doar de Administratorul care la creat.Apoi au inceput stranbe,deja discutia libera strica multe interese.Cand am zis de FORUL Liberal,am prevazut acest lucru.Discutiile sa ramana libere sub supravegherea unor Moderatori care intervin cand se sare calul.Simbolul liberal
Adam Mares,recita-i poezii,fa-i declaratii de dragoste………..
cris spune:
ianuarie 6, 2010 la 11:05 pm
A spune ca principiul indeterminarii inseamna ca nu poti explica existenta decit traind-o atinge acel “deuten”. Ma intreb inca daca omul (aquarius) sau unicornul vi se potriveste mai bine?
Eu m-am hotarit si ca am cite putin din toate (ca si constelatiile, cele patru de altfel, se suprapun, se ating, se transforma, chiar si simbolurile par sa curga si sa se amestece… ca distanta intre vultur si colibri – depinde cum le privesti (daca tot l-am pomenit pe Heisenberg). Poate asa au si aparut acele animale fantastice, sfinxul, grifonul: incearca sa arate tocmai aceasta simultaneitate si transformare continua a simbolurilor.
cris spune:
ianuarie 7, 2010 la 4:24 pm
@Vosganian
Interesant. Si eu am ales o felina: ne mutam la Gryffindor? Oricum, v-am trimis un mesaj direct – ca sa nu pilictisesc pe nimeni de pe blog cu hermeneutica – aveti grija sa nu-l stergeti daca a ajuns in junk mail. Pantera nu e unul din cele patru neamuri, apartine in alta categorie de simboluri, asa incit o voi cauta si va trimit mesajul tot direct.
ne continuam discutia la cel mai nou articol
cris spune:
ianuarie 7, 2010 la 4:26 pm
@Albert
Culmea e ca il si cunosc pe Sever. Eu una am ramas cu gura cascata cind l-am vazut pe post de sef de campanie al lui base. M-am intrebat daca s-a prostit subit, sau daca Socrate are inca o data dreptate ca inteligenta si morala nu au nimic de-a face una cu alta. Astept cu mare curiozitate…Ma si intreb daca este vreo legatura intre beizadeaua Honorius si Sever: Sever a fost ambasador la Chicago si cunostea bine cercurile care au fost atrase de acel PDL mentionat de Maat (nu ma pronunt, eu una, daca mi-ai citit comentariile apropos de diaspora ma tin departe de asemenea gregaritati si beizadele)
Cum tu n-ai participat la discutia hermeneutica si jocul cu margelele de sticle – cr vine de la cris.
cris spune:
ianuarie 7, 2010 la 5:05 pm
@Corina – Iti voi trimite direct pe blog-ul tau de ce ma gindesc la Vultur ca si neam – unul din cele patru neamuri spirituale, cei patru piloni ai tronului divin, cei patru arhangheli. Iti trimit doar asocierile, a le semnifica iti apartine.
Avem o sorginte spirituala, exista un anume fel de ordine extrem de veche (Rowling a prins-o in cele patru case de la Hogwarts la modul fabulos – e si una din explicatiile faptului ca atrage cititori de la 5 ani la 95, iti vorbeste despre ceva ce stii deja). De cele mai multe ori doar o presimtim, dar iti recunosti sorgintea in interesul mai mult sau mai putin constientizat in anume evenimente esentiale din viata ta, obiecte care simti ca iti apartin, chiar in familie, interese, visuri – toate acestea sunt fractali, structurile de ordine repetitive la toate nivelurile vizibile si invizibile. O data ce incepi sa le recunosti te ancoreaza, iti dau o stabilitate extraordinara in timp si spatiu, un timp si spatiu mult mai extinse decit cele prezente. Incepi sa le recunosti, incet, incet sa le intelegi, este un proces de devenire (Jung o numeste individuare). Eu pot doar sa le vad in altul si sa le recunosc, dar a le intelege, poti numai tu pentru tine insuti, fiindca devenirea este intotdeauna personala.
Maestrul nostru a pus principiul indeterminarii al lui Heisenberg in cea mai frumoasa forma posibila – iti poti explica existenta numai traind-o. Heisenberg spune ca lumina este materie sau energie in functie de perspectiva, de observator. Multe curente spirituale spun ca trebuie sa te pui in centrul lumii tale, si ca in anume masura o determini, o creezi. Ca sa te pui in centrul lumii tale, trebuie insa sa te cunosti. Mare atentie, nu o confunda cu sopilpsismul, lumea este foarte reala si nu doar o iluzie, si o realitate foarte puternica prin structurile ei de ordine o data ce incepi sa le recunosti.
cris spune:
ianuarie 7, 2010 la 6:20 pm
@ Corina – acum recitesc si corectez- Solipsism vroiam sa scrie, nu bildibic.
cris spune:
ianuarie 7, 2010 la 6:43 pm
@ Albert
Avem foarte multa putere: sinceritatea, bunatatea, bunavointa, generozitatea, verticalitatea, credinta, si cite si mai cite.
Cit despre a fi impreuna – uita-te la un fractal, la felul in care din microscopic devine urias ( sarci pe goagal, la image). Pina si faptul ca gindim impreuna deja pune lucruri in ordine, imperceptibil poate, dar asa incepe orice fractal. Sau ca sa-ti amintesc de alt principiu al teoriei haosului – the butterfly effect (un fluture care da din aripioare la Hong Kong porneste un uragan in Florida)
Asta, ca sa te mai insenineze putin…
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 4:13 am
Am gasit pantera ca cea care incurajeaza oamenii sa-si inteleaga puterile mistice “reclaiming one’s true power”, sa-si reclame istoria arhetipala – pazitorul viselor. Se leaga frumos de importanta pe care o dati istoriei, dar si de apa – simbol al lumii arhetipale, de Aquarius si de Noe (am citit ulterior/ mi-am reamintit ca poporul armean se trage ca origine din Noe) si de albastrul arhanghelului Gabriel ( cel al bunei-vestiri, si al unei noi lumi).
Heisenberg: ceea ce vezi ca este realitatea depinde de observator. Simbolurile sunt tot atitea ferestre prin care privesti…inauntru. Si fiecare dintre noi este o fereastra prin care putem privi chiar si in adincul nostru, nu numai al cerului.
CAVE ADSUM, je suis la, aici sunt. Nu e in firea mea sa vreau sa fug, sa scap. Pot pune o bariera care protejeaza pe “mine”, pe “tine”… ca “dumneavostra” de exemplu: nu trebuie sa ridici sabia, politetea este de ajuns. S-ar putea sa vreti dumneavostra sa scapati – eu doar va apar de pericolul pe care-l reprezint.(sic).
emi spune:
ianuarie 4, 2014 la 1:40 pm
V-a
Asta o fi fost semnalul de cod,directia 5 -a a securitatii?
Incerc si eu sa elucidez fenomenul.Cu tehnica normala nu-i posibil asa ceva
Gresisem, scrisesem va manipulat cu un comentariu înainte şi corect era v-a manipulat…
Dar trebuie să ştii gramatică, ca să te prinzi.
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 10:48 am
Iar depinde cum privesti (ca in universul lui Esher), a cobori poate insemna sa urci……Scara lui Iacob? Devenirea intr-adevar este o actiune, nu numai privire de la balcon.
Trebuie?!!? Eu n-am spus ca trebuie….Sa te lupti cu ingerul cere curaj. Secretul este ca, tocmai, trebuie sa incetezi sa te aperi si sa incepi sa te deschizi, lupta cu ingerul nu vine din ura ori sfidare, vine din inima si drag.
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 11:33 am
Your hearts know in silence the secrets of the days and the nights.
But your ears thirst for the sound of your heart’s knowledge.
You would know in words that which you have always known in thought.
You would touch with your fingers the naked body of your dreams.
And it is well that you should.
The hidden well-spring of your soul must rise and run murmuring to the sea;
and the treasure of your infinite depths would be revealed to your eyes.
But let there be no scales to weigh your unknown treasure;
And seek not the depths of your knowledge with staff or sounding line.
For self is a sea boundless and measureless.
Gibran – Profetul
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 11:57 am
Acelasi Khalil Gibran.
When love beckons to you, follow him,
Though his ways are hard and steep,
And when his wings enfold you yield to him,
Though the sword hidden among his pinions may wound you.
And when he speaks to you believe in him,
Though his voice may shatter your dreams as the north wind lays waste the garden.
For even as love crowns you so shall he crucify you.
Even as he is for your growth so is he for your pruning.
Even as he ascends to your height and caresses your tenderest branches that quiver in the sun,
So shall he descend to your roots and shake them in their clinging to the earth.
Like sheaves of corn he gathers you unto himself.
He threshes you to make you naked.
He sifts you to free you from your husks.
He grinds you to whiteness.
He kneads you until you are pliant;
And then he assigns you to his sacred fire,
that you may become sacred bread for God’s sacred feast.
All these things shall love do unto you that you may know the secrets of your heart,
and in that knowledge become a fragment of Life’s heart.
But if in your fear you would seek only love’s peace and love’s pleasure,
Then it is better for you that you cover your nakedness and pass out of love’s threshing floor,
Into the seasonless world where you shall laugh, but not all of your laughter, and weep, but not all of your tears.
Love gives naught but itself and takes naught but from itself.
Love possesses not nor would it be possessed;
For love is sufficient unto love.
When you love you should not say,
‘God is in my heart,’ but rather,
‘I am in the heart of God.’
And think not you can direct the course of love,
for love, if it finds you worthy, directs your course.
Lupta lui Iacob cu ingerul… il lasa cu o rana, dar ii si schimba numele in Israel. “cel care s-a luptat cu Domnul”, dar si “printul Domnului”.
@ema,
Cand vrei sa repari ceva,scrii ERATA apoi te explici.
Hai,pa!
all
Valeu, valeu, ce naiba se intampla cu blogul? Numai citate din postari mai vechi ale altora, onomatopeice si alte asemenea. Oameni buni, haideti sa ne revenim. Poate ati baut mult de Revelion, dar e deja 4 ianuarie, haideti sa ne trezim si sa mai discutam si despre chestiuni serioase.
Eu sunt un om cu simt al umorului, tin la gluma, nu sunt pretentios, dar totusi dialogurile din ultimele zile depasesc o anumita doza de bun simt. Zic si eu.
Uite, s-ar putea discuta, de exemplu, despre cum va rezista USL in noul an.
Acum să facem statistici?
46 de comentarii din 157, la “Pe ei cine îi reprezintă”, la mai puţin de două săptămâni de la prima postare, din 24 decembrie. Toate serioase, toate în limba română, să poată înţelege oricine…
Nu am copy-paste decât jumătate de lună!!!
Mâine, dacă nu sunt ştearsă între timp (am şi eu drept de proprietate, şi dacă nu e bine ce scriu, vreau să fie şters), voi continua cu ianuarie 2010…
@emi
Indiferentce faci ramai de un tembelism crunt. Intai faci povesti de dragoste fara nume, precum manelistii cantareti, dupa care iei cu copy si paste postari ale unei alte colege de blog. Trebuie sa recunosc ca si eu daca m-as enerva nu as putea proceda in acelasi ritm cu tine, in a umple blogul. Ma opresc. Asa ceva am vazut arar, genul de femei peste 50 de ani, care nu au nimic nici impacare de sine, ne-fericite, goale de afectiune. Oricum ar fi, esti patologica. Probabilca daca nu ar fi @ adam care sa iluzioneze la.adresa ta ai parasi blogul.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Troll
http://www.buzzfeed.com/robinedds/types-of-troll-youll-meet-on-the-internet
Vedeţi, îi pare rău că m-am oprit, vrea să-i fac publicitate gratuită în continuare. Ok!
Nu se poate sa nu intelegeti, tocmai asta doreste, sa o bagati inseama, sa-i scrieti, sa va provoace.
Lasati-o sa dea cu copy paste pana se satura…pana laurma se va lasa pagubasa.
In rest, n-o bagati in seama, nu-i aratati cat este de penibila, jenenta si NeFericita.
Nu-i pasa !
Va invit ca sa demonstram ca noi suntem cu totul diferiti, ca suntem maturi, cerebrali si mobilati intelectual.
@Pacala,
Te inseli, eu cumosc femei “peste 50″ de ani, care sunt normale cu capul.
Fratilor eu citesc asa printre randuri.Mesajele scrise aici au ajuns la destinatar,cineva a fost mustruluit drastic,incearca o razbunare prosteasca.razbunarea e arma………Ori vor fi tot mai multi care se vor exprima liber
Suntem Condori liberi in spatiu virtual