Istoria romanilor a fost un lung sir de monitorizari. La inceput a fost relatia de suzeranitate cu Imperiul Otoman. Sute de ani tarile romane nu au avut, in fapt, propria politica externa, nu au putut desfasura propriul comert exterior ceea ce a intarziat enorm formarea burgheziei, nu au avut armata regulata si, in mod corespunzator, o casta militara. Odata cu slabirea autoritatii Imperiului Otoman si reinstalarea, dupa regimul fanariot, a domnilor pamanteni, au aparut Regulamentele Organice. Dupa monitorizarea otomana a aparut, asadar, monitorizarea tarista. Apoi, in peajma Unirii principatelor, a fost creata Comisia Dunarii. Catre sfarsitul veacului al nouasprezecelea, Romania a aderat la Tripla Alianta. Ei i-a urmat, in perioada interbelica, controlul unor mari trusturi internationale asupra unor sectoare economice prin regimul concesiunilor. A urmat, apoi, relatia cu Germania, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, urmata de monitorizarea spoliatoare a Uniunii Sovietice. In anii 70 am intrat in relatia cu FMI, denuntata la inceputul anilor 80. Dupa 1990, Romania a intrat in sistemul de monitorizare al Consiliului Europei, apoi in relatia NATO – UE. reluand, in acelasi timp relatia cu FMI. Sigur ca aceste forme de “monitorizare” nu pot fi comparate intre ele. Unele, precum relatia cu organismele europene si euroatlantice au fost, neindoielnic, benefice natiunii noastre.
Cu foarte rare exceptii, concentrate, mai ales, in dorinta de unire a provinciilor romanesti, nu a existat un proiect national original. Proiectele nationale asumate de clasa poltiica romaneasca dupa 1990 constau, mai ales, in aderarea la unele proiecte europene si euroatlantice. Toata aceasta realitate istorica a creat clasei politice romanesti un anumit tip de comportament, mai degraba reactiv si lipsit de curaj (iar uneori chiar de demnitate) in relatiile internationale, decat activ. Iar in plan intern, cel mai adesea, in dialogul politic se intercala – in mod real sau imaginar – o instanta internationala, fie ca era vorba de un organism multinational, de o institutie financiara internationala sau de o ambasada. Argumentul validitatii unei politici sau a credibilitatii unei guvernari este, cel mai adesea, cautat nu la noi acasa, cum ar fi firesc, ci in strainatate. Iar regulile reformatoare pe care le-am urmat, cu jumatati de masura, cu tergiversari si cu sacrificii, au fost mai mereu sugerate din strainatate. Pana si in ce priveste Revolutia romana, sentimentul general este ca ea a fost rodul unor tendinte geopolitice si nu o reactie spontana, disperata si, de aceea, curajoasa, a tinerimii romane.
Eu nu cred ca exista culturi mari si culturi mici. Culturile nu se masoara cu metrul de la Sevres, precum muntii, ci in profunzimi, ca fantanile. Or ca sa simti adancimea unei fantani, racoarea si limpezimea ei, trebuie sa-i gusti apa. Cu alte cuvinte, sa o cunosti. De aceea, cred ca nu exista culturi mari sau mici, ci culturi pe care le cunosti si culturi pe care nu le cunosti. Dupa aceea, abia, se pot face evaluari. Tot astfel si in ce priveste relatiile politice. Pot da exemple nenumarate de state mici si mijlocii respectate in lume, mai mult decat proportia pe care o dau in fluxurile economice internationale.
Imi doresc ca in anul 2014 si in cei care urmeaza sa ne definim propriile proiecte nationale. Am evocat, deja, principiul “Politica prin politici”. Ca sa putem avea locul drept pe care Romania il merita printre statele lumii, trebuie sa avem ceea ce germanii numesc Weltanschauung, adica o viziune despre lume. Care inseamna sa ne asumam istoria recenta, sa ne situam corect in realitate si sa definim proiectele nationale. Si in plus, sa nu ne credem nici mai grozavi decat suntem, dar nici mai umili, lepadand orice complex de inferioritate. Ci exact cum suntem, nici prea-prea, nici foarte-foarte, niciodata creind, in perioada crestina, epicentrul vreunul imperiu, aflati, mai-mereu, la periferia altora, dar rezistand totdeauna, si unici prin “vazduhul tamaiet” , cum spune poetul, al ortodoxiei crestine si al latinitatii noastre.
Mihail
Am zis arar. Rareori, dar vezi.
cris spune:
ianuarie 7, 2010 la 3:26 am
@barosanul.
Parerea mea – premiul merge la Orwell. Sau la noi toti….
Banuiesc ca nu recitesti subiectele anterioare asa ca, desi nu vreau sa pisalogesc pe nimeni, repet:
DISTRUCTIA EDUCATIEI=Nelinistea Corinei – Orwell o numeste “protective stupidity”, sau “negative education”, Corina ii spune “Tara te vrea prost”, distructia controlata a educatiei insotita de cinismul acelui “masele pot sa aiba libertate intelectuala, pentru ca oricum nu au intelect”.
MANIPULAREA ISTORIEI=Nelinistea gazdei noastre – lipsa de repere, istorie, eroi pe care sa ni-i asumam – alterarea, minjirea continua a istoriei dupa cum convine intereselor de moment “The past was erased, the erasure was forgotten, the lie became truth”. “Cine stapineste trecutul, stapineste viitorul. Cine stapineste prezentul, stapineste trecutul”.
Nelinistea mea
- MLASTINA, starea gelatinoasa voit intretinuta pentru ca sa nu poti articula o opozitie, ” the citizen….is (trebuie sa fie, sa ramina) like a man in interstellar space, who has no way of knowing which direction is up and which is down”
- SARACIA CONTROLATA asa incit sa existe intotdeauna grupuri de interes care sa se razboiasca intre ele pentru un bot de piine: “it is deliberate policy….because a general state of scarcity increases the importance of small privileges and thus magnifies the distinction between one group and the other” (azi sunt profesorii loviti – firesc o sa fie o masa oarba sa strige “ce mai vor si astia?”, miine doctorii – pune-i la podea cu opinia publica – “ce le trebuie, nu iau destula spaga?”, poimiine cei din transporturi, raspoimiine altii). Fiecare grup cistiga beneficii minore dupa o lupta acerba, beneficii pe care le va pierde apoi, masa este asmutita impotriva fiecarui grup, grupul este decimat, mesajul lor deformat.
-STAREA DE RAZBOI CONTINUU: daca o revolta majora este descurajata, micile revolte “fara consecinta politica” sunt intretinute – pentru ca un razboi care se termina are victoriosi/invinsi si intotdeauna se asuma o responsabilitate, in timp ce in razboiul continuu este nevoie permanenta de lideri, dar acesti lideri nu au nevoie sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor.
- SCOPUL – MENTINEREA OLIGARHIEI LA PUTERE/MENTINEREA IERARHIEI SI A CLANULUI: mecanismele de control al maselor (o nebunie controlata, “controlled insanity”) servesc unui singur scop: ca “cei de sus” sa inghete mersul normal al istoriei, pendulul puterii, ca sa-si pastreze pozitia, sa mentina ierarhia.
Partea a doua din 1984, reproducerea capitolelor “Razboi inseamna pace” si “ignoranta inseamna putere”, din cartea lui Goldstein – “Teoria si practica colectivismului oligarhic”.
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 4:50 am
@barosanul
Pardon, nu da in doctori. Numai chirurgii se intereseaza de basini: dupa operatiile pe abdomen este foarte important sa treci macar un pirtz – altfel esti un om mort, dupa principiul “ma bashesc, deci exist”. Trebuie sa-si demonstreze si boc si base (fatidic, de ce ti-e scris in destin nu scapi, daca te cheama base n-ai scapare, mori gazat de tine insuti) existenta…
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 5:13 am
@ Barosanul
Permite-mi sa te intreb, am si eu nevoie sa inteleg:
1. Daca un om normal da gaze cu fundul, ce au dumnealor din guvern in loc de creieri?.
2. Problema lor e ca au si gaz metan si flacara mov in acelasi timp. Daca tot suntem la analogii intre zicatori ( ca mielul si lupul, vrabia din mina si de pe gard): unii isi “taie craca de sub picioare”, altii isi dau foc singuri la …? Umila mea opinie: Daca cei care i-au votat nu s-au trezit inca, poate ii va trezi explozia…
(iertare VV, doctorii nu sunt numai buni si blinzi, mai sunt si foarte anatomic si fiziologici…)
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 11:11 am
@ VV
Nu sunt trimiterile mele, sunt ale barosanului, el e solistul; in inocenta mea, eu sunt doar “corul”: ii dau dreptate… si fac doar citeva precizari de specialitate, adica la nivel profesional, atita tot.
Metanul adoarme si otraveste, poate asa se explica si prosteala celorlalti (desi nu-i absolva)- n-au stiut sa deschida fereastra la timp sa scoata sconcsul. Le-a spus rabinul sa bage sconcsul in casa (in bancul cu Itic era capra). Poate era necesar….ca sa-si dea seama apoi ce bine e fara sconcs, ce mult spatiu si cit aer curat. Optimismul meu cumplit spune ca daca nu deschid fereastra sa scoata sconcsul, explozia cu siguranta il va scoate.
Daca nu e si fudul, prostul nu e prost destul: Unora le trebuie tichie de margaritar, sconcsului i-a trebuit o flacara mov. Fiecare pasare pe limba ei piere, si nu e pasare ca sconcsul.
N-am baut nimic, jur. E doar doua noaptea la mine. Barosanul e ca o muza… ma face sa creez proverbe.
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 4:58 pm
@ Corina
am incercat sa-ti trimit asociatiile pe blog – n-am reusit (m-ai omorit cu conturi si URL-uri). Asa ca iata-le:
Rafael, arhanghelul aerului, in cele patru constelatii este cel care se lupta cu sarpele “The serpent Bearer”, steaua este Antares, Este cel care educa si vindeca (toiagul lui Moise care se transforma in sarpe, caduceul). Interesant este ca vindeca prin educatie: din cartea lui Enoch: “Again the Lord said to Raphael, Bind Azazyel hand and foot; cast him into darkness. . .All the earth has been corrupted by the effects of the teaching of Azazyel.” Toata lumea a fost corupta de efectele invataturii acestui demon, a vindeca omul de raul sau inseamna ca trebuie sa educi. Sa-l indrepti (tii minte ca am scris ceva despre indreptatul coloanei prin educatie, trecerea de la patruped la biped). A educa inseamna a vindeca. Culoarea este negru – iar interesant, culoarea literelor, al tiparului. ( unii ar putea considera negrul o culoare malefica sau trista nu?. Nu chiar.) Este asociat cu Vulturul. Vulturul este pasarea apostolului Ioan, cel mai iubit si mai spiritual dintre apostoli, cel care a scris: “la inceput a fost Cuvintul”.
Cer iertare de la ceilalti, e o discutie mai veche pe care am inceput-o pe alta pagina: o scriu aici pentru ca am intimpinat probleme tehnice.
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 8:58 pm
@ VV – Midsouth in ultimele 6 luni, inainte de asta Illinois, diferenta ar trebui sa fie de 8 ore. la mine acum e 12:00.
cris spune:
ianuarie 8, 2010 la 9:48 pm
@VV
Cele patru culori ale tabernacolului sunt rosu, albastru, alb si violet (violetul inlocuieste negrul). Ca principiu, nici o culoare nu este malefica, atita timp cit este pura; culorile minjite, noroioase si cele tipatoare sunt problema. Cele patru culori pentru pilonii tronului divin sunt rosu, albastru, alb si negru. In iconografie, felina care il insoteste pe Sf Marcu, este prezentata fie ca leu fie ca leopard; ca animale simbolice chiar sunt prezentate fie ca potrivnice, fie ca fete distincte ale aceluiasi simbol.
Cum a venit gindul cu Denver? Inca o data nu cred in coincidente. Intr-adevar am o legatura speciala cu Denver; chiar in apropiere sunt citeva zone de mare spiritualitate, cunosc unul dintre ele foarte bine.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 12:37 am
@VV dau telefon acasa de cel putin trei ori pe saptamina – 8 ore. Acum la mine e 3:29. Unde pierdem o ora? Oricum, se pare ca suntem mai aproape decit un calcul rational. (Anumite dimensiuni se masoara in altfel de unitati.) Sarci pe goagal la simbolurile celor patru apostoli. San Marco in Venetia- leul inaripat.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 12:47 am
@VV Te rog nu-mi spune ca mesajele mele se duc pentru o ora altundeva. Nu ca mi-ar pasa, suntem cunostinte vechi eu si ei, de cind cautam microfoane prin casa, copil fiind, cum cauta aici copiii ouale de Paste in gradina. Dar ceva nu e in regula.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 1:12 am
@VV, rational, daca eu am scris 3:29, acasa ar trebui sa scrie 11: 39 pe site. Acum e 4: 10, am deschis antena 3 live pe o fereastra paralela ca sa vad ora Romaniei – scrie 00:10. N-am innebunit, 2+2 =4.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 4:27 am
Adicatelea toti “pierdem” o ora? Atunci poate website-ul e inca pe ora de vara. Multumesc Livia – mie mi-e mai greu sa judec fiind la ore distanta.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 6:59 am
@VV M-am mai linistit. Adevarul e ca de doua luni am inceput sa aud un anume zgomot la telefon ori de cite ori vorbesc cu anume persoane de acasa. Nu l-am mai auzit de mult, dar nici nu l-am uitat;cum pentru mine sunt niste amintiri foarte reale, imi da aceeasi senzatie ca un scirtiit de creta pe tabla si mi se inclesteaza dintii de furie si scirba.
Revenind la ale noastre. Ma veti intreba: daca m-am uitat la iconografia Sf Marcu, m-am uitat si la stema Armeniei? Da, m-am uitat. M-am uitat inca o data si la stema regala a Romaniei: leii, culorile si simbolurile celor patru arhangheli, apostoli, elemente sunt toate acolo, si mai ales la acel Nihil sine Deo. Am putea pune sub stema actuala ” nimic nu mai are nici un Dumnezeu”, dar asta este alta poveste si alta tristete.
Am un dram de gelozie fiindca nu pot in acest moment sa am/citesc Cartea Soaptelor. M-am uitat la album, insa. Si mai si vorbiti de caisi. Mie imi lipsesc gutuii si castanii. Gutuiul din curtea parintilor si bunicilor mei, peste care s-a trecut cu buldozerul in 74. Si castanii din Cismigiu, in mai, si in septembrie. Daca ma mai chinuiti cu caisii, am sa va fac capul calendar pina cind imi trimiteti cartea, o gutuie si o floare de castan.
Am o singura alinare: magnoliile. Cind eram la liceu, incepeam sa urmarim bobocii de magnolie inca de la sfirsitul lui ianuarie, iar cind erau in floare luam toate magnoliile la rind, de la palat si minunea aceea de magnolie neagra de la Amzei, pina la cele de pe Dacia. (Stiti ca in 89, cei din Otopeni care asteptau sa fie darimati primavara urmatoare s-au apucat sa-si taie singuri copacii din curte?. Era prea mare suferinta sa-i vezi macelariti in plina floare primavara.) Acum, fiind in Sud, am parte de cele mai frumoase magnolii pe care le-am vazut vreodata. Sunt copaci foarte batrini, enormi, cu magnolii albe, de doua-trei ori mai mari decit un nufar, care infloresc toata vara. E unul din motivele pentru care m-am mutat aici, prima oara cind le-am vazut am impietrit de uimire si de bucurie.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 4:01 pm
@Livia
- bine ca exista un google, macar pot sa ti le arat – cauta MAGNOLIA GRANDIFLORA.
Stiu ca in Bucuresti s-au schimbat multe, am vazut acum doi ani cind mi-am luat strazile obisnuite din liceu cu piciorul. Si ce ma doare mai tare este ca si nemernicii de acum, ca si cei de atunci, macelaresc copacii- iar cei de acum sunt inca mai feroce si fara sens cind o fac. Citeva magnolii trebuie sa fi ramas – cea din Amzei, de la francezi – e in spatele usilor de metal, o poti vedea numai din cind in cind – dar e aproape neagra., cea de la colt in Amzei cind intorci la stinga spre Piata Romana, si cea de la ambasada Sudanului de pe Dacia.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 4:24 pm
@VV Baronul macar avea copaci. Ai nostri sunt taiati pe sest dar cu acte in regula. Ce oroare – la alt nivel, se incadreaza in aceeasi schema orwelliana de a lasa omul sa se zbata in imponderabilitate – taie-i copacii, taie-i orice simbol de verticalitate si orice radacina, taie-i gindurile asa cum alungi pasarile pe care le lasi fara o coroana de frunze si fara adapost.Bine ca avem fiecare un copac, ba chiar mai multi, in suflet. A vedea un copac cu ochii mintii si cu inima este miscare de rezistenta.
M-a uitat Dumnezeu, gindindu-ma,
pina cind gindul
mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
adumbrindu-ma,
pina cind nevazutul
mi-a devenit vazut.
Stau ca si cum cineva
ar trebui sa-si aduca aminte de mine
si-ntre timp, ros de aer si nins
mi se stinge lumina-n oricine.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 7:02 pm
@Corina
Asa este. Nu-ti pierzi timpul incercind sa anihilezi ceea ce este deja anihilare si absurb. Construiesti, de la gind, la cuvint, la trup. o lume paralela. Doar este scris, nu-i asa, gindul Tatal, s-a unit cu Fiul cuvint si au devenit trup si singe intru mintuirea pacatelor: Viata, cu moartea pre moarte calcind.
Un copac de la inima mea spre inima ta:
How calmly does the olive branch
Observe the sky begin to blanch
Without a cry, without a prayer
With no betrayal of despair
Some time while light obscures the tree
The zenith of its life will be
Gone past forever
And from thence
A second history will commence
A chronicle no longer gold
A bargaining with mist and mold
And finally the broken stem
The plummeting to earth, and then
And intercourse not well designed
For beings of a golden kind
Whose native green must arch above
The earth’s obscene corrupting love
And still the ripe fruit and the branch
Observe the sky begin to blanch
Without a cry, without a prayer
With no betrayal of despair
Oh courage! Could you not as well
Select a second place to dwell
Not only in that golden tree
But in the frightened heart of me
Tennessee Williams, Night of the Iguana
Ca sa fie complet:
http://www.youtube.com/watch?v=8eW6v7zoUNk
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 7:56 pm
@VV Poate pentru unii ca noi ziua are 25 de ore. Sau poate sunt doua fete ale aceluiasi adevar: a te pierde poate insemna a te regasi. Prima e Nichita, a doua e Noaptea Iguanei – e un fragment pe youtube (link-ul de sub poem).
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 10:23 pm
VV, nici pierduta nici regasita sau amindoua in acelasi timp, hai sa-i spunem ora iguanei.
cris spune:
ianuarie 10, 2010 la 7:30 am
The Panther
His gaze is from the passing of bars
so exhausted, that it doesn’t hold a thing anymore.
For him, it’s as if there were thousands of bars
and behind the thousands of bars no world.
The sure stride of lithe, powerful steps,
that around the smallest of circles turns,
is like a dance of pure energy about a center,
in which a great will stands numbed.
Only occasionally, without a sound, do the covers
of the eyes slide open—. An image rushes in,
goes through the tensed silence of the frame—
only to vanish, forever, in the heart.
Rainer Maria Rilke
Imi revin in minte scrisorile catre tinarul poet ale lui Rilke, nu le-am mai citit de mult, le-am citit doar reinventate in acel “dragul si indepartatul meu tinat” al lui Sabato. Si cum nu ma pot concentra la Kant si ornitorincul lui Eco…
Inchei tot cu Rilke: The work of the eyes is done. Go now and do the heart-work on the images imprisoned within you.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 8:31 pm
@Livia. Nu ai inteles de la Corina cum e cu intelesul?
@VV Parca domn base ii spunea lui Andrei Plesu ceva despre tara are nevoie de tinichigii, nu de filosofi.
cris spune:
ianuarie 9, 2010 la 10:04 pm
Livia: A intelege ca nu poti intelege ceea ce este de neinteles, este inceputul intelepciunii, deci esti pe drumul cel bun. Nu poti aplica regulile logicii la ceea ce este ilogic.
Sincer, tot ceea ce gindesc, concep acesti oameni este mocirlos, nu are sens, nu are are structura. Economia este o stiinta, aminteste-ti de “A beautiful mind”, John Nash este si matematician si economist (a luat premiul Nobel pentru economie, nu pentru matematica). Cauta-l pe Georgescu-Roegen – vorbeste despre entropie in economie (principiile fizicii si sistemelor biologice in economie – alt roman propus la premiul Nobel care s-a nascut inaintea timpului sau).
Poate ca n-as fi inteles nici eu de ce nu pricep nimic, dar am un diplomat in economie adevarat in familie care m-a invatat ca vindutul de rosii pe taraba la Obor e una, si economia e alta. Daca i-as spune ca inteleg s-ar uita la mine ca la un renegat (“parca te-am invatat sa-mi respecti mie meseria si tie limitele”).
VV e matematician si economist, suficient sa-ti spuna cit de matematica si logica este economia.
Ce fac acesti imbecili nu este economie, este diletantism. Muta timpurile: tinichigiul de ieri, tehnocratul de azi. Astia nu fac economie, ne pun vietile pe taraba la Obor, la micul furtisag, mica sparleala, si isi inchipuie pompos ca fac economie. Sunt doua limbaje diferite, cel de taraba, si cel de economie; nu intelegi pentru ca ce vorbesc ei e pasareasca curata, pare ca o intelegi pentru ca o fac cu toate ifosele si aroganta de rigoare. Dar de inteles, in pasareasca lor, se inteleg numai ei pe ei. Dixit.
cris spune:
ianuarie 10, 2010 la 1:56 am
VV mi-am facut aducerea la zi cu politica, citit antena3. Come on! Relu Fenechiu: Florica se duce la Traian sa-i spuna ca Vetuta il iubeste dar e sfioasa, sa faca bine sa o invite la dans. E penibil. Cite catarame si fistichii, pardon, fenechii, mai sunt Doamne? Cum ii rabdati? Gata, mi-l iau pe Ecco in brate si citesc “Kant si ornitorincul”, face cu mult mai mult sens….
all
Mare e gradina Domnului…
cris spune:
ianuarie 10, 2010 la 6:23 pm
VV, Cind o face Crin, o data, este intr-adevar cu miez. Repetitia insa este ca un vodevil pe tema regelui Lear, daca vrei. Nu mai are nici substanta, nici forta, si ajunge sa para chiar ridicola.
Iertata-mi fie opinia, dar in ciuda hartuirii, ar trebui sa va adunati fortele ca sa spuneti ceva nou, coerent, complet diferit de lautareala lui Base & Co. Daca incerci sa cinti muzica simfonica pe teme de tambalagii, iese o cacofonie. Nu existati prin comparatie cu ei, sau joc cu ei, existati prin voi insiva si claritatea a ceea spuneti. Asumati-va singularitatea. Romanii au nevoie de o voce clara si puternica, de o partitura pe care sa o poata urma, nu au timp…nu mai au timp de jocuri.
In scriptura se spune: nu aruncati margaritare la porci….de ce?…ca sa nu se intoarca sa va sfisie. Lasa porcul in mlastina sa, si ai grija de margaritare.
cris spune:
ianuarie 10, 2010 la 8:04 pm
VV, am mai spus ceva cu faptul ca economia trebuie facuta de economisti, dincolo de faptul ca intr-adevar inseamna sa ai o viziune a dezvoltarii, si nu sa te limitezi la mica ciupeala de la coltul strazii.
Tot romanul s-o fi nascut poet, dar tinichigiul roman isi inchipuie ca e si doctor, si educator, si avocat, si scriitor, un Jack of all trades venit din nu stiu ce cosmar . Nu stiu cum sa o pun: daca eu sunt cardiolog sa zicem, nu inseamna ca pot sa fac neurochirurgie la noapte, si nici sa repar oase rupte. Nu sunt mai prejos sau mai presus de neurochirurg sau de ortoped – pur si simplu avem alt domeniu si suntem fiecare importanti in a scoate omul din necaz pe tarlaua lui – team-work: am un om care a facut infarct, are capul spart si oasele rupte, chem si cardiologul, si neurochirurgul si ortopedul si fiecare isi face treaba in domeniul pe care il stapineste. Daca ma apuc sa fac neurochirurgie, inchipuindu-mi ca stiu ce face neurochirurgul, omor omul; daca ii vindec numai inima, si el isi varsa creierii pe podea, ca “ma pot lipsi de neurochirurg” tot moare. Trebuie sa-ti cunosti limitele, si sa respecti si limitele altora, sa asculti opinia unuia din alt domeniu, si sa-ti spui puternic si opinia din domeniul tau.
Lipseste si educatia despre, si respectul pentru profesionalism. Si, nu in ultimul rind, increderea in propriul profesionalism “respecta-mi mie meseria si tie propriile limite”.
“exprimam ingrijorarea”, ce le convine sau nu le convine sindicatelor….I don’t give a darn… Daca tu, sindicalistul din industria hirtiei, mori cu zile pentru ca n-ai bani sa-ti tii fabrica in functiune, ca te incarca guvernul cu taxe si impozite, nu inseamna ca ai un avantaj din cresterea impozitelor si taxelor mele:daca eu care scriu ziare si carti trebuie sa mor cu zile platind taxe si impozite, atunci mori si tu, fiindca nu mai am cu ce sa-ti cumpar hirtia. Iar dupa aceea daca incerci sa tipi si sa protestezi, n-ai sa ai pe ce sa-ti scrii plingerile, nu mai e nici ziar sa ti le publice, nici ziaristi, nici scriitori, nici hirtie. Eu, scriitorul, nu sunt mai putin important decit tine sindicalistul, si nici tu mai putin decit mine, nu putem exista unul fara altul, fiecare cu tarlaua lui si impreuna.
Executa-i logic si rece, nu-i mingiia pe frunte. Basic training pe munte: Scapatul cu viata cind te intilnesti cu ursu’ si n-ai cum sa fugi: Ii bagi pumnul pe git: iti sfisie mina, dar se si sufoca. Nu e politica, e profesionalism.
cris spune:
ianuarie 10, 2010 la 8:39 pm
Nu basmesc. E viata mea si profesionala, si cea de toate zilele: Ador capitalismul, te face sa-ti scoti toate ghearele si iti ascute dintii.
Nu ma pot abtine, imbecilitatea lui “sa moara si capra vecinului” ma doboara. Si cu cit vine de mai sus, mai de la sefii unui stat, cu atit mai mult: base nu are cultura? Nu are nici macar o farima de creier. Am o viziune apocaliptica, o tara arsa si pustiita, in care master-mind-ul base si micul sau nero – boc nu mai au nici macar un petec de hirtie de sters la dos (ca tot am luat exemplul cu sindicatele in domeniul hirtiei). Nu ca n-au viziune, dar nici macar nu-si inchipuie ca si ei au nevoie, ca tot omul, pina si de hirtie igienica.
Gata, promit, imi ies rar din minti. Miau.
cris spune:
ianuarie 10, 2010 la 9:47 pm
@Livia
Competenta creaza resurse, mai mult, creaza un “network” in care in loc sa moara toate caprele, se dezvolta si caprele si vecinii. Omul face banul, nu banul pe om. Am vazut orase germane, in realitate, si darimaturile de dupa al doilea razboi in fotografii. Am batut cu pasul strazile cu fotografiile in mina. Degeaba era un plan Marshall, daca nu erau nemtii, si sunt convinsa ca nemtii ar fi ajuns unde sunt chiar si fara plan Marshall.
cris spune:
ianuarie 11, 2010 la 1:45 am
@ Livia
Competenta se refera numai la felul in care stapinesti, la nivel de intelect, un anume domeniu . Cit de bine iti stii meseria, adica.
Profesionalismul are o dimensiune etica foarte puternica – vorbeste despre onestitate. diligenta, raspundere, integritate, demnitate in domeniul in care lucrezi, la locul de munca.
Cineva poate fi competent dar poate sa nu aiba nici ultima farima de profesionalism.
Un exemplu simplu: In povestea cu doctorii, cind vorbesc de cardiolog, neurochirurg, ortoped, ma refer la competenta lor profesionala – domeniul pe care-l stapinesc. Modul in care acestia inteleg sa lucreze unul cu altul, spre binele pacientului, insa, este profesionalism.
S-ar putea ca acesti indivizi pe care ii discutam sa aiba competenta, dar in mod cert sunt lipsiti de cel mai elementar profesionalism.
cris spune:
ianuarie 11, 2010 la 1:48 am
@ Livia Asa incit ma corectez: competenta SI profesionalismul pot stabili acel network cu caprele si vecinii. Banul este doar un mijloc, o unealta, conteaza nu ca atare, ci cu cita competenta si profesionalism il minuiesti.
cris spune:
ianuarie 11, 2010 la 6:41 am
@VV
facut aducerea la zi cu politica, citit declaratie Crin Cotidianul. YES! That’s it, that’s what I’m talking about! Imbratisari, felicitari! Si-mi pare rau dar tot nu-l inghit pe domnu’ fenechiu; Crin e o floare in piele de tigru, Varujan printul meu de suflet, fenechiu nu exista pentru mine; Sorry, lumea mea e simpla si raspicata, ca de la omu’ crapa nu crapa, sterge-i mucii, trage-i un pumn in inima s-o pornesti, si un cui in oase sa le pui la loc, aduna-i creierii din zdrente si matele din tomberon.
Va iubesc de-a dreptul – da, recunosc, de data asta am baut un pahar de vin de fericire (cross my heart, nu sunt de garda) si nu duc la beutura, da’ merita!
cris spune:
ianuarie 11, 2010 la 4:42 pm
Depande, poate sa fie un Concha Y Torro, un Porto, un Beaujaulais. Chateau neuf du Pape si Tokai n-am mai gasit de mult, iar vin romanesc numai la Chicago sau Los Angeles.
cris spune:
ianuarie 11, 2010 la 7:36 pm
@ Corina;
OK, am sa-l citesc diseara cind ajung acasa. Pentru ca tot gindim in acelasi fel, ce crezi tu despre competenta vs profesionalism? Are sens, pentru tine, ca educator, ce spun despre profesionalism, ca dimensiune etica pe care trebuie sa o atasam competentei? pentru mine este exact diferenta intre a educa (competenta + profesionalism) si a invata (doar competenta)pe altii, pe care o mentionai mai demult.
PS: ai reausit sa faci rost de “Sacrificiul” lui Tarkovski? E un film ca o rugaciune de frumos.
cris spune:
ianuarie 11, 2010 la 8:18 pm
@VV
Cu privire la raspunsul catre Corina: “Life isn’t about waiting for the storm to pass, it’s about learning to DANCE in it”.
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 3:34 am
@ Corina
Cum sunt o pragmatica, am sa-ti mai pun o intrebare: ce anume crezi ca trebuie schimbat in educatie, ca si competenta si profesionalism ?
Fac o precizare – tu, ca om bun si frumos, ai spus ca profesionalismul este sufletul pe care-l pui in munca. E adevarat. dar, nu toata lumea are suflet, si asta nu inseamna ca se duce o tara de ripa.
Profesionalism, aici, este, in mod real, un cod etic pentru fiecare profesiune; nu este ” cei 7 ani de acasa”, nu este deloc emotional. Daca nu-l respecti esti sanctionat, dat afara, sau ti se retrage licenta. Exemplu: Daca nu respecti confidentialitatea client avocat, sau pacient doctor, sa zicem, adio meserie, ti-ai pierdut licenta.
Te rog la modul foarte serios, gindeste-te si formuleaza o viziune. Spune ce te deranjeaza si cum ai schimba acel ceva.
Am sa incerc sa spun si eu ce ma deranjeaza si cum as schimba, concret, anumite lucruri din sanatate… Am sa revin un picut mai tirziu..
@ VV, maestre, acolo in guvern si parlament, ce cod de conduita profesionala (scris) exista? si cine are grija sa monitorizeze, evalueze, sanctioneze, sau sa rezolve disputele profesionale nu numai la nivelul unei camere, ci intre camere, guvern, justitie, presedintie?
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 4:11 am
@Barosanul
Barosane, ce domeniu ai? Ai o minte foarte clara, si eu una pricep bine ce spui, pentru mine ceea ce spui e firesc si ca la carte. Pe domeniul tau, care e diferenta intre aici si acolo, si crezi ca ar trebui schimbat si cum?
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 6:02 am
@Corina.
COMPETENTA:
Cind Boc desemneaza un neavenit de la Salrom sa ia conducerea CAS, acel destept de la Salrom e un incompetent. Nici un doctor nu e bun sa conduca CAS ( Irinel are alte treburi, sa salveze vieti). Cind ministru la ministerul sanatatii este un comertzant de ferrari acesta este un incompetent, dar nici un doctor nu este bun pentru ca nu s-a nascut peste noapte economist si administrator.
Sanatatea este un domeniu foarte complex, are aspecte medicale, epidemiologice, economice, etice. Aici, conducerea unui spital nu e asumata nici de un economist, nici de doctor. Exista
-un Chief executive officer (CEO), care este in genere diplomat al colegiului de management al sanatatii (FACHE), sau cel putin MHA (master in health administration),
-CFO (Chief financial officer) pe partea de economie,
-CNO (chief nursing officer) – peste partea de asistente, infirmiere, terapisti
-Chief of Medical Staff – seful doctorilor.
Toti acestia sunt prezenti in consiliul spitalului, alaturi de reprezentanti ai comunitatii pe care o deservesc. Exista deci o consultare permanenta intre administrativ, staff medical, stafful de suport (asistente, infirmiere, tehnicieni, terapisti), economist si comunitate. Am fost Chief of medical staff eu insami si membru al Hospital Board.
Fiecare dintre acestia are stafful lui si metodele lui de decizie, consultanta si implementare a unor hotariri.
la nivel ministerial sunt doua ramuri – ministrul sanatatii care este master in public administration si are un staff organizat pe tipicul conducerii unui spital, si Surgeon General – seful nostru al mare pe domeniul medical.
Nu exista educatie in domeniul administrarii sanatatii in Romania. Cum faci sa creezi acest soi? Ii trimiti la scoala – Daca PNL vrea sa formeze o echipa serioasa in ministerul sanatatii si in spitale, trebuie sa trimita oameni la scolarizare – burse, ii trimiti la masterat de health administartion, public health, etc. Sunt multe asociatii, ca Fullbright, care ar putea ajuta. Nu se face peste noapte, dar trei ani sunt de ajuns, iar daca s-au pierdut 20, 3 ani nu inseamna mare lucru.
Si uite si rolul diasporei – noi stim si ne putem informa, putem ajuta, creea legaturi. (Ce rost are sa ma chemi la vot pe mine diaspora, daca nu-ti pasa de felul real in care pot ajuta?)
@ VV – nu se poate sa nu aveti oameni tineri si destepti, doctori, economisti, pe care sa-i trimiteti la scoala. La ASE, nu se poate sa nu existe o modalitate de a crea invatamint tocmai pentru health administration. Stiu ca la Davila exista deja parte de invatamint pe public health ( public health nu se ocupa de administrare, se ocupa de probleme epidemiologice).
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 7:05 am
PROFESIONALISM
Cind dr Streinu, pe care il cunosc si il respect ca profesor al meu spune ca trebuie ca oamenii sa se vacineze pentru H1N1, o face cu toata competenta profesionala, este un specialist in boli infectioase de mare talie. Cind a spus insa ca da ordonanta ca cei care nu se vaccineaza sa-si plateasca spitalizarea a fost o lipsa de profesionalism care m-a facut sa urlu.
1. Oamenii platesc oricum la CAS, n-ai nici un drept sa-i faci sa plateasca inca o data.
2. Este o incalcare flagranta a dreptului fundamental al omului la viata, la a decide asupra vietii, corpului, mortii sale. Pentru orice procedura medicala trebuie sa-i explici omului direct avantajele, riscurile, sansele de succes, si de nereusita, si sa-l lasi sa decida. Esti doctor, nu Dumnezeu. In practica asta inseamna ca pacientul si doctorul semneaza un Consent (consimtamint) pentru procedura, o copie la pacient, o copie la doctor/ clinica/spital. Responsabilitatea este asumata de fiecare, si de pacient si de doctor si este un comun acord.
Ai sa spui, uite ca oamenii se duc acum valuri sa se vaccineze, Streinu avea dreptate. Asteapta si ai sa vezi: scandaluri si controverse in privinta vaccinului deja exista, sa vezi cind din marea aceasta de oameni o sa fie si bolnavi si vor spune ca vaccinul i-a imbolnavit. Tratezi omul ca pe o vita, te trateaza asemenea….
Lipsa acestei reguli elementare de profesionalism, a respectului pentru dreptul omului de a decide, si pentru shared responsibility – impartirea responsabilitatii intre doctor si pacient, va costa scump. Desi cu intentii bune, Streinu se pune intr-o pozitie infecta si va plati fara sa priceapa de ce. raspunsul este simplu – competenta nu a fost insotita de profesionalism.
Daca ai curiozitatea, du-te pe http://www.ama-assn.org/ama/pub/physician-resources/medical-ethics/code-medical-ethics.shtml . Ai sa vezi cit de complex este codul de etica medicala. Acest cod de etica creaza reguli de conduita care guverneaza si apara si doctorul si pacientul.
Absenta unui asemenea cod clar si a unor mecanisme coerente de aplicare creaza un haloimas fara margini in medicina romaneasca, si o suferinta infernala si a pacientilor si a doctorilor. Mai mult, acest haos, aceasta lipsa, poate fi folosita oricind de oameni ca boc si base, pentru a juca fie pacientii, fie doctorii, fie ministerul sanatatii, dupa cum vor si le dicteaza interesul.
Acesta este mecanismul dupa care isi pot permite sa joace pe oricine, in orice domeniu, oricind, fara nici o responsabilitate, si fara ca cineva sa se poata apara.
@VV
Pentru dumneavoastra subliniez partea scrisa, acordul, consimtamintul din toata aceasta poveste si evitarea ambiguitatilor. Ce Dumnezeu, sunteti economist, vorbiti de contracte toata ziua, nu?
Ca tot ma innebuneste Corina cu scrisoarea deschisa a lui Fenechiu: nu era mai simplu, decit sa zica “acuma basescule spune de fapt ce aveai in minte!” – ca o fi si prost sa spuna – , sa fi obtinut de la el la timpul respectiv un proiect, o hirtie scrisa, similara unui precontract in care sa scrie negru pe alb ce vrea de la PNL? (daca eu ma duc la un interviu sa negociez angajarea mea undeva, primesc nu numai vorve ci si un precontract scris pe care sa-l pot analiza, si-l analizez cu avocatul alaturi). Ce dovada clara si buna era acum…o bucatica de hirtie….
Vorba lui Steinhardt, Dumnezeu ne-a spus sa fim buni si nobili, dar nu ne-a spus niciodata sa fim prosti de buni, dimpotriva, ne mina la inteligenta pe toate caile.
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 9:05 am
@VV
maestre, ca iubitori de feline, stim foarte bine ca pisicile sunt doar lei si leoparzi in miniatura, si ca au un IQ extrem de periculos, asa cum stim si ca leii si leoparzii sunt pisici mari, cu gheare de temut si suflet de aur. Multi vorbesc despre loialitatea ciinelui si perversitatea pisicii si nu pricep nimic: prefer loialitatea unei feline care nu se teme nici sa ma mingiie, nici sa ma zgirie, adica sa-mi spuna intotdeauna in fata, necrutator, ce simte si gindeste.
Caci doar poetul a spus ” leoaica tinara iubirea mi-a sarit in fata’, si nu “bichon tinar iubirea mi-a sarit in fata”.
Gata, e tirziu, imi iau ornitorincul, pe Kant, pisicile, paharul de vin, un distonocalm si ma duc la culcare.
@Katrino,
Se simte ca te muscau cainii de fund prin glodurile satului tau transilvan! Unde te puteai si simti doamna? Taman in Cuba!
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 4:13 pm
@VV
O iau in ordine inversa
1. Ouch. V-am trimis odata un site – http://www.constitution.org. E o sursa superba de informatie, si idei. Forta si talentul nu ajung, trebuie organizare si un cod de conduita. Uitati-va si dumneavoastra la codul etic medical, am scris link-ul ai sus, de curiozitate.
2.Nu poti crea stabilitate in viata politica decit prin crearea unui fundament de competenta si profesionalism. Altfel vor fi intotdeauna alti boci si alti base sa-si bata joc de o tara. Omul face banul, nu banul pe om – repet, sunt burse, sunt asociatii ca Fullbright, sunt romani care si-au luat masterate, doctorate si pot da informatii cum si in ce conditii poti trimite oameni la studiu. Where there is a will there is a way. Te duci la Fullbright in Bucuresti, afli cum se da GRE-ul, au toate sursele apropos de cum si unde aplici pentru burse/masterat.
3. E vezi? Asta inseamna lipsa unui cod profesional. Streinu, e deja un om mort si nici nu stie – pacat de el, iar o tara este in degringolada din punct de vedere sanatate. Si Streinu, si sanatatea, si populatia sunt la cheremul unui base si pot fi intorsi cu fundul in sus dupa cum vrea camarilla.
4.Ale mele citesc o data cu mine, se aseaza direct pe carte, pe tastatura de la computer…sunt mai “demanding” si foarte culte. Doamne fereste sa nu le dai atentia cuvenita. La muzica sunt cuminti: le place in aceeasi masura Jan Garbarek, Brahms, sau Rachmaninov, Astrid Gilberto, Sarah Brightman, Maria Callas, ori Pavarotti.Si mai se uita si la televizor.
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 4:18 pm
@VV
I am only one, but I am one. I cannot do everything, but I can do something. And what I can do, I will do. — D. L. Moody (1837) .
Omul face banul, nu banul pe om, educatorul scoate oameni intregi si din piatra seaca. Cris & Corina, 2010
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 4:58 pm
@ Corina.
Dreptul si obligatiile pacientului si doctorului sunt o realitate. Originea lor este in drepurile omului, nu in constitutia unei tari, si sunt deci internationale. Ti-am vorbit despre acel “consent” pentru procedura. Exista numeroase alte modalitati – documentate-de aparare a informatiei medicale a pacientului – the right to privacy.
Conceptul de siguranta a pacientului: nu e permis ca in secolul 21 sa obligi o asistenta sa aiba grija de 27 de nou-nascuti. Raportul asistenta-pacient este de 1:1 in terapie intensiva, 1:2 in sectiile de neonatologie, 1: 3 in telemetrie, 1:5 pe o sectie obisnuita – de ce ? Pentru ca trebuie sa ajustezi numarul de personal la gravitatea situatiei clinice si complexitatea pacientului. Asistenta nu stie ca are acest drept, ca nu l-a scris nimeni pe hirtie ( sa vezi ce codex au asistentele, nu numai doctorii), e data in judecata, macelarita, de ce? Pentru ca face imposibilul? Nu e permis sa moara doctori cu zile la capatiiul bolnavului – mai deunazi au fost in aceeasi zi trei stiri despre doctori care au murit astfel,-iar dupa aceea tot in ei sa dai cu pietre. Vezi, asta e, si doctorul, si asistenta si pacientul sufera. Si pacientul, si doctorul, si asistenta au drepturile si obligatiile lor care trebuie puse in forma de lege si document contractual.
Nu ne-a invatat nimeni, mai omule, in Romania; cei care au invatat si partea de profesionalism au invatat din bun-simt, de la maestru la novice. Si asta nu ajunge! Din Romania vin; am invatat care imi sunt drepturile mele, ale pacientului, ale asistentei in America, nu in Romania.
E un abuz strigator la cer. Nu se poate sa trimiti doctori si asistente in concediu fara plata. NU SE POATE! Noi, daca facem greva, trebuie sa fie greva japoneza cel mult – nu avem, nici etic, nici legal, dreptul sa ne gindim numai la noi si sa ne lasam pacientii sa moara. DECI DACA EU NU AM DREPTUL LA GREVA, PE CE BAZA LEGALA AI TU GUVERN DREPTUL SA MA TRIMITI ACASA SI SA-MI LASI PACIENTII IN CEA MAI CRUNTA SUFERINTA? CINE ITI DA TIE GUVERN DREPTUL SA-TI BATI JOC SI DE MINE SI DE PACIENT? CINE ITI DA DREPTUL SA MA TRANSFORMI DIN DOCTOR IN UCIGAS? Inca o data, crezi ca degeaba ii acuz pe hahalerele astea de genocid? Iar in privinta profesiunii mele, este asasinat voit si la adresa pacientilor, si la adresa cadrelor medicale! trebuie raportati la OMS si la asociatia drepturilor omului: daca nu ma apara legea din Romania, ma apara legile internationale.
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 6:00 pm
@VV
Malraux: care este cel mai bun lucru pe care-l poti face cu viata ta: sa ai cit mai multa experienta cu putinta si sa o transformi in constiinta.
Cred ca ar trebui sa-i cititi Harry Potter lui Pusi. Vorbeste despre faptul ca oamenii malefici, indiferent citi acoliti au, sunt singuri. Ei sunt singuri, nu noi. Noi suntem fiecare in parte unici, dar nu singuri.
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 6:25 pm
@VV
Scriu intre vazut doi pacienti.
Cea mai virstnica pacienta a mea care citea Harry Potter avea 96 de ani. Din care tragem concluzia: Nu e niciodata prea tirziu sa-i tragi o mama de bataie lui Voldemort. And it feels gooood – abia astept sa ma uit diseara la discutie – pe realitatea TV ?
http://roxanaiordache.wordpress.com/2014/01/04/taraturi-de-la-moldova-petarde-expirate/#comments
cris spune:
ianuarie 12, 2010 la 9:07 pm
@ VV, OK, facem galerie, sa se auda si peste ocean.
cris spune:
ianuarie 13, 2010 la 1:10 am
@VV Am reusit sa vad numai jumatate. Sper sa mai aiba o reluare la noapte ….
Eu ma cam retrag, de dementa nu poti scapa.
cris spune:
ianuarie 13, 2010 la 4:51 am
@Barosanul
Nu exagerez. Fiecaruia dintre noi i se aplica acel “I am only one, but I am one. I cannot do everything, but I can do something. And what I can do, I will do.”
Salvam si noi omenirea o idee o data.
cris spune:
ianuarie 13, 2010 la 5:38 am
@VV
Ma alatur barosanului la elogii, ma alatur si la sugestii. Acceptati umila parere de speaker ( nu stiati ce comoara v-a batut la usa blogului, am si training de speaker, si sute de conferinte si sezatori la activ)
1. E invatatura esentiala – attention span 15-18 secunde, drept care grupezi ideile pe acest principiu. cum spune barosanul – key words.
2. Bruiajul. Nu raspunzi celui care te bruiaza. Punct. O face pentru a-ti fragmenta ideea si a o lasa neterminata. Continui calm, cu aceeasi voce egala, adresindu-te celorlalti (il ignori, schimbi privirea spre ceilalti). Daca nu merge, si tzintzarul tot bizie, il arunci in circa altuia: “intrebarea domnului X este…domnule Y care este parerea dumneavoastra?” – ii lasi sa se impunga pina obosesc, si apoi iti continui senin ideea. (Chiriac e un profesionist, a facut-o intr-adins, cu ton egal, calm, si suficient pentru a va intrerupe ideile si a va fragmenta mesajul.)
3. Tonul si cadenta.
Urechea umana percepe mult mai bine tonurile joase.Iti reduci constient tonul vocii, jumate de octava. Si nu ridici intensitatea vocii pentru nimic in lume – ridicatul vocii ( din enervare de exemplu) inseamna tonuri inalte, greu de auzit.
Urechea umana nu percepe numai sunetul ci si pauza/tacerea infinitezimala dintre litere. Cu cit este mai scurta (cu cit vorbesti mai repede) cu atit spatiul dintre litere e mai greu de perceput si atunci literele se amesteca una cu alta ca un ghiveci.
(este in mod real tehnica de a vorbi celor cu deficiente auditive: lower the voice, speak slower. Tipatul ridica tonul si te face sa vorbesti mai repede, drept care omul cu deficienta auditiva va fi si mai perplex)
A-ti controla constient tonul si cadenta iti da stapinire de sine, te arata ca pe un om care stie ceea ce spune, si te ajuta sa stapinesti auditoriul.
Vorba lui Anthony Hopkins in Masca lui Zorro: “Charm” – cu gestul de rigoare cu lingura desigur.
Sunt si altele, prin care in mod real ii furi moderatorului slujba, si iei conducerea intregii discutii cu nonsalanta, dar nu e timp acum.
PS. vedeti ca i-am trimis un mesaj Corinei cu niste resurse pe educatie si nu stiu de ce mi s-a pus mesajul in coada de asteptare.
Charm…..
cris spune:
ianuarie 14, 2010 la 8:06 am
@VV
A fost imposibil sa vad emisiunea – ar fi o idee buna daca ati putea pune inregistrarile respective aici pe blog.
Citesc ziarele si elucubratiile pseudo-medicale la adresa vaccinului. Ce ma irita cel mai tare este atitudinea de lagar nazist: daca nu faci vaccinul ramii fara slujba, platesti spitalizarea etc. Asa cum am mai spus.
Culmea este ca am gasit si CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALA, publicat in Monitorul Oficial 418 din 18 mai 2005. Ia sa vezi! articolele 58-62, prin care se spune ca PENTRU FIECARE PROCEDURA MEDICALA DIAGNOSTICA SAU TERAPEUTICA SE CERE CONSIMTAMINTUL PACIENTULUI.
Deci daca doctorii si-au implinit obligatia, si au publicat un cod de deontologie medicala….si pina si ei sunt obligati sa se vaccineze, altfel isi pierd slujba, cine face pe Mengele ? Pacientul? Nu. Medicul? Nu…..Din moment ce elucubratiile vin de la un minister al guvernului boc-base, ghici ciuperca! Simptomatic pentru felul in care guvernul intelege sa trateze si oamenii (si medicii sunt oameni) ca pe niste vite.
Codul medical are originea in drepturile omului/conventia de la Geneva. Daca Romania este semnatara la drepturile omului si la Conventia de la Geneva….chiar nu putem sa bagam guvernul in …cofa, si sa-l coasem acolo inauntru? (traducere libera de injuratura nemteasca: ” ‘rein und zugenaeht”). Codul de etica al asociatiei internationale a medicilor a fost semnat tot la Geneva.
Va dau mai jos drepturile pacientului in codul etic medical din America, codul a fost scris prima data la 1847, acum un veac jumate. Parca Romania era membra UE, nu, parca suntem si membru ONU (?) si parca traiam in 2010…
(1) The patient has the right to receive information from physicians and to discuss the benefits, risks, and costs of appropriate treatment alternatives. Patients should receive guidance from their physicians as to the optimal course of action.
(2) The patient has the right to make decisions regarding the health care that is recommended by his or her physician. Accordingly, patients may accept or refuse any recommended medical treatment.
(3) The patient has the right to courtesy, respect, dignity, responsiveness, and timely attention to his or her needs.
(4) The patient has the right to confidentiality.
(5) The patient has the right to continuity of health care. The physician may not discontinue treatment of a patient as long as further treatment is medically indicated, without giving the patient reasonable assistance and sufficient opportunity to make alternative arrangements for care.
(6) The patient has a basic right to have available adequate health care. Physicians, along with the rest of society, should continue to work toward this goal. Fulfillment of this right is dependent on society providing resources so that no patient is deprived of necessary care because of an inability to pay for the care.
Veti gasi articole similare in codul deontologic al medicilor din Romania. Mai stingace poate, dar sunt. Repet, daca suntem semnatari ai drepturilor omului si ai Conventiei de la Geneva, din care se trag aceste reguli (de ce, pentru ca vorbesc despre viata omului), chiar nu se gaseste nimeni sa le spuna asta?
Au intentii bune? Intentia buna se numeste comision probabil. De cind intentiile bune (care paveaza drumul spre iad, cum e bine cunoscut), au prioritate in fata dreptului fundamental al omului de a decide? De ce ne baga intentiile lor bune pe git? Si mai ales: De ce le permitem sa faca asa ceva?
Am eu o boala cu Mioritza – sa ma scuze doamna profesoara Corina. O detest cu ardoare: ce-i aia sa astepti sa mori ca sa-ti cinte oaia la cap? Ca sa nu spun ca guvernul nu o sa mai lase nici macar picior de oaie sa cinte la fluieras, o sa le omoare cu vaccinul si impozitele si pe alea, o sa puna impozit pina si pe cacarezele inexistente de la oi moarte de mult si o sa-i spuna “impozit forfetar”. (dupa cum vedeti, am si o intelegere profunda in ceea ce priveste economia si bugetul, le mioritzizez )
DIXIT.
cris spune:
ianuarie 14, 2010 la 11:10 am
Ma intreb daca exista telepatie: presedintele colegiului medicilor, spune acelasi lucru azi: ca statul incalca drepturile omului obligind romanii sa se vaccineze. Ma distreaza desteptaciunea ziaristului: Da, dar OMS spune ca nu e periculos. OMS este statistica, epidemiologie, nu etica. Ce are OMS de a face cu drepturile omului? De cind a devenit dreptul inalienabil al omului de a-si decide viata o statistica? Uite importanta educatiei: sa te invete deosebirea dintre etica si statistica.
Adrian C spune:
ianuarie 14, 2010 la 1:03 pm
Ca intotdeauna va admir in mod deosebit stilul oratoric, pentru continutul sau dar si pentru impachetarea savuroasa. Poate, asa cum foarte frumos spunea @cris aici pe froum, ar trebui totusi sa fiti mai sintetic atunci cand expuneti chestiunile economice/statistice pentru ca nu toti reusesc sa le cuprinda.
Eu, fara sa ma pricep la economie, constat ca bugetul de la cultura este lamentabil. In conditiile in care s-au luat fondurile pe care legea monumentelor le aduna din jocurile de noroc – acii cel mai important era aportul loteriei – practic s-a evaporat o sursa de motor economic. In loc sa se modifice modul de utilizarea al acelor sume incat sa se intervina substantial pentru restaurarea monumentelor, prin contributie publica s-au dirijat acele fonduri unde?? Nu se stie. Finantarea unor santiere de restaurare ar fi dat de lucru unor firme de constructii, mai ales ca in restaurare se folosesc mesteri cu calificare sporita care, daca nu au de lucru aici, vor fi maine plecati in Italia, Spania sau alte locuri unde e nevoie de ei. Patrimoniul, in loc sa fie o resursa economica va ramane in continuare o povara de care se vor plange toti detinatorii privati, partial pe buna dreptate. Can ajungeti la sediul Uniunii Armene vedeti peste drum, pe Mosilor, un monument de prim rang in Bucuresti – “Hanul” Solacoglu care sta sa cada desi e de vanzare. Ce se intampla cu dreptul de preemtiune al MCCPN, al PMB? Ala va ramane un pericol public, un loc al promiscuitatii in loc sa devina un loc unde sa debuseze eforturile unor constructori care sa redea circuitului public un imobil care merita acest lucru.
Dl. Paleologu, atunci cand se certa cu Ontanu la incendiul turnului de la Armeneasca statea cu fata la camera si cu spatele la acel monument. Poate d’aia n-a vazut ce povestesc eu aici …
Adrian C spune:
ianuarie 14, 2010 la 1:15 pm
PS: ca sustinere a ceea ce am spus mai inainte, va rog sa “pierdeti” doua minute si sa dati un click catre blogul meu, ultima postare, care e o ilustrare destul de buna a ideii ce v-am expus-o. Poate faceti si un comentariu de doua vorbe acolo daca va lasa inima
VarujanVosganian spune:
ianuarie 14, 2010 la 5:54 pm
@Adrian C
Bugetul culturii este cel mai mic, ca procent in PIB de cand sunt in Parlament. Cultura este cam stinghera in stilul PD de a face politica. Sa nu-l deranjam, totusi, pe Traian Basescu din lectura Levantului lui Cartarescu.
VarujanVosganian spune:
ianuarie 14, 2010 la 5:56 pm
@cris
Sunt ca un frate cu Vasile Astarastoaie, presedintele Colegiului Medicilor,o sa-i spun ca esti de acord cu el. Eu, de pilda, nu m-am vaccinat. Imi amintesc de gripa aviara, de faptul ca unii au castigat o gramada de bani stropind cauciucurile masinilor cu apa chioara, amestecata cu clor.
VarujanVosganian spune:
ianuarie 14, 2010 la 5:57 pm
@MARIN
Asa o sa fac, o sa anunt emisiunile dinainte. Si dupa aceea comentam.
VarujanVosganian spune:
ianuarie 14, 2010 la 5:58 pm
@Toni
Astazi, la dezbaterile la buget au fost adoptate de doua ori mai multe amendamente decat ieri. Adica ieri au fost acceptate zero amendamente iar azi de doua ori mai multe. Din 6000 de amendamente nu a fost acceptat nici unul. PD este infailibil, bugetul e o tampitenie perfecta, e pacat sa-l amendezi.
VarujanVosganian spune:
ianuarie 14, 2010 la 6:01 pm
@corina chiriac
Oricare dintre cele zece porunci ai fi evocat, gaseai un pacatos pe banca guvernului. Nimic nu se spune la intamplare, Corina, la o dezbatere de acest fel. Poti sa te bucuri.
VarujanVosganian spune:
ianuarie 14, 2010 la 6:04 pm
@corina chiriac
Pe masura ce impactul negativ al politicilor PD se va vedea, poate ca liberalii vor capata mai mult curaj, dupa socul din decembrie. Guvernul s-a dovedit la dezbaterile bugetare chiar mai neserios decat era inainte.
corina chiriac spune:
ianuarie 14, 2010 la 7:04 pm
@VV
PNL are deja curaj si asta se vede si prin vocea liderilor marcanti precum dvs, Crin si multi altii. Nu putem neglija totusi pericolul real care ne paste pe toti, pe noi, pe cei care vedem lucrurile altfel si sutem obligati sa-i suportam zilnic. Sunt din ce in ce mai incisivi, mai periculosi, mai malefici. Principalul rol al opozitiei ar trebui sa fie cel de a le aminti cat de des cu putinta ca legitimitatea lor la conducerea tarii nu e atat de mare cum li se pare. Eu personal nu l-am votat pe Basescu nici in 2004 pentru ca de atunci mi s-a parut cea mai proasta solutie pentru presedintia Romaniei. Cand ma gandesc ca abia si-a inceput al doilea mandat si ca mai sunt 5 ani in care il vom avea presedinte imi vine sa emigrez.
corina chiriac spune:
ianuarie 14, 2010 la 7:23 pm
@VV
Ma bucur de gluma in sine dar nu ma pot bucura ca pe seama unui demnitar pe mana caruia sunt banii acestei tari se poate glumi cu asa ceva. Si ca, asa cum spuneti dvs, oricare din cele 10 porunci ar fi invocate gradina Domnului e mare…
corina chiriac spune:
ianuarie 14, 2010 la 7:55 pm
@cris
Draga mea, Miorita, ca orice text literar, se poate reinventa oricand (si maestrul stie), mai ales in mintea si in sufletul cititorilor care ii cauta mereu alte si alte sensuri. Multi intelectuali romani au spus, ca si tine, ca Miorita ,,cuprinde o monumentală lecţie de laşitate, de renunţare“(V.Eftimiu). Parerea mea spusa unui doctor, pe scurt: Miorita este cea mai completa si mai profunda lectie de educatie tanatologica pe care poporul roman are sansa de a o invata. Si ca sa te linistesc, Sadoveanu a scris Baltagul probabil si pentru a razbuna in acest fel pasivitatea baciului moldovean.
cris spune:
ianuarie 14, 2010 la 8:05 pm
@VV
Va rog transmiteti-i domnului doctor Astarastoaie nu ca sunt de acord, – ca virsta si experienta medicala eu sint in pozitia de novice si dinsul de maestru; avem o ierarhie a respectului destul de stricta. Va rog transmiteti-i tot respectul si sustinerea mea – si va rog nu ezitati, sunt convinsa ca se simte singur, ca stie ca vorbeste la urechi surde, si ca are nevoie de sustinere.
Multumesc.
VarujanVosganian spune:
ianuarie 14, 2010 la 8:46 pm
@cris
Daca l-ai cunoaste pe doctorul Astarastoaie – care, intre altele, a fost liderul pe Moldova al Uniunii Fortelor de Dreapta, partidul pe care l-am infiintat acum 12 ani – ai vedea ca nu se lasa intimidat de urechile surde. Dar o sa se bucure.
VarujanVosganian spune:
ianuarie 14, 2010 la 8:48 pm
@corina chiriac
Trebuie sa-ti spun ca in Parlament a inceput o adevarata rumoare cand am spus-o pe asta cu zece porunci. Multi au inteles, asadar.
VarujanVosganian spune:
ianuarie 14, 2010 la 8:50 pm
@corina chiriac
Intr-adevar, cinci ani cu Basescu suna groaznic. Pentru PNL vin, totusi, vremuri dificile. Vom avea si un congres, sa vedem cum iesim din el.
cris spune:
ianuarie 14, 2010 la 9:05 pm
@ VV,
Nu e intimidare, VV, nu cred ca ne mai poate speria sau intimida ceva dupa cite vedem in fiecare zi in meseria asta. E amaraciune, pur si simplu amaraciune. Sunt momente in care iti vine sa-ti iei lumea-n cap ai s-o dai incolo de meserie pe pustii, am si eu un moment ca acesta acuma, si nici nu vreau sa-l discut. Give him a hug, that’s all.
cris spune:
ianuarie 14, 2010 la 10:25 pm
@Corina
Imi cer iertare, am sufletul sub semnul leului, nu al oii. Nu-mi pot scoate cromozomii din ADN nici sa vreau, ma trag dintr-un haiduc si dintr-un sir lung de ofiteri. Ma trag din generalul Ion Sichitiu; neam de neamul meu nu au fost altfel. Au murit in picioare nu cu oaia la cap. Daca m-a durut vreodata ceva, daca am aruncat vreodata cu o carte de pereti a fost la o fraza pe care am citit-o undeva: “ingropati-ma in picioare, pentru ca mi-am petrecut toata viata in genunchi”….Sichitiu de fapt inseamna sticlete – sticletii nu pot fi tinuti in colivie, isi taie singuri beregata cu ghearele. Acceptarea, capitularea, nu apartin in vocabularul unor asemenea oameni.
Tautologie? Era cindva o poza cu un sirb, luptator din rezistenta in timpul fascistilor. Te uitai la ochii lui – rideau, te uitai mai departe, avea miinile legate si era cu spatele la zid in fata plutonului de executie. Fiecare are modul lui de a se razvrati, daca recitesti cele trei metode de a rezista totalitarismului, in Jurnalul fericirii, Churchill e stilul meu.
Te inteleg, stiu ca ai dreptate din perspectiva ta, si iti respect opinia.
PS Stii ca il cunosc bine pe baiatul lui Victor Eftimiu?
corina chiriac spune:
ianuarie 14, 2010 la 11:28 pm
@cris
Tanatologie…nu ma inversunez prea tare pe subiectul asta, daca nu ma pomeneai nu cred ca-l deschideam. E o chestiune pe marginea careia pot vorbi mai relaxat decat tine si te inteleg.
corina chiriac spune:
ianuarie 15, 2010 la 12:01 am
@ VV
Sa inteleg ca poate fi congresul un motiv de ingrijorare? Eu nu prea stiu cum sunt chestiile astea cu alegerile si schimbarile din partide dupa alegeri. Asa ca va intreb la modul cel mai nevinovat, ca un om neinformat ce ma aflu: E neaparata nevoie de schimbari majore in PNL(chiar la cel mai inalt nivel)? Este acest lucru privit ca un proces firesc(ca in PSD de exemplu, al carui esec este unanim acceptat) sau e rezultatul unei presiuni interne care are de fapt alte resorturi decat rezultatele obtinute de partid in 2009?
Si acum retorica de rigoare: daca tot veni vorba de congrese, oare PSD-istii cum se simt?
cris spune:
ianuarie 15, 2010 la 12:07 am
@ orina
Scuze, tanatologie, tanathos, ingerul mortii…am scris cam repede. Iarta-ma, nu sunt in apele mele; pentru prima data in 10 ani de cind sint aici ma trezesc ca imi face cineva (un functionar) morala ca am prea bine grija de pacientii mei. Si era chiar serios; cum am indraznit sa tratez un batrinel la timp, sa-l scap cu viata si dintr-o pneumonie si dintr-un infarct. Rar ma mai surprinde sau amaraste ceva in asemenea masura.
Sunt amaraciuni pentru care nu exista consolare. Nu stii cum sa te scapi de uritenia unor oameni, iti vine sa te pui sub dus si sa-ti freci pielea pina la singe ca sa scapi pina si de umbra si mirosul lor….. Urmatoarea mea carte – Greatza lui Sartre
cris spune:
ianuarie 15, 2010 la 12:08 am
sorry, mai sus: @Corina.
cris spune:
ianuarie 15, 2010 la 6:19 am
@VV
O rugaminte: daca se poate sterge mesajul meu de la 10:25.
Putini inteleg ca aceasta repetare a arborelui genealogic este o mantra extraordinar de puternica. Ati facut-o intr-o carte pe care nu o pot citi decit cu ochii gindului, o fac eu insami de fiecare data la momente de cumpana.
Vorbeam de fractali – este un fractal, un “eu sunt’ care se repeta de la timp la timp, din inima in inima, de la ochi la ochi pina cind toate aceste figuri care ne bintuie devin una singura si noi devenim una cu ele. Cind strapungi timpul si istoria si aduni in inima sute de inimi care au batut vreodata in acelasi ritm cu al tau apare o anume frecventa subliminala, o ritmicitate de clopot care da fiori oricarui neavizat.
Frica de a-ti asuma istoria te face slab; a te identifica cu ea creaza o structura de o rezistenta si o dinamica fara rival, o realitate si un timp care strapung imediatul si prezentul si le sfarima.
Avem fiecare vestitorii nostri divini, aceia in care albul si negrul sunt tot una. Azi, am primit povestea unei scari. In Santa Fe, in biserica Loretto exista o scara. Cind calugarii au terminat biserica, si-au dat seama ca balconul corului nu are scara. S-au rugat, si a noua zi la usa le-a batut un dulgher care le-a construit scara. Pare ancorata in aer – nu are pilon central. Nu exista nici un cui si nici o urma de clei, si nu se stie din ce lemn e facuta. (inutil sa spun ca si povestea mesterului Manole ma scoate din minti. Cind iti asumi creatia zideste-te pe tine insuti in ea, si daca n-ai aripi cresteti-le. Iubirea si credinta dau viata, nu iau viata) Are 33 de trepte, virsta paminteana a lui Isus. Dulgherul, apoi, a disparut. (iar daca ai construit ceva divin, dispari, din piosenie, fara sa lasi un nume; creatia este indeajuns ei insasi). Este ultimul text scris de un om de litere si suflet, una dintre cele mai frumoase doamne pe care am avut privilegiul sa le cunosc, frumoasa prin curaj, dirzenie, verticalitate si profunzime. A scris despre o scara inainte de a urca ea insasi o scara fara sfirsit.
Imi cer iertare, nu stiu la care dintre poli imi este sufletul acum, acolo unde se intilnesc meridianele si sari dintr-o zi intr-alta….sunt la polul lacrimilor, acolo unde se face trecerea intre minie si durere….Si probabil n-am sa mai scriu pentru un timp. Voi astepta sa se topeasca si gheata miniei, si cea a durerii ca sa revin pe meridiane mai calde, o clipa, un ceas, o vesnicie.
VarujanVosganian spune:
ianuarie 18, 2010 la 11:08 am
@corina chiriac
N-ar fi nevoie de un congres in PNL. Un congres in vremuride opozitie se lasa cu suparari. In plus, nu cred ca trebuie contestat Crin, el reprezinta, in mare masura, tipul de om politic pe care trebuie sa-l promovam. Poate la nivelul optiunii pe termen lung ar fi nevoie de niste clarificari.
cris spune:
ianuarie 16, 2010 la 6:33 pm
Decalog
Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
Paler: Viata pe un peron
Tot Paler spunea la un moment dat “imi iubesc tara atunci cind nu ma uit la televizor, si cind nu merg pe strada”. Nu ma uit la televizor, nu merg pe strada. Imi amintesc ca, acum mai bine de 20 de ani, erau carti pe care le transmiteam subversiv de la unul la altul, citite peste noapte si date mai departe.
Ei (“they” din Orwell) traiesc oricum intr-o Romanie fara memorie, fara carti, fara oameni, fara istorie, fara viitor. Romania mea nu e aceeasi cu a lor, refuz sa traiesc in Romania “lor”; traiesc intr-o Romanie “subversiva”, pentru ca Romania mea are memorie, carti, oameni… (Ciutacu se considera “chirias in tara lui” – raspunsul meu este ca nu poti fi chirias atunci cind Romania ta e diferita de a lor, din motivele de mai sus)
Ati pomenit un decalog pe care oricine trebuie sa-l cunoasca, pomenesc si eu un decalog subversiv – decalogul sperantei al lui Paler. Si ma incapatinez sa spun o data cu el (v-am pomenit la articolul anterior ce inseamna o mantra temporala, genealogica):
“Esenţiale sunt ţelurile pe care ni le-am propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote să ia cu asalt morile de vânt. Nici râsetele, nici realismul celorlalţi. Nu cunosc un exemplu mai clar că poţi să fii un ratat fără să fii un mediocru, că o viaţă poate fi împlinită nu numai printr-o reuşită, ci şi printr-un eşec.”
cris spune:
ianuarie 16, 2010 la 7:50 pm
QOD la teorema lui DonQuijote si decalogul sperantei: Odrasla Honorius care imparte manele electorale, acuza PNL ca a dat, citez, “mita electorala”, ghiozdane si rechizite la o scoala (?????). Romania noastra si romanica lor sunt doua universuri complet diferite si paralele.
Corolar: cum paralelele nu se pot intersecta, singura sansa este ca paralela noastra sa fie mai reala, vie si puternica decit a lor. Orice incercare de discutie cu acesti indivizi este sortita esecului: se face in doua limbi diferite: romana pe de o parte, si boceala (boccia, bocaneala) pe de alta. Drept care nu ma mir nici de soarta amendamentelor la buget.
cris spune:
ianuarie 16, 2010 la 8:39 pm
qOd on purpose, nu q.e.d; o de la odrasla, o de la bOc, o de la Oroare, si nu de la erat – lumea noastra nu a fost, nu este si nu poate exista in lumea lor. Himera, cosmarul, ilogicul, irealul sunt insa ei, nu noi. In computer science simbolul pentru qed este un patrat alb sau negru, numit…tombstone, piatra de mormint. Asadar: sa le fie tarina usoara.
The hitchhiker’s guide to the galaxy, despre pestele Babel: “I refuse to prove that I exist,” says God, “for proof denies faith, and without faith I am nothing.” “But,” says Man, “the Babel fish is a dead giveaway, isn’t it? It could not have evolved by chance. It proves you exist, and so therefore, by your own arguments, you don’t. QED.” “Oh dear,” says God, “I hadn’t thought of that” and promptly vanishes in a puff of logic.”
cris spune:
ianuarie 16, 2010 la 9:13 pm
@VV Ce sa fac? N-am posibilitatea tehnica sa pun un patrat (tombstone) in loc de O, b patrat c, b patrat ccie. Caci boc n-are nimic in comun cu perfectiunea o-ului din DonQuijote sau Boccacio. L-a uitat Dumnezeu ne-dat la rindea. In lumea lui nu s-a inventat rotundul, roata, probabil de asta caruta economica a guvernul pre-re-re-mierului are roti patrate.
Multumesc, a fost cu tot sufletul. M-am mai linistit si eu dupa citeva nopti nedormite (nu stiu daca ati citit discutia anterioara dintre mine si Corina). Nenorocirea este ca, medic fiind, te consumi pentru fiecare lezare a eticii sau a unui pacient, si mori cu fiecare pacient care iti moare. Diferenta este ca intr-o lume normala, mie, ca doctor mi s-au cerut in final scuze. Iar domnului doctor Astarastoaie B patrat c nu-i va cere niciodata scuze. Ce conteaza drepturile omului? Daca noi nu pricepem boceala, cum sa priceapa dumnealui diferenta intre statistica OMS si etica medicala pe limba romana?
cris spune:
ianuarie 16, 2010 la 9:16 pm
na ca m-am molipsit de la p-re-re-re-mierul – a se sterge “guvernul” din primul paragraf.
Adame
Potoleste-ti nebuna ca tu o iubeai
cris spune:
ianuarie 16, 2010 la 10:33 pm
Vom fi acolo cu sufletul. Si pentru domnul Radu Stroe si pentru dumneavoastra. Pentru limba romana in ciuda bocanelei, pentru carti si ghiozdane in ciuda manelelor, pentru roti rotunde nu patrate, pentru Romania nu pentru romanica. Ma alaturi lui Marin: CRED.
Greşit, m-a folosit ca să se răzbune pe Cris. N-aţi priceput nimic.
cris spune:
ianuarie 17, 2010 la 5:09 am
@VV
De ce oare? Nu stiu cum se face, dar ma puneti de fiecare data pe ginduri. Ma va uita Dumnezeu gindindu-ma pina voi deveni trup…
De la bun inceput: Este o mare diferenta intre “a crede ceva” – a avea o opinie, “a crede pe cineva”, “a crede in ceva” si a spune “cred”.
Rugaciunea este o invocare, Dumnezeu vine spre tine (asteptarea, nazuinta, speranta, sunt comune tuturor: si cel mai necredincios spune “Doamne ajuta-ma” la ananghie). Crezul este urcarea spre Dumnezeu, (a deveni este unic pentru fiecare om in parte). Cu o nota: “cred Doamne, ajuta necredintei mele”, rugaciunea este implicita.
Rugaciunea te transforma in receptacol, (prin rugaciune astepti), crezul te transforma in apa vie din receptacol (prin crez dai, te dai pe tine insuti, esti actiune pura). Iar Dumnezeu te indeamna la amindoua – nu numai la rugaciune, ci si la actiune, vorba lui Steinhardt. “Cu Dumnezeu nu-i de glumit: “Iesi din tara ta…”ia-ti crucea”…”vino dupa mine”, “du-te si striga”, “scoala-te, ridica-ti patul si umbla”
Ei, aici cred ca ar fi fost mai bine spus: nu poti exprima ceea ce crezi decit PRIN tine insuti, nu “PENTRU tine”. Este un “a crede ceva” nu ca opinie, ci ca si creatie. Iar creatia, nu este niciodata un comfortabil “pentru tine”.
“Ich selbst muss Sonne sein,
Ich muss mit meinen Strahlen
Das weisse Meer der ganzen Gottheit malen”
(Eu insumi trebuie sa fiu un soare; cu razele mele trebuie sa pictez intreaga mare alba a divinitatii)
Angelus Silesius: Der cherubinische Wandersmann. A se nota: muss, trebuie. (in germana exista muessen – trebuie, nu ai incotro, imperativ, si sollen – ar fi bine sa, recomandabil sa).
“Enorm si orbitor rasaritul soarelui m-ar ucide pe loc daca nu l-as putea intimpina, acum si totdeauna, cu rasaritul soarelui din mine” Walt Whitman
“Go into yourself and test the deeps in which your life takes rise; at its source you will find the answer to the question if you MUST create. Accept it…Then take that destiny upon yourself and bear it, its burden and its greatness…” Rainer Maria Rilke – scrisoarea I
Conditia mintuirii este acel cred. Domnul asculta rugaciunea, vine spre tine, dar te vindeca numai daca spui CRED: esti olog si te rogi- vine. Te cerceteaza sa vada cit singe ai in vine, cit curaj:”crezi?”. Cred – te vindeca. Te vindeca – o face in vazul lumii, devii realitate, iti iei patul si umbli.
Acum intreb si eu (va pun si eu sa va ginditi pina va uita Dumnezeu si deveniti trup): De ce v-ati gindit ca atunci cind spui “cred” este “numai pentru tine”? Cu Dumnezeu nu-i de glumit nu? Nu a spus “acum ca poti umbla, du-te din nou la culcare in pat”, nici lui Saul nu i-a spus “acum ca poti vedea, ramii orb pe dinauntru”…..
@emi,
Sa intelegem ca ti-ai gasit un sponsor bogat care-ti plateste factura la internet, precum si altele…?
cris spune:
ianuarie 17, 2010 la 7:15 pm
@VV
Cred ca spunem totusi acelasi lucru in moduri diferite. Povestea lui Geo Bogza e o bijuterie, dar daca sufletul unor oameni buni a devenit vizibil, a devenit vizibil pentru o lume intreaga, nu doar pentru ei. A crede atit de puternic incit credinta devine realitate, inseamna a darui.
Neintelegerea vine probabil din faptul ca acel “crezi pentru tine” se adreseaza celui care nu a crezut inca, iar ceea ce am spus vine din partea cuiva pentru care credinta este un mod de supravietuire si de viata.
Pornim jocul cu margelele de sticla de la un alt nivel, baza este asadar deja acolo. Cind spui “cred”, te asezi in centrul lumii tale si trasezi cercul. Asa cum ati spus si dumneavoastra: “m-am asezat in centrul lumii mele si am trasat cercul”. Uluitor este ca daca amindoi spunem CRED referindu-ne la acelasi lucru, acesta devine o directie si o linie de forta. Forta unuia singur poate e mica, dar atunci cind ai alaturi unul si inca unul si inca unul, este ca si cum se aliniaza planetele. Amintiti-va de trompetele de la zidul Ierihonului. Dumneavoastra credeti in felul dumneavoastra, Marin crede in felul lui, eu in felul meu, altul in felul sau, pentru ca suntem indivizi cu experienta si structura diferita, si centrul propriei lumi, dar toti credem in aceeasi directie. Iar daca o stim, si ne aliniem lumile, in mod constient (“cred” este foarte constient, das Unbewusstsein, devenit Bewusstsein), cine ne poate sta impotriva?
De data asta am spus CRED, e incomparabil mai puternic decit urarea “succes”, ca sa nu spun de “succesuri”. Succes vine de la succedere, consecinta normala a unei succesiuni rationale. CRED vine dintr-o altfel de logica, cu mult mai mare si profunda, acea logica si ordine a inimii care creaza o realitate chiar si din neant. Marin spune, din tineretea lui frumoasa “cred in “, din batrinetea mea (cind porti, constient si de bun acord, in tine, un arbore esti deja batrin ca veacul) spun “cred”.
Asa ca n-aveti incotro. Astept cu drag sa va vad la Antena 3.
Aţi spus că vă plac vorbele înţelepte ale Cristinei. Care e problema?
cris spune:
ianuarie 18, 2010 la 12:18 am
@Marin
Ei vezi ce se intimpla cind spunem amindoi CRED ?
The secret este o introducere destul de buna. Ai vrea sa citesti si un picut mai departe, sa afli de exemplu ca Newton este ultimul mare alchimist, ori sa citesti tabula smaragdina (fie cartea apocrifa fie Kybelion care e mai usor de inteles), ori sa citesti despre copacul vietii, ori despre arhetipurile si formarea personalitatii in viziunea lui CG Jung. The turning point a lui Fritjof Capra (profesor de fizica la Berkley si elev al lui Heisenberg) este o carte buna prin relatia pe care o stabileste intre misticism si fizica moderna (daca poti sa treci peste capitolele verzi sau prosocialist-utopice – doar vreo doua din intreaga carte), si prin faptul ca te trimite la o anumita bibliografie, cu mult mai serioasa decit un best-seller ca “The secret”.
Dar, mai ales, citeste-ti propria inima.
cris spune:
ianuarie 18, 2010 la 1:38 am
@ VV
1. Felicitari si la mai mare!
2. Vor intelege, incetul cu incetul vor intelege si economie; educatia cere infinita rabdare.
3. Impresia artistica: fantastic! Elegant: “da, aveti dreptate’, “ai sesizat corect”. Intr-adevar, negatia de tip “gresesti, “nu”, “n-ai dreptate” invita pe oponent la vorba, in timp ce “da, ai dreptate” il obliga sa taca si sa asculte: ii da convingerea ca ii repeti si ii continui ideea, si cui nu-i place sa se auda pe sine insusi… (da, l-am citit si pe Baltazat Gracian, mi se pare mult mai rafinat decit Machiavelli din anume puncte de vedere)
4. Suntem deci in acelasi univers. (oricum nu aveam nici o indoiala). O observatie, este destul de greu sa faci un ecran, si consuma multa energie. Cel mai bine, experienta mea in privinta energiilor negative, este ca in loc sa te opui, sa devii permeabil, sa le lasi sa treaca prin tine ca prin vid, te rarefiezi; sau iti muti locul, te muti pe alta dimensiune. Cere un control si echilibru extraordinare, e adevarat. Dar, avantajul constiintei propriei lumi: ca centru o umpli/sau o golesti, o muti in timp si spatiu, o aduci la cea mai fina vibratie, sau o transformi in materie, o poti dilata pina la nivelul unui univers ori o poti contracta la nivel subatomic. In loc sa te lupti sau sa te aperi, esti.
Gata, ma duc la treaba, tin trei conferinte in urmatoarele zece zile. Toate gindurile bune.
cris spune:
ianuarie 18, 2010 la 4:40 am
@VV
PS. Intre noi doi: doar se cred, sau se prezinta ca “violeti” – muma padurii data cu fard si rimel. Dupa cum i-am vazut eu una, sunt gri soriciu, sunt umezi, reci, lipiciosi si miros a igrasie. Bleah. Chiar ma intreb, la gradul de sensibilitate pe care-l aveti ce culoare ori senzatie va vine in minte.
@emi, ema, anca
Sau cum dumnezeu vrei da te numesti, fa sex, ia pastile, fa ceva, esti in neregula.
cris spune:
ianuarie 18, 2010 la 4:29 pm
@Toni
„Atunci când vom uita că noi suntem o naţiune supusă lui DUMNEZEU, vom deveni o naţiune supusă”
Adu-ti aminte ca am avut, cindva o stema sub care era scris “Nimic fara Dumnezeu”, si a fost cea mai glorioasa perioada din istoria Romaniei.
Suntem ingenuncheati, incovoiati, furati si batuti de toate vinturile de douazeci de ani plus altii patruzeci, lasati fara nici un Dumnezeu adica. Am crezut pe oricine, oricind, frazele lor pompoase au devenit reguli de etica si viata: cum sa furi, cum sa inseli. Au devenit ,ei, modele de profesionalism si deontologie – cum se ajunge cit mai sus in ierarhia sociala cu cit esti mai incompetent si lipsit de scrupule. Ne-am ales alt dumnezeu decit pe cel pe care-l aveam dintotdeauna, si alt cod moral decit cel pe care il avem dintotdeauna. Si chiar daca basescu se crede Dumnezeu (“-Care este deosebirea dintre Dumnezeu si Traian Basescu?-Dumnezeu nu se crede Traian Basescu.”), e partea noastra sa-i spunem raspicat ca nu e.
Vorbeam cu maestrul la articolul trecut despre diferenta intre rugaciune si crez. Prin rugaciune Dumnezeu vine spre tine. Dar nu te mintuie decit daca si tu te urci inspre el si spui CRED. Am auzit de multe ori “de ce ne-a parasit Dumnezeu?”. Nu ne-a parasit, am incetat noi sa credem, si mai mult, ne-am pus alti dumnezei in loc prin vot democratic.
Credinta nu se manifesta neaparat prin cit de des te duci la biserica si cite matanii faci, credinta este felul in care iti duci viata de zi cu zi, si cum aderi la un sistem de etica si morala care iti spune nu numai sa nu furi si sa nu ucizi, ci si sa fii destept, sa ai curaj, sa ocrotesti pe cel slab, sa tai smochinul neroditor, sa nu arunci margaritare la porci, sa-ti iei patul si sa umbli.
NIHIL SINE DEO trebuie sa ajunga din nou acolo unde ii este locul, in inimile noastre si pe stema.
cris spune:
ianuarie 18, 2010 la 4:41 pm
@ barosanul
Cum? Uite asa, pur si simplu. Vorbeam mai demult despre asumarea verticalitatii, si despre cit de personal si individual este crezul. E unu la unu: iti iei patul in spinare si umbli. Nu uita ca PNL nu este “un partid”, o masa care se misca la comanda asa cum am fost noi invatati 40 de ani plus ca e un partid, ci unu+unu+unu+unu+…
Am răguşit spunând că nu sunt Anca. Nu am cultura Ancăi. Dacă eraţi atenţi, vă dădeaţi seama cine a fost Anca, după vârstă, faptul că erau cumani, şi mai ales, CULTURĂ. Dar nu ştiţi ce e aia…
cris spune:
ianuarie 18, 2010 la 10:27 pm
@Tibi
Desigur maestrul nostru va lamuri diferenta intre morala, etica si profesionalism. Ai vrea sa te intorci si la discutiile noastre anterioare in care vorbim despre acestea.
Observatia ta este excelenta- cum facem sa nu fie o utopie, care sunt mecanismele prin care facem ca etica si profesionalismul sa devina o realitate?
Si nu este tocmai parerea lui Anatole France: “morala este stiinta moravurilor, si cum moravurile se schimba de la o zi la alta…” Morala si etica nu sunt o moda, si nu sunt subiective: daca furi, ucizi, inseli – nu este nici moral, nici etic si in mod cert nu este subiectiv decit daca privesti viata ca un solipsism. Apoi vorbesti de o responsabilitate sociala, una legala, una profesionala. banuiesc ca te referi la cea legala.
Uite doua definitii mai jos, poate le gasesti de folos.
Legal Ethics is the term used to describe a code of conduct that prescribes proper behavior and establishes the nature of obligations owed to individuals and to society.
Professional Responsibility is the term used to describe a professional’s obligation to comply with rules of professional conduct. Professional responsibilities include concepts of morality, ethics, etiquette, and professional values and attitudes. Issues of professional responsibility often arise in the legal profession, which is subject to a formal and detailed code of ethics and responsibility.
- aceste responsabilitati profesionale sunt reprezentate de codul deontologic al unei profesiuni; fragmentul este luat din profesiunile care se ocupa cu legea dupa cum observi, dar sunt valabile pentru orice profesiune. Fiecare profesiune trebuie sa aiba un cod deontologic care defineste profesionalismul in acel domeniu. Iar normele profesionalismului, din nou, sunt orice, numai subiective nu. Norma, ca atare, inseamna masura: un metru o sa masoare intotdeauna un metru si pentru mine si pentru tine, chiar si la nivel moral, etic si profesional.
cris spune:
ianuarie 19, 2010 la 5:04 am
@Toni
Pelesul? Citeste Convorbiri cu regele Mihai I a lui Ciobanu si o sa ti se rupa sufletul intelegind ce am pierdut. Dar nu monarhia in sine este importanta, majestatea sa este/are un suflet regal, nu numai singe regal. Miracolul Romaniei, si am umblat destul ca sa pot face comparatii, este ca suflet regal au multi. Si-i intilnesti peste tot; in creierul muntilor daca te duci, si dai peste un cioban cu suflet de rege. Nu haina face pe om, nici tiara. Daca m-ai intreba ce inteleg printr-un suflet regal as spune exact ce am spus inainte: verticalitate, moralitate, credinta. Din acest punct de vedere, NIHIL SINE DEO ne reprezinte regalitatea interioara, si nu neaparat o optiune asupra guvernarii unui stat de catre un presedinte ori un monarh.
cris spune:
ianuarie 19, 2010 la 6:03 am
@VV
Maestre, daca as spune ca in Romania exista o densitate nemaintilnita de caractere si suflete princiare m-ati crede? Sau m-ati mingia pe frunte intrebindu-ma de cind n-am mai fost in tara si daca n-am auzit injuraturile ori manelele, daca n-am vazut mizeria si hotia?
Ne uitam impreuna mai sus pe pagina, sau la paginile anterioare? Majestatea sa Corina, printul Marin, printul Toni, maria sa Barosanul, Sir John, Sir Maca, majestatea sa Bibliotecarul.Eu una ma inclin in fata lor cu respect.
Din centrul lumii fiecaruia, ne determinam lumea. Si nu e nimic mai puternic decit filfiitul aripioarelor unui fluturas, dupa cum este scris “iar puterea Mea in slabiciune este facuta desavirsita” si dupa cum au “descoperit” doua mii de ani mai tirziu teoreticienii haosului si al acelui “butterfly effect”. Daca vi se pare ca glumesc, aduceti-va aminte ca Regele lumii, care ne-a spus ca suntem regi, era timplar.
Majestate… cu tot respectul si dragostea, permiteti sa ma retrag la conferintele mele: mai am inca doua.
cris spune:
ianuarie 19, 2010 la 3:59 pm
@Barosanul
Hai nu fii asa sfios. La atita maturitate in ceea ce spui de obicei, reactionezi ca un teenager la un compliment. Vezi ca sintem de aceeasi parte a baltii; nu suntem mai putin chinuiti, si n-am muscat tarina unul mai putin decit altul. Daca vrei sa stii, regina noastra a crescut si gaini. Curatatul gainatului nu te face mai putin decit ceea ce esti.
cris spune:
ianuarie 19, 2010 la 5:14 pm
@ Albert
Ai dreptate in multe privinte. M-as lega de ceea ce ai spus despre felul in care comunicam sau nu/ ne intelegem sau nu unii cu altii.
Cel care nu si-a gasit inca identitatea trebuie sa-si demonstreze valoarea in vreun fel – suntem toti orgoliosi, nu? Dar o face prin zgomot, ii este atit de frica de propria slabiciune incit o ascunde, se face opac, prin zgomot; vorbeste atit de mult (fanfara) incit nu va auzi pe un altul in ruptul capului. Drept care nu poate exista comunicare: nici nu poti intelege ce spune – e doar un zanganit, nici n-ai cum sa raspunzi fiindca nu te aude.
Cel care s-a gasit pe sine insusi si s-a asezat in centrul lumii sale e, dimpotriva, transparent, cristalin: tace, asculta, raspunde, fara sa-i fie teama ca cineva ar putea sa-i invadeze lumea.
Ce poti sa faci cu primul? Il lasi sa vorbeasca, taci, astepti, pentru ca zgomotul are nevoie de ecou ca sa se amplifice pe sine. Daca nu ii esti tu ecou, va incepe sa se auda si sa se vada pe sine. Si va veni acel moment de tacere…that awkward moment, in care obligat fiind la tacere, nu are decit doua sanse: sau sa fuga, sau sa inceapa sa auda.
Du-te doua articole in urma: Sir John face trimitere la un articol care incepe cu diferenta intre icoana si (foto)model. Sa-ti mai insenineze sufletul. Eu l-am citit aseara, dupa ce am scris ce am scris mai sus – iertare Sir John, citesc si eu pe apucatelea, dar nu uit si iti dau toata atentia. Intreaba-te: cum este posibil ca fiind atit de diferiti, si chiar nevorbind, ori nestiind unii de altii, sa spunem acelasi lucru, fiecare in felul lui, Sir John, autorul articolului, Corina, eu, tu, VV, bibliotecarul?
cris spune:
ianuarie 19, 2010 la 6:12 pm
@ Sir John
Exista un fel de magie care transforma si cel mai umil moment ori actiune intr-o binecuvintare, si este atit de simplu – fericiti cei care stiu ca miracolele sunt intotdeauna banale.
Bunica, o adevarata doamna, a impletit plase si a lucrat la fabrica de conserve ca sa o tina pe mama la facultate. Aceleasi miini care cintau Chopin la pian (pe acela nu ni l-au putut fura din casa, ca era prea greu, avea placa de bronz), m-au spalat si pe mine, copil fiind, si pe fata si pe dos. Nu stiu daca este o chestiune de estetica sau de inima (retoric), dar in ochii mei toate miinile batrine si muncite sunt cu mult mai frumoase si pretioase decit orice gheare bine lacuite.
Magia iubirii – cum scrie la Corinteni?
Ce sa-i spun barosanului? Nu pot sa-i spun ca fiecare are tronul pe care si-l alege. Ii spun: sa fii iubit…e doar o chestiune de perspectiva nu de istetime.