Istoria romanilor a fost un lung sir de monitorizari. La inceput a fost relatia de suzeranitate cu Imperiul Otoman. Sute de ani tarile romane nu au avut, in fapt, propria politica externa, nu au putut desfasura propriul comert exterior ceea ce a intarziat enorm formarea burgheziei, nu au avut armata regulata si, in mod corespunzator, o casta militara. Odata cu slabirea autoritatii Imperiului Otoman si reinstalarea, dupa regimul fanariot, a domnilor pamanteni, au aparut Regulamentele Organice. Dupa monitorizarea otomana a aparut, asadar, monitorizarea tarista. Apoi, in peajma Unirii principatelor, a fost creata Comisia Dunarii. Catre sfarsitul veacului al nouasprezecelea, Romania a aderat la Tripla Alianta. Ei i-a urmat, in perioada interbelica, controlul unor mari trusturi internationale asupra unor sectoare economice prin regimul concesiunilor. A urmat, apoi, relatia cu Germania, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, urmata de monitorizarea spoliatoare a Uniunii Sovietice. In anii 70 am intrat in relatia cu FMI, denuntata la inceputul anilor 80. Dupa 1990, Romania a intrat in sistemul de monitorizare al Consiliului Europei, apoi in relatia NATO – UE. reluand, in acelasi timp relatia cu FMI. Sigur ca aceste forme de “monitorizare” nu pot fi comparate intre ele. Unele, precum relatia cu organismele europene si euroatlantice au fost, neindoielnic, benefice natiunii noastre.
Cu foarte rare exceptii, concentrate, mai ales, in dorinta de unire a provinciilor romanesti, nu a existat un proiect national original. Proiectele nationale asumate de clasa poltiica romaneasca dupa 1990 constau, mai ales, in aderarea la unele proiecte europene si euroatlantice. Toata aceasta realitate istorica a creat clasei politice romanesti un anumit tip de comportament, mai degraba reactiv si lipsit de curaj (iar uneori chiar de demnitate) in relatiile internationale, decat activ. Iar in plan intern, cel mai adesea, in dialogul politic se intercala – in mod real sau imaginar – o instanta internationala, fie ca era vorba de un organism multinational, de o institutie financiara internationala sau de o ambasada. Argumentul validitatii unei politici sau a credibilitatii unei guvernari este, cel mai adesea, cautat nu la noi acasa, cum ar fi firesc, ci in strainatate. Iar regulile reformatoare pe care le-am urmat, cu jumatati de masura, cu tergiversari si cu sacrificii, au fost mai mereu sugerate din strainatate. Pana si in ce priveste Revolutia romana, sentimentul general este ca ea a fost rodul unor tendinte geopolitice si nu o reactie spontana, disperata si, de aceea, curajoasa, a tinerimii romane.
Eu nu cred ca exista culturi mari si culturi mici. Culturile nu se masoara cu metrul de la Sevres, precum muntii, ci in profunzimi, ca fantanile. Or ca sa simti adancimea unei fantani, racoarea si limpezimea ei, trebuie sa-i gusti apa. Cu alte cuvinte, sa o cunosti. De aceea, cred ca nu exista culturi mari sau mici, ci culturi pe care le cunosti si culturi pe care nu le cunosti. Dupa aceea, abia, se pot face evaluari. Tot astfel si in ce priveste relatiile politice. Pot da exemple nenumarate de state mici si mijlocii respectate in lume, mai mult decat proportia pe care o dau in fluxurile economice internationale.
Imi doresc ca in anul 2014 si in cei care urmeaza sa ne definim propriile proiecte nationale. Am evocat, deja, principiul “Politica prin politici”. Ca sa putem avea locul drept pe care Romania il merita printre statele lumii, trebuie sa avem ceea ce germanii numesc Weltanschauung, adica o viziune despre lume. Care inseamna sa ne asumam istoria recenta, sa ne situam corect in realitate si sa definim proiectele nationale. Si in plus, sa nu ne credem nici mai grozavi decat suntem, dar nici mai umili, lepadand orice complex de inferioritate. Ci exact cum suntem, nici prea-prea, nici foarte-foarte, niciodata creind, in perioada crestina, epicentrul vreunul imperiu, aflati, mai-mereu, la periferia altora, dar rezistand totdeauna, si unici prin “vazduhul tamaiet” , cum spune poetul, al ortodoxiei crestine si al latinitatii noastre.
@emi
Pe-asta o stii? Madona cu rodia.
http://www.picturicelebre.ro/product_info.php?cPath=85&products_id=350
Imaginea copilului culcat pe acoperiş, printre cărţile care se uscau la soare, bătute de vânt, este foarte frumoasă. Şi scena masajului e faină, ce rupere de oase! Cu nămol se mânjesc oamenii şi la Lacu-Sărat, în film pare un ritual. Iar băiatului nu-i scapă nimic…
Cirip-Cirip!
@tudor
Bis! Bis! Bis!
@emi
Ti-am spus eu ca seamana cu Varujan piciulica!
Hau-hau-hau-hau-hauuuuuuuuuuuuuu’!!!!!!!
@emi
Nu cred ca e vorba de 3 capetenii. Mai degraba de 3 mari incercari istorice ale armenilor.
Hau .? Hau? Hau.?
ham ! ham !ham!
Hau?
ham-ham!
Lui Tiberiu îi cântă păsărica?!?!
Cucul a plecat în ţările calde…
Hauuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!
hauuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!
@emi
Trandafirul alb e artificial.
Oac-oac-oac !!!!!!!!!!!!!
Hauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuujuuu!!!!!!!!!
Acum vorbim despre un film care descrie societatea şi tradiţiile armeneşti. Cine pe cine sabotează, turbatule?
Miauuuuuuuuuu !
Ham-ham-ham-ham-ham-ham-ham-ham !!!!!!!!
Mihail
Ma speriasem. 
Am inteles.
Sunt de acord cu tine in ceea ce o priveste pe Andreea Marin. Eu n-am cunoscut-o niciodata, dar mi se pare fatarnica, intepata, proasta si cabotina.
La frumusete te contrazic putin: nu e chiar asa de rau.
@emi
http://www.ziarullumina.ro/magazin/trandafirul-de-la-floarea-dragostei-la-simbolul-patimilor
miorlauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
all
Prieteni, nu stiu daca v-am zis la multi ani pe 2014, dar prietenul meu Alzheimer imi joaca feste!
La multi ani, sa fiti sanatosi, voiosi, voinici si cuminti.
@emi
Si mai interesant :-). Poate ne apropiem…
http://www.taifasuri.ro/taifasuri/gradina/6487-trandafirul-sfintei-maria-nr380-sapt12-18-iul-2012.html
@buddha
Multumim! Si tu, la fel ca noi!
Hau,hau,hau,hau,hau
Vijjjjjjjjjj-vajjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj
Hauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuujuu
Si daca
Hauuuuuuuuuuuuuiuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
Cruce, cădelniţă şi simbolul învierii, trandafirul Fecioarei Maria.
Apoi trandafirul alb (învierea), cocoşul alb vopsit cu vopsea roşie (probabil simbolizând sângele) şi ţinut în braţe, şi calul alb care aleargă în jurul casei, în timpul incantaţiei (slujbei?) Zic ceva de prosperitate.
Si daca ramuri…..
Spun că au folosit simboluri utilizate de poetul Ashough, dar nu am găsit nimic în româneşte despre acest poet.
Poem electro-iubind
Curg zi verde
Intre sare tresare
Azimut azi mut
Asmut naos de abanos
Ab-ba-ban-an-na-os
Si mestecand sub gene
Umbra lui Cristos
La stos l-am stors la os pe Diogene
Dio geme
si lunecoasa stea din turla
Si turma vesteda prinos
si acest poem care-i de-o vreme
prinos
HAUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!
calambur cu chit de astru
Cucurigu si cadastru
@emi
http://istoriiregasite.wordpress.com/2011/11/28/calul-in-mitologie/
@emi
Calul e legat de rasaritul Soarelui.
Vezi si cocosul
http://ro.wikipedia.org/wiki/Animale_(mitologie)
Floare neagra dupa ureche
@tiberiu
Frumos poemul tau!
Paste ultima cureche
@tiberiu
???
Hauuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
@emi
Uite inca o legenda despre cocos.
Ouăle vopsite se întâlnesc la toate popoarele creştine, dar şi pe masa de Paşte a evreilor. Reprezintă un simbol al primăverii încă din perioada pre-creştină. Legendele creştine arată că pietrele care l-au lovit pe Iisus s-au transformat în ouă roşii sau că ouăle aduse de Maica Domnului şi puse cu un coş sub cruce s-ar fi vopsit cu sângele Mântuitorului. După răstignire, rabinii farisei ar fi făcut un ospăţ de bucurie. Unul din ei ar fi spus: “Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus”. Nu şi-a terminat bine vorbele şi ouăle s-au înroşit, iar cocoşul a început să bată din aripi.
Paraleu se naste paralel
@tiberiu
Ce-aveti, fratilor? Urlete si dodii.
Si pare o para de-o para
http://www.ziarulmetropolis.ro/cultura-produce-mai-multi-bani-in-franta-decat-industria-auto-sau-industria-luxului/
@emi
Noapte buna, minuna(n)ta mea!
Deşi plină de urlete (la adresa armenilor?!?!), seara asta a fost frumoasă. Mai vorbim şi mâine, poate între timp îl saltă hingherii.
Noapte bună, cais înflorit!
La fix!
Suntem siamezi…
@ Tiberiu
@ all
am facut un mic calcul, la articolul actual au cei doi cam 140 de postari din 411, la articolul cu peste 800 de postari spre 350, marea majoritate giugiuleli, extrem de putine, sub 20 pe vreun subiect discutat. Doi oameni tind sa ocupe spre 30-50% din blog cu giugiuleli si altele asemenea cind pe blog sunt permanent 10 – 12 vorbitori in afara lor.
Conversatiile au calitate de nimicuri, bla-blauri pe care doi oameni care se converseaza si le adreseaza in particular – e a mia oara cind pun intrebarea daca nu au email, messenger, facebook de transforma blogul in asa ceva – deja consider ca e intentionat. Orice subiect te apuci sa discuti incepe un soi de galagie de fond care sa acopere orice, ca atunci cind doi discuta si vine linga ei un betivan galagios si se baga in seama si in vorba pina te face sa pleci…..Nu esti de accord cu giugiuleala, jap o latratura. Interesant.
Asa cum spuneam daca nu poti inchide un blog, acesta trebuie degradat la nivel de flecareala. In ce ma priveste pun punct aici, tac, astept. Poate ar fi bine ca daca mai este cineva care simte asa, sa taca pina cind intr-adevar blogul ajunge budoarul dumnealor, facebook-ul dumnealor. Poate se va trezi VV sa reactioneze la acest lucru sau poate nu, este blogul dumnealui, spatiul dumnealui in care hotaraste ce tip de discutii se duc: Da, atunci ne mai revedem pe blog, nu, atunci mi-a facut placere de cunostintza, dar eu la circul a doi indivizi exhibitionisti nu particip. Acest loc a fost un blog, a devenit un budoar in vitrina, un soi de Sankt Pauli presarat cu fundulitze si dantelutze.
Nu am considerat decit foarte rar ca cineva nu are ce cauta pe blog. Fiecare face ce considera de cuviintza. Din partea mea protestez acum in acest fel, tacere. Invit pe oricine gindeste la fel sa-si anunte intentia.
Da.
Pentru motivele pe care le am anuntat inainte, va doresc succes!
Tac!
@emi
Aceeasi poveste ca in cazul Ancai, vor face o majoritate ca sa-l determine pe VV sa ne alunge. Hai sa plecam, draga mea, m-am saturat de rautatea acestei femei nefericite.