Am prins mai toatemomentele revolutiei, Sorin. Eu am fost arestat, am vazut camerele de tortura de la Securitate si puscaria (pe dinauntru).

Eu n-am incercat nicio clipa sa-ti dau vreo lectie despre ura, nici tie nici altora. Am incercat doar sa-ti exprim ce cred eu. In ceea ce priveste lupii cred ca ai o parere prea buna despre ei. Lupii nu sunt deloc animale curajoase. Lupii nu ataca niciodata daca nu simt ca e momentul prielnic, ei asa cum am mai spus isi petrec timpul mai mult in tufisuri la pinda. De asemenea lupii nu ataca niciodata dar absolut niciodata daca sunt satui. Lupii nu sunt animale puternice, iar ei stiu asta si preferea sa flaminzeasca pina la extrem decit sa-si riste pielea intr-un atac nereusit. Abia cind foamea ii patrunde puternic li-i se declanseaza ferocitatea. Lupii satui sunt foarte scumpi la vedere chiar si in inima padurii.

@ VV

Ati prins momentul de la ora 12 fara ceva minute cind venea lumea dinspre calea victoriei pe stradutele laterale spre universitate dind cu tablourile lui ceausescu de pamint, rupind stema de pe steaguri si strigind Jos ceausescu ?

Eu stateam in statia de troleibuz de vis-a-vis de universitate de mai bine de o ora, pentru ca toata circulatia oricaror vehicule pe centru fusese blocata si urma sa se deschida dupa terminarea manifestatiei din fata CC. Am prins din plin acea reactie si a fost si pentru mine un mare soc, am intrebat lumea ce s-a intimplat la CC, si cei mai multi au spus ca a fost o reactie la un sunet provocat de o boxa si de la care s-a creat o invalmasala de panica. Eu cred ca acela a fost practic momentul exploziei urii acumulate in oameni. Daca multimea ar fi fost una asemanatoare multimii care il asculta pe Papa la Vatican, niciodata nu s-ar fi generalizat panica si n-ar fi degenerat manifestatia.

Intr-adevar mai tirziu pe Magheru erau multi guracasca pe trotuare, dar chiar si ei isi asumau un risc mare, pentru ca multi se temeau ca daca revolta e inabusita vor exista turnatori care vor spune la fabrica, sau acolo unde lucreaza ca au participat la evenimente. De la 12 pina pe la ora 2 am facut ture intre universitate si romana, dupa care au inceput scutierii sa preia controlul asupra situatiei, si cam la jumatea bulevardului au patruns in forta formind un baraj si despartind lumea in 2 parti. Pe mine m-a prins in partea cu universitatea, iar pe cei care i-a prins in cealalta parte au inceput sa-i inpinga spre romana unde scutierii erau mai bine grupati. Acolo s-au facut si arestari masive si lumea de dincoace incepuse sa se teama ca la fel se va petrece si la capatul celalalt. Chiar imi aduc aminte ca astfel de idei aparute in multime prindeau repede, si chiar si eu incepusem sa fiu mai atent inspre unirii. In tot acel timp stradutele laterale deveneau barate de scutieri, si cam de pe la ora 5 singura cale de scapare fusese lasata gaura de la metrou.

Ei bine, vreau sa va spun ca si cei de pe trotuare aveau un rol, pentru ca sporeau oarecum increderea in a mai ramine, pentru ca oamenii prinsi in zona erau totusi multi. Scutierii au facut o mare gresala tactica: au tras prima rafala de arme la jumatea bulevardului, impingind practic lumea spre intercontinental, adica intr-o zona in care lumea era mai multa. Eu eram cam la vreo 70-80 de metri de cei inspre care s-a tras atunci, si tin minte ca locul din fata mea se elibera rapid si dintr-o data mi-am adus aminte ca aveam treaba in alta parte. Eu consider ca e normal sa-ti fie frica de unii cu arme care le mai si folosesc, cind tu esti doar cu miinile goale. Si totusi, daca revolutia asta s-a produs este datorita faptului ca oamenii nu au plecat, chiar si aceia de pe margine. Si mai ales pe masura ce se innopta frica era tot mai mare, iar daca lumea n-ar fi fost suficient de inversunata impotriva regimului ar fi plecat demult catre casele lor. Deci, sunt convins ca daca lumea ar fi fost dispersata in primele 2-3 ore azi n-ar mai fi existat o revolutie. Revolutia in opinia mea s-a datorat faptului ca la 12-1 noaptea cind s-a eliberat piata a plecat cu un sentiment de victorie, lumea vazuse slabiciunea regimului si stia ca daca a doua zi va veni cu un efort mai mare regimul va cadea.

In 1989 nu a fost o reactie a multimii. Eu am fost in Piata Universitatii. Eram doar cateva mii de oameni, ceilalti cascau gura de pe trotuar ori stateau acasa. Sa nu ne amagim,

Ba tot din ura au murit, dar din ura altora. Dar eu nu cred ca romanii urasc, oricum nu e o trasatura de neam. Uite si acum, cata pasivitate si resemnare.

Daca ar fi fost dupa cum au votat romanii ar fi fost si mai rau, caci daca ar fi intrat in Parlament primii clasati in colegii vanzoleala ar fi fost totala. Partidele sunt si ele parte a poporului roman. Cel putin jumatate de milion de oameni sunt membri ai partidelor. Ei sunt la fel ca ceilalti. Nu mai trebuie sa dam vina pe altii, vina e colectiva.

Tot respectul. Dar atunci cu atit mai mult ar trebui sa te uiti la fotografii, ca sa-ti amintesti ca nu a fost ura ci speranta, solidaritate. N-ai iesit in strada ca lupul sa fii intre lupi, ai iesit pentru ca stiai ca fara tine acolo ceilalti mor, cred eu. Poate ma insel, asa am iesit eu, dar si altii multi pe care ii cunosc. Ura ai avut in suflet? Ura ai vazut pe fata lui Mircea Diaconu? Timisorenii au fost lupi, animale pline de ura? Pentru ca eu n-am vazut ura pe fetele celor de la Urgenta ci o liniste si o lumina de-a dreptul supraomeneasca. N-am sa uit niciodata ochii unuia caruia i-am cusut obrazul sfirtecat de la gura la ureche pe viu ca nu mai aveam nici picatura de anestezic, de ata ce sa mai vorbim, s-a cusut la macrame, si care mi s-a uitat tot timpul in ochi cu o seninatate dumnezeiasca. Nici pe fratele unui coleg al meu chirurg, ciuruit de gloante explozive, la modul cel mai concret frint, pentru ca i-au trecut prin oase, nici lumina din ochii lui n-am sa o uit. Nu a fost ura noastra ci a lor. Asa cum, si dupa, arma lor a ramas aceeasi ura, acelasi dispret sufocant.

Spui ca esti liberal si om cu picioarele pe pamint, eu nu, dar in ne-liberalitatea si idealismul meu de ne-roman si traitor pe luna, tot nu cred ca romanii sunt un soi de jivine care atunci cind dorm sunt oi si cind se trezesc sunt lupi. Cred ca lupul ramine totdeauna lup indiferent ce piei isi pune pe dinsul, si cred ca omul ramine om. Lectii de viata iau tot timpul, asta mi-e meseria, sa invat tot timpul de la viata si de la oameni: nu consider ca m-ar umili, dimpotriva. Dar, intr-adevar, am sa refuz intotdeauna o lectie de ura. VV spune ca unde e multa ura e si multa iubire, stiu eu, sper ca o fi adevarat si pentru tine.

In 89 am fost inca din 21 decembrie ora 12 prezent la toate evenimentele majore. Intre orele 15-16 din data de 21 am fost alaturi de Mircea Diaconu pe Mahgeru, chiar intre Intercontinental si Cinematograful Patria. Au trecut zeci de taburi in viteza la mai putin de un metru de mine, am fost la un moment dat inconjurati de scutieri pe toate partile. Am plecat din piata universitatii la ora 1 noaptea cu metroul, pentru ca se prelungise programul pina tirziu ca oamenii sa poata pleca. Chiar in acea noapte am inteles ceea ce ti-am zis: anume faptul ca odata ajunsa ura la maxim nu mai era cale de intoarcere, si atunci in noaptea aia toata lumea zicea din gura in gura: miine la 12 la televiziune. miine la 12 la televiziune.

Deci, eu eu chestiile astea nu le-am vazut in poze, nici la tv si nici in vreo carte a vreunui autor gen Grigore Cartianu care azi da un cu totul alt sens la ceea ce s-a intimplat atunci. Am fost printre primii liberali care l-a cunoscut pe Radu Cimpeanu si Dan Lazarescu, moment in care am vrut sa ma inscriu in PNL, iar Dan Lazarescu ne-a zis ca nu este nimic pregatit ca sa se poata face inscrieri, si ca vor incerca sa schiteze zilele ce urmeaza o structura pentru filialele locale, iar eu fiind din Cluj am fost printre primii 15 oameni prezenti la primele sedinte ale PNL Cluj, iar dupa ce am organizat cit de cit sediul care l-am primit am inceput sa facem inscrieri. Eu am avut numarul 27 in PNL Cluj, si primii 5500 de membri ai PNL Cluj au fost introdusi de mine in baza de date din calculator. PNL Cluj a scos prima publicatie a partidului in Transilvania, anume ziarul Ardealul, pe care impreuna cu un coleg le aduceam la Bucuresti si le vindeam pe lazi de lemn in fata sediului PNL de pe Magheru. In saptamina dinaintea alegerilor din 20 mai 90 am vindut 20.000 de exemplare, iar noaptea dinspre 19 spre 20 am urcat pe tren, si dimineata eram la sectia de votare la ora 6, ca reprezentant PNL. Si multe alte activitati, care pe vremea aia erau mult mai dificil de realizat.

N-am nevoie ca sa-mi recunoasca nimeni meritele, niciodata n-am pus pret pe asta, dar nici nu accept lectii de viata de la nimeni.

Eu n-am spus nicaieri ca ura e buna la ceva. Iarasi imi rastalmacesti vorbele. Am spus doar ca ASTA E SITUATIA … din pacate. N-are rost sa ne facem ca nu-i asa, vom rabufni doar cind ura va deveni de nesuportat.

N-am spus nici ca nu e bine sa fi idealist. Numai ca din pacate in Romania asta nu cred ca vei gasi prea multa sustinere.

Sunt de acord si eu ca avem nevoie de un proiect de tara, dar pentru asta cred ca trebuie sa apara cineva care sa aiba acel proiect, iar mai apoi sa reuseasca sa-l si inoculeze in gindirea colectiva. Ori, din moment ce acel cineva nu s-a facut simtit inca… poate ca trebuie sa ne multumim cu proiectul european.

Ura da certitudini, nu claritate. Well, daca nu vrea sa-si puna la crescut propriile idei, nu discuta ci afirma “certitudini”, ce sa faci?

Excursie in certitudini:

” Cele mai ferme certitudini ale noastre sunt si cele mai suspecte, ele marcheaza limitarile noastre. Viata este mediocra daca nu este miscata de o nevoie invincibila de a-si extinde granitele” Ortega Y Gasset
” Putem avea certitudini numai asupra lucrurilor pe care nu le intelegem” Eric Hoffer
” Nimic nu este mai cert si de neschimbat decit incertitudinea si schimbarea” John F Kennedy
“Indoiala nu este o conditie placuta, dar certitudinea este una absurda” Voltaire
“Singurul lucru cert este ca nimic nu este cert” – Pliniu cel Batrin
“Certitudinile sunt inamici mai puternici ai adevarului decit minciuna” Nietzsche

Gata, eu ridic din umeri, am incheiat conversatia, ma duc la munca. Noapte buna milord. Certitudini placute, sorin.

Ura nu-ti va conferi niciodata o claritate a ideilor. Oamenii nu au nevoie de ura, ci de proiecte comune. De exemplu, noi avem nevoie de un proiect de tara, avem nevoie de ceva care sa ne uneasca nu sa ne dezbine.
Poate ce spun eu sunt idealisme, desi eu cred ca sunt chestiuni pragmatice si realiste, dar nu inteleg de ce idealismele trebuie sa fie de import. De ce nu as putea fi idealist traind in Romania? Pe mine nu ma intereseaza ura care ar putea duce la o izbanda, pe mine ma intereseaza ce facem a doua zi dupa izbanda. Daca tu propui modelul urii pentru o izbanda urmata de o adormire, iti respect opinia, dar nu sunt de acord cu ea.