“Toti prietenii mei se cearta cu nevestele lor, numai eu nu reusesc sa ma cert cu nevasta mea. Odata, un amic m-a sfatuit sa astept o zi ploioasa si friguroasa, sa cumpar niste peste, sa-l duc nevestei acasa si fara sa-i spun ce mancare de peste vreau, sa plec “cu treburi”. Apoi sa stau vreo doua ore in ploaie sa ma enervez bine, sa ma intorc acasa atunci cand stiu ca a pregatit deja pestele, daca a facut peste prajit, pot tipa ca voiam ciorba de peste sau saramura de peste… si astfel ma pot certa in voie. Zis si facut! Vine o zi ploioasa, fug la piata la prima ora, vin acasa cu doua kg de peste si apoi plec spunand ca m-a rugat un amic sa-l ajut. Trec si pe la amic sa-i dau buna ziua, stau in ploaie pana simt ca nu mai am picioare si vin acasa fericit ca in sfarsit ma pot certa. Acasa nevasta ma astepta cu masa:
-Uite Vasilica mama, aici ai bors de peste, aici peste prajit, in castronel e saramura de peste iar in bol compot de peste.
Si n-a fost cearta…
Ma intalnesc iar cu amicul si ii povestesc. Dupa ce-si revine din uimire, prietenul cel inventiv imi spune ca ar mai fi o solutie, tot intr-o zi ploioasa, sa ma enervez iar bine, sa ma intorc acasa si sa urlu: “Uite cum ploua afara si stresinile noastrea curg de jos in sus!”, nevasta m-ar corecta si gata cearta. I-am urmat sfatul si in alta zi ploioasa, dupa doua ore de stat in ploaie, ma intorc acasa si spun rar si furios:
-Uite cum ploua afara si stresinile noastre curg de jos in sus!
Nevasta nu zice nimic. Piciul nostru de cinci ani:
-Nu taticule, stresinile curg de sus in jos.
Maica-sa il priveste cu dojana si ii spune taios:
-CAND TATA SPUNE CEVA IN CASA, ASA E!!!
Si n-a fost cearta…

Nu e nevoie sa ai titlu de prim ministru sau presedinte ca sa faci o diferenta, poltica va fi schimbind destule, dar nu e mai putin adevarat ca anume schimbari vin dinspre societatea civila spre politica si poate ca acestea in primul rind sunt cele care dau masura civilizatiei unei natiuni.
Eleanor Roosevelt – promovarea femeilor,
Rosa Parks si Coretta Scott King – impotriva rasismului,
Jane Adams – legislatia pentru serviciile sociale, protectia femeilor si copiilor,
Hanna Arendt – impotriva societatii totalitare,
Florence Nightingale si Cicely Saunders – medicina, Clara Barton – fondator al Crucii Rosii si participant important la formularea Conventiei de la Geneva,
Helen Keller – drepturile persoanelor cu handicap

Mda, Eleanor Roosevelt a spus ceva de felul: nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara consimtamintul tau. Cred ca se aplica gindirii tuturor femeilor mentionate mai sus, pentru ca ceea ce au facut acestea, si nu se numeste politica desi a schimbat multe, a insemnat o indepartare de stigma de pe anume categorii sociale, crearea de atitudine si legislatie care sa apere si sa imputerniceasca oameni considerati “inferiori”. Dar poate ca oameni care au schimbat in acest fel lucrurile, spre imputernicirea oamenilor, sunt in genere mai putin vizibili, ce aduc acestia este normalitatea cea de toate zilele, un firesc al societatii atit de necesar uman, incit devine subinteles.

Exact asa, acum mai putin de o suta de ani strabunicul meu n-o lasa pe bunica mea sa faca medicina pentru motivul ridicol ca era inacceptabil ca fata domnului protopop sa faca disectie pe barbati goi. Chiar strabunicul si-a dat seama de greseala si ceva mai tarziu a lasat-o pe sora mai mica a bunicii sa dea examen la aceeasi facultate. Pentru bunica mea a fost insa prea tarziu, a ramas doar cu scoala de menaj pe care o faceau fetele de familie buna. Dar, astea erau vremurile si asta era optica. Nu traim intr-o societate perfecta, ci intr-una care e inca periculos de aproape de vremurile cand asemenea prejudecati pareau perfect normale si firesti, la fel dupa cum in secolul al XIX-lea inca mai erau asa zisi savanti care discutau la modul serios daca femeile sunt inzestrate cu ratiune sau nu. Asta dupa ce in secolul al XVII-lea nu exista nici o indoiala in privinta asta, femeile la fel ca si copiii erau considerati o categorie de cetateni inferiori, care au nevoie mereu de grija si tutela unui barbat pentru a-si putea duce existenta. Poate in felul acesta ar putea fi inteleasa mai usor semnificatia zilei de 8 Martie, pe post de umila reparatie pentru discriminarea feroce a secolelor trecute.