Imi placea de Tesla, avea multa imaginatie.

Daca nu ma inseala memoria BNR raporta prin 2011 ca pentru fiecare 100 de lei primiti ca salariu net de un angajat acesta si angajatorul plateau prin CAS si impozit pe venit cumulat circa 81 de lei – adica dintr-un cost total cu salariul de 181 statul percepe peste 40% prin CAS si impozit pe venit.

Eu imi pun intrebarea daca este corect pe termen lung ca in Romania de facto un angajat sa suporte o taxare de circa 40% din totalul sumei cheltuite de angajator pt el in timp ce spre exemplu dl. Videanu plateste 16% impozit pe venit si daca nu cumva Romania ar putea sa distribuie mult mai echitabil povara fiscala efectiva prin abolirea CAS si marirea impozitului pe venit la 35-40% astfel incat povara sustinerii serviciilor sociale sa numai fie distribuita atat de inechitabil.

Un sistem asemanator axat pe aceeasi logica a distribuirii echitabile a poverii fiscale (incluzand aici si costurile specifice serviciilor sociale finantate astazi mai mult sau mai putin dupa o metoda introdusa pe la finele anilor 1800 de Bismark) se regaseste in Danemarca.

Vad ca sunteti in cautare de diverse denumiri sugestive pentru fostul prim ministru, actualmente prezidentiabil din partea asociatiei pentru propasirea neamului “Tot inainte prin dreapta pana-n fund la taxatoare”. Preiau propunerea cuiva dintr-un comentariu pe site-ul ziarului Cotidianul, care-i spunea Mihai Razvan Unguent. Mi se pare potrivit. Cu alifie, ca la puscariasi.

Cat despre visurile de marire ale domnului Barroso, nu pot decat sa-mi imaginez cat de incantati vor fi cetatenii unor tari precum Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Luxemburg, Monaco sau chiar Spania auzind ca se pregateste un PRESEDINTE pentru Europa. Cred ca inclusiv Majestatea sa Regina Elisabeta va respira usurata auzind ca niste politicieni bruxelezi, in intelepciunea lor, s-au gandit s-o usureze de povara purtarii acelei incomode coroane a regelui Edward (2.2 kg) in timpul discursurilor oficiale.

Cu presedintii e ceva mai simplu. Iti pui doar o cravata rosie (violet, in caz de forta majora) si topai sprinten pe treptele podiumului scotandu-ti discursul din buzunarul hainei. Pe urma mai un fursec, mai un wkisky (atentie la flotatia cuburilor de gheata), mai o suspendare ratata cu ajutorul zagrenilor de la CCR, iar la final de mandat te asteapta pe undeva o vila Dante…

Incep sa inteleg cat de intelepti au fost politicienii britanici ca s-au tinut cat de departe au putut de visul de aur al bolsevicilor de la Bruxelles. Ca sa nu mai vorbesc despre intelepciunea poporului norvegian, care a zis NIET comisarilor cominternisti veniti pe garla luxemburgheza.

Asadar, bruxelezi de frunte, tot inainte, tovarasi!