Dacă Parlamentul României ar fi ocupat de oameni care nu şi-ar guverna activitatea imperativ, după disciplina de partid, contrar prevederilor constituţionale, ci conform menirii lor, aceea de a reprezenta, prin delegarea puterii, poporul român, suveran în ţara sa, credeţi cei de la Guvern, Judecătorii, Preşedintele, “băieţii deştepţi”… ar mai avea reacţiile pe care le au acum?

Credeţi că dacă domnul Boc ar da un examen adevărat şi neprotejat de o majoritate de 70%, prin angajarea răspunderii guvernului exact în condiţiile gândite de constituantă, un examen care ar implica pierderea carierei politice în caz de eşec, lucrurile ar mai fi atât de simple? Credeţi că dacă istoria ar consemna în manuale numele celor care angajează poporul român în acţiuni nebuneşti de îndatorare şi “absurdizare”, crime ale umanităţii pe termen lung, pentru ca viitorul să-i dispreţuiască după cum sunt dispreţuiţi marii criminali, credeţi că s-ar mai bătea politicieni pentru câştigarea puterii absolute?

Părerea mea este că marea problemă apare mai ales atunci când politica vrea să contorsioneze realitatea pentru ca dincolo de uşa închisă pe care scrie democraţiei să fie dictatură.

Top 3 canalii din generaţia tînără

Cînd comunismul a fost izbit de meteorit, dinozaurii din România au scăpat cu bine. Imediat după impact, în ianuarie 1990, au dispărut şopîrlele mici, care trăiau la cozi şi la Radio Europa Liberă, dar reptilele mari, ale Securităţii, ale Miliţiei şi ale Partidului, au rămas. În calma lor readaptare la mediu, şi-au lepădat nu numai solzii, ci şi ouăle. Noii tiranozauri au crescut pe îndelete, au fost hrăniţi cu bani furaţi, cu valori răsturnate şi cu ambiţii de prădător. Ei sînt tinerii politicieni de azi. Le putem spune şi noua generaţie de politicieni, aşa cum unui violator la metrou îi poţi spune metrosexual. Dar e mai bine să le spunem pe nume şi prenume, aşa cum vor fi citaţi de istorie sau de completul de judecată.

Horia Georgescu, şeful Agenţiei Naţionale de Integritate, a dat 17.000 de euro mită ca să fie numit la Parchetul Naţional Anticorupţie Braşov, după cum declară fratele său. Ca să fie numit la ANI, n-a trebuit să dea decît o declaraţie falsă, aceea că are studiile şi experienţa juridică necesare. Bani n-a dat, fiind­că din cei 300.000 de euro, împrumutaţi de la naşi, a cumpărat trei case de la tatăl său, care i-a plătit apoi împrumutul în rate. Dar tatăl nu s-a mulţumit cu atît: fost şef al Penitenciarului Codlea şi paznic al dosarelor Securităţii din judeţul Braşov, Georgescu senior s-a ocupat cu şantajarea foştilor turnători, ajunşi azi la putere. Din această mlaştină puturoasă, în care colcăie demonii anilor ‘80 şi capitole actualizate din Codul Penal, a răsărit, ca un ghiocel anticorupţie în ghiveciul Monicăi Macovei, scăfîrlia acestui pui reprezentativ, pus de PDL să exprime etica pe segmentul instituţional.

Pe segmentul business, tînăra generaţie l-a dat pe Cristian Boureanu, copilul obraznic şi precoce al unei familii liberale dezorganizate, care e în stare să facă operaţii cu numere mari, divizibile prin milion. Imobiliare politice în combinaţie cu primarii partidului, lucrări de stat cu dedicaţie, căpuşări la Oltchim, comenzi monopoliste de reabilitare termică pe bani publici, vînzarea firmei cu datorii unor irakieni amărîţi sau driblinguri în justiţie la adăpostul scutului anti-DNA, toate au fost posibile ca urmare a politicii. Tot ceea ce ar fi putut realiza un dinozaur bătrîn a putut face şi Cristi, iar pentru noua clasă de politicieni asta înseamnă un salt de orgoliu.

În fine, pe segmentul de leadership există tînărul MRU. El a venit pe lume după ciocnirea unui pahar de Chivas cu o plenară UTC. Conceput în eprubetele Comitetului Central – Secţia Premianţi, a fost cel mai iubit dintre ungureni, făcîndu-i fericiţi, prin rezultatele sale, şi pe baciul moldovean de la Partid, şi pe baciul vrîncean de la Securitate. Calea i-a fost netezită şi după ‘89, cînd ceea ce părea a fi o investiţie socialistă se anunţa rentabilă şi în capitalism. La un moment dat, pe cînd se cocea în serele sistemului, avînd presărat la rădăcină tot bălegarul structurilor, MRU a fost declarat bun de cules. Dar ruperea lui de pe cracă s-a dovedit pripită. Ceea ce Băsescu aştepta să fie o explozie politică a fost o pocnitoare de budoar, obişnuită, după cum s-a văzut, să se dea cu parfumuri scumpe.

Viitorul, deci, arată ca o zi de amnistie la casa de corecţie. Aceşti tineri, care ar trebui să-i înlocuiască pe bătrînii corupţi, proşti, depăşiţi şi îndărătnici, sînt o specie mai periculoasă. Nu numai că sînt la fel de lacomi şi de pregătiţi, dar au şi mai mult de trăit

Hai, apără-te!
(din catavencii)
Astăzi, 20 noiembrie 2012, Excelența Sa Președintele României, domnul Traian Băsescu, a făcut o declarație istorică: “Nu este departe momentul la care voi decide să mă apăr!”.

Excelență, domnule președinte, permiteți-mi să-mi cer scuze că în ultimii ani m-am îndoit, am ezitat, nu am mers neapărat pe calea dreaptă. Am fost un… Nu vă mai spun ce-am fost, că știți domnia voastră mai bine. Aveți dosarul meu, doar.

În fine, ce vreau să spun e că regret enorm anii de rătăcire. Căci, dacă, de-adevăratelea, veți decide să vă apărați, veți fi, din acel moment, idolul meu.

E drept, până acum ați mers mai degrabă pe strategia aia prăfuită, propovăduită de toți babalâcii milităroși. De la Cezar la Hanibal, de la Napoleon la Clausewitz, de la Hitler la Beniamin Netanyahu, toți au zis că cea mai bună apărare e atacul. Nu puteți spune că n-ați atacat. Dar înțeleg că a fost doar ca să vă apărați. Acolo unde nimeni nu vedea nici urmă de amenințare, ochiul dumneavoastră vigilent și călit în lupte zărea din prima amenințarea și ataca. Nu de alta, ci ca să prevină atacurile ulterioare. Dovada că vedeați bine cu ochiul ăla e că după aia veneau și atacurile din partea cealaltă. Clar că dacă n-ați fi atacat dumneavoastră mai întâi, v-ar fi atacat ăia prin surprindere. Se poate?

Dar ați schimbat strategia și iar i-ați luat ca din oală. Sunteți genial și meritați admirația, iară nu cârcotelile și jignirile noastre. Acum, de-abia aștept să vă apărați.

Căci vă cred, excelență, pe cuvânt. Vă cred că vă veți apăra. Asta înseamnă că veți renunța la imunitate și veți merge în instanțele pe care le-ați ignorat atâta vreme. Vă veți apăra, desigur, în cazul casei din Mihăileanu. Vă veți apăra în cazul flotei. Vă veți apăra în cazul spălării de bani prin vânzările repetate și subestimate sau supraestimate de terenuri. Vă veți apăra în cazul interceptărilor ilegale comandate de dumneavoastră. Vă veți apăra în toate cazurile în care, ascuns în spatele imunității prezidențiale, nu ați putut să vă apărați.

Apărați-vă, excelență, apărați-vă! Că prea ați încasat mult în ultmii 8 ani. De la Cășuneanu, de la Cocoș, de la Videanu, de la oameni mai mici sau de la oameni mai mari, de la toți ați încasat. Acum a venit vremea, într-adevăr, să vă apărați. Mult succes! Am auzit că am avea o justiție independentă

@Eva,
Eu vad un blog ca o dezbatere de idei, nu de postaci, nu de amenintari. Daca @bibliotecaru nu ma considera “prieten”, este optiunea dansului.

@FilipG,
Negocierea modificarilor constitutiei va fi facuta in asa fel incat 67% din parlament sa fie de acord. Altfel nu se poate. Eu nu sunt insa de acord cu alegatia d-lui Ponta ca presedintele sa fie ales prin vot direct. Personal imi doresc republica parlamentara… Altfel, mereu vor fi conflicte intre organisme alese direct – parlament si presedinte, si guvern ca fiind investit de parlament. Vreau o republica parlamentara ca in alte tari din vest si un guvern puternic, care sa poata face si sa raspunda daca a mintit.

De aceea vă propun, pentru a treia oară, să ne ignorăm şi să ne vedem fiecare de treaba lui.

Nu e mai bine, în consecinţă, să ne ignorăm? Ce sens are să ne tot războim? Eu nu am nici un chef de război, nu am de ce să-mi consum energia pentru asta când în ţara asta este nevoie de atâta energie pentru lucruri benefice societăţii?

Părerea mea.