Eu nu pot fi sursa. Nu pot sa va spun ce discutam cu FMI, pana cand cei de la FMI nu fac declaratii publice pe respectivele teme.

În epoca internetului nu trebuie să ţi minte nimic pe de rost, este îndeajuns să cunoşti existenţa.

La liceul profesorul ne-a spus… nu vă duceţi ca ţăranii la magazin şi să cereţi întrerupătoare. Voi sunteţi specialişti, cereţi întreruptoare. Aiurea, nu am văzut niciodată la un magazin să scrie pe etichetă întreruptor.

La facultate un alt profesor ne-a spus… Băi băieţi… şi fete… după ce terminaţi facultatea să nu vă prind că ziceţi că aţi dat cu piciorul într-un fier… să spuneţi că aţi lovit un OL37. Aiurea, de când am terminat facultatea nu am dat cu piciorul în nimic… sau am dat cu piciorul la toate.

Nu am învăţat eu poezii pe de rost, dar nici ingineria nu prea mi-a fost folos în viaţă. Dar da, la “fără de folos” sunt şef…

Ştiţi cum spunea poetul…

Şi bietul om, slab, palid, având sumanul rupt
Şi o cămeşă ruptă bucăţi pe dedesupt,
Păşea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui faţă
Zbura ca o lumină de glorie măreaţă,
Şi-n ochii lui de vultur adânci, vioi şi mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.

România este asemenea sergentul aflat între suferinţă şi dorinţa de normalitate a vieţii simple a României profunde de zi cu zi. Alecsandri a creat măcar momentul respectului de la final… În realitate nu avem nici asta.

Veştile care dau năvală în mass-media, în fiecare zi, au o forţă de ciocan în moalele capului şi izbesc cu o dorinţă mai absurdă decât cea de ieri. Aceste veşti tratează cu dispreţ, nu pe cel parvenit care-şi plimbă maşina de zeci de mii de euro prin Dorobanţii de fiţe, ci chiar pe amărâtul cocoşat de viaţă.

Cetăţenii, dispreţuiţii cetăţeni, tremură la gândul că se va introduce coplata, unii sunt disperaţi că nu le-au venit cupoanele CFR odată cu pensia din ianuarie şi nu mai au nici o şansă să meargă pe la părinţii de la ţară… Doi pensionari au primit întreţinerea pe o lună de 27 de milioane lei vechi pentru că au rămas singurul apartament branşat din bloc, restul proprietarilor şi-au pus centrale…

Acum mulţi ani, Doamne cât au trecut, am scris următoarea poezie…

Imenşi şi bivoli străjuiesc pe la porţi,
Priviri lungi şi tâmpe ne vin de la ei.
Pierit-au bizonii şi acvilele din sorţi
Şi simplu monetar rămase acum din lei.

Şomer e de mult un titlu răspândit,
La fel e şi boala şi copilul retard.
De vezi cum trăieşti mai curând ai murit.
Nu prea mai e timp s-asculţi de-un tânăr bard.
(http://www.freewebs.com/gheorgheflorescu/)

Nimic nu a venit “mai bine” în tot acest timp. Chiar astăzi am văzut nişte copii de creşe care zăcea prin nu ştiu ce spital legaţi cu pansamente de gratiile paturilor.

Cum spuneam, am ajuns o ţară de porci, vaci şi boi, curci cu implanturi mamare şi tembeliziuni corodante de creiere şi mentalităţi. Suntem o ţară cu foarte multe dejecţii produse de aceştia… din păcate se pare că suntem o ţară care nu are nici un fel de abator autorizat. Şi atunci, conform regulilor UE, stăm în înghesuială călcaţi în copite şi ghiare, înotând în dejecţiile acide… Măcar nişte emanaţii de biogaz… pe bani europeni… să ne dăm şi noi un pic de “aere”.

PS.
Ştiţi că de cam un an încoace a apărut un noi tip de blogg? Este vorba despre bloggingul de şomer, un blogg prin care te gândeşti că cineva va citi şi-ţi va da un loc de muncă. Cum în calendarele bisericeşti poţi să citeşti a câta Duminică după rusalii este… în astfel de bloguri citeşti un jurnal al suferinţei şi înjosirii. În timp ce de la INS aflăm statistici, în realitatea socială alţii se sinucid pentru că au prea multe datorii şi nu mai au nici o şansă la supravieţuire. Oltchim, CFR, Tarom, Sarea, Poşta şi violul Babei Maria de la marginea satului… se vor vinde şi apoi? Apoi nu va mai fi nimic de vândut, doar o listă de plată cu zerouri greu de urmărit. Se vor sinucide toţi cu demnitate şi… şeptelul va supravieţui.

Da, ţara asta este plină de porci. Nu-i vorbă, boi şi vaci sunt şi ei cu nemiluita. Ba chiar şi curci privind în lemne avem… cu lemnele stăm mai prost.