Dar ti s-a parut vreodata ca am spus ca sunt dorit in Guvern? Chestia asta cu ICR e semnificativa.

De acord cu tine.

fiecare dintre noi poate dezbate intr-o postare numai un aspect sau altul, altfel am scrie romane – ramine celorlalti sa aiba rabdarea sa asculte, sa interpreteze si sa puna acea postare intr-un context. Eventual in loc sa ii spuna celuilalt “gresesti” sa incerce sa reformuleze sau sa ii ceara celuilalt sa reformuleze si sa argumenteze ce spune. Si, cu foarte putine exceptii, aici sunt oameni dispusi la dialog nu la cearta. exista atit de multe formulari ale libertatii de opinie in jurul aceluiasi concept – indiferent ca nu esti de acord cu mine voi apara pina la ultima consecintza dreptul tau de a nu fi de acord.

Nimeni nu spune ca celor aflati in politica nu le este greu de multe ori ca alegerile nu sunt dificile, insa la fel este pentru fiecare cetatzean la nivelul sau. Si asta nu inseamna ca oricare dintre noi ar trebui sa porneasca un partid.

Este nevoie de profesionalism in politica, si acesta lipseste majoritatii clasei politice romanesti. Daca te uiti la tot soiul de deputatzi s senatori sustinuti de partidul x sau y citzi dintre ei au o pregatire in acest domeniu – citi stiu macar constitutia, citi se intereseaza de cum se face politica in alte parti ale lumii, citi au o pregatire in domeniul legii cit de cit? Si nu, nu toata lumea trebuie sa fie intr-un partid sau altul, este rol si pentru cel angajat intr-o structura politica si pentru cel angajat in cetatzenia sa – si este la fel de important pentru cetatzeanul obisnuit sa se educe in cetatzenia sa. Important este de asemeni dialogul dintre acestia – ori in Romania nu exista un dialog real intre politicieni si cetatzeni, de multe ori e surzenie, de multe ori e o baricada, de multe ori pur si simplu manipulare, in ultimii ani cu boc si basescu am avut si o efervescentza de talibanism si mafie politice din care se revine cu greu si cu multe suspiciuni. Mai nou – experientza lui barbu: hai sa discutam si apoi apare rindul doi de huligani. Cu atit mai mult dialogul, indiferent cit de dificil, si pe anume reguli de fair-play, e necesar.

Adunind universitate si specializari am 11 ani de scoala mdicala. Sunt foarte multzi cei care nu au facut o zi de medicina si “imi dau lectii” – nu doar romanul se crede bun la toate. Si totusi rareori ajung la confruntari si numai atunci cind e viata cuiva in primejdie. Altfel primul lucru pe care il fac este nu sa-i spun cuiva sa se duca la scoala sa-si ia diploma de medic ci il intreb “de ce crezi acest lucru? hai sa incercam sa lamurim despre ce e vorba si sa gasim o solutie”. Nu cer pacientului sa fie medic, nu-i dau o palma peste fatza cind crede ceva anume, este stiintza mea dar viatza lui si are tot dreptul sa se informeze. Nu decid pe viatza nimanui, ci decidem impreuna, si pentru asta e important sa ajungem de fiecare data sa vorbim aceeasi limba, sa fim siguri ca ne intelegem unul pe altul. ( Asa fac cu oricine? Nu, exista limite, pot refuza un pacient daca e agresiv sau manipulativ, pot chema serviciul de paza daca e nevoie, daca un membru din familie imi abuzeaza un pacient inaintez o sesizare catre serviciile de protectie respective)
Translateaza aceasta atitudine in politica si s-ar schimba multe. Primul efect ar fi un inceput de respect reciproc.

In ce-l priveste pe VV, desigur ca e multa ingrijorare – dar cred ca citesti gresit afirmatiile unuia sau altuia de aici si ca nu e vorba de intentzii rele. Personal cred ca poate face extraordinar de multe ca si senator si cred ca e datoria sa sa aduca aceste idei, de discutie, intelegere a termenilor, buna cumpanire, curaj, demnitate, in senat. Pentru mine e mult mai important decit pozitia sa de ministru, tocmai pentru ca trebuie sa existe o schimbare a centrului de greutate in decizii catre parlament. A facut-o o data cind a fost acuzat, cred ca trebuie sa continue. Nu are deloc o problema de imagine, dimpotriva consider ca poate fi un model de atitudine – exista contestatari? foarte bine, vorba lui Churchill, inseamna ca s-a ridicat vreodata in viatza pentru ceva. Mda, vorbind de Churchill, un om de fiorosenia dumnealui e cel care a spus “Criticism may not be agreeable, but it is necessary. It fulfils the same function as pain in the human body. It calls attention to an unhealthy state of things.” si adauga “Courage is what it takes to stand up and speak; courage is also what it takes to sit down and listen.”

Totusi, nu vad ca opinia potriuvit careia am probleme de imagine (sunt terminat etc.) ar fi predominanta. Dimpotriva, e doar sporadica.

Pai nu eu am scris curumin, ce cel pe care l-am admonestat. Eu am reprosat acest lucru.

Chestia asta ca Tariceanu a ingrosat randurile functionarimii nu e adevarata. Cel putin cat am fost eu ministru, administratia centrala nu a crescut. A crescut, e drept, administratia locala, dar acolo nu PNL conta, ci, mai ales PSD si PD. E drept ca a trebuit sa aingajam vreo douazeci si ceva de mii de pompieri, dar, odata cu desfiintarea armatei obligatorii, ramasesem fara.

Mare adevar ai spus, Adam, legat de funcia de senator. S-ar putea ca in viitorul apropiat sa conteze mai mult functia din Parlament decat cea din Guvern.

E greu de spus ce s-ar fi intamplat, in ce priveste imaginea, daca as fi ramas in Guvern. In perioada dezbaterilor din Senat, adica intre 2 septembrie si 8 octombrie. atacurile au fost foarte putine. E posibil, insa, ca cei care nu ma voiau in guvern sa declanseze apoi astfel de atacuri dinadins. Eu, insa, am avut discutii cu liderii USL. Unii dintre ei nu ma voiau mai demult in Guvern, la carma economiei. inca de cand mi-au propus, cu anumita insistenta sa preiau ICR.

Sincer, nu ma gandesc deloc in termenii astia in care ar putea altcineva sa judece. Chestiunea cu Parchetul si cu demisia mea e doar o etapa in cariera mea. Asa a fost si cand am devenit spion.