De zece ani incoace nicio alianta nu a rezistat. Singurele care au rezistat au fost cele pe care le-au facut comunistii fosti sau actuali intre ei: intre 1992-1996 si intre 2001-2004.

Mda, cred ca atunci cind oamenii vorbesc unii cu altii, cuvintul ar trebui sa fie poarta, fereastra. Cumplit ca pentru atitia e doar zid….

Tocmai scriam o poezie in care incepea asa: “mortii nostri nu mai vorbesc demult la persoana I” si se termina cu poezia care e existenta la persoana I.

Despre care Balcesti vorbesti?

Doar vorbim aceeasi limba atemporala, cred – Cartea Soaptelor e scrisa “pe corabie”.

ieri vorbeam cu matusa mea; la un moment dat incepe sa-si aminteasca de Balcesti si conacul Jienilor. La timpul acela isi petreceau vacantele, acolo, impreuna, cele trei verisoare primare, mama fiind una dintre cele trei. Vorbind cu matusa mea despre Balcesti, si-a schimbat la un moment dat adresa si nu am intrerupt-o: vorbea cu mama, timpul era altul, eu eram una cu mama, era vara si mirosea a fin cosit, rideau copii, calul mishu astepta cuminte la sareta. Am invatzat sa nu-mi fie teama de asemenea momente, cel la care batrinii nostri ating tesatura, semn ca traiesc deja in doua lumi care au inceput sa devina una; le ascult, sunt momente atit de pretioase. Am trait-o de nenumarate ori, am fost si in casa generalului, la Sfintul Spiridon cu Jean Rinzescu copil si corul Pedala, am auzit-o pe Maria Tanase rizind, dar am fost chiar si intr-un lagar nazist, si la Pearl Harbor sau in junglele Vietnamului…… cumva ca in pragul unei usi a lui Magritte (Conditia umana http://en.wikipedia.org/wiki/The_Human_Condition_(painting) )

Stiu eu, poate si ca a fi medic, bun medic, are nevoie de sinceritate si de a scrie la persoana I.

Tesatura de care vorbeam are alt soi de timp, nonliniar, si unul “contagios” cind o atingi; atunci, cuvintul generatie ramine undeva deasupra ca pentru cel de pe corabie stelele care il ajuta sa treaca de pe un mal spre celalalt.

Esti norocoasa ca diferenta de generatie e in avantajul tau.

Intr-adevar, marea problema a peziei este sinceritatea, In poezie nu poti fi decat sincer. Marea poezie se scrie la persoana I.