As vrea sa nu intelegeti gresit: am rezerve si motive sa am rezerve, si cum si parte din creierul meu e german, va rog sa o priviti ca atare, ca spun exact ce gindesc, n-am incotro Nu au nimic aceste rezerve cu ce ar considera propaganda pesedista ca sunt motive sa-l improaste pe acest om cu noroi. Il judec nemteste. Nu inseamna ca il neg, nu inseamna ca nu consider ca ar avea calitati ori potential. Sper ca domnul Johannis sa aiba sansa sa-si arate si calitatile. Ma indoiesc insa ca are si suportul sa o faca – nu stiu. iar, ce departament de comunicare are pnl-ul de il trimit pe Johannis la emisiunea lui turcescu de pilda – a fost crincen: nu pui in valoare un neamtz intr-un circ, dimpotriva ii faci un deserviciu enorm.

Mda, cunoscind sasi tu, eu germani, la nivelul de convietuire, cam percepem altfel ideea cu “neamtul”. Din experientza mea personala, germanii cu adevarat crescuti pe dinauntru ca oameni, sunt deschisi (nu expansivi), deschisi la a intelege, a invatza, a comunica, a creste mai departe, deloc superioristi, sunt o bucurie de oameni cu care sa stai de vorba sau sa lucrezi, iar in structurile lor actioneaza pe un acelasi principiu de con-ducator de care vorbeam. Exista insa si neamtul imatur interior, cel care pune exact aceasta fatzada de extrema seriozitate, de fapt goala, care devine rigiditate. Si care ascunde un infantilism al caracterului greu de imaginat. E deconcertant contrastul, iti trebuie multa experientza in convietuire ca sa detectezi interiorul si sa si stii cum sa reactionezi. II face executanti buni, inlocuiesc lipsa interioara cu comanda – pe de alta parte. De amuzament: Unul din modurile in care sesizezi ca e vorba de aceasta fatzada e faptul ca ceea ce spune un neamt din aceasta categorie suna a tinichea, a gol – cam ce spuneam mai demult despre domnul Johannis, il asculti, spui da, si pleci pentru ca nu exista dialog; incerci sa-i spui ceva si e ca si cum te-ai duce intr-o pestera, strigi acolo ceva auzi un ecou si atit, in rest e gol. (Vivianne Reding iar e din acelasi tipar, de pilda – iti amintesti reactiile dumneaei si acea senzatie de vorbit cu ea ca in gol – cred ca Norica Nicolai sau Renate Weber ar intelege mai bine ce spun )

Adica, da, am foarte mari rezerve, domnul Johannis imi pare din a doua categorie, si prefer sa-l urmaresc mai departe – cazutul in adoratie numai ca e neamtz, nu, nu-i de mine.

VV
Maestre, am fost la tara in weekend, undeva in judetul Timis. Nasol, Maestre, prapadul vine peste PNL. Johannis transmite…nimic. Sa-l invete cineva sa comunice si cu oamenii de rand. Sau cu oamenii in general.

germana este o limba descriptiva, nu poti vorbi germana si sa nu ai creierul setat pe precizie a ceea ce spui si pe adaptare la context. Iti dau numai citeva din sinonimele lui “a intelege” de pilda: verstehen, erfassen, begreifen, nachvollziehen, erkennen, einsehen, auffassen, ueberblicken, durchsteigen, etc, etc. Fiecare din acestea aplicindu-se in anumite conditii. Deci nu ma indoiesc de sinceritatea lui Johannis in exprimare – pentru ca pur si simplu structural, ca gindire si formulare, nu are incotro. Dar nu, nu ma incinta deloc faptul ca a spus ca e un politruc. Exista si in germana, in cea RDG-ista de fapt – Politruk= Politikoffizier=Poltikommisar. In exactitatea exprimarii ( hai sa dam la o parte ce s-a atasat acestui cuvint, istoric vorbind) inseamna agent de diseminare a unei anume ideologii, purtator de cuvint al unui partid daca vrei. Nu se percepe ca un politician – diferentza e majora ca si cuvint – Politiker, daca o gresea confundind limbile romana si germana suna altfel confuzia. ( ex:Politiker trafen sich, um über Mängel im neuen Einwanderungsgesetz zu diskutieren) Nu e un om activ, un leader, e un purtator de cuvint, un executant. Al cui? Personal am foarte mari rezerve fatza de dumnealui desi altfel poate decit te-ai astepta si-l urmaresc cu mare atentie.

da, diferentza este ca traiesc altundeva de ceva ani buni, si aceasta mentalitate a omului constient de drepturile si obligatiile sale ca si co-participant la o constructie e parte a vietii celei de toate zilele.

Si voi da un exemplu banal de con-ducere. Imi cer scuze pentru specificitati, e doar pentru a intelege ca nu discut o constructie teoretica ci una reala si vie: e viata mea de zi cu zi.

In discutia pacientilor in citeva din tipurile de ingrijire pe care le fac exista ceea ce se numeste echipa interdisciplinara. Hai sa iau una din aceste situatii – o data pe saptamina venim impreuna medic, servicii sociale, farmacist, asistente, ba chiar si preot, dupa ce in prealabil fiecare din acestia a avut intilniri asemanatoare cu echipele sale. Fiecare e sef ierarhic pe domeniul sau dar si leader. Asa conducem un tratament la 360 de grade ( e ingrijire strict medicala, dar si sociala, psihologica si spirituala), discutindu-ne aspectele de ingrijire si coordonindu-ne, con-ducem un tratament, la propriu. Mai departe, pentru aceeasi parte de munca este Board-ul de Hospice, alt nivel de con-ducere – suntem cei doi directori de hospice unul pe ambulatoriu unul pe pacientii internati, directorii de nursing, administrativ interni, administratia sistemului spitalicesc, si membrii din comunitate – presedintele board-ului nu e din spital este un membru al comunitatii – asa se analizeaza activitatea pe o perioada mai lunga de timp, alt nivel de leadership si se acordeaza permanent la nevoile comunitatii. Fiecare dintre membrii acestui board este la rindul sau membru in alte board-uri sau comisii ca sunt administrative ale spitalului sau ale comunitatii sau profesionale, locale sau la nivel territorial mai mare. Eu de pilda sunt pe linga multe altele si presedintele comisiei de etica a spitalului – si da este important pentru ca pune in accord multe alte probleme de functionare – de pilda aici vin echipa de transplanturi dar si sefii celorlalte sectii (chirurgie, medicina interna, terapie intensive, etc). De aici am pornit alt sistem de ingrijire cel suportiv pentru pacientii cronici. Iar daca spun spital va inchipuiti o cladire, ceva local cu citeva mii de pacienti pe an – nu, este de fapt sistem spitalicesc care se refera la o populatie de peste un million. Unii dintre noi suntem la rindul nostru cei care facem legatura mai departe la nivel de stat ca parti ale altor si altor organizatii. ba mai si discutam tot timpul cu cei din alte state. Pe scurt: exista cercuri concentrice , de diferite niveluri de con-ducatori, de leadership, si aceste cercuri pe diferite domenii interfereaza. La nivel medical din asemenea interferentze profesionale si comunitare se dezvolta alte sisteme necesare comunitatii si tot asa pornesc propuneri legislative catre stat pe partea sistemului de sanatate. Asa sunt sisteme de leadership pe diferite bresle, interferentze permanente cu alte domenii, interferentze permanente cu comunitatile.

Nu pe mine m-ati contrazice adica, ci ati contrazice o realitate existenta in, e adevarat, alta democratie decit cea romaneasca actuala. Si nu este un sistem perfect, dar in niciun caz nu este o utopie. Nu e system perfect, e un system viu – nu mai departe de reforma in sanatate, e rezultatul unei munci de 15 ani, a fost o batalie cumplita in jurul ei in Congress, acum e lege, e impusa si departe de a fi perfect buna: ne ies la toti peri albi, ca e vorba de system medical ca e vorba de beneficiari, adica de pacienti, dar se face o verificare permanenta a efectelor, minusurilor, plusurilor, si exista input care porneste de jos din teritoriu catre legiuitori si administratori pentru ajustarea unor lucruri la realitate. Nu se face nimic fara oameni, prin comanda. Va dau un exemplu – regret iar specificitatile dar le folosesc tocmai ca sa vedeti ca nu e teorie. Una dintre schimbari e sistemul de coduri diagnostice (ICD) cu tot ce inseamna aceasta, documentare, reimbursare, software, compatibilitate cu alte sisteme electronice etc. este a doua oara ca se amina si aceasta motivat si datorita tocmai acestui input de la spitale spre centru – un articol pe aceasta tema specifica http://www.informationweek.com/healthcare/policy-and-regulation/icd-10-delay-whats-next-for-healthcare-organizations/d/d-id/1204580?page_number=1
Nu e nevoie sa incercati sa-l intelegti in amanunt, e vorba doar de o atitudine. Puneti fatza in fatza un asemenea proces de formare, implementare de legislatie, feedback, cu inchisul spitalelor otova si peste noapte, fara niciun fel de consultare, de atentie data comunitatilor, oamenilor, de catre guvernul boc, si consecintele unei asemenea tip de gindire, nu doar ca moarte a unor oameni ci ca umilire, sub “conducerea” (nu, asta nu e conducere, e comanda) lui basescu. E suficient.

Varujan e un leader, dar basescu nu e un conducator ci un despot, Stalin nu a fost un conducator ci un despot, Lincoln a fost un conducator dar unul care a crescut conducatori, iar daca mergem mai departe in timp vorbim de Founding Fathers: au creat o constitute, premisele si o mentalitate care generatie dupa generatie au crescut nu o elita ci milioane de con-ducatori, de oameni stapini in tara lor si nu de servitori.

E dureros ca asa ceva e perceput ca utopie. Si ma gindesc ca daca bunicii mei ar mai fi trait acum, sa le povestesc asa ceva, pentru ei nu ar fi fost deloc o utopie, adica in niste decenii s-a sapat o prapastie foarte adinca sociala, culturala, de mentalitate, de atitudine fatza de o normalitate in fond. In Romania actuala nu se cresc conducatori ci servitori, caci fiecare sef e la rindul sau servitorul altuia mai mare, iar o tara care creste servitori nu con-ducatori nu va fi niciodata un con-ducator alaturi de alte tari. Asta trebuie schimbat.

Asa este, patru senatori au plecat.

DSaca socotim ca nu avem inca democratie consolidata, asa este, tranzitia nu s-a incheiat. Cand spunem ca tranzitia s-a incheiat, e oarecum ironic. Adica, na-va!, aveti ce meritati.