Religia iudaica este in esenta ei foarte simpla; si in ziua de azi ca si pe vremurile acelea din timpul exilului babilonian cand a fost scrizsa cartea.
Yahve a incheiat un ‘contract”, un legamant cu Israel, si daca Israel respecta Thora atunci Yahve se obliga sa aiba grija de bunastarea lui.
Dar ce te faci daca Yahve pare a nu se tine de cuvant?
Pai atunci unii cauta explicatii iar altii contesta caracterul absolut al contractului.
Se pare ca aceasta ciudata carte a lui Iob reuneste mai multe pozitii si puncte de vedere.
Vedeti in 2-9 , citand tot dupa editia bor ca si vv, intervine sotia lui Iob:
“te tii mereu in stornicia ta? blesteama pe Dumnezeu si mori!”

De fapt o traducere mai exacta ar duce la doua variante:
“blestema pe Yahve si ucide-te”
sau:
“blestema pe Yahve ca sa te ucida”.

Sotia lui Iob era o evreica ciudata. Dina, asa cum o numeste targumul din grota 11 de la Qumran care e cel mai vechi text al cartii, impartasea o parere putin eretica, anume ca daca de la Dumnezeu vine si binele si RAUL atunci poti sa-l si blestemi.

In contextul catastrofei nationale si al exilului la babilonic, in absenta templului si a oricarei sperante rationale, era firesc sa reinvie aceste tensiuni spirituale care l-au bantuit intotdeauna si inca mai il bantuie pe Israel.
Si evreii moderni mai ales dupa ultimul razboi mondial vorbesc despre “Israel Inima Suferinda”. Si unii ajung la intelegerea lui Iob.
Da’ nu zice niciunul ca ar fi suferit din buna voia lui….pentru credinta.
Nici Iob nu s-a gandit vreodata la asa ceva.

PS
A fost ultima interventie, si NU am facut-o pentru a dovedi cuiva ca am citit sau ca nu am citit un text sau altul.
Dar atat teologia biblica(biblicum) cat si exegeza biblica sunt stiinte, nu simple “interpretari”. Exista deja rezultate unanim recunoscute si de evrei si de crestini si de musulmani, iar la Ierusalim exista chiar o scoala biblica comuna pentru cele trei mari religii monoteiste.
Despre Iob s-au scris si se vor scrie multe mii de pagini, este complet aiurea sa te bizui pe un verset sau pe o lectura superficiala pentru decreta ca cineva a citit sau nu textul.
Eu NU l-am citit fiti multumiti.
Si nici macar nu sunt intelectual asa ca nu ma pricep.
Redau si eu papagaliceste niste lucruri minime pentru care se ia nota 5 la seminar.

Supra-vietuirea te aseaza deopotriva in afara vietii si a mortii, intr-un continuum transcendent numit OM, unde “timpul nu mai este o clepsidra ce-si scurge nisipul, ci un secerator care-si leaga snopul”. Acelasi Saint Exupéry in Citadela, vorbind despre Tatal: “atirna suspendat, asemenea primei trepte a unui templu, iar noi nu l-am ingropat, ci l-am pecetluit in mormint, devenit, in sfirsit, ceea ce este – o temelie.” Saint Ex insusi nu a murit, a devenit in sfirsit ceea ce era, o mare.

Si cum spune cartea, Iov muri satul de zile. Mi-am adus aminte de asta cand am citit un interviu cu Mircea Eliade, spre batranete. Spunea: urez oamenilor sa aiba o viata implinita ca si a mea. Trufie sau multumirea mult asteptata si caznita a lui Iov?

Iata, chiar de la bun inceput Cartea lui Iov 2.10

Intelegi gresit. Dimpotriva, ce ma intereseaza este intr-adevar opinia ta, asa cum ma intereseaza si opinia monseniorului. E adevarat ca in Romania s-a uitat in mare masura cum sa porti un dialog si cum sa asculti la ceea ce spune altul si sa fii ascultat, dar nu mi se pare ca pe acest blog s-ar intimpla asa ceva. Daca va fi fost vreodata vreun neavenit sa-ti reproseze ca citesti, treaba lui. Sunt oameni care nu pricep ca importanta nu este cartea la care te referi, ci ochii, mintea si sufletul cu care ai citit-o.

Din ce ai scris m-a interesat de exemplu faptul ca Iov nu este un martir, si nu ca iti dau dreptate, ceea ce ai spus m-a facut sa-mi raspund mie insami intr-un mod nou si sa reasez ce gindesc; drept care iti multumesc. Din perspectiva mea ar fi cam asa: pentru Iov divinitatea este exterioara, Iov isi reaseaza credinta prin descoperirea intelesului, a sacrului in lumea externa lui, in viata. Iov este un cutremur care reconfigureaza relatia omului cu lumea/viata. Venirea lui Isus intoarce lumea pe dos – outside in – divinul care ia trup si sufera omeneste in amindoua planurile de existenta, profan si sacru: Este un cutremur care schimba configuratia relatiei dintre om si sine insusi, sacrul este interior. Iov nu poate marturisi, Iov vesteste venirea Mintuitorului. Cuvintul este inca inafara lui. Marturisire poate fi numai dupa venirea lui Isus, Cuvintul devine interior.

Dar e perspectiva mea. Iar daca a ta este diferita, foarte bine, ma intereseaza; desi nu ar insemna sa o adopt necesar, ar insemna sa ma ajute sa descopar inca alte intelesuri la care nu m-am gindit sau pe care nu le-am vazut vreodata. Nu ti se inchide gura cu autoritate, dimpotriva, era o invitatie sa o deschizi si sa vorbesti. Nu este necesar sa fim de acord, nu este necesar ca fie eu, fie tu, fie altul sa aiba dreptate, scopul dialogului nu este dreptatea unuia sau altuia, ci cresterea amindorora.

“In ceea ce ai scris tu vad o carte citita”

N-am scris nimic asa ca n-are nimeni ce sa vada. Nici macar daca am citit sau nu cartea.
Desigur, mi se poate inchide gura cu autoritate. Nu era necesar.

Scrisoarea apostolica Salvifici Dolori vorbeste despre suferinta lui Iov ca si convertire, o reasezare a intelegerii omului asupra divinitatii, si o reafirmare a credintei, iar despre suferinta lui Isus desigur, ca si mintuire, si avind ca inteles final iubirea.
Din concluzia scrisorii:
“This is the meaning of suffering, which is truly supernatural and at the same time human. It is supernatural because it is rooted in the divine mystery of the Redemption of the world, and it is likewise deeply human, because in it the person discovers himself, his own humanity, his own dignity, his own mission. Suffering is certainly part of the mystery of man.” Sanctitatea sa Papa Ioan Paul spune un lucru foarte important: suferinta si felul in care se raporteaza la credinta si iubire sunt un mister personal, divin si uman in acelasi timp.

Poate ar trebui sa sti ca un concept central in medicina paliativa este cel de suferinta ca durere totala, fizica, psihologica, sociala si spirituala.Ti-as spune ca ultimul capitol pe care l-am scris, despre suferinta si spiritualitate in medicina, apare in septembrie, dar mi se pare irelevant. Relevant este sa spun ca avind grija deja de mii de oameni in suferinta nu mi s-a intimplat sa vad repetabilitate in ceea ce priveste suferinta ori credinta. Dincolo de orice interpreteare, rabinica, ortodoxa, Jungiana, catolica pentru Iov, una singura conteaza, cea personala. In ce scrie VV vad omul care a scris Cartea Soaptelor. In ceea ce ai scris tu vad o carte citita, nu o descoperire a sinelui, o suferinta si convertire traite. Desigur l-ai citit, dar pot doar sa sper ca il vei fi si trait.

Nu mai incerc nimic.
E antologic sa zici ca IoV a suferit ‘pentru credinta”.
Iti propun ‘interpretarea” mons. Vladimir Peterca ‘Drama lui IOB drama omului” Institutul Teologic Romano Catolic Iasi 1997.
Eu nu sunt persoana publica asa ca nu am autoritate pe blogurile politicienilor.