Nu exagereaza, asa e si in oraselul meu. Dar nu prinde lucruri poate mai importante, constiinta oamenilor ca oraselul lor si viatza lor le apartine, ca sunt stapini si determinanti, ca institutiile sunt ale lor si pentru ei, solidaritatea, vin din multe surse. Board-ul unui spital are numerosi membri ai comunitatii, ei decid impreuna cu profesionistii lumii medicale si cu cei administrativi de ce are nevoie ca sanatate o comunitate, la fel pentru scoli sau nursing-homes, pentru biblioteci, la nivel de primarie. Un spital nu functioneaza fara feedback permanent de la omul obisnuit care spune ca a fost sau nu bine ingrijit. Primaria face asa numita townhall meeting cu regularitate si informeaza dar si decide impreuna cu cetatenii. Nu e nimic idilic, nu e nicio perfectiune ci o lupta ori straduintza continua ca aceasta sa se intimple.

Societatea nu e separata de institutii, institutiile sunt ale societatii in cel mai concret mod, responsabilitatea este a tuturor si oamenii lucreaza impreuna nu doar se cearta. In Romania in domeniul sanatatii o mai vezi: ii vezi pe cei din Codlea care s-au luptat cu ghearele si dintii pentru spitalul lor – asta e esentialul, spitalul LOR, vezi psihologii organizindu-se si dind ajutor acum la aceasta nenorocire, vezi capacitatea de a sari in ajutor a societatii la o nenorocire sau alta. Dar altfel, in viatza de toate zilele ??? Altfel vezi doar vatafi, neputintza, durere, suparare, frustrare, dublu standard, abuz…E pacat, mare pacat sa-ti bati joc de oameni cu asemenea capacitate de solidaritate ca cei pe care ii vezi solidari in aceste zile, sa-i ignori sau sa ii folosesti in vreun fel populist ca sa te cateri tu x in vreo functie si/sau sa le mai cumperi o aderentza, sau sa le smulgi un ban.

1. Pune toate institutiile statului intr-o singura galeata, cu zoaie desigur – totusi nu doar medicii, studentii, rezidentii au fost impecabili ca reactie personala, ci si SMURD, pompierii, colaborarea dintre spitale – adica vorbesti de actiune institutionala; este esential sa punctezi si ceea ce e bun. Declara coruptia ca vinovat cind situatia este de fapt extrem de complexa si o analiza responsabila inseamna ca cei cu diferite competente sa se uite atent la lege si normative, la mecanisme preventive,personalul necesar, la a creea un safety-net, plasa de siguranta, ca daca o deficienta scapa unei institutii sa fie prinsa si corectata de alta (adica nu DNA-ul si “eradicarea coruptiei” rezolva orice). De la un presedinte astepti calm, buna-cumpanire si indemn la intelepciune si persistentza in a corecta niste probleme, nu atitudine gen regina din Alice in Tara Minunilor: “heads off”.

2. Pune in opozitie populatia cu institutiile statului, dar dinsul insusi reprezinta o institutie, nu e simplu cetatean afectat de tot ce se intimpla. Am avut aceeasi impresie ca auzindu-l pe basescu politician vorbind despre “politicienii”, gustul lesios de fals, de populism si absolvire de responsabilitate. Ori de la un presedinte astepti sa-si suflece minecile curatele si sa faca ce e ales si platit sa faca, chiar daca in limitele coordonatelor functiei sale, nu sa se puna in opozitie si diferend cu alte doua parti ale statului, executiv/guvern si parlament, ori sa considere institutii ale statului (altele decit cele apartinind de justitie si de cea reprezentata de sine) ca fiind infecte: dinsul e parte a acestor institutii. Si daca este doar mediere, creare de echilibru, asta e obligat sa faca – nu e doar un vataf care sa tune si sa fulgere ci exact ca si ceilalti un om ales reprezentind oameni si reprezentind o institutie, deci cu responsabilitate nu doar abilitate de a comanda ( mi-a displacut si episodul cu ordinele date altora, sa faca si sa dreaga “cu celeritate”).

Sper sa nu ma intelegi gresit, nu ma intereseaza sa fac o critica la adresa domnului Iohannis. Vreau doar sa spun ca e pur si simplu emblematic pentru niste deficientze de atitudine din intreaga societate si institutiile sale. Bref: Nu e suficient sa ceri o demisie sau sa bagi pe unul la puscarie, nici doar sa dai ordine si sa astepti de la sluga x sa faca ceva, trebuie sa inveti ceva din ce se intimpla, sa intelegi ca esti parte a problemei dar si a rezolvarii ei, si sa creezi altfel de mecanisme si de mentalitati, ca e instiitutie, ca e reactie sociala – Franta si-a schimbat atitudine, legislatie, mecanisme institutionale in urma cu multi ani dupa un eveniment similar – si da, aceasta e normalitate. Nu e suficient sa comanzi ori sa astepti, nici sa arunci cu noroi intr-o institutie a statului, nici sa schimbi doar personaje din diferite functii ale acesteia, trebuie sa repari. Altfel anomia continua…