Ti-am dat doar un exemplu, cu motiunea de cenzura. In general, partidele, in constitutie, ca rol democratic, nu apar decat atunci cand se duc la consultari la presedinte. Care dupa aceea face ce vrea el.

Ai fost cam abstract pentru mine. Iar chestia cu energiile care merg la Basescu, pe asta n-o inghit. Am si eu energiile mele.

De acord cu tine si in ce priveste pasapoarttele si in ce priveste PSD. Sper sa scapam si de PD.

Draga Ioana, aceste emisiuni se gasesc pe site-ul http://www.carteasoaptelor.ro

Am vazut la consulatul Romaniei de la Bologna ca aveau un soft, in principiu acelasi folosit si pentru realizarea cardurilor de identitate, cu ajutorul carora puteau sa genereze documente oficiale de calatorie inserand in ele fotografia si semnatura titularului. Si nici vorba sa astepti trei saptamani… documentul este eliberat pe loc.

Cred ca este vorba doar despre acest soft care poate insera fotografia si semnatura persoanelor pe post de elemente de securitate. In lipsa acestor elemente, un document de identitate poate fi foarte usor masluit, si nu trebuie sa va explic cat de mult rau ne-ar putea face asta.

Interesanta povestea despre Most-hid, numai ca nu o vad aplicabila nicaieri in Romania prezenta. Tot ce pot observa este ca in mod constant UDMR a fost prezent la guvernare in aproape orice varianta de coalitie.

Situatia politica actuala din Romania este ciudata, avand la guvernare o fractiune din fostul FSN care se pretinde partid de dreapta, iar in opozitie doua partide precum PNL si PSD, despre care consider ca sunt complet incompatibile intre ele.

Orice incercare de alianta cu PSD ar fi doar o noua “monstruoasa coalitie”.

De altfel cred ca nu s-a explicat si nu s-a inteles suficient de bine inainte de ultimele alegeri ca ralierea PSD la “solutia Johannis” nu a insemnat nici un moment o alianta intre cele doua partide, ci doar sustinerea politica a unei idei care avea atata simplitate si forta, incat nici macar ei, mari maestri la pus piedici cum sunt, nu i-au putut gasi nici un cusur.

Personal, cred ca nu e nevoie de nici o alianta cu PSD, fiindca daca ei insista sa mearga mai departe in felul in care o fac, e foarte posibil ca la urmatoarele alegeri PDL sa aiba soarta PNTCD, adica sa nu mai prinda nici macar pragul electoral.

Dictonul spus in urma cu mai bine de o suta de ani despre sculptori se poate aplica si la liderii de partid: la umbra marilor stejari nu creste iarba!

O -pozitie ( vorba maestrului de mai sus ) civilizata ,fara un joc perfect sincronizat ( asa cum este de pilda acest tica -taca) , nu este eficienta in fata demolatorilor portocaliu-violeti .

chit ca se joaca in tandem gen politistul bun si politistul rau , ar trebui ca acesti politisti rai sa le stea in beregata oranjgutanilor , cu o atitudine pe masura lor ( plagiatoare, cu pălmi -vorba regretatului Ilarion Ciobanu- peste bot , ritzipitoare , etc)

cineva spunea ca o tactica buna a succesului este si aceasta : tu sa-l sustii si sa-l aprobi pe cel care critica si este inversunat contra dictatorului . caci daca daca ambii au aceeasi tactica dura, atunci dictatorul isi atrage toate energiile de partea lui , pe cand in primul caz, cel care sustine si aproba pe inversunat ,va iesi castigator .

acum nu sunt sigur, dar e posibil sa aibe dreptate pentru ca decembrie 2009 ne-a demonstrat-o!

Partidul îl are ca număr doi pe Rudolf Chmel, fost ambasador, fost ministru al Culturii şi intelectual public slovac. Cei doi au condus acum partidul la 8%, luând voturi de la maghiari şi de la slovaci, şi au intrat în coaliţia de centru-dreapta care a format guvernul săptămâna trecută (condus de prima femeie premier din Slovacia, guvernul a venit pe o platformă antipopulistă şi îşi propune să pună ordine în finanţele publice). Dintre membrii noului partid Most-Hid, două treimi sunt maghiari şi restul slovaci. Rezultatul a produs un şoc atât la Budapesta, de unde guvernul lui Viktor Orban sprijinise partidul tradiţional maghiar, cât şi în Slovacia, unde partidul de extremă dreapta antimaghiar a rămas şi el în afara Parlamentului, ca şi partidul lui Vladimir Meciar, naţionalistul care dominase politica slovacă în anii ’90….”

Nu pot fi de acord cu Opoziţia subînţeleasă în cazul moţiuni de cenzură. Nu ştiu dacă observaţi, dar în afară de prezenţa grupurilor parlamentare, introduse pentru economia timpului şi resurselor parlamentare şi formate nu neapărat ca apartenenţă la un partid (aşa cum îndeobşte se înţelege), nicăieri în Constituţie nu se face o legătură între parlamentari şi partidele politice şi nici între Guvern şi partidele politice. Nicăieri nu se spune că votul parlamentar ar trebui condiţionat de ce spune partidul. Dimpotrivă, se interzice votul imperativ. Astfel, deşi partidele politice au un rol activ în desemnarea candidaţilor (fiind practic unul dintre principalele roluri ale partidelor politice), partidele politice nu mai au un rol important după depunerea jurământului, fie că vorbim despre funcţia de parlamentar, premier sau ministru, primar, preşedinte… Sau cel puţin nu ar mai trebui să aibă un rol, pentru că ştim cu toţii că se întâmplă exact pe dos. La fel şi în cazul desemnării premierului. Preşedintele se consultă, nu cu parlamentarii, ci cu partidele politice care au parlamentari în Parlament şi, după aceea, partidele nu mai au nici un cuvânt de spus, votul aparţine parlamentarilor. Nu putem vorbi deci de o “opoziţie”, ci e de “o poziţie”. Fiecare parlamentar trebuie să voteze încrederea în guvern conform conştiinţei sale formate din datele pe care le deţine. Moţiunea de cenzură nu este un gest prin care spui că eşti împotriva Guvernului şi nici în opoziţie cu politica Guvernului, respectiv Programul de Guvernare. Politica Guvernului se stabileşte în momentul votului de acordare a încrederii, pentru că atunci se votează cea mai importantă componentă a Guvernului care este reprezentată, nu de către premier, cum ar putea crede mulţi, ci de către Programul de Guvernare. Parlamentul, în moţiunea de cenzură, nu votează (sau nu ar trebui să voteze) politic. La moţiunea de cenzură se exprimă încrederea că membrii Guvernului pot duce la bun sfârşit programul de guvernare, sau neîncrederea în acest lucru. Nu are nici o legătură votul din moţiunea de cenzură cu părerea că ar trebui alt Program de Guvernare (adică un alt Guvern), acesta deja a fost stabilit democratic, ca dezbatere politică la votul de investitură. Este motivul pentru care Constituţia obligă Guvernul să-ţi angajeze răspunderea la orice schimbarea a Programului de Guvernare sau orice abatere de la el, momentul în care Parlamentul va vota iarăşi acordarea încrederii printr-o moţiune de cenzură specială, în caz în care se consideră că este nevoie de ea.

Din aceste considerente, nu consider că opoziţia “se subantelege din anumite texte constitutionale, de pilda cele privind motiunile de cenzura.”