Iti amintesti de postarea in care intrebam daca Herta Muller ar mai fi luat premiul Nobel daca ramanea in Romania?

Atunci de ce nu facem din cultură şi stare intelectuală un deziderat pe termen lung?

Toată lumea vorbeşte cu îngrijorare despre sănătate, educaţie, armată… Nu am auzit pe nimeni de la Guvern îngrijorat de soarta creaţiei în România.

Priviţi la opera romanească recentă considerată “de valoare” în occident, operă care a câştigat simpatia şi aprecierea mondială. Fie că vorbim despre cărţi, despre filme, despre alte forme de artă… este imposibil să nu observaţi că toate sunt legate de obidă, de frustrare, de mizerie, de răutatea cu care artistul este înconjurat, de acel malefic care domină acest popor devenind o mulţime care priveşte cu ură seninătatea intimă, sensibilul…

Românii au sărit cu toţii anul trecut să se bucure că România a primit premiul Nobel pentru literatură. Ce a oferit România doamnei Herta Muller? I-a oferit cel mai important lucru, o dictatură comunistă mutilantă ca să aibă despre ce să scrie într-un puseu poetic. Opera românească recentă se naşte din artistul care nu acceptă răul generalizat şi nu dintr-o perioadă a luminilor şi serenităţii.

Îmi amintesc postarea despre cultură cu cultul urii, chestiunea este că identificarea problemei este un prim pas, dar nu construieşte însă o altă relaţie în cetăţenii. Ţineţi minte expresia comunistă a paraziţilor sociali adresată oamenilor care “nu produc” ceva vandabil? Iată, a revenit în forţă, în frunte cu declaraţiile preşedintelui României, care nu pare să înţeleagă necesitatea stării de intelectualitate dacă nu iese din asta şi un ban la buget. Obsesia jumulirii cetăţeanului şi de ultima urmă de bucurie, face din stat un animal hulpav şi sinistru.

Nu pot fi fericit cât timp trăiesc în această ţară împinsă spre răutate de chiar clasa politică. Doriţi să mă faceţi fericit, întoarceţi totul cu fundul în sus şi puneţi în fruntea societăţii oamenii venerabili, stimabili, de bun-simţ. Vreau să am în viaţă o ţintă, vreau să admir oameni, vreau să-mi iubesc viaţa… Atunci aş putea fi şi fericit.

Eu visez la o Românie care îşi construieşte PIB-ul preponderent pe proprietate intelectuală, visez la o Românie care înţelege,care construieşte, care deliberează. Cineva însă îmi omoară visul zi de zi, oră de oră, minut din minut…

Orice societate se legitimeaza prin cultura, vezi si postarea mea privind cultura si cultul urii.

Fericirea mea nu va veni până ce poporul acesta nu va fi liber, sănătos, fără grija zilei de mâine şi va înţelege, o dată pentru totdeauna, că istoria profundă nu este scrisă de momentele mărunte ale vieţii politice şi nici de averile personale, ci doar de cultură. În lipsa culturii, a operelor, Grecia nu exista, Franţa nu exista, Anglia nu exista, Germania nu exista, Rusia nu exista, India nu exista, China nu exista, Turcia nu exista… În lipsa culturii, nimeni nu va mai ştii peste 2000 de ani că Statele Unite a fost o super-putere mondială.

Aş fi fericit dacă România ar da, în fiecare an, câte doi sau trei oameni de cultură de talie mondială.

Ti-am raspuns, acum poti fi si mai fericit.

Nu intelegi ca PSD crede ca va putea guverna singur? Nimic nu e mai greu de scos din capul cuiva decat iluziile.