Una dintre componentele scrisului pe acest blog este ca in cursul schimbului de cuvinte, fraze, de o parte si de alta, se creaza mici legaturi umane, firave si delicate, dar sensibil prezente, pentru unii macar. Este motivul pentru care uneori ii raspund lui @mihail – SIMT ceva, imi pare necesar sa ii scriu 2-3 vorbe- de bine sau de rau, interactiunea cu el venind firesc ( chiar daca apoi ma intreb ce naiba m-a apucat… )
Consider ca eu si Sorin avem “glumele noastre”, contraziceri mai mari sau mici acorduri, dar si tot felul de teesing-uri care dau farmec, caldura si placere conversatiei cu un om. Nu ma supar pe el, sper ca si reciproc (oate gresesc, dar avand o empatie ridicata – asa mi s-a spus de altii, multi- eu asa am simtit. Cu un robot/masina nu folosesti asa ceva , e inutil, acolo ai un algoritm clar prin care obtii un raspuns/rezultat, nu importa “limbajul”, eu prefer oamenii.
Imi pare rau ca s-a suparat, cuvinte deplasate s-au mai folosit pe blog nici el nu e “usa de biserica’… poate isi reconsidera injuratura groasa cu care a replicat , muuult disproportionata fata de cuvantul “bou”.

In alta ordine de idei, alta componenta a conversatiilor de pe blog este umorul, d-l Vosganian fiind un frecvent utilizator de emoticoane si “vorbe de duh” , ceea ce face placere si inspira “colocatarii” de scris ai blogului… In “Numele trandafirului” intriga si sirul de crime duc spre un mobil greu de inteles – o CARTE, o carte “pierduta” a lui Aristotel (Poetica, parca)in care imaginatia si RASUL sunt ingredientele de baza pe care preotii Inchizitiei le considerau de maxim pericol pentru ochii si sufletul oamenilor, de aceea o doreau ferecata in uitare…
Asadar sa RADEM aici pe blog, in lumea contemporana, e un lucru firesc si benefic pentru fiecare dintre noi si pentru blogul insusi, ca entitate vie.

Nu este necesar sa citesti ce scriu, treci peste, e mai simplu, decizia e la tine… Am o prietema medic oncolog, cu ea discutiile dureaza min 1 ora, abia in ultimul sfert de ora reusesc sa o fac sa zambeasca, sa se deschida, sa glumim despre viata, in general…dar cum viata e “grabita”, rar prinzi cate o ora…

pai, faceti o analiza de la distanta a blogului, si veti observa ca nu aveti nevoie de niciun sprijin.

Pe blog nu se reflecta in niciun fel opinia publica reala, cea in care dumneavoastra (alde + psd) beneficiati de sprijinul a peste 60%, as indrazni chiar peste 70% din populatie in mod direct, si mai beneficiati in plus fata de aceasta cifra de un sprijin de inca vreo 10-15% sprijin tacit, adica din partea unora care pe vremuri erau votanti iohannis si care au vazut ce pramatie e, dar care nu vor sa se declare suportteri psd, si care la un eventual referendum nu vor participa.

Ce aveti pe blog? Probabil un numar oarecare de cititori care nu posteaza si care nu posteaza tocmai din cauza ca au sentimente aprobatoare referitor la ce se scrie, si care ii considera oricum pe postaci ca fiind potentiale atacuri straine, si deci nerelevante; mai aveti 2-3 sustinatori directi, vreo 5-6 sustinatori critici, plus vreo 4-5 opozanti care par a fi clonele celor care au condus pnl-ul in ultimul timp deoarece si-au preluat exact acelasi gen de deiscurs: orice le ziceti, sau le zicem, ei vor spune ca Ciolos e minunat, Kovesi e dumnezeu pe pamint si Iohan e duhul sfant!

Ce sa le faci acestora din urma? Orice interactiune cu ei e pierdere de vreme, ei nu de blog ar avea nevoie ci de psiholog!

Deci sa va sustin la ce?

Va dau un sfat pragmatic zilele astea, si poate le transmiteti si colegilor dumneavoastra parlamentari: luati pulsul strazii! Nu mai stati inchisi in parlament! Iesiti si interactionati cu lumea, nu pierdeti legatura cu ei, tensiunile sunt enorme in societate si daca vreo secunda veti da sentimentul ca sunteti depasiti de situatie… aceasta s-ar putea sa scape de sub control. Si daca reusiti sa treceti peste zilele astea fiti corecti! Modificati ambiguitatile legislative de o maniera corecta, cu gindul ca intr-o zi dumneavoastra s-ar putea sa va situati in cealalta parte! si atunci va veti felicita pentru faptul ca ati adoptat o legislatie dreapta!