este un mecanism pe care il intilnesti si la nivel vizual – vezi repetitia folosita in arhitectura de pilda, dar cel al sunetului este considerat mult mai puternic

Hmmm, sa ma gindesc, Elizabeth Margulis, e o sursa serioasa in ce priveste importantza repetitiei si efectele acesteia in muzica, as spune mai degraba legat de sunet. Mai usor de citit e o carte a lui Levitin, This is your brain on music. Este aplicabil si discursurilor publice, repetarea unor cuvinte induce familiaritate
acceptabilitate. Capacitatea persuasiva poate chiar trece la un moment dat de intelesul cuvintului si omul reactioneaza doar la sunetul acelui cuvint asa cum o vezi in cazul scandarilor de la o manifestatie la care la un moment dat sensul scandarii , cuvintele in intelesul lor, nu mai conteaza, ci doar zgomotul, pitch, ritm, pentru a induce o anume stare de spirit sau chiar miscare – aceasta trecere dincolo de intelesul cuvintelor se numeste satietate semantica. Ok? Asta e legatura intre muzica si discurs, sunetul si felul in care reactionam la acesta.