In 2009 s-au cheltuit de trei – patru ori mai multi bani cu afisele electorale decat cu tiparirea de carte.

Domnule Vosganian,
Trebuie să recunosc că o singură dată în viaţă am primit o “şpagă” electorală, şi am primit-o cu plăcere. Culmea este că “şpaga” nu mi-a câştigat votul şi nici nu cred că aceasta a fost intenţia.

Cei de la PSD, pe atunci PDSR, au litografiat această carte
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a7/Mihai_Eminescu_-_Poesii.jpg/250px-Mihai_Eminescu_-_Poesii.jpg
după original şi au oferit-o gratuit. Nu ştiu dacă ea a ajuns la mine prin împrejurări diverse şi voia lui Dumnezeu sau era menită să fie dată ca “mită electorală” şi aşa am primit şi eu una, dar vă rog să mă credeţi că şi acum simt bucuria că acest gest a fost făcut de Ion Iliescu (nu mai ţin bine minte, dar cred că domnia sa era atunci preşedinte al partidului) sau cine s-a ocupat de acea campanie electorală. Am în bibliotecă o carte valoroasă, care-mi prezintă poezia eminesciană cum a fost ea scrisă şi nu cum au măcelărit-o, ediţie de ediţie, grămăticii unei absurde limbi române contemporane şi modernizate, şi, de fiecare dată când o deschid, simt că prin acea carte politica a făcut ceva pentru ţară.

Eu vă întreb ceva banal… Oare a oferi gratuit cărţi cetăţenilor nu este un gest mai corect decât tipărirea unor broşuri scumpe care nu zic nimic, unor afişe care până la urmă sunt un gunoi al oraşului, unor bannere uriaşe care strivesc cetăţeanul prin mărimea lor… toate acele mijloace de propagandă care sluţesc campania electorală? O carte pe care un partid o dăruieşte unui alegător va fi şi peste o sută de ani într-o bibliotecă iar cititorul va asocia cartea cu partidul… Ce investiţie pentru viitor mai bună poate fi?

O carte tipărită la un tiraj de peste 100.000 de exemplare ajunge să coste aproape cât hârtia, un euro pe kilogram. Decât să mânjim oraşele cu portrete de oameni nu mai bine populăm bibliotecile românilor cu autori? Mă îndoiesc că cineva s-ar gândi la o carte ca la o mită electorală, nimeni nu ar putea reproşa unui partid că dă în dar cărţi.

In toamna aceasta, sub obladuirea Institutului pentru Politici Liberale, o sa facem o evocare a tuturor personalitatilor, cu operele lor cu tot, inclusiv cu jurnalele lor ( de pilda cel al lui IGDuca e fascinant).

Fiecare partid ar trebui să aibă pe site-ul lor măcar literatura doctrinară a partidului, să fie accesibilă în primul rând membrilor de partid, dar şi, în general, tuturor celor care sunt interesaţi de doctrina partidului.

Trăim într-o lume în care 90% (estimarea mea pe baza unui sondaj ad-hoc de opinie) dintre membrii de partid nu au citit nici măcar o carte din doctrina partidului din care face parte.

Personal aş fi tentat să citesc aceste cărţi, şi pentru că sunt aici, vorbesc despre doctrina liberală.

Ieri un parlamentar spunea, cu superioritate în glas, despre cineva care nu era de faţă că probabil nici măcar nu l-a citit pe Adam Smith. Eu nu am reuşit să găsesc până acum nici o carte în limba română scrisă de Adam Smith, nici măcar celebra The Wealth of Nations Books. Poate că politica ar trebui să influenţeze cumva şi acest domeniu al publicisticii.

Chiar a fost frumos si s-au adunat carti care merita citite.

Si mie mi-a placut ca am vorbit despre carti.

O seară bună! Tudor Mihăescu.

Nimeni nu a facut atata rau PNL cat a facut Stolojan in 2005 – 2006.