Spuneam la un moment dat ca mi-am facut o casa si o gradina in mijlocul lui niciunde ca sa nu mi-o mai darime nimeni – cu angoasa bucuresteanului caruia i s-a intrat in gradina si in casa cu buldozerul. In Illinois, e un fermier roman, sunt acum la dracu-n praznic fata de el, tot ii comand iarna diverse si mi le pune la posta, jumari, sorici, mere din livada – si-a facut si omul acolo o ferma banateana ca la carte, cu acelasi gind sa nu-l mai opreasca nimeni din munca si viata lui. Si mai am unul de la care comand….la New York, face o placinta cu brinza de vis, merdenea la cubul cubului. Am ajuns sa plecam la capatul pamintului ca sa existam si sa nu ne mai darime careva. Cum sa scapi de asemenea spaime daca nu se face mai nimic decit o adincire a acelorlasi rani in Romania, nu stiu… oricum, opinia mea e ca VV ar trebui sa acorde atentie la ce spui, chiar dincolo de cuvinte.