“Replicantii”, la care fãceai referire, spun, în esentzã, valabile de regulã, ok, unii o fac chiar în mod “pãtimas”, asta fiind traditia locului, eh, e o chestiune de [ne]adaptare a nervului la stress/andurantzã, e cam diferentza de care spuneai : “Londra este un oras urias, sunt multe blocaje in trafic, insa un sunet de clacson nu auzi, un deget aratat, o injuratura” !!!

…eh, aici “se scot cutitele” ceva mai repede, probabil e si asta o hibã tot de “decalaj”, dar dacã am reusi si aici SALTUL CIVILIZATIONAL/MENTAL de care tot zic, atunci mã gãndesc cã, oricât de dure ar fi, polemicile ar putea fi duse mai cu zâmbetul pe buze, …poate si pentru cã multe din cauzele provocatoare de polemici [Varujaneeee... !!] nici n-ar mai putea fi, cumva, gãndite de cineva.

…pãrereamea…

…iar dacã poshtãrile sunt citite, probabil cã nu e un indiciu cã ar fi si “aprobate”, zic…
Aveau multe “degete-sus” ?

Cartea soaptelor, Book of whispers – e deja pe amazon, inainte de 24 octombrie cum spuneau.

PS. Nu le spuneti chiar tuturor prietenilor dumneavoastra din State deodata, ca si asa nu mai au decit 8 exemplare pe amazon prime, 3 au fost ale mele din primul foc – ma abtin, mai las si altora Glumesc, au zis ca mai aduc… Suna foarte bine in engleza, asta pot sa o spun – pot citi fragmente deja on line.