Nu as fi revenit la dezbaterea privind economatele, dupa comentariul pe care l-am prezentat acum cateva zile si in care socoteam aceasta preconizata masura privind economatele un episod din seria “arieratelor “  de gandire ale actualilor guvernanti.  Ma simt, insa, obligat sa o fac pentru ca nu vreau sa se creada ca exista cea mai mica posibilitate ca USL, in ansamblul sau, sa ceara aderarea la Internationala Socialista. (more…)

Acesti douazeci de ani ai tranzitiei au fost marcati de sindromul tergiversarii , de   jumatatile de masura. Cu alte cuvinte, lucrurile au ramas, adesea, doar pe jumatate  facute si doar pe jumatate intelese.

Tot astfel si in ceea ce priveste examenul de bacalaureat din aceasta vara. Cateva zile dezbaterea publica a fost deosebit de patimasa. Cei care tineau partea guvernului dadeau vina pe copiii care nu invata. Cei care tineau partea opozitiei dadeau vina pe Guvern. Guvernul sustinea, cu o mandrie nejustificata, ca, datorita intransigentei sale, s-a facut, in sfarsit, lumina, cu alte cuvinte s-a vazut cat era de intuneric. Opozitia a cerut demisia ministrului educatiei, acuzand politica nesabuita in domeniul reformei invatamantului si agresiunile la adresa statutului cadrelor didactice. Dupa care s-a asternut linistea. Cei care nu tineau nici cu unii nici cu altii, au ramas cu gustul amar al unei generatii dezorientate si umilite, cu peste o suta de mii de adolescenti care nu stiu inca pe ce drum sa apuce. (more…)

Când eram școlar, participam, la Casa pionierului la concursuri privind galeria lucrurilor inutile. Biciclete fără pedale, ace de cusut fără ureche, ceainice cu doua toarte etc. O astfel de galerie, imbogatita azi de conducătorii noștri, oameni cu cravata roșie bine tesuta pe dinauntru, sub gulerele sufletului, ar adauga Parlamentul unicameral, modificarile constituionale produse de președintele României, proiectul regionalizarii cu opt județe, direcția de la ANAF dedicată primilor trei sute de bogatasi ai țării si,acum, Economatele. (more…)

Pe domnul deputat al diasporei William Branza nu am avut prilejul sa il cunosc personal. Cred ca i-am evocat odata numele- altminteri nostim, cu rezonantele sale elizabetan-culinare – intr-o dezbatere in Senat, prilejuita de respingerea unei intiative legislative prin care William Branza cerea, nici mai mult, nici mai putin, decat impozitarea sumelor pe care romanii din diaspora le trimit acasa. Am intrebat atunci cum e posibil ca un deputat care reprezinta diaspora sa propuna o lege care loveste direct in interesele romanilor din diaspora. Am inteles apoi ca banii rezultati din introducerea acestui impozit (cateva zeci de milioane de euro) ar fi folosit unei structuri guvernamentale care, sub pretextul elaborarii unor proiecte culturale, ar fi folosit acesti bani in scopuri mai putin nobile. (more…)

A trecut, iata, o luna de cand nu am mai rostit, in public, numele conducatorilor acestei tari. Juramantul tacerii, precum Andrei Rubliov in fata invaziei tatare. In ultima vreme am irosit atat timp vorbind despre ei incat o sa ne ramana gurile in forma de B.

Presa le pomeneste intruna numele. Merg la televiziune si pe platou, in fundalul dezbaterilor noastre, se pot vedea portretele lor uriase. Articolele gazetelor, chiar daca pline de critici, se insotesc nesmintit cu fotografiile lor. Tot pomenindu-i, pana la obsesie, agitandu-le portretele si straduindu-ne sa pricepem ce e in mintile acestea infierbantate , in orice imprejurare si indiferent de subiect, nu facem decat sa contribuim la infiriparea mitului invulnerabilitatii lor. (more…)

A murit Mircea Ivanescu. In valtoarea maladiva in care traim, iata ca un poet trebuie sa moara pentru ca sa ne amintim de el. Mai trist este ca acest mare creator si carturar, laureat al Premiului national de poezie “Mihai Eminescu”, este, probabil, necunoscut celor mai multi dintre romani.

Mircea Ivanescu a influentat generatii intregi de poeti, asa cum, poate, din generatia lui, numai Nichita Stanescu si Virgil Mazilescu au facut-o. Poezia lui, scrisa pe parcursul unei jumatati de secol, este egala cu sine, ca un coral de Johann Sebastian Bach. Poate si de aceea volumele sale poarta nume care sugereaza ca, de fapt, Mircea Ivanescu a compus un singur poem, rafinat indelung: “Poeme nouă”, “Alte poeme nouă” , “Versuri vechi, nouă”, “Poeme alese”, “Poeme vechi, nouă”, “Versuri”.

Mircea Ivanescu a fost una dintre propunerile romanesti pentru Premiul Nobel. N-a fost sa fie. Cel care a tradus atatea nume mari ale literaturii universale in limba romana a fost prea putin tradus in strainatate pentru ca numele lui sa impuna juriului Nobel. Sistemul colonial in cultura nu s-a destramat inca. Spre deosebire de atlasul geografic al lumii, atlasul cultural a ramas, inca, imperialist.

Marele poet sibian a trait cu o discretie de-a dreptul nobiliara. S-a stins la optzeci de ani, a plecat la intalnirea cu personajul sau Mopete, pentru a plimba impreuna cainii de aer in lumea unde orice e posibil. Moartea lui Mircea Ivanescu este pentru noi o durere si o dojana.

Deficitul bugetar este tinut artifical prin ignorarea unor responsabilitati fundamentale ale statului. Consolidarea fiscala  nu se poate face prin subrezirea politicilor publice, prin reducerea severa a investitiilor publice ori prin dispretuirea drepturilor fundamentale ale salariatilor bugetari si ale pensionarilor. Faptul ca lucrurile merg prost si ca presiunile asupra bugetului sunt greu de stavilit este dovedit si de faptul ca guvernantii incearca sa gaseasca bani si din piatra seaca ori incearca sa-si reduca obligatiile prin tertipuri de orice fel. Probabil ca cea mai neobisnuita tentative de acest fel este cea anuntata de presedintele Romaniei privind neplata arieratelor la medicamente pana cand nu se reglementeaza sistemul de achizitii. Aceasta declaratie arata ca, cel putin in capetele conducatorilor tarii, Romania nu este in Uniunea Europeana, nu este o tara democratica, este o tara in care, exact ca in communism, statul poate face ce vrea. Este o declaratie rusinoasa si iresponsabila. Am cateva comentarii: (more…)

Criza ultimilor ani a lovit extrem de dur societatea romaneasca, in ansamblul ei. Daca guvernarea liberala nu ar fi lasat, la sfarsitul lui 2008,  una dintre cele mai mici  datorii publice din Uniunea Europeana (de numai 13,4%, potrivit metodologiei europene), Romania ar fi avut acum soarta Greciei, fara, insa, a avea si sustinerea acesteia din partea tarilor din zona euro. Nu mi-am propus in acest comentariu sa dezvolt cauzele caracterului atat de abrupt al crizei din Romania.  O disputa in care fiecare da, cat mai vartos, vina pe ceilalti, nu ne-ar folosi acum chiar la nimic.  Prezumtia de la care voi porni este, insa, urmatoarea: Romania este, in continuare, expusa unor riscuri majore, atat datorita contextului international, cat si datorita slabiciunilor interne, ceea ce obliga la adoptarea unor masuri urgente anti-criza. (more…)

Imaginati-va urmatoarea scena: o persoana cu exces de greutate merge la doctor. Urmasul lui Hippocrate il consulta si clatina din capa dojana: trebuie rapid sa scazi in greutate. Obezul il priveste, disperat. Ideea ca va trebui sa tina dieta si sa faca gimnastica il ingrozeste atat de tare incat, pentru a cantari mai putin, prefera mai degraba sa-si taie o mana decat omletele de la micul dejun. Asadar, obezul ciung se reintoarce la doctor care il reaseaza pe cantar si compara greutatea cu cea de data trecuta. Bravo, ii spune, ai scazut serios in greutate, esti pe drumul cel bun! Obezul pleaca plin de speranta, mai ales ca mai are o mana si doua picioare la care poate apela intr-o situatie la fel de disperata. Cu cat e mai sanatos un obez ciung decat acelasi obez cu ambele maini, ramane ca dumneavoastra sa judecati. (more…)

In primavara anului 2002 lansam, la Muzeul Taranului Roman, un volum de vreo sapte sute de pagini care purta titlul Mesajul Dreptei Romanesti. Traditie si modernitate. Dat fiind ca, la vremea aceea, spectrul politic era complet asimetric, iar dominatia stangii, de la formele sale extremiste pana la cele socialiste, era coplesitoare (aproape 90% din Parlament era acoperit de stanga politica), Mesajul Dreptei nu a avut ecoul pe care l-as fi dorit. Intre timp, evolutia vietii politice romanesti a consacrat valabiitatea ideilor cuprinse in acea lucrare. Angajamentul politic al Aliantei Dreptate si Adevar PNL – PD, prezentat in toamna anului 2003 a fost, practic, un extras din Mesajul Dreptei, publicat cu un an si jumatate mai inainte. Mai toate documentele programatice ale PNL, inclusiv mesajul prezentat la ultimul Congres, din primavara anului 2010 si viziunea programului « Statul liberal. A doua modernizare a Romaniei » isi au sorgintea in Mesajul Dreptei, demers ideologic realizat de grupul care initiase, in vara anului 1998, documentul programatic in zece puncte cu acelasi nume si care infiintase Uniunea Fortelor de Dreapta.

Astazi, doua treimi din Parlament se revendica de la dreapta politica. Am fi tentati sa spunem ca e o mutatie rapida, benefica si spectaculoasa. Vom vedea ca ea nu este decat aparenta, marcata de aceleasi boli ale tranzitiei : impostura si populismul.

In primavara anului 2012 va aparea editia a doua, cu revizuirile si adaugirile necesare, a Mesajului Dreptei Romanesti. Pana atunci, sa lecturam Cuvantul inainte al editiei din anul 2002, sa vedem cu arata Romania atunci, ce anume s-a schimbat si ce anume, din pacate, nu :

« Nimic nu este mai trist pe lume decât sărăcia. Nu mă refer numai la sărăcia materială, ci la sărăcia de orice fel. Când generaţii întregi trăiesc în sărăcie, se petrece unul dintre cele mai dramatice lucruri pentru destinul unui popor: oamenii se obişnuiesc cu sărăcia. Din acel moment, nimic nu le mai e de folos, nici libertatea, nici democraţia, căci nu vor şti ce-ar putea face cu ele.
(more…)