Iată că recordul precedent al blogului, care era de vreo cinci sute şi ceva de comentarii pentru un articol, a fost doborât. Comentariul precedent a înregistrat neverosimilul număr de opt sute de comentarii. Saltul spectaculos al acestui record îmi aminteşte de un moment al copilăriei mele, în preajma împlinirii vârstei de zece ani, în timpul adică, al Olimpiadei din Mexic. Priveam la finala probei de săritura în înălţime bărbaţi, când, deodată tot stadionul a încremenit, iar crainicul a amuţit. Bob Beamon sărise 8,90 metri, cu vreo şaptezeci de centimentri mai mult decât recordul precedent. (more…)

Fiecare tranziţie, fiecare trecere, de la Exodul evreilor din Egipt şi până astăzi, înseamnă ieşirea dintr-o anumită captivitate.

In vremea comunismului, oamenii îşi făceau rareori proiecte de viitor. Conta, mai ales, ce puteai face de azi pe mâine. Cu cât viaţa se reduce la nevoile sale primare, cu atât orizontul de timp al aşteptărilor se reduce.  Cât despre cele sufleteşti, lucrurile erau limpezi. La fiecare trei ani primeai câte o creştere de salariu. Când te angajai, ştiai cam ce salariu o să ai peste zece ani. Iar dacă ţi se întâmpla ceva bun, o promovare, să zicem, asta era nu atât pentru că tu voiai şi te străduiai, ci pentru că voiau alţii pentru tine iar tu te supuneai, uneori mai mult decât era cazul, voinţei lor. Trăită ca într-o cameră cu trei pereţi, deci ca într-o vitrină, viaţa se trecea cu un fel de stinghereală. (more…)

Intrăm în al douăzecişicincilea an de la momentul rebeliunii din decembrie 1989. Fiecare a înţeles din ea ce a vrut, ce a văzut sau ce a putut. Pentru cei ca mine, care au fost duşi în camere de tortură şi în puşcării, a fost o revoluţie. Pentru cei care priveau la televizor, a fost un fel de “Dansez pentru tine”, numai că dansul s-a dovedit, din păcate, mortal pentru atâţia oameni nevinovaţi. Pentru soldaţii care au ajuns să tragă unii în alţii, a fost o harababură sângeroasă. Pentru cei care aşteptau o schimbare, a fost o nedumerire, transformată repede în indignare. Iar pentru dizidenţii, marginalizaţii şi tinerii comunişti, o rampă de lansare. (more…)

Vineri, 20 decembrie, orele 22,00, TvR 3 a inclus in programul sau prezentarea unei dramatizari dupa romanul Cartea soaptelor . Poemul cinematografic, cu o durata de 50 min, se numeste, sugestiv, Calea soaptelor. Scenariul si regia apartin lui Andrei Magalie. Calea soaptelor va fi retransmisa duminica, orele 20,00, pe Tvr HD. In rolul bunicului Garabet, evolueaza actorul focsanean, director al Teatrului “Pastia” din localitate, Sorin Francu.

P.S. In grila de programe http://tv.acasa.ro/program-tv-tvr-3/maine Calea soaptelor apare programata la orele 21,30.

După aproape un sfert de veac de la momentul Decembrie 1989, tranziţia încă nu s-a încheiat. Într-un anumit fel, tranziţia unei societăţi nu se încheie niciodată. Noi vorbim însă de ACEASTĂ tranziţie, de la autocraţie la democraţie, de la economie de comandă, la economie de piaţă şi de la societate închisă, la societate deschisă. (more…)

In ultima vreme se înmulţesc informaţiile, pe tot felul de surse, potrivit cărora Crin Antonescu ar fi bătut palma cu Traian Bsescu, iar PNL, cică, se reorientează către o posibilă coaliţie cu partide şi mişcări care, în ultima vreme, se revendică de la dreapta politică. (more…)

Poate că într-o bună zi o să vă povestesc despre ceea ce am trăit în zilele Revoluţiei române. Cert este că, din punct de vedere oficial, sunt unul dintre cei care, potrivit Legii Recunoştinţei, se încadrează în prevederile articolului 3, litera b.1) şi b.2), adică rănit şi reţinut. Potrivit legii, cei care se încadrează la aceste litere, au dreptul la o indemnizaţie lunară  comparabilă cu salariul mediu brut pe economie. Eu mi-am spus, la început, că nu trebuie să accept această sumă, dat fiind că motivaţiile mele, atunci când m-am prins în lanţul viu din faţa scutierilor, au fost cu totul altele. Mi-am spus că dacă în acele clipe nu sunt acolo, în Piaţa Universităţii, înseamnă că am meritat tot ce am trăit până atunci.

După o vreme, însă, m-am răzgândit. Mi-am spus că utilizarea într-un anume mod a acestei indemnizaţi lunare ar putea să fie, pentru mine, o justificare a gestului pe care mulţi l-au considerat atunci nesăbuit. Astfel încât mă număr acum printre beneficiarii Legii Recunoştinţei, deşi eu n-am cerut recunoştinţă nimănui. Şi tot în fiecare lună, cumpăr din banii primiţi un computer pe care îl dăruiesc unui copil merituos la învăţătură din mediul rural.

Interviul se poate accesa pe site-ul www.carteasoaptelor.ro

Opinia publică a răsuflat uşurată. Legea minelor nu a întrunit nici în Camera deputaţilor suficiente voturi pentru a fi adoptată. Fiind camera avizatoare, va păstra, probabil, proiectul până la o dată ulterioară pentru a-i da verdictul final. Dată care poate fi în sesiunea de primăvară de anul viitor sau chiar mai târziu. (more…)