Călin Popescu Tăriceanu a fost prim-ministrul României între decembrie 2004 și decembrie 2008. În ciuda tuturor dușmăniilor, a reușit, cu îndărătnicie, să-și ducă mandatul la capăt. La sfârșitul guvernării sale, România avea cea mai mare creștere economică și cea mai mică datorie publică din toată Uniunea Europeană și din toată perioada românească de tranziție. Niciodată, cât timp a fost prim-ministru și după aceea, până acum, asupra lui nu a fost lansată nicio acuzație de corupție. Nu a fost un prim-ministru care să afișeze vreo vanitate ostentativă. Când a părăsit mandatul, venea la Parlament neînsoțit și-și căra singur servieta. Când timp a condus Guvernul, coruția nu se afla printre îngrijorările românilor și România nu era arătată cu degetul ca fiind coruptă.
În mod normal, un astfel de om ar trebui să constituie un subiect de mândrie pentru țara lui. Dar tot ce i se oferă sunt ponegriri și acuze de tot felul. Dacă n-a făptuit nimic, n-are a face, îl acuzăm de ceea ce au comis alții. Toți cei din cei care pot spune nu, atunci când au această convingere, trebuie loviți, pentru ca umilința și obediența noastră să fie deplină.