Tema zilei – 13 mai 2011: “Iesirea din recesiune – o laudarosenie lipsita de rusine din partea celor vinovati”

Produsul intern brut al Romaniei a cazut in numai doi ani cu cca 9%, ceea ce este enorm pentru o tara care avea ambitii de a urca, la inceputul deceniului urmator, in esalonul primelor zece tari ale Uniunii Europene. Indicatorii economici ai tarii, timp de doi ani, au suferit contractii dureroase, de la rata de investire, care a cazut zece procente, de la 32% in 2008, la 22% in 2010, de la datoria publica, ce a crescut, in aceeasi perioada,  de la 13,4% la 32%, de la gradul de ocupare, ce a dus numarul salariatilor de la 5 milioane la aproape 4 milioane, de la investitiile straine care s-au prabusit de la o medie de 8,5 mld euro in perioada 2006 – 2008, la nici 3 mld euro in 2009 – 2010 etc.etc. Deficite bugetare imense, politicile publice in impas, veniturile reale, fie ca e vorba de pensii, fie ca e vorba de salarii, intr-o scadere dramatica, uneori chiar de 50%, coruptie interna si izolare externa. Singurul indicator favorabil ar fi deficitul de cont curent care a scazut doar pentru ca Romania nu a mai primit investitii straine, nu a primit tehnologie si, in general, romanii nu prea au mai avut bani sa importe.

Asa cum se intrevede viitorul, Romania nu se va reintoarce la potentialul economic din 2008 decat, cel mai devreme, in 2014. Asadar, sase ani. Daca cineva poate crede ca acest mers inapoi de sase ani in istoria romanilor era de neevitat, se inseala. A da vina pe salariile si pensile de o suta – doua sute de euro pe luna e o ofensa adusa poporului roman. Economia Romaniei se putea ajusta din mers daca ar fi avut o guvernare care sa sustina cresterea si deschiderea economiei, asa cum am facut-o noi, guvernarea liberala, dar care ar mai fi trebuit sa aiba, in plus, majoritate in Parlament, pentru a realiza aceste ajustari care ar fi fost menite sa temperze graba romanilor de a recupera jumatate de secol de privatiuni de tot felul.

Nici un indicator economic al anilor 2007 – 2008 nu justifica ceea ce li s-a intamplat romanilor in 2009 si, mai ales, in 2010. Dup ce economia s-a comprimat intr-un mod dramatic, cei care au adus tara in halul asta, incep sa se laude acum cu zecimi de procent! Cu alte cuvinte, bucurati-va, romani, ca nu v-am dus si mai jos! Se putea si mai rau!

In anul 2011 se zice ca vom avea o crestere economica de vreo 1%. Asta nu inseamna nimic, nici pentru venituri, nici pentru ocupare, nici pentru investitii. E un fel de stagnare economica frumos ambalata propagandistic. Acest 1% nu va face decat sa mareasca decalajele fata de media Uniunii Europene si, prin comparatie, va face din Romania o tara si mai saraca decat a fost in 2010.  Oricum, fata de orgoliile anilor ‘2000, am ajuns acum cea mai saraca dintre tarile Uniunii Europene. Nici nu puteam cadea mai jos de atat.

Nu avem dreptul sa ne bucuram ori sa anuntam lecuiri de tot felul din recesiuni si crize pana cand nu vom fi macar la linia de start din anul 2008. La nivelul veniturilor, ocuparii, investitiilor straine. Ceva mai intelepti, tragand invataminte din lectiile crizei, si ceva mai cumpatati. Dar aceasta lauda penibila, acest tontoroi jucat de o guvernare iresponsabila si culpabila alcatuiesc dimensiunea tragica a crizei si arata ca, daca n-am reusit sa dobandim dupa revolutie lucrurile bune la care am visat, am reusit, macar, sa le pastram pe cele rele.

93 Responses to “Tema zilei – 13 mai 2011: “Iesirea din recesiune – o laudarosenie lipsita de rusine din partea celor vinovati””

  1. un liberal optimist spune:

    @VV,
    De ce credeti ca toti analistii economici( evident, toti institutionalizati!) ne tot repeta ca la toamna o sa fie bine si la vara(aia viitoare!) cald?
    Ar rezona cu promisiunile noului ( si vechiului) mascul alfa al pd, ca la anu’ salariile vor reveni la nivelul iernii lui 2010 (waau!) iar pensiile cu cel putin rata inflatiei(care se estimeaza a fi mititica, totusi)?

  2. Bibliotecaru spune:

    @ Varujan Vosganian

    Stimate domn,
    Sigur că este greu. Mai mult, pentru societatea civilă este cu atât mai greu, pentru că nu are, de multe ori, acces la ce se întâmplă în spatele camerelor de vederi, în discuţiile relaxate duse pe holurile parlamentului. Este cu atât mai greu cu cât în România nu vorbim despre o democraţie cât de cât funcţională, trebuiesc făcute eforturi extraordinare pentru a ne apropia de o funcţionare conformă cu normalitatea. Este greu şi pentru că, fie vorba între noi, atât politicienii cât şi “societatea civilă” cam precupeţeşte eforturile duse pentru ca funcţionarea României să fie ceea ce ar trebui să fie. Dezinteresul general, “las’ că merge şi aşa”, nu facem nimic că este o pierdere timp… se adună, bucată cu bucată, până ce realitatea nu mai seamănă cu ceea ce este pe hârtie că ar trebui să fie.

    Din 2008, de la venirea domnului Boc la cârma Guvernului, puteţi măcar să vă reamintiţi toate situaţiile în care România a fost abuzată de deciziile preşedintelui, premierului, parlamentului? Vă puteţi aminti câte din Ordonanţele de Urgenţă au ajuns la Curtea Constituţională, câte legi, câte ieşiri a avut domnul Băsescu dincolo de prerogativele funcţiei domniei sale? Cum se spune în cartier, “fără număr”. Din păcate, toate aceste anormalităţi devin cutume. Dacă preşedinte a hotărât că poate interpreta Constituţia cum doreşte, împotriva chiar a interpretării Parlamentului printr-o Hotărâre a Parlamentului, atunci o va putea face de fiecare dată până când legea se va modifică şi va spune un lucru de bun simţ pe care îl ştie orice absolvent de drept, nimeni nu poate interpreta oficial legea peste Parlament.

    Eu încerc să fac un efort personal şi îmi stric viaţa pentru asta. Sunt sărac, sunt bolnav pentru că stau toată ziua în faţa calculatorului, nu am o viaţă socială, suport cu stoicism înjurături din toate parţile şi de la toate partidele… Dar simt că dacă nu fac eu acest efort de a aminti ce este aceea normalitate, nu o va face nimeni. Sigur, ceea ce fac eu este un mic scandal meteorologic într-un pahar cu apă, dar tot merită dacă măcar doi sau trei cetăţeni români se vor apuca şi ei să cerceteze cum stă România cu normalitatea.

    Eu mi-aş dori ca aleşii neamului Românesc, angajaţi de poporul român, să facă măcar 10% din efortul meu. Eu nu le cer să-şi rişte sănătatea, nici să-şi rişte familia, nici să cunoască sărăcia, cu atât mai mult nu aş vrea să primească înjurături… doar să facă un efort pentru a restabili, pe cât se poate, normalitatea. Dacă fiecare dintre noi ar avea, măcar un pic, grijă de normalitate… acest efort reunit ar conduce România spre o viaţă mai liniştită, mai plăcută, mai puţin încrâncenată.

  3. Bibliotecaru spune:

    “muhaiele”…

    Tata folosea cuvântul ăsta.

  4. tiberiu spune:

    Am incercat numai sa glumesc incercand sa compar presupusele raporturi sexuale dintre Dominique Strauss-Kahn si camerista, cu raporturile “hermafrodite” dintre FMI cu Ro (daca tinem cont de gaurile din pantofi si din conturile praduite ale romanilor).

  5. Bibliotecaru spune:

    @ Varujan Vosganian

    Mie îmi plac aceste cuvinte, chiar dacă par uşor nostalgic spunând asta. Cuvintele au o încărcătură istorică şi e păcat să treacă în uitare.

    Mai demult am citit un articol haios/interesant. A durat un pic până am dat de el, dar am reuşit…

    http://constantingheorghe.blogspot.com/2008/04/muhaiaua-ghid-de-folosire-m-am-amuzat.html

    DEXul însă oferă ca origine “mühayye” care este un cuvânt frumos… Înseamnă imaginar, creat cu imaginaţie, imaginat… Poetul Y. K. Beyatlı spune:
    Gülümser bir resimdir
    Muhayyel sevgilimdir.

    adică, într-o traducere liberă total inexactă…

    Surâde unei fantasme, a iubitul imaginar.