O laudabila actiune a fost demarata de curand pentru a solicita redarea cetateniei romane scriitorului Paul Goma, unul dintre cei mai curajosi dizidenti ai regimului comunist. Aceasta initiativa a fost sustinuta de o petitie adresata Parlamentului si semnata de sute de personalitati ale culturii romane precum si de o declaratie politica in Camera Deputatilor.
Am facut demersurile necesare pe langa Ministerul Justitiei – Autoritatea Nationala pentru Cetatenie si Ministerul Administratiei si Internelor – Directia Generala de Pasapoarte. Prin adresa nr. 689084/21.10.2011, MAI – DGP comunica, in urma solicitarii noastre, ca domnul Paul Goma figureaza in evidentele institutiei respective cu statut de cetatean roman, conform art. 34 din Legea 21/1991 a cetateniei romane, cu alte cuvinte, cetatenia romana nu i-a fost retrasa niciodata.
Aceasta nu inseamna, insa, ca demersurile privind acordarea respectului si sprijinului ce se cuvin unui mare patriot roman, cum este Paul Goma, nu trebuie sa continue.
Am citit răspunsul dat invitaţiei dumneavoastră la întâlnire. Îmi pare răspunsul unui om care a depăşit binişor limitele precauţiei, ca să fiu blând. Păcat. Este şi ăsta un semn al efectului Securităţii.
Nu prea am înţeles… Se luptă pentru cetăţenia domnului Goma deşi domnia sa o are deja? Cât de românesc este asta! Atâtea personalităţi implicate şi nimeni nu s-a gândit să verifice acest “mic amănunt” înainte de a se apuca să răstoarne lumea…
Domnule Varujan Vosganian, aici nu este vorba despre cetăţenie, părerea mea, ci despre conflictul dintre domnul Goma şi alţi specialişti în istorie, printre care şi domnul Tismăneanu, conflict apărut în urma eseului “Săptămâna roşie” – în prima sa variantă din 2002. Nu ştiu dacă ştiţi acest amănunt, dar domnul Goma a fost, pentru scurt timp, cooptat în Comisia prezidenţială condusă de domnul Tismăneanu, asta până ce această lucrarea pomenită mai sus a fost evaluată ca fiind anti-evreiască (eu unul nu am citit-o, deci nu mă pot pronunţa… dar tind să cred că este aşa din moment ce domnul Goma a simţit nevoia să o revizuiască).
Viaţa domnul Goma este ea însuşi un roman. Personal nu ştiu dacă l-aş putea NUMAI dizident, pentru că domnia sa a provocat regimul comunist dincolo de orice limite şi, extrem de ciudat în conştiinţa acelor vremuri, a rămas în viaţă, a trecut şi prin UTC şi PCR în timp ce avea un comportament considerat în acea vreme, nu dizident, căci, nu-i aşa, dizident înseamnă în afara liniei generale (aşa cum, de exemplu, alaltăieri domnul Toader Paleologu a avut o poziţie dizidentă în PDL referitoare la discursul regelui în Parlament), ci chiar un comportament subversiv şi militant faţă de trecutul regim… asta pentru ca apoi, când era deja plecat din România şi deci un “pericol mai mic” de a trezi românii pe calea scrisului, s-au trimis “emisari de moarte” spre domnia sa, pe care, din fericire, i-a evitat.
Părerea mea este că “respectul şi sprijinul” pentru un scriitor îl reprezintă publicarea cărţilor lui. Faptul că în România un scriitor nu poate să trăiască din vânzarea cărţilor sale, este deja o altă discuţie.
PSD, de pe vremea când era PDSR, în campaniile electorale publica cărţi interesante pentru a le da ca “mită electorală” alegătorilor. Cum fac de ceva vreme o recenzare a cărţilor din biblioteca personală (durează un pic pentru că nici eu nu mi-am dat seama că s-au adunat destul de multe), am descoperit şi eu câteva cărţi primite de la PSD. Mă gândesc că dacă fiecare candidat, în loc de clasicele sacoşe, s-ar bate în oferirea cărţilor unor autori ai zonei în care candidează, eventual chiar şi autori mai necunoscuţi (adică dintre cei care nu prea sunt publicaţi pentru că nu sunt vandabili, cum ar fi poeţii, filosofii…), activitatea de propagandă din campania electorală ar avea şi un scop cultural. De ce să faci sute de mii de afişe, pliante promoţionale, pixuri, sacoşe, brichete… care ajung până la urmă la gunoi, sau o pată pe obrazul (zidul) oraşului, când poţi face 10 mii de cărţi (sau câte sunt necesare pentru un colegiu) care vor rămâne, alături de numele partidului şi al candidatului care oferă cartea, poate o sută de ani într-o bibliotecă particulară, încât să poată fi cunoscut, şi în consecinţă să fie un obiect de propagandă, de trei sau patru generaţii. Dacă autorul figurează şi în programa şcolară, cu atât mai mult cartea va fi deschisă de fiecare generaţie. Cât poate să coste 10 mii de cărţi, sau 30 de mii de cărţi, dat fiind că la asemenea tiraj cărţile se cam apropie de costul greutăţii hârtiei pe care sunt tipărite, adică cam un euro pe kg… per total vorbim deci de ordinul miilor de euro, infim pentru o cheltuială de campanie într-un colegiu (din ce am auzit eu, cheltuielile de 100 de mii de euro sunt “mizilic”… se merge spre milion). Dar uite că am deviat de la subiect şi m-am lungit. Am profitat de context şi am încercat să vă sugerez şi eu ceva… căci toată lumea ştie cine este şi cum arată Varujan Vosganian, dar nu oricine are în bibliotecă Cartea Şoaptelor. Ce mod mai natural ar fi decât să oferiţi această carte, într-un tiraj special, alegătorilor din circumscripţia domniei voastre… anul viitor, la alegeri. Ar costa cât afişele cu chipul domniei voastre dar nu aţi fi nici un moment în pericol să vă lipească de la alt partid un afiş peste carte şi să vă ascundă…
Acum citiva ani intr-un interviu de la Paris el spunea ca a intrebat la Ambasada Romana cum poate sa-si obtina cetatenia inapoi,si i sa spus ca trebuie sa faca o cerere in acest sens !!! A zis ca chestia asta l-a innebunit de furie !!! ,,Eu asa ceva n-am sa fac niciodata,mai bine mor” a spus !!! Pai acum sint ,,anticomunistii” de profesie la putere,cei de ,,dreapta” cum le place lor sa-si zica,macar o invitatie daca-i faceau impostorii astia ! Nici atit !!!
Domnule Vosganian,Paul Goma e singurul anticomunist autentic din exil,care nu a venit NICIODATA in tara dupa ’89 !!!
O veste “buna”, dar depasita!
Stimate domnule Vosganian, Scrisoarea semnata de Monica Macovei este in posesia mea. Eu am trimis petitia Goma in 2006. Nu este nicio veste buna, citita cu atentie, daca stim contextul istoric, felul in care functionau regimul comunist si Securitatea si, nu in ultimul rind rind, ce presupune statutul de refugiat politic, vom baga de seama, in sfirsit, urmatorul detaliu: Paul Goma a devenit refugiat politic in 77, iar MAI si MJ ne spun in 2006, apoi o repeta in 2011, strinse cu usa, ca este cetatean roman, conform unei legi din 1991!
In cele din urma, vestea nu ar trebui sa fie buna pentru “prietenii lui Paul Goma” ci pentru institutiile statului roman de drept, precum si pentru atitudinea pe care o avem fatza de oamenii, putini, care intruchipeaza principii morale.
Cit despre efectele Securitatii asupra lui Paul Goma, dupa cum se exprima un alt comentator, ele sunt mult mai profunde asupra noastra. Nu este normal ca pretinsul destinatar sa afle continutul scrisorii, adresate lui, de pe blogul lui Liviu Ioan Stoiciu si nu direct de la expeditor/ emitator.
@ Flori Balanescu
Doamna Balanescu, eu nu prea înțeleg de ce, dacă stiati ca Paul Goma are cetatenie româna, ati lăsat sa se scrie apeluri, sa se ceara in Parlament redarea cetateniei scriitorului? Nu mai bine ne concentram pe chestiuni care sa-l ajute cu adevărat.
Nu înțeleg foarte bine chestiunea cu stransul cu usa. Credeți ca statul roman a dat “pe sest” in 2006 cetatenie înapoi? Legea din 1991 spune asa, la art. 34: dacă unui cetățean roman nu i s-a ridicat cetatenia pana in 1991, rămâne cetățean roman in virtutea noii legi a cetateniei. Cum lui Paul Goma statul roman nu i-a ridicat cetatenie, rămâne cetățean roman. Problema acum e de reinnoirea unor acte expirate ( buletin sau pasaport) si nu de redarea cetateniei.
Hei Cris!
Ma bucur sa vad ca mai existi pe blog. Mai intra pe mess sa discutam daca ai timp.
@ Sfarma Piatra
Draga Sfarma Piatra, notiunea de exil pare dupa 1990 cam neobisnuita. Singura persoana de care stiu care nu s-a mai putut intoarce dupa 1989 a fost regele, dar asta numai pana in 1992.
@ Bibliotecaru
Asat cu cartile date in campanie este chiar o idee interesanta.
@ Kronsdadt
Paul Goma trebuie respectat si sprijinit cum se cuvine. Fireste, daca si el o doreste.
@ Sfarma -Piatra
Dacă domnul Goma s-a supărat că trebuie să facă cerere, cu siguranţă că nu este un lucru în favoarea sa. Nu văd de ce domnia sa ar fi trebuit să fie deasupra legii şi nici cum ar fi putut să-i răspundă altfel ambasadorul.
LEGEA nr.21 din 1 martie 1991, a cetăţeniei române , spune foarte clar:
Art. 4. – Cetăţenia română se dobândeşte prin:
a) naştere;
b) adopţie;
c) acordare la cerere.
Cineva care a pierdut cetăţenia (art.24, lit. a) sau a renunţat la ea (art.24, lit. b), o poate redobândi prin una din căile de mai sus. Dacă domnul Goma nu avea de gând să se mai nască o dată în România şi nici să fie adoptat… este evident că trebuia să depună o cerere.
În acest moment este evident că domnul Goma nu a pierdut cetăţenia Română, totuşi prin prisma art. 25, alin.1, lit. a, care spune… Cetăţenia română se poate retrage persoanei care, aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României;… legal, conform uzanţelor de atunci, exista temei legal pentru a i se retrage cetăţenia. În consecinţă nu putem vorbi despre un abuz prin prisma legii (desigur, putem vorbi despre un abuz prin prisma democraţiei şi moralei sociale… dar asta este altceva). A avea o asemenea reacţie, dacă ea a existat cu adevărat, mi se pare a fi un semn de aroganţă. Nu cred că cineva trebuie să se situeze deasupra legii, oricine ar fi el.
Cât despre afirmaţia că “Paul Goma e singurul anticomunist autentic”. Stimate domn, oricât aş vrea să înţeleg această afirmaţie a domniei voastre, ceva nu se potriveşte. Un anti-comunist autentic nu s-ar fi înscris, în ruptul capului, în PCR. În UTC erai introdus oarecum cu forţa, fie că vroiai, fie că nu vroiai… în PCR însă nu era chiar atât de uşor să intri şi nu intra oricine, la grămadă… în orice caz nu intrai dacă nu doreai să intri. Anti-comunist poate fi considerat domnul Coposu… sau domnul Ticu Dumitrescu… adică oamenii care s-au împotrivit doctrinar PCR prin prisma doctrinei ţărăniste… Tot respectul pentru curajul domnului Goma de a face opoziţie sistemului comunisto-socialist al funcţionării societăţii, mă îndoiesc că această opoziţie ar fi fost făcută pe considerente ideologice de vreme că a fost membru PCR.
@ Bibliotecaru
Aici nu e vorba despre redarea cetate iei , ci depre reinnoirea unor acti de identitate expirate. Sigur, insa, ca fiind vorba despre un om aflat intr-o stare fizica critica si, in acelasi timp, cu o existența zbuciumata si curajoasa, sunt convins ca ambasada de la Paris va avea grija de dl Goma.
@ VarujanVosganian
Atunci abia aştept alegerile să-mi prelungesc biblioteca cu ceva interesant.
@ Bibliotecaru
In leg cu biblioteca! Promit.
Stimate d-le “Bibliotecarul”
In primul rand atunci cand va exprimati o opinie este de neacceptat sa nu va prezentati.Intre observatiile pe care le face-ti eludati un lucru esential:Paul Goma a fost iniatorul unei miscari care ii poarta numele iar cu tot respectul pentru Corneliu Coposu sau Ticu Dumitrescu acestia nu au semnat acel demers.Defapt aici este problema:Paul Goma, la fel ca si acum, a fost tradat de intelectuali.Faptul ca a scris o multime de carti care ar putea sa fie predate la scoala, nu a putut fi suportat de colegii lui de breasla.Dupa ce ai facut 7 de ani detentie, dupa ce ai initiat o miscare ca cea din 1977, dupa ce autoritatile te-au expuzat in 20.11.1977 din tara, dupa ce ai scris o carte precum Osinato in care erau mentionate pentru prima data intr-o publicatie nume de criminali ce puteu fi lejer protagonisti ai unui Nurmberg romanesc acum esti pus sa faci CERERE?Cum a fost tratat Vaclav Havel in propria lui tara?A condus Gehia iar Goma nostru drag nu are niciun venit din partea statului roman.
Si inca un lucru pe care nu il stiti:Goma a intrat in PCR cu un scop foarte precis.Atitudinea lui Ceausescu in 22.08.1968 promitea ca noi vom lupta pentru readucerea Basarabiei in granitele ei firesti.A pune mana pe o arma era obligatoriu sa fii membru de partid.Deci nici un moment nu s-a gandit ca va obtine nu stiu ce avantaje in urma acestui gest.Acum oamenii, ce-i drept, nu pot intelege aceste gesturi.Cititi-i biografia si veti afla aceste lucruri.
George Onofrei,Galati
@ George Onofrei
Toate demersurile pemcare le face sunt izvorate din pretuirea fata de Paul Goma.
@VV,
Nu as dori ca subiectul Goma sa acopere superba reintanire cu Regele Mihai. Ce sa mai zic de totalul neprofesionalism al A3 ,cel putin de la Opera Romana. Cum naiba sa ai acolo 2 vedete si sa nu prezinti timp de 2 ore personalitatile alea regale si neregale care calcau covorul rosu.In schimb proasta de Storcescu a gasit timp sa-i ia un interviu lui Iliescu, adica ala care l-a gonit pe Maiestatea Sa prin toata Romania.Ca sa nu mai zic nimic de totala incultura a patratilor si vulgarelor lor insotitoare la un concert de gala(unic in lume).Sigur nici la Parlament n-a fost cine stie ce, dar astai standardul din Ro.Sigur, azi dimineata ma intrebau toti cunoscutii de ce Regele si Altetele sale Regale aveau fete impenetrabile. Pai d’aia ca regii nu cersesc voturi. In sfarsit, s-au luminat!
@ un liberal optimist
Nu fi nedrept cu Paul Goma. E un subiect care e la fel de actual si de moral, nu acoperă nimic…
Eu cam aşa am crezut că va fi această vizită a MS Mihai la Parlament:
http://www.dailymotion.com/video/x5c86y_medvedev-prend-le-kremlin_news#rel-page-1
@ VARUJAN VOSGANIAN
El chiar nu a calcat in Romania !
@ sfarma piatra
Nici Cioran nu a mai călcat in Romania. Ori alții. N-a fost bine pentru noi. De ce ar fi asta un merit?
@ BIBLIOTECARU
Stimate domn,in legatura cu cetatenia lui Paul Goma,dinsul spunea in acel interviu ca in 1977 dupa o bataie incasata de la Plesita in arestul Securitatii din Rahova i sa transmis ca poate parasi urgent tara,si cu ocazia asta isi va pierde imediat cetatenia!El a trait cu impresia ca autoritatile de la Bucuresti i-au luat cetatenia!Se vede treaba ca nu sa intimplat asa! Pe el la enervat faptul ca trebuia sa faca un gest fortat!Si a mai motivat faptul ca daca cetatenia ia fost luata abuziv,tot statul e dator sa o acorde inapoi,ca o spalare a pacatelor !
Si cu afirmatia ,,autentic anticomunist”,recunosc am zis la nervi,cind vad atitia derbedei,impostori,escroci si turnatori jegosi care se pretind anticomunisti din zori si pina in miez de noapte!!!
Desigur,ca au fost mult mai multi care au patimit rau de tot din cauza acelui regim dement !!! Dar domnul meu,dumneavoastra nu vi se urca singele in timple,cind vedeti cite un golan d-asta care zbiara toata ziua ca e mare dizident,si mai tirziu apare nota informativa ? Eu d-aia am scris asa despre Paul Goma !
@ BIBLIOTECARU
Goma a intrat in PCR in august 1968,cind era riscul ca Romania sa fie atacata de Uniunea Sovietica! A crezut si el pentru moment ca se poate si altfel! Multi au facut asa !!! Putin mai tirziu sa lamurit definitiv!!!
vă propun să discutăm, fără patimă, pe tema următoare:
Un raport comandat de guvernul britanic a provocat miercuri mânia sindicatelor propunând să li se permită angajatorilor să-şi concedieze angajaţii fără să le ofere explicaţii, în scopul relansării economiei şi reducerii şomajului, relatează AFP, citat de Agerpres.
Controversatul raport, realizat de omul de afaceri Adrian Beecroft, unul dintre principalii donatori ai Partidului Conservator, consideră că legislaţia în materie de concedieri are ”un impact teribil” asupra ”eficienţei şi competitivităţii” întreprinderilor şi asupra ”costului serviciilor publice”.
În prezent, salariaţii au dreptul de a ataca în justiţie concedierea lor, dacă ei o consideră ”nedreaptă”, în scopul de a obţine despăgubiri.
”O parte dintre angajaţi, siguri că angajatorul va fi reticent în ce priveşte concedierea lor, muncesc sub capacitatea lor”, scrie autorul raportului.
Serviciile premierului conservator, David Cameron, au refuzat să comenteze informaţiile apărute în presă în legătură cu raportul, care n-a fost dat publicităţii în mod oficial.
Un purtător de cuvânt din Downing Street s-a limitat să amintească faptul că guvernul este ”angajat să reformeze dreptul muncii, susţinând activitatea economică, încurajând creşterea economică, făcând în aşa fel de a nu slăbi drepturile muncitorilor”.
@ Mihai ANDREI
Intotdeauna e asa, angajatorii ar dori sa aibă dreptul de a da oamenii afara, iar sindicatele nu.
@BIBLIOTECARU
stimate domn,
Insinuarile dtale referitoare la Dl Paul Goma sunt absolut deplasate i nu va onoreaza in nici un fel.
Apoi, Romania fiind o piata culturala relativ minora, este dificil sa traiesti exclusiv din publicarea cartilor, ca dovada ca toti scriitori romani ori obtin diferite sinecuri, ori se produc in presa, ori au alte profesii.
N am inteles din postarile dtale daca , totusi, ai citit cartile dlui Goma.
@ Tudor
Nu trebuie sa o iei ASA. Bibliotecaru n-a făcut decât sa arate cum e legislația româna.
@ bibliotecaru
pot să-mi permit să vă întreb o chestiune indiscretă – ce vârstă aveţi ?
comentariul dvs. referitor la “admiterea” în PCR mi se pare juvenil.
@VV
Ca semnatar al apelului pentru repunerea in drepturi a familiei Goma nu pot decat sa constat ca, adevarul sustinut, e drept, cu patima, de Paul Goma, inca deranjeaza.
@ lorduljohn
La care adevăr te referi? La cel pe care-l spunem cu totii ori la altul? In orice caz, te incredintez ca dacă Paul Goma dorește sa revină in tara, nu-l va mai împiedica nimeni, Eu as fi bucuros sa-l avem cu noi aici.
@Mihai Andrei
Aspectele vizate de raportul mentionat sunt legate de concedierea simplificata pentru primii doi ani de contract. Oricum, drepturile de care beneficiaza britanicii cand ajung in situatia de “unemployed” sunt mult peste ceea ce visam noi. Masura trebuie judecata cu echilibru.
@ lorduljohn
1. Exact cu îndemnul către moderaţie şi echilibru am început şi eu propunerea la dialog, tocmai pentru că e o temă foarte sensibilă.
2. Nu mă refer deloc la drepturile băneşti ale şomerilor, ci strict la întrebarea englezului transpusă realităţilor româneşti: oare nu e cam mare procentul angajaţilor ce au o atitudine nesatisfăcătoare faţă de muncă din cauza dificultăţilor foarte mari întâmpinate de patronat întru schimbarea lor cu unii mai performanţi ?
Nu vreau să vorbesc de experienţa mea de 20 de ani cu angajaţii ca să nu introduc subiectivismul în această discuţie. Vă dau doar o informaţie de tip statistic: avocatul meu mi-a spus că a câştigat TOATE procesele în care a fost apărătorul angajaţilor, şi a avut foarte multe astfel de procese.
Aspectul cel mai grav al acestui exces sindicalist al Codului Muncii e că afectează primordial IMM-urile. Tocmai datorită dimensiunilor mici, într-o astfel de firmă trebuie să existe o compatibilitate mult mai bună între patron şi angajaţi, decât în cazul unei firme mari, în cadrul căreia relaţiile se depersonalizează.
@ George Onofrei, Galati
Aţi vizitat blogurile mele şi nu aţi aflat cum mă numesc? Aveţi acolo şi poze, stimate domn, bănuiesc că sunteţi ziaristul ieşean, deci aveţi ştiinţa descoperirii lucrurilor… Doar să faceţi un pic de efort.
Stimate domn,
Eu nu contest că domnul Goma a luptat împotriva sistemului opresiv. Dimpotrivă, din acest motiv domnul Goma are admiraţia mea. Reacţia mea nu era relativ la realităţile de acum câteva decenii. tocmai spuneam, în prima noastră intervenţie, că acest conflict între domnul Goma şi actuala nomenclatură a României este de fapt, nu legat de ceea ce s-a întâmplat pe timpul României Socialiste, ci din caza unui conflict deschis cu domnul Tismăneanu, şi alţi intelectuali ai României, în anii din urmă.
Eu mai spuneam că mişcarea iniţiată de domnul Paul Goma nu a fost anti-comunistă, ci împotriva realităţilor unei societăţi conduse de PCR constituit în conducerea unui aparat opresiv al unui stat dictatorial-oligarhic. Societatea Socialistă de dinainte de revoluţie ar fi trebuit să fie, conform Constituţiei, o societate democratică. Non-democraţia era impusă de cei care puneau în operă guvernarea şi nu neapărat de ideologia comunistă sau de Constituţia momentului.
Nu ştiu dacă ştiţi, dar şi în Constituţia din 1965 sta scris:
Art. 28.
Cetatenilor Republicii Socialiste Romania li se garanteaza libertatea cuvintului, a presei, a intrunirilor, a mitingurilor si a demonstratiilor.
De ce subliniez acest “anti-comunism”. Este o nuanţă foarte importantă. În timp ce, de exemplu, Hegel se opunea lui Marx (sau mai bine spus invers, Marx lui Hegel), adică aveam o opoziţie împotriva sistemului doctrinar, după ce Lenin lansa o pervertire a ideologiei comunismului pentru a construi şi impune de fapt o impunere a unei oligarhii de membrii de partid comunist, România Socialistă era şi ea o demnă urmaşă a limbajului şi pretextului leninist pentru a consolida o structură perenă a membrilor PCR. Iată de ce spun eu că onorabilii domni Corneliu Coposu şi Ticu Dumitrescu au făcut puşcărie pentru că erau adepţi ai doctrinei ţărăniste, nu pentru altceva. Mai mult, au continuat să facă puşcărie politică pentru că NU AU VRUT SĂ SE DEZICĂ DE CREZUL POLITIC. Domniile lor au fost deci ţărănişti şi anti-comunişti prin prisma doctrinei, dat fiind că doctrina ţărănistă, ca şi cea liberară, este totuşi opusă doctrinei comuniste, plecând de la esenţe ale ideologiei.
“Trădarea” domnului Goma de către intelectuali este ceva despre care se poate discuta, mă îndoiesc că putem însă face aşa ceva la modul serios cât timp discuţia nu este între domnul Goma şi cei despre care se spune că l-ar fi trădat.
Stimate domn,
Am învăţat la şcoală că Giordano Bruno a fost ars pe rug pentru că a avut o teorie ştiinţifică prin care se opunea doctrinei religiei catolice, mai precis a modelului Copernic, o teorie considerată erezie. Astfel această poziţie intra în contradicţiei cu privirea obtuză a Bisericii Catolice şi plăcerea de sânge şi suferinţă a Inchiziţiei. Vă daţi seama mirarea mea atunci când am citit că marele filosof, matematician, astronom s-a auto-declarat eretic şi a acceptat că a scris cărţi eretice, auto-condamnându-se la moarte pentru că nu a vrut să-şi nege cele scrise în nişte cărţi ce ţineau mai repede de ezoterism decât de ştiinţă, fiind legate de tehnici şi principii de mnemonică (lovind în teoria Copernic în cu totul alt mod decât observaţia şi descoperirea ştiinţifică, fundamentată pe calcule şi observaţii). Brusc, pentru mine domnia sa a trecut din stadiul de savant persecutat pentru descoperirile sale, aşa cum era înainte de a citi aceste lucruri, în cea de savant rebel faţă de legile momentului. Poate că diferenţa este prea subtilă ca să vă trezească un pic de entuziasm relativ la descoperire, vă asigur însă că astfel de nuanţe au pentru mine o foarte mare importanţă.
Revenind…
Este adevărat, domnul Goma a fost dat afară din PCR, a fost dat afară din Uniunea Scriitorilor, a fost expulzat din ţară, dar această expulzare s-a făcut în urma legilor active ale acelor momente. Sigur, legile în sine erau ceva ce intra în contradicţie cu principiile fundamentale ale existenţei omului în societatea modernă, totuşi legile erau clare şi domnul Goma le-a ignorat cu bună ştiinţă provocând ceea ce s-a întâmplat.
Aici nu vorbim despre un abuz de felul celui descris în “Cel mai iubit dintre pământeni” sau “Adio, Europa!”, unde nu există un gest asumat anti-sistem. În cazul domnului Goma vorbim despre o atitudine voit provocatoare faţă de sistem. Este deci un act asumat la care te aştepţi la rigoarea reacţiei din partea sistemului, după uzul timpurilor, pentru că astfel se menţinea în funcţiune sistemul totalitar. Admir curajul domnului Goma, dar nu pot să spun că nu este normală reacţia.
Relativ la intrarea în PCR. Eu nu am spus că a intrat în PCR pentr un interes, dumneavoastră îl disculpaţi de acest lucru (“Deci nici un moment nu s-a gandit ca va obtine nu stiu ce avantaje in urma acestui gest.”) fără ca eu să o fi afirmat vreo acuzaţie în acest sens. Oricare ar fi motivaţia interioară a cuiva, care este, nu-i aşa, un lucru personal, în absolut orice statut de partid sunt obligatoriu scrise următoarele obligaţii pentru cel care doreşte să intre în partid (eu nu am descoperit nici unul care să nu o facă):
1. Cunoaşterea Statutului
2. Cunoaşterea Doctrinei
3. Ataşament faţă de Statut şi Doctrină
În concluzie nici un membru de partid nu poate spune că nu este de acord cu doctrina partidului în care s-a înscris, pentru că afirmă acest ataşament la doctrină în momentul în care cere să fie primit în partid. Nu te poţi înscrie în PCR fiind anti-comunist. În momentul în care te-ai înscris într-un partid, atunci accepţi că eşti de acord cu doctrina partidului. Că în mod intim ai şi alte motive… asta este altceva. Astăzi avem deseori semne de cei care caută satisfacerea intereselor la înscrierea în partid. Mai mult, chiar partidele construiesc un sistem care să te atragă alături de partid blocând sau permiţând poarta spre anumite interese. Mai mult, traseismul este o dovadă a indiferenţei faţă de doctrină. Acest lucru este totuşi o înşelătorie a celui care se înscrie în partid şi, eventual, a celui care primeşte pe cineva în partid. Înainte de revoluţie însă nu existau mai multe partide ca să faci traseism politic.
Principial este foarte clar, şi în condiţiile de ieri, şi în condiţiile de astăzi: Nu poate fi o justificare “m-am înscris în PCR pentru că Nicolae Ceauşescu s-a împotrivit, la un moment dat, Rusiei, dar eu nu sunt de acord cu comunismul şi comuniştii”.
Habar nu am ce doriţi să spuneţi prin “A pune mana pe o arma era obligatoriu sa fii membru de partid.” Eu nu am auzit de aşa ceva. Poate vorbiţi metaforic şi nu înţeleg eu bine.
Stimate domn,
Dincolo de dragostea şi respectul dumneavoastră pentru domnul Goma pentru o atitudine ce se împotrivea sistemul de dinainte de 1989 (cum spuneam, şi eu îl respect pe domnul Goma pentru că şi-a susţinut punctul de vedere, cu toate riscurile)…
Dacă însă cineva face o analiză raţională, fie şi sumară, nu poate face confuzie printre termeni, altfel cădem în capcana construcţiei propagandiştilor de ieri şi de astăzi care justifică non-logic şi non-principial acţiunile cuiva, adică revenim la cultul personalităţii.
@ Bibliotecaru
Nu insista pe ideea ca dacă autoritățile au respectat legile de atunci, au făcut ceva neaparat legal. Atunci inseamna ca toate legile de despăgubiri, de pensii compensatorii pentru foști detinuti politici etc. sunt neavenite.
@ Sfarma-Piatra
Evident că mă deranjează falşii dizidenţi. Mai mult, am observat un lucru ciudat, cei care ţipă cel mai tare sunt parcă şi cei mai falşi. Sunt mulţi răniţi în revoluţie care nu au apărut măcar o dată la TV, sunt oameni care au supravieţuit zecilor de ani de puşcărie, şi care mai apar când şi când pe la Memorialul Durerii şi alte filme documentare, pe care nu i-am văzut niciodată într-un buletin de ştiri.
Nu ştiu dacă vă reamintiţi filmul lui Alexandru Tatos, “Secvenţe” (1982), episodul “Patru Palme”.
Istoria parcă se repetă nesfârşit.
@ Bibliotecaru
Vorba veche, putini am fost, multi am rămas…
@ tudor
Nu am citit cărţile domnului Goma, am citit cărţi ale domnului Goma. Aici nu este vorba însă despre cărţi.
Spuneţi “Romania fiind o piata culturala relativ minora”. Nu ştiu dacă este neapărat aşa, nu am datele necesare unei asemenea concluzii, ideea este că un scriitor primeşte, pentru o carte excepţională, câteva milioane de lei vechi, sub 100. Din câte ştiu eu, poate greşesc şi pot fi corectat. Dacă reuşeşti să pui pe hârtie o carte bună într-un an, ajungi “pe lună” sub salariul minim pe economie. O fi de vină tirajul mic? O fi de vină preţul mic al cărţii? O fi de vină faptul că oamenii nu mai consumă atât de multă carte ca până acum? O purta vina oferta editorială înmiit mai mare decât acum 100 de ani?… Se prea poate. Numai că a fi scriitor este o meserie, a fi poet este o meserie, a fi filosof este o meserie, a trăi o viaţă întreagă sub auspiciile intelectului este un semn de normalitate, dar este şi ceva necesar societăţii. Eu nu vorbesc aici despre cum să-şi faci mari averi scriind cărţi, dar ar trebui să supravieţuieşti decent din scris, fără să ai nevoie să faci şi o altă meserie pe lângă asta. Mi se pare normal ca o ţară ca România să ocrotească actul cultural, chiar dacă economic nu este rentabilă, dat fiind cu numai prin cultură există o evoluţie a societăţii.
Relativ la comentariul dvs. referitor la “admiterea” în PCR mi se pare juvenil nu pot decât să vă mulţumesc… probabil că-mi menţin spiritul încă tânăr.
@ Bibliotecarul
Domnule sunteti NAIV si dezamagitor cand afirmati:
”Oricare ar fi motivaţia interioară a cuiva, care este, nu-i aşa, un lucru personal, în absolut orice statut de partid sunt obligatoriu scrise următoarele obligaţii pentru cel care doreşte să intre în partid (eu nu am descoperit nici unul care să nu o facă):
1. Cunoaşterea Statutului
2. Cunoaşterea Doctrinei
3. Ataşament faţă de Statut şi Doctrină
În concluzie nici un membru de partid nu poate spune că nu este de acord cu doctrina partidului în care s-a înscris, pentru că afirmă acest ataşament la doctrină în momentul în care cere să fie primit în partid. Nu te poţi înscrie în PCR fiind anti-comunist. În momentul în care te-ai înscris într-un partid, atunci accepţi că eşti de acord cu doctrina partidul”
Mai documentati-va!
Nu stiu care si cum a fost situatia Dl Paul Goma, Giordano Bruno etc, dar au fost vremuri tulburi in acele perioade si nu e corect sa judecam acum asa la prima impresie din comfortul zilelor de azi , actiuni ale oamenilor altor vremuri fara o documetare aprofundata din cat mai multe surse.
@ Barosanul
Stimate domn,
Văd că nu vreţi cu nici un chip să înţelegeţi… Eu nu reproşez sub nici o formă prezenţa domnului Goma, şi nici a altcuiva, în PCR. Doar nu era să se înscrie în PNL în acea perioadă… Nu am o problemă că domnia sa s-a înscris în PCR, am o mică problemă cu cei care nu văd în asta un conflict de logică cu “anti-comunismul”. Dumneavoastră puteţi gândi logică că cineva luptă împotriva comunismului înscriindu-se (şi fiind primit, după multe verificări, aşa cum se întocmeau atunci dosarele de cadre) în PCR? Puteţi să faceţi diferenţa între ceea ce au făcut comuniştii din nomenclatură în România şi doctrina comunist-marxistă? Dacă astăzi sistemul Băsescu/Boc face simţiţi mugurii oligarhiei totalitare şi domnul Vosganian se opune acestei stări de fapt… înseamnă că domnul Vosganian este anti-creştin-democrat sau anti-popular european. Primul lucru pe care USL îl reproşează PDL este tocmai acesta, că domniile lor abuzează de funcţii, desfiinţează parlamentul prin mişculaţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor, abuzul de angajări ale răspunderii şi OUG-uri care blochează dezbaterea parlamentară, asta chiar pe legile de importanţă naţională, primele ce ar trebui dezbătute, preşedintele jucător calcă pe principiile instituţionale. A fi anti-comunist şi a fi împotriva sistemul oligarhiei (pe atunci se numea camarilă) comuniste… sunt două lucruri diferite. Una-i una, alta-i alta. Se prea poate să fiu naiv, cu atât este mai probabil să vă dezamăgesc pe dumneavoastră şi oricine altcineva, nu vă pot da însă dreptate pentru că vorbiţi pe un alt palier comunicaţional decât mine.
Mai sunt sunt întrebat dacă am citit cărţile domnului Goma. Aştept să-mi dea cineva citate în care domnul Goma combate elementele doctrinare ale comunismului. Eu am impresia că una vorbim, alta ne înţelegem. Impresia mea este că avem înţeles diferit pentru anumite cuvinte şi de aceea trecem unul pe lângă altul, fără să ne întâlnim pe aceleaşi interese comunicaţionale.
Doctrina unui partid este o construcţie filosofică, care începe cu definirea unor elemente comune, precum existenţă şi conştiinţă, materie, societate, mişcare, spaţiu, timp, cunoaşterea, natura cunoaşterii, geneza cunoaşterii, determinism, dezvoltare, progres, adevăr, conştiinţă socială şi morală, conştiinţă politică şi juridică, artă, religie, ştiinţă, valoarea în sistemul cultural, civilizaţie, om, condiţia umană, umanism… şi aşa mai departe. La acest nivel apar diferenţele doctrinare, de aici izvorăşte câte o concluzie precum statul minimal sau statul paternal. Cel ce se împotriveşte unui sistem doctrinar nu reacţionează cu “huo!” şi nici cu “Jos!”. De exemplu sindicatele şi cei care manifestează prin stradă astăzi nu sunt anti-doctrinari, ci luptă împotriva practicilor celor care conduc ţara sau un anumit sector al sectorului Public sau Privat, încearcă să-şi apere drepturile.
Stimate domn,
Eu accept că sunt naiv, fără prea multă durere în inimă, partea neplăcută a problemei este că eu scriu, ca argumente (poarte argumente greşite, nu am de unde să ştiu cât timp nu-mi demonstrează nimeni că argumentele mele sunt greşite) şi dumneavoastră îmi adresaţi îndemnul “Nu ştii nimic, mai citeşte!”. Ce să citesc când dumnevoastră nu numai că nu argumentaţi absolut nimic, dar nici măcar nu daţi o indicaţie clară asupra ceea ce şi de ce ar trebui să citesc sau unde anume mă înşel? A spune că nu sunteţi de acord cu mine, aşa, fără nici un fel de amănunt… nu reprezintă un argument împotriva a ceea ce spune, pentru că nici dumneavoastră, nici eu şi nimeni altcineva nu suntem depozitarii adevărului. Fără să vă daţi seama, folosiţi exact practica partidului unic de a purta o discuţie. În cazul partidului unic nu se admit alte valori şi alte principii decât cele ale partidului unic, indiferent de argumente. Partidul are întotdeauna dreptate, în concluzie cine nu e de acord cu ceea ce spune partidul prin vocea autorizată a liderului său este împotriva partidului. Istoria recentă este plină de sancţiuni pe linie de partid care demonstrează că vârful partidului reprezintă acea voce autorizată de necontrazis. Eu vă cred că nu sunteţi de acord cu mine, dar, cât timp nu argumentaţi acest lucru, nici eu nu vă pot crede pe cuvânt că aşa e cum spuneţi. Încercaţi să gândiţi democratic şi să mă convingeţi că mă înşel şi nu să mă obligaţi să dau înapoi de la ceea ce susţin prin un ton agresiv că nu-mi voi schimba aşa părerile.
@ barosanul
Intr-adevăr, in 1968, o seama de intelectuali, printre care Paul Goma si Mihai Botez, s-au lăsat amatori de discursul lui Ceaușescu si au intrat in PCR, devenind apoi cunoscuți disidenti. Fireste ca nu se poate considera ca au intrat in PCR din anticomunism. Au devenit sau redevenit dupa aceea si au avut curajul sa o spună.
Stimate d-le “Bibliotecarul”
Tot nu inteleg de ce trebuie sa fac un efort sa va aflu numele ce se ascunde in spatele acestui pseudonim.Ma rog, este optiunea D-vs.Nu sunt de profesie ziarist si nu sunt din Iasi.
@ VarujanVosganian
A respecta o lege imorală nu înseamnă că faci ceva ilicit. În acest caz am făcut ceva ilicit toţi cei care am respectat legea pe timpul societăţii socialiste.
LEGÁL, -Ă, legali, -e, adj. Care există sau se face în temeiul unei legi, care este prevăzut de o lege, este conform cu legea.
Legal nu are nici o legătură inductivă şi direcţională cu dreptatea sau imoralitatea. Sigur, în celălalt sens societatea ar trebui să aibă legile drepte şi morale… dar acesta este un ideal pe care politica îl distruge cu voie sau fără voie. Problema este deci a societăţii prin prisma politicii, cetăţeanul şi sistemul de stat TREBUIE să respecte legea, dreaptă sau nedreaptă, morală sau imorală. În momentul în care nu respecţi legea trebuie să urmeze o sancţiune, este normalitatea oricărui societăţi pentru a evita anarhia. Eu nu mă pot prezenta la un tribunal aducând în apărarea mea faptul că legea este nedreaptă sau imorală şi nici judecătorul un poate să evite respectarea legii pe aceleaşi considerente.
Despăgubirile nu ştiu dacă sunt neavenite, am argumente şi pro, dar şi contra… cu siguranţă însă că am credinţa că istoria nu se poate repara astfel. Ceea ce a trecut ar trebui să rămână o istorie trecută.
Constituţia spune aşa:
Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
Cu alte cuvinte nu se poate repara nedreptatea legii cât timp aceasta a fost, la vremea respectivă, constituţională.
Părerea mea este că cei nedreptăţi, dincolo de prevederile legii de atunci, şi mă refer aici la numeroasele expropieri şi confiscări abuzive, puteau să dea statul român în judecată şi să-şi recupereze prejudiciul în urma acestui proces, fără a se da legi speciale de reparare a nedreptăţilor făcute prin legi. Formal, dacă legile de atunci se consideră nedrepte şi se revine cu alte legi pentru a îndrepta astfel nedreptatea, nimic nu împiedică ca mâine să se facă acelaşi lucru cu legile de astăzi. Formal şi acele legi erau supravegheate de Marea Adunare Naţională, un organ reprezentativ ales prin vot popular, la fel ca şi Parlamentul României dar cu o putere mult mai mare decât a structurii instituţionale a Parlamentului de astăzi. Din păcate revoluţia nu a adus extragerea intereselor personale ale membrilor de partid din elaborarea legii, aşa cum speram că va aduce schimbarea MAN-ul în Parlamentul României. Dimpotrivă, legea de dinainte de revoluţie a fost mai stabilă pentru că răspundea la nişte interese ale unui sigur partid, în timp ce acum legile trebuie să răspundă la interesele mai multor partide. Ba mai mult, aceste partide fac, din când în când, alte majorităţi, alte structuri de interese, şi modifică legea după cum aceste interese o cer. Astfel, dacă avem pentru o lege importantă a României, cum este legea educaţiei (şi am ales special o lege care nu implic interese economice), avem trei variante (şi s-a văzut că acel concept de pact al educaţiei nu a lucrat pentru că nu a adus la un numitor comun toate partidele) este de aşteptat ca atunci când roata va roti alternarea politică să se schimbe şi legea educaţiei. Or nu este normal ca legile să fie atât de dinamice în schimbarea lor funcţie de cine este la cârma Guvernului sau a Parlamentului sau a Platului Cotroceni… Legile sunt perfectibile, numai că astăzi nu se mai urmăreşte o formă perfectă care va fi, inevitabil, totuşi imperfectă. Dreptul roman a rezistat coerent sute de ani înainte de Hristos şi mii de ani după Hristos, asta pentru că atunci legea nu se făcea în urma intereselor personale şi de grup, ci ca urmare a dezvoltării filosofice a dreptului. Astăzi dreptul este din ce în ce mai lipsit de filosofie.
Revenind la chestiune. Este absolut adevărat că legile şi constituţia au fost pervertite în logica societăţii socialiste astfel încât dreptul să devină un instrument de poliţie politică, nu cred însă că, în afara de scoaterea legii de sub imperiul oportunităţii de moment al construcţiei socialiste, trebuia să se dea şi legi care să repare, din urmă, nedreptăţile. Acestea trebuiau să se obţină prin procese intentate statului român acolo unde aberaţiilor erau constatate.
Haideţi să luăm o chestiune echivalentă cu ceea ce doreşte să repare legea retrocedării.
Constituţia spune astăzi aşa:
Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
O ordonanţă de urgenţa a domnului Boc (nu o mai caut, dar bănuiesc că ştiţi despre ce este vorba) spune că expropierea se face înainte ca să se încheie procesul care stabileşte prealabila dreaptă despăgubire. Domnul Boc a spus, cu ocazia acestei OUG, facem expropierea, dăm banii pe care credem noi (respectiv statul) că trebuie să-i dăm şi pe urmă ne judecăm să vedem ce şi cum stabileşte instanţă ca vor fi eventual bani mai mulţi. Sesizaţi similitudinea cu perioada socialistă? Şi un copil îşi dă seama că o astfel de lege încalcă grav Constituţia şi dreptul la proprietate. Tot legea se încalcă atunci când într-un parc de “utilitate publică” creşte câte o clădire particulară…
Iar despre faptul că au trecut 20 de ani de când societatea este tracasată cu aceste procese de retrocedare… deja este evident un aspect de instabilitate ce putea fi redusă măcar printr-o stabilitate legislativă a acestei legi.
Acum aştept să-mi sară la jugulară adepţii principiul restitutio in integrum (pentru că abia aştept să argumentez că acest principiu roman se referă la alt cuvânt latin, anume negligentia… nicidecum la abuz)
@ Barosanul
Nu te grăbi. Gandeste-te ca unii au fost scosi noaptea din case si aruncati in strada sau ingramaditi in mansarda, dacă au avut norocul sa nu facă si pușcărie. Ți se pare normal ca dupa 1990, când am zis ca suntem democrați, sa privească cum cei care i-au dat afarla sau urmasii lor continua sa locuiasca in casele acelea? Tie, dacă erai fost proprietar, ți-ar mai fi putut da cineva convingerea ca trăim intr-o lume care a învins comunismul?
@ George Onofrei
Nu am nici o problemă să vă spun numele. Mă numesc Gheorghe Florescu. Nu-mi ascund numele, chestiunea este că în spaţiul internet un bloger are o identitate de internet şi nu una de buletin, la fel cum Cherilyn Sarkisian este Cher sau Louise Veronica Ciccone este Madonna. Dumneavoastră v-aţi duce la Cher sau Madonna să le întrebaţi cum se numesc în buletin? Eu sunt în spaţiul internet Bibliotecaru, cu majusculă şi nearticulat. Pentru cei curioşi am oferit posibilitatea pentru a mi se afla identitatea, cu fotografie, pentru a nu fi confundat cu cafegiul Gheorghe Florescu şi nici cu cel de la PC, nici cu fotbalistul şi nici cu miile de Gheorghe Florescu din întreaga Românie, pentru că este un nume comun… Faptul că insistaţi să vă spun numele cred că este un moment de impoliteţe. Dacă domnia voastră aţi fi un bloger cu experienţă, cu siguranţă că aţi avea un nick şi nu aţi semna cu numele şi asta nu pentru a vă ascunde ci pentru că aşa este uzanţa (Dacă nu sunteţi acel ziarist de la Iaşi, oricum nu ştiu cine sunteţi, era acelaşi lucru cu a folosi un nick… Sigur că o simplă căutare pe internet a descoperit adresa dumneavoastră, numărul de telefon, profesia… şi aşa mai departe, dar pe mine, cel puţin, nu mă interesează aşa ceva… de acea am spus că dacă nu sunteţi acel ziarist, adică nu sunteţi o persoană publică de orice fel a cărui părere să implice şi răspundere a părerii, un nick este îndeajuns).
Mai departe trebuie să spun că însuşi faptul că am oferit, fără nici o problemă, informaţii despre identitatea mea a făcut, de-a lungul timpului, să primesc dese ameninţări de toate felurile, anumite persoane să-şi pună băieţii să mă urmărească pe la ieşirea din bloc, au intrat pe IP-ul meu şi mi-au stricat 5 calculatoare numai în acest an… plus injuriile “de serviciu”. Slavă domnului, au fost ameninţări şi nu a venit nimeni să-mi de în cap că de ce l-am contrazis pe nu ştiu ce blog cu argumente şi nu cu injurii.
Stimate domn, acum că ştiţi numele meu, puteţi să-mi spuneţi Bibliotecaru, ca toată lumea? Eventual fără ghilimele, dacă se poate, pentru că zilele acestea sunt mult mai mult Bibliotecaru decât Gheorghe Florescu.
@ VarujanVosganian
Nu cred că este un român care să urmărească, cât de cât, viaţa culturală şi să nu audă de domnul Goma. Sunt foarte mulţi români care îl preţuiesc pentru valoarea sa literară, sunt foarte mulţi care ar dori să vadă documentare despre viaţa sa, care ar dori să-l vadă la televizor şi să-l cunoască într-un mod mai direct decât cuvântul scris. Avem nevoie să cunoaştem personalităţile vieţii culturale româneşti şi sunt mii de oameni importanţi ai României care rămân într-un colţ umbrit în loc să fie în fruntea societăţii civile. Stăm şi privim silit la emisiuni cu lumea mondenă şi isterii mediatizate în “prime time” în loc să vedem oameni ce constituie cu adevărat modele ale societăţii. Sigur, aşa cum Serviciul acela de Evidenţă a Populaţiei s-a deplasat la domiciliul doamnei Tăriceanu să-i facă poza pentru Cardul de Identitate că era prea ocupată să vină domnia ei la sediul instituţiei, cred că se poate afla o soluţie şi pentru domnul Goma. Totuşi nu pot accepta ca nimeni să fie mai presus de lege, de la vlădică până la opincă.
@ barosanul
Nu stiu cum a fost cu dna Tariceanu. Lucrurile se complică putin, caci pentru pasaport e nevoie de un aparat special, ca sa facă poza, si care se găsește doar la sediul ambasadelor.
@ Flori Balanescu
Stimata doamna, e bine de retinut ca in scrisoarea primita de domnia voastra (am citit-o in facsimil pe blogul dlui Stoiciu) nu se face nici-o referire la faptul daca dlui Paul Goma si familiei domniei sale le-a fost retrasa cetatenia romana, urmare a recomandarii Securitatii ci doar faptul ca dlui Paul Goma e catatean roman conform legii din anul 1991, lege care la art… zice ca cine s-a nascut in Romania nu i se considera retrasa/pierduta cetatenia romana.
Ce conteaza e faptul ca dlui Paul Goma si familiei domniei sale le-a fost retrasa cetatenia romana inaintea aparitiei legii din anul 1991, conform recomandarii/propunerii Securitatii!!! DREPTATEA E DE PARTEA DLUI PAUL GOMA!
@ Constantin Dobre
Potrivit scrisorii de la M interne, rezulta ca nu i-a fost retrasă niciodata cetatenie româna. Dacă ii era retrasă, legea din 1991 nu putea sa i-o dea înapoi fără cererea lui de redare a cetateniei.
@ Constantin Dobre
Cred ca ceea ce contează acum e ca dl Goma are cetatenia româna. Fireste ca dreptatea e de partea lui Paul Goma când vorbim de acțiunile criminale ale statului comunist. Nu insa si in privința cetateniei. Nu înțeleg de ce dna Flori, dacă știa de cinci ani ca dl Goma e cetățean roman a lăsat sute de oameni sa se ridiculizeze semnand petitii de redare a cetateniei.
@ Varujan Vosganian
“Prin adresa nr. 689084/21.10.2011, MAI – DGP comunica, in urma solicitarii noastre, ca domnul Paul Goma figureaza in evidentele institutiei respective cu statut de cetatean roman, conform art. 34 din Legea 21/1991 a cetateniei romane, cu alte cuvinte, cetatenia romana nu i-a fost retrasa niciodata.”
1. Va rog sa citati continutul exact al art. 34 din Legea 21/1991 si, daca se poate, link-ul catre acea lege. Cred ca e nevoie pentru ca eu aflu din art. 21 al aceleiasi L21/1991 ca e nevoie de “cerere” din partea celui care solicita redobandirea cetateniei romane, cazul dlui Goma si a a familiei sale;
2. cum ati tras concluzia ca “cetatenia (dlui Paul Goma – nota mea) nu i-a fost retrasa niciodata? Probe juridice, va rog!
@ Constantin Dobre
Sincer, nu înțeleg eforturile pe care le depuneti in problema cetateniei, dacă i-a fost retrasă sau nu. Legea 21 din 1991 spune clar, la art 34: dacă unei persoane nu i-a fost retrasă cetatenia pana atunci, rămâne cetățean roman potrivit legii 21. Iar Mai scrie ca ultimele mentiuni la Paul Goma, in arhive, sunt , din 20.11.1978, ca la expirarea termenului de sedere in străinătate, nu s-a mai inapoiat, rămânând ilegal in străinătate. Deci nici o mentiune privind retragerea cetateniei. Nu va suparati pe mine, eu am făcut ceea ce trebuia făcut demult, adică am cerut acte. Actele asta spun. Aveți Dvs. Acte care sa spună altceva? Sau, altfel spus, de ce sunteți asa de convins, dacă nu dispuneti de acte dovedit are ale spuselor Dvs?
@ ALL
Iata link-ul catre Legea 21/1991, republicata:
http://legislatie.just.ro/Document.aspx
@ Constantin Dobre
Forma originala spunea altceva in art. 34. Ce va spuneam adineaori.
@ Constantin Dobre
Probabil că răspunsul este relativ la ceva mai vechi… chiar dacă data face referire la ziua de 21.10.2011
Aveţi aici fişa legii:
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=1293
După cum vedeţi, această lege a fost puternic modificată şi sunt trei republicări.
Art. 34 din ultima formă a legii, cea republicată în 2010, nu are nici un fel de sens în context, referirea la taxe fiind fără legătură cu subiectul.
Art. 34. – (1) Cererile privind acordarea cetăţeniei române şi aprobarea renunţării la cetăţenia română sunt supuse unei taxe prevăzute de lege.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), redobândirea cetăţeniei române potrivit art. 10 alin. (2) şi art. 11 este scutită de plata taxelor prevăzute de lege.
Totul capătă ceva sens dacă vă uitaţi la forma anterioară a legii, respectiv:
Art. 34. – Sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare.
Adică s-ar putea spune ca actul emis de MAI–DGP doreşte să comunice faptul că deşi legea s-a schimbat în 1991, domnul Goma nu a pierdut cetăţenia din acest motiv.
Sau al primei forme a legii, respectiv:
Art. 34. – Data pierderii cetateniei romane prin retragere sau aprobarea renuntarii la aceasta este data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a hotaririi Guvernului.
Adică s-ar putea spune că cetăţenia domnul Goma rămâne în vigoare pentru că nu a fost publicat nimic în Monitorul Oficial
Evident însă, legislaţia prin care domnul Goma ar putea să-şi piardă (sau nu) cetăţenia este legea din acea vreme, respectiv:
Legea nr.24 din 17 decembrie 1971 privind cetăţenia română
Aici nu există art. 34.
Şi…
@ Bibliotecaru
Le gea nu spune asta. Spune ca dacă dlui Goma nu i s-a retras cetatenia prin efectul altor legi, rămâne in continuare cetățean roman.
Şi orice facere de bine este…
Pentru că aţi insistat, am descoperit că domnul Goma are site.
La efortul domnului Vosganian, din câte am înţeles eu, făcut din dragoste pentru domnul Goma… domnul Goma a răspuns cu următorul text…
Paris, 11 oct 2010:
[…]
Domnule Varujan Vosganian,
Observ ca mesajul Dvs primit ieri, în jurul prânzului a cunoscut, pâna la raspunsul meu – în aceasta dimineață – o raspândire necunoscuta scrierilor mele. Foarte bine: am devenit celebru: mi-a scris însusi Varujan Vosganian, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, senator si scriitor.
Care o fi motivația mesajului? Eu nu v-am adresat nici o petiție, nici o reclamație, nici vreun bilețel-de-prietenie – atunci? Mor de curiozitate sa aflu numele factorului care v-a însărcinat sa-mi scrieți, sa scoateti castanele cu mâinile Dvs. Dar nu va întreb cine anume este. Fiindca stiu. Dealtfel stiam înca de acum o saptă-mâna ca veți fi însarcinat cu aceasta ingrata misiune.
Ce aveți de gând să-mi comunicați? Sau poate vreți sa vă cereți scuze pentru complicitatea-prin-tăcere la care ați consimțit voios la antisemitizarea mea, de pe urma careia mi s-a prelungit pedeapsa de nu mi se restitui cetățenia, de a nu fi reprimit în Uniunea Scriitorilor, de a nu putea publica în România, în româna, decât cu mari greutați – fiindca vegheaza noua-cenzura unde oficiaza cu vigilența profitorul de vârf al răsucirii, ca în procesul de la Grivița, N. Manolescu: din acuzat de antisemitism (citește: de analfabetism) în feroce acuzator de “antisemiți”, ca mine si de “legionari”, ca L.I.Stoiciu, faptă răsplătită cu treizecidearginții postului de ambasador Unesco la Paris – demers nobil, susținut de ambasadorii americani la Bucuresti Taubman si Gordon?
Au poate despre altceva aveați de gând sa ma întrețineți?
Soluția se afla la îndemâna: folosiți curierul electronic: scrieți-mi.
Vă voi citi cu atenție si vă voi raspunde.
Paul Goma
(http://www.paulgoma.com/contact-vosganian/)
Iată că, fără să vreau, am intuit perfect motivul acestei stări de “gâlceavă”, respectiv acuzaţiile de antisemitism.
@ VarujanVosganian
Stimate domn,
Nu ne-am înţeles, deşi efectiv nu ne contrazicem. Ca şi domnul Constantin Dobre am o nelămurire la numărul articolului şi nu la adevărul enunţat de domnia voastră. Am reluat toate legile de la Legea nr.24 din 17 decembrie 1971 încoace, respectiv legea veche şi o publicare şi trei republicări ale legii 21/1991. În nici una de variante art. 34 nu spune aşa ceva.
Dacă aveţi bunăvoinţa, recitiţi acel comentariu.
http://vosganian.ro/?p=1748&cpage=1#comment-57596
@ Bibliotecaru
Textul mi se pare foarte limpede. Sunt cetățeni romani la data noii legi cei care au avut-o si nu au pierdut-o in baza legilor anterioare. Ce nu e clar? Dacă ai avut cetatenie pe care ți-a luat-o nimeni, ramai mai departe cetatea roman.
Acela este articolul 33 şi nu 34
Articolul 34 spune aşa:
Art. 34. – (1) Cererile privind acordarea cetăţeniei române şi aprobarea renunţării la cetăţenia română sunt supuse unei taxe prevăzute de lege.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), redobândirea cetăţeniei române potrivit art. 10 alin. (2) şi art. 11 este scutită de plata taxelor prevăzute de lege.
Articolul 33 aşa:
Art. 33. – Sunt şi rămân cetăţeni români persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare.
Ambele articole fac parte din capitolul Dispoziţii finale şi tranzitorii.
Articolul 33 nu face altceva decât să constituie continuitatea deţinerii cetăţeniei la APARIŢIA NOII LEGI. Cu alte cuvinte se spune că nici un cetăţean nu trebuie să obţină cetăţenia după noua lege dacă a avut-o după vechea lege, dat fiind că se abrogă Legea nr. 24/1971 – Legea cetăţeniei române şi Decretul-lege nr.137/1990 privind unele dispoziţii referitoare la cetăţenia română.
Deci, pe deoparte din textul legii de pe site-ul CDEP.RO
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=109283
se observă o confuzie a articolului, pe de altă parte articolul 33 nu face altceva decât spune că dacă un cetăţean a avut cetăţenia română înainte de apariţia legii o are şi după apariţia legii… ceea ce este evident.
Legea din 1991 are un articol care spune aşa:
Art. 25. – (2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere.
Cu alte cuvinte, cetăţenia română dobândită prin naştere nu se poate retrage decât la cererea cetăţeanului în cauză.
Legea 24/1971 nu prevedea însă acest tip de articol care protejează cetăţeanul român născut în România. Dimpotrivă, legea din 1971 prevede că statul român poate retrage cetăţenia unui născut în România pentru anumite considerente.
ART. 19
Cel care, rupindu-se de tara, isi incalca indatorirea de fidelitate fata de patrie, tradeaza interesele poporului, actioneaza impotriva unitatii, suveranitatii si independentei statului sau savirseste orice alte acte dusmanoase sau de natura a stirbi bunul renume al Romaniei devine nedemn de a purta inaltul titlu de cetatean roman.
Ca urmare, Consiliul de Stat poate retrage cetatenia romana aceluia care:
a) aflindu-se in strainatate, se face vinovat de fapte ostile fata de Republica Socialista Romania sau de natura a aduce stirbire bunului ei renume;
b) aflindu-se in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat strain ori, fara autorizarea organelor competente ale Republicii Socialiste Romania ocupa o functie publica in serviciul unui alt stat;
c) pleaca din tara in mod clandestin sau fraudulos;
d) a obtinut cetatenia romana in mod fraudulos;
e) este considerat, prin efectul legii straine, ca a dobindit o cetatenie straina si nu a facut, potrivit art. 22, cerere de aprobare a renuntarii la cetatenia romana sau, facind o asemenea cerere, ea nu i-a fost aprobata.
Cu alte cuvinte, simpla invocarea a unui articol din legea valabilă astăzi nu implică existenţa unei cetăţenii dacă ea a fost retrasă pe baza legii vechi, din 1971, important era că domnul Goma FIGUREAZĂ ca fiind cetăţean român, deci vechiul regim nu i-a retras cetăţenia. Articolul în sine nu spune nimic ca argument, reprezintă simpla continuitate legislativă prevăzută pentru starea de tranziţie de la legea abrogată la noua lege (prevederea era şi la art. 26 din legea veche din 1971, pentru că acea lege abroga Decretul nr. 33 din 24 ianuarie 1952 şi Decretul nr. 296 din 9 august 1954).
Pe de altă parte, legea republicată în 2000 are un articol 35 care se aplică celor care şi-au pierdut cetăţenia fără voia lor:
Art. 35. – Foştii cetăţeni români care, înainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetăţenia română din diferite motive o pot redobândi la cerere, în baza unei declaraţii autentificate, în străinătate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în ţară, la notarul public, chiar dacă au altă cetăţenie şi nu îşi stabilesc domiciliul în România.
Beneficiază de dispoziţiile alin. 1 şi cei cărora li s-a ridicat cetăţenia română fără voia lor sau din alte motive neimputabile lor, precum şi descendenţii acestora.
Vedeţi că sunt necesare cererea şi declaraţia…
Acest articol s-a abrogat.
Ceea ce vreau eu să spun, în concluzie, este că:
1. Afirmaţia că domnul Goma figurează ca cetăţean român nu mai are nevoie de nici un fel de temei juridic.
2. Dacă cei care au dat răspunsul au simţit nevoia să ofere un temei juridic, acesta nu prea este bine ales, pentru că temeiul trebuia dat pe legea veche din 71.
3. Chiar dacă domnul Goma este cetăţean român, oricum va trebui să facă o cerere pentru a i se elibera documentul care atestă faptul că este cetăţean român, fie paşaport, fie Cardul de Identitate.
@ Bibliotecaru
Eu am citit alt text pe legis. In fine, ce mai contează. Contează ca Paul Gima e cetățean roman si ca nimeni nu-l opreste sa-si reinnoiasca actele de identitate.
Da. Legis.ro este foarte bun în a căuta ceva, în zona doctrinelor, dicţionarelor şi a sintezelor economice. Din păcate e pe bani.
@VV,
Maestre, imi cer scuze! Eu am ramas cu impresia unui Paul Goma care injura la asa-zisii intelectuali romani care acum ling tare fundul basescului. Impresionat fiind de momentele regale de celebrare ale Regelui Mihai, si de absenta acestora(despre care am mai facut vorbire) am cam neglijat putin importanta comentariului DVoastra. Oricum, as dori sa-l invitati pe Paul Goma pentru un moment festiv inainte sa fie uitat si incinerat inafara tarii. Ca Vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor sta in puterea DVoastra sa faceti acest lucru.Daca e nevoie de bani, creati un cont SMS si se rezolva!
@ un liberal optimist
La prima ședința de Consiliu am propus deja sa discutam situația lui Paul Goma.