Tema zilei – 28 noiembrie 2011: Asta e chiar culmea: primul ministru sustine că Guvernul, pentru a diminua pierderile unor contracte care expirau în 2012, le-a prelungit până în…2018!!!

Iata ştirea MEDIAFAX: “Boc susţine că Videanu a prelungit contractele la Hidroelectrica doar pentru a “minimiza” pierderile
Guvernul încearcă să aducă de partea statului cât mai mult din contractele încheiate de “băieţii deştepţi pentru băieţi deştepţi”, contractele la Hidroelectrica fiind însă prelungite de fostul ministru PDL al Economiei Adriean Videanu doar pentru a “minimiza” pierderile, susţine premierul Emil Boc.
“Încercăm, şi am făcut tot ce ne-a stat în putinţă, să aducem de partea statului cât mai mult din cât se poate în condiţiile acestor contracte făcute de băieţii deştepţi pentru băieţi deştepţi””, a spus Boc duminică, la emisiunea “După 20 de ani” difuzată la Pro TV.
“Aceste lucruri le-am găsit, contractul cu Petrom nu poate fi atacat timp de 10 ani, până în 2014. La fel şi aceste contracte, care au fost încheiate de alţi băieţi deştepţi care acum ne dau lecţii de economie”, a adăugat Boc.
Solicitat însă să comenteze şi faptul că fostul ministru PDL al Economiei Adriean Videanu a fost cel care a prelungit contractele la Hidroelectrica, Boc a arătat că acesta a prezentat public explicaţii pe această temă şi că fostul ministru a precizat că a încercat să “minimizeze” pierderile rezultate din contracte încheiate anterior de către “băieţii deştepţi pentru băieţi deştepţi”.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi, la Economist Conferences Bucharest Summit, că, în calitate de şef de stat, nu a reuşit să pună capăt “poveştii celebrilor băieţi deştepţi” din energie, el apreciind că România va primi un sprijin consistent de la Bruxelles pentru rezolvarea acesteia.”

Cu alte cuvinte, primul ministru ne crede proşti pe toţi din ţara asta. Contractele de energie care nu mai sunt ale băieţilor deştepti, ci “ale băieţilor deştepţi pentru băieţii deştepţi (n.n.- ar fi interesant să ştim cine sunt aceştia din urmă) au fost prelungite înca şase ani, ca să nu mai pierdem din ele! Nu ar fi fost, pentru vajnicul nostru prim ministru, mai simplu să prezinte preţul mediu al Kw/h, aşa cum rezultă din contractele reînnoite, şi acesta ar fi fost cel mai bun argument că totul a fost spre binele ţării şi spre paguba “băieţilor deştepţi”? Probabil că nu ar fi fost mai simplu, căci, cu siguranţă, preţul mediu al acestor contracte este mult sub preţul bursei OPCOM. Cine credeţi că ar încheia contracte privilegiate, dacă, ducându-se la piaţa transparentă, ar obţine preţuri mai mici? Mai ales că e vorba de “băieţi deştepţi”?

Cum vedeţi, preşedintele şi Guvernul său se încurcă în explicaţii dintre cele mai penibile. Când contractele erau semnate de alţii, preşedintele striga din răsputeri că acele contracte trebuie anulate. Când contractele au fost semnate de ai lui, preşedintele se declară neputincios şi cere ajutorul…Comisiei Europene! Ca să justifice gestul incalificabil de a prelungi contractele, acelaşi preşedinte inventează contracte reînnoite de mine până în 2014. Iar acum primul ministru vine cu poveşti halucinante cum că Guvernul ne păgubeşte ca să ne fie mai bine.

A propos, domnule preşedinte! Ne-aţi rămas dator cu o lămurire. Ţara întreagă aşteaptă cu sufletul la gură să ne spuneţi ce contracte secrete am încheiat eu în 2008 cu intermediarii privaţi de energie, în ce cantitate şi cu care dintre ei.

120 Responses to “Tema zilei – 28 noiembrie 2011: Asta e chiar culmea: primul ministru sustine că Guvernul, pentru a diminua pierderile unor contracte care expirau în 2012, le-a prelungit până în…2018!!!”

  1. Mihai ANDREI spune:

    @ lordul john
    Gerard ăsta nu-i ăla cu mama devenită antreprenor de succes la vârsta senectuţii ?

  2. lordul john spune:

    @Mihai Andrei

    Insusi domnia sa! E genetic! Mai are o exprimare tare in text: a intervenit la Guvern! Adica, se autodenunta pentru trafic de influenta!

  3. Shin spune:

    @ Mihai Andrei

    Era o singura tema de fapt, un argument discutat. A incheia o discutie in acest mod poate fi considerat un paralogism de asemenea. In mod cert eu am mai putin timp decit dumneavoastra, la 90-120 de ore munca pe saptamina si de multe ori intr-un ritm greu de conceput darmite de tinut, cred ca nu e nevoie de alt argument, dar va stau oricind la dispozitie cu interes.

  4. Shin spune:

    @ LordulJohn

    O ureche muzicala e un talent, o inima muzicala e o binecuvintare. Cave adsum.

  5. Mihai ANDREI spune:

    @ Shin
    1. M-a uns pe suflet ultima ta postare către Sir John – şi eu sunt un tip mai “muzical” de felul meu. Umblu mult prin ţară, dacă-mi spui pe unde sălăşuieşti, ne putem vedea cândva… Din păcate, până la vară eu trebuie să mai stau într-o extremitate a ţării, aşa că ar fi greu să ne vedem fortuit.
    2. Iar tragi concluzii pripite (n-ai de unde să ştii câte ore pe zi muncesc eu) – este ora 18.55 (pe bune, nu după ora de vară de pe blogul d-lui senator) şi eu abia am ajuns acasă. Plus că, în unele săptămâni, mi se întâmplă să mai parcurg şi 3-4 mii de km (cu maşina, pe şoselele din ţara asta). Mi-am pus un cognac şi un Dave Brubeck şi mă grăbesc, ca să nu te las cu o impresie greşită, după care mai am de lucru – sunt un tată singur cu 2 băieţi de aproape 18 ani.
    3. Am recitit toate postările noastre de ieri ca să văd unde a apărut neînţelegerea, deşi mi se pare evident că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Cred că la al doilea meu răspuns am greşit (am fost prea vag) spunând “oamenii mici percep doar lucrurile mici”. Am greşit, mă refeream, ca în prima postare, doar la faptul că oamenii micii sesizează doar corupţia / evaziunea măruntă. Sigur că acest enunţ nu se aplică şi infracţiunilor cu violenţă, oricât de imbecil ar fi un om, percepe şi are o atitudine corectă faţă de acestea.
    To be continued … imediat după ce le pregătesc cina copiilor.

  6. Mihai ANDREI spune:

    @ Shin
    Umanism vs. mizantropie
    V-aţi gândit că oamenii se prezintă în faţa medicului ca în faţa Creatorului, că într-o formă sau alta (conştient sau inconştient) îşi ascund pornirile condamnabile ? Şi că în faţa altor categorii socio-profesionale sunt mai sinceri, mai “adevăraţi” ?
    Iar trebuie să mă întorc la aragaz. Revin.

  7. lorduljohn spune:

    @Mihai Andrei

    Mihai, Shin “salasuieste” pe acest blog si o poti vedea de fiecare data cand “bisturiul” ei taie pentru a vindeca sau vorba ei mangaie pentru a alina.
    haideti, in consecinta , sa ne concentram pe dialogul nostru asupra cunoasterii. Toti avem orele noastre de munca.Aici conteaza minutele de gratie in care intram in rezonanta unii cu altii. Uneori si contrapunctul e util.

  8. Mihai ANDREI spune:

    Lordule John,
    1. Te rog nu-mi distruge şi ultima iluzie – credeam că mă exprim corect, măcar în limba română. Exact întru cultivarea acestei stări de graţie militam şi eu în postările mele de ieri şi de azi.
    2. Noutatea absolută (pentru mine, mulţumesc) pe care mi-ai dezvăluit-o, referitoare la faptul că Shin e femeie, naşte o pletoră de reconsiderări în capul meu. Îmi cer scuze (şi ei) pentru argumentele mele mizantrope.

  9. Shin spune:

    @ Mihai Andrei

    Din principiu nu-mi place cind cineva spune “nu am timp”. Si am toata consideratia pentru cei care au. E unul dintre motivele pentru care il apreciez pe VV: desi face o multime de lucruri in acelasi timp, cu diligenta si detaliu, azi e la Bucuresti, miine la Iasi sau Dumnezeu mai stie unde, are intotdeauna timp si pentru noi. Atita timp cit exista si asemenea oameni mai exista speranta, pentru ca si speranta, ca si drumul, se face mergind. Cum era? “if you can fill the unforgiving minute with sixty seconds worth of distance run, yours is the Earth and everything in it, and what is more you’ll be a MAN my son”.

    Gresesti in privinta prezentarii la medic, tocmai acolo se arata oamenii asa cum sunt, cu toate necazurile, grijile, framintarile, greselile, puterea ori slabiciunile. Atunci cind stiu ca grija fata de ei trece cu mult de a le da o pastila, si tocmai pentru ca boala ii pune in situatia de a deveni sinceri cu ei insisi.

    Intr-adevar clipele noastre aici sunt clipe de intilnire si de gratie, asa cum spune Lordul, si cind ajung acasa chiar dupa 24, 36 de ore de munca, sunt o bucurie.

    Intr-adevar, premisa asa cum ai infatisat-o, si inca o data este un paralogism informal, facut din graba, nu tine cont de interactia dintre om si oameni intr-un stat absolut anormal si modul in care acesta are un impact asupra reactiilor sale. PS – credeai ca o femeie nu gindeste logic? Sa stii ca nu-mi inchipuiam ca un barbat nu stie sa foloseasca aragazul. (smiley)

  10. Mihai ANDREI spune:

    @ Shin
    Captatio Malevolentio – cam tot ce ai scris adineaori e pripit – feminin
    1. Dimineaţă scriam că LA ORA RESPECTIVĂ n-am timp pentru detalii, de asemena, poţi urmări şi în postările d-lui senator anumite secvenţe orare la care ne poate răspunde, aceleaşi în fiecare zi a săptămânii.
    2. Încearcă exerciţiul de a-ţi traduce citatele din engleză în română – ajută enorm la eliberarea de clişee, de automatisme de gândire pe care “uităm” să le actualizăm de atâta muncă, de atât stres, etc.
    3. Urăsc să distrug iluzii, dar, crede-mă, oamenii mint din principiu la medic, dar mai ales îşi disimulează (inconştient) caracterul, ca la spovedanie. Cu greu spun adevărul până şi la anamneză.
    4. Vis-a-vis de gen, mi-am cerut scuze pentru mizantropia postărilor mele de azi, nu pentru altceva (logică feminină, sau alte interpretări grăbite ale tale). Femeia a fost creată întru divinul scop al salvării speciei noastre, de aceea nu poate pricepe măruntele noastre preocupări de mascul-prădător instalat confortabil în fruntea lanţului trofic, şi
    5. Mă bucur enorm că suntem măcar trei care resinţim aşijderea această stare de graţie.

  11. lordul john spune:

    @Mihai Andrei

    Everybody lies!?! Esti fan Dr. House?

  12. lordul john spune:

    @VV

    Am vazut aseara la emisiunea dlui Razvan Dumitrescu o dezbatere pe tema scrisorii respective, semn ca au intrat si ei in posesia documentului.

    Grav este ca, din cate am vazut, poarta antetul Senatului, nu face referire la PD (le e rusine) si ca “omul bun” declara ca pentru recalculare a intervenit la Guvern (trafic de influenta). Dincate imi amintesc recalcularea a inceput-o dna Campeanu, iar PD-ul a oprit-o cand s-a urcat in Pomul guvernarii (ca si alte masuri luate de PNL in noiembrie 2008 si care vizau reducerea efectelor crizei preconizate).

  13. Shin spune:

    @ LordulJohn

    Te rog tradu ce spui in engleza, ca sa te eliberezi de clisee si de stress.

  14. Mihai ANDREI spune:

    @ LordulJohn
    Nu pot fi fan al nici unui serial din cauza programului meu “în bătaia vântului”. Dar cele câteva episoade pe care le-am văzut mi-au plăcut – au un umor teribil, very british. De altfel, am mai scris aici că mi se pare o imbecilitate din partea conducerii TVR să te plângi că acest serial îţi produce pierderi … când ei programau 3 episoade consecutiv la ore imposibile: 23, 24 şi 01 !!! Bine gestionat, acest serial a adus o căciulă de bani tuturor celorlalte televiziuni din lume.

  15. Mihai ANDREI spune:

    @ Shin
    Abia ultima ta postare m-a necăjit, şi nu pentru că e puţin răutăcioasă. Până la vârsta asta am învăţat cât de oţelite pot deveni magnoliile …
    Ci pentru că e doar o jumătate de adevăr. Am mai scris cel puţin de 2 ori aici că şi în politică, şi în viaţa de zi cu zi, acestea sunt mai dăunătoare decât o minciună sadea.
    Eu ziceam să încercăm să ne eliberăm de clişeele şi de automatismele de gândire cărora le cădem pradă din cauza stresului, a ne elibera de stresul itself e o muncă mult mai laborioasă în cazul anumitor categorii socio-profesionale din rândul cărora se pare că facem toţi parte.
    Ca să nu închei într-o notă gravă, am auzitla TV un anglicism odios: a şerui ! De parcă n-am avea în română un a împărtăşi cel puţin la fel de bogat în semnificaţii.

  16. lordul john spune:

    @Mihai Andrei

    Este posibil sa utilizez ceva clisee, in schimb in ceea ce priveste stress-ul, ai gresit persoana. Apropo, ai putea sa traduci si tu cuvantul englezesc pe care l-ai folosit pentru a te “elibera de clisee si stress” :)
    Folosirea unor citate sau expresii in original nu are legatura nici cu stresul nici cu asa numitele clisee. In definitiv am putea spune ca si vorbele din batrani sunt clisee.
    In principiu are legatura cu redarea cu fidelitate a tuturor nuantelor lexicale asa cum au fost scrise/spuse de autor, cu plasarea in contextul initial ori cu incarcatura simbolica a expresiei. De multe ori folosirea expresiei originale are ca argument respectul fata de capacitatea celuilalt de a-si asuma placerea descoperirii prin propria traducere.

  17. Mihai ANDREI spune:

    @ LordulJohn
    1. Foarte adevărat. Eu îl propuneam ca un exerciţiu pentru noi înşine, pentru ceilalţi poate fi, într-adevăr, un prilej de plăcere intelectuală. Cel puţin pentru mine e o bucurie să-mi reamintesc cuvinte româneşti mai rar folosite din cauza giganticelor industrii americane ale filmului şi soft-ului.
    2. Să-nţeleg că ai găsit panaceul contra stresului ? Te invidiez, poate mi-l zici şi mie.

  18. lordul john spune:

    @Mihai Andrei

    2. da, l-am gasit! Viata e frumoasa si nu are rost sa te stresezi sau sa te enervezi pentru ca nu rezolvi nimic. Si chiar daca rezolvi, rezolvai oricum si fara stres. Cei mai importanti in viata sunt copii si trebuie sa te mentii nestresat pentru ei.
    1. A nu se confunda neologismele si violurile lingvistice (gen a şărui) cu citatele si expresiile.

  19. Mihai ANDREI spune:

    @ LordulJohn
    Mi-ai adus aminte de o lucrare celebră a lui Eco – Opera Aperta, capitolul Traduttore-Tradittore (traducătorul-trădător). Şi Eco spunea că o operă e “deschisă” nu doar datorită infinităţii de interpretări proprii fiecărui cititor, ceea ce e un lucru bun. Partea proastă e când se îndepărtează din start de intenţia autorului din cauza câte unui traducător prea puţin înzestrat.

  20. Mihai ANDREI spune:

    @ LordulJohn
    Să-l rugăm şi pe Bibliotecaru’ să ne şeruiască gândurile sale despre panaceul găsit de tine, să nu mă mai simt izolat într-un ocean de umanism optimist !!! Sper că ştim cu toţii gusta autoironia, să nu declanşez vreo reacţie nedorită …

  21. lordul john spune:

    @VV

    Legea a fost votata in septembrie 2008, apoi cand a venit la Guvernare PD a blocat aplicarea ei, prorogand aplicare pana la 1 ian 2010, apoi o noua prorogare la 1 ian 2011 si in sfarsit s-a aplicat.
    Legea a fost votata in timpul Guvernarii Tariceanu. Dl, Tariceanu a contestat la Curte aplicarea ei, pentru ca deja se simteau semnele crizei, Curtea respingandu-i sesizarea.

    In consecinta o alta lege votata pe care Guvernul nu a aplicat-o, ca si cea cu salariile profesorilor, si altele, si altele. Insa in momentul in care Guvernul Boc o aplica (adica se comporta legal si normal) se lauda cu asta.
    Pe principiul : il strang pe unul de gat si cand e aproape sa moara ii fac respiratie artificiala si ma laud ca l-am salvat de la moarte.

  22. Shin spune:

    @ Mihai Andrei

    Nu iau postarea ta la nivel personal ci de discutie. Si am sa explic doar cu intentia de a vorbi aceeasi limba. De fapt este o mica discutie despre interactiunea dintre mediu si modul in care gindim si despre clisee, si despre felul in care acel spatiu virtual de care vorbeam inainte ne influenteaza reactiile.

    1. Avind parte de o limba romana stricata de furculishion si aviary gripa, s-ar putea sa asumi ca acesta ar fi motivul pentru care vorbesc ocazional in engleza – preluarea de clisee cosmopolite. O data ce vorbesti/gindesti una/citeva limbi straine, aceasta este deja un exercitiu care te invata greutatea si sensul cuvintelor. Ca sa poti comuta creierul de pe o structura gramaticala si de vocabular pe alta instantaneu, si asta in viata de zi cu zi, nu doar lecturind, ceea ce trebuie sa cunosti este in primul rind sensul cuvintelor, si sa fii sigur pe ceea vrei sa spui. Vorbesc patru limbi, doua dintre ele zilnic.Tradusul de ocazie, gen “the eshec” nu face parte din aceasta categorie de mai sus a spusei bine gindite, si nici cei care au targhet in loc de tinta ca sa para mai interesanti nu trec in rindul celor care intr-adevar au invatat o limba strainai. Cum sa-i spunem? Cliseul targhetului? Hai sa o spun altfel: nu stiu cum ar suna Cartea Soaptelor in mintea lui VV, in armeana sau in romana, dar in mod cert stiu ca a scris-o cu finetea si dragostea de cuvinte a cuiva care isi lasa gindurile sa calatoreasca intre doua universuri nu doar lingvistice si ca indiferent care este limba in care a gindit-o nu are clisee. Cum crezi ca poate primi un asemenea cliseu al targhetului cineva care stapineste, real, vorbirea si gindirea fluenta a citeva limbi, fie din partea celor care il folosesc, vorbitorii de sheruri si targheturi, fie din partea celor care il aplica nedicriminatoriu?

    2. Lectiile tale referitor la meseria mea, pe care se vede o cunosti mai bine decit mine, sunt in mod cert nu in defavoarea mea ci eventual in favoarea cliseelor gen “tot romanul s-a nascut doctor” daca nu esti din intimplare medic. In lumea aceasta anormala nu conteaza, datele unui bolnav sunt puse pe toate gardurile, pacientul eventual asteapta o scutire sau mai stiu eu ce ca sa fie “asistat social”, despre unul care are atac de cord se spune ca are lipotimie si trece sapte ore printr-o operatie, ca si cum ar fi nimic, de florile cucului, auzi toata ziua buna ziua la tv un batrin, o batrina – adica lipsa de respect in genere fata de om e cumplita. Vorbind despre sinceritate si confidentialitate, in lumea mea nu e doar un aspect moral al profesiunii, e parte din viata de zi cu zi. e normalitate, si in plus e lege: pentru lipsa de sinceritate am dreptul legal sa concediez un pacient din clinica ori sa-l dau afara din spital, si am si facut-o, daca imi incalc legea de confidentialitate ramin fara meserie. Atitudinea fata de om in Romania este salbatica, in genere, nu poate fi considerata un etalon; si nici atitudinea pacientului fata de medic nu poate fi considerata, nici pe departe, un etalon mondial – din pacate iata e si singura speranta a medicilor romani care pleaca pe capete.

  23. Shin spune:

    3. In ce priveste penultimul punct. Mie nu mi s-a parut deloc relevant pentru discutie daca shin e feminin ori masculin, mi s-a parut amuzant: la nivel de logica este o varietate de ad hominem. Lucrez intr-un mediu majoritar masculin, nu ma deranjeaza, nu o simt, ce conteaza e profesionalismul, nu sexul. Daca ce ai spus tu este o gluma, in lumea mea se lasa cu un dat afara din serviciu de tip executie la minut, nici nu se dicuta macar, nu poate exista nici o explicatie, nici o circumstanta atenuanta. O udrea nici macar nu ar fi de conceput, darmite in postura de ministreasa a dezvoltarii.

    Inca o data nu discut la nivel personal ci de modul in care interactiunea dintre noi si mediu ne schimba perceptiile, perspectiva, chiar limbajul.

    Revin deci la argumentul initial: In ce mod, incercind din rasputeri sa ne debarasam de clisee, suntem victima lor atunci cind abunda pina la sufocare? In ce masura oamenii sunt ei insisi autori independenti ori devin victima unui cliseu de genul “numai smecherii reusesc”? In ce masura este daunatoare inlocuirea unor standarde de comportament si vorbire cu aceste clisee? Iar intrebarea majora este, ce se poate face ca aceasta oroare a perspectivei, perceptiei si chiar limbajului intr-o tara care a devenit loc de joaca pentru manipulare, sa aiba un sfirsit. Incepe cu fiecare om in parte, incepe de la societate ori poate de la amindoua? Pentru ca din fericire, cliseele de mai sus nu au sufocat toti oamenii. Eu doar traiesc intr-o lume in care se gindeste majoritar asa cum am spus, in Romania doar o minoritate, si nu elitista, ci din toate mediile, pentru ca bunul simt nu are limita de clasa, mai are taria sa gindeasca asa, altii doar isi dau seama ca se sufoca in anormalitate, iar unii se balacesc in ea. Diferenta intre noi si altii nu este de calitate a oamenilor, ci de preponderenta, as spune orchestrata, a unui tip de mediu fata de altul.

  24. Mihai ANDREI spune:

    @ Shin
    S-o pornim sistematic, cu premizele:
    1. Folosesc asiduu “figuri de stil”, în principal hazul de necaz şi autoironia, ca formă de rezistenţă, de menţinere a echilibrului meu psihic în lumea şi perioada în care trăim, cu porţiuni descrise amar şi de tine. Cine le ia drept băşcălie de şantier sigur că nu mă poate înţelege, dar pe acest blog e o probabilitate scăzută de a întâlni colegi “neînţelegători”.
    2. Mă strădui să mă exprim cu multă precizie, şi asta nu pentru a-mi ascunde gândurile, sper să nu ai această preocupare, mai ales că nu ne cunoaştem şi, probabil, trăim la multe sute de km distanţă. (tot românul e şi psihanalist)
    3. Înţeleg ce vrei să spui ref. la limbi străne şi cred că ai dreptate, nici eu nu mă refeream la acel gen de clişee care maschează incompetenţa pură. Şi eu vorbesc fluent câteva limbi dar, mai ales, sunt bilingv, mi-e indiferent în care din cele 2 limbi vorbesc pentru că trec instantaneu şi cu gândul în cealaltă limbă, nu traduc.
    4. Vrei să spui că oamenii vin la medic (sau la preot, bref la orice superior) şi-şi exhibă toată bădărănia şi mizeria obişnuite de-acasă ?
    5. Sigur că a contat faptul că eşti femeie – măcar că nu mi-aş mai fi permis să-ţi propun să continuăm discuţia şi live, “la o bere”.
    5.a) Se spune că Cel de Sus le-a dăruit femeilor o anduranţă la durere mai mare decât a bărbaţilor, pentru a rezista durerilor naşterii.
    5.b) Cunosc bine, nu doar ca turist, câteva oraşe: Londra, Lyon, Viena, Budapesta, Chişinău şi Moscova, iar în România am locuit în Bucureşti, Iaşi şi Oradea. Comparaţia involuntară femei/bărbaţi de la vest la est mi-a mai dat unele idei (personale, poate eronate) despre menirea mai importantă pe care Creatorul a hărăzit-o femeilor.
    În acest sens am zis că mi-aş fi domolit tonul exprimărilor mizantrope.

  25. Shin spune:

    @ Mihai Andrei

    Ca sa-ti raspund la intrebare, da, omul vine cu tot ceea ce are in sine, de la badaranie la sublim. Si este important chiar in actul medical. Imi aminteste de o pacienta care se decompensa cardiac la interval de zile. Nu era pacienta mea, dar prin sistemul de garda am venit in contact cu ea de citeva ori in asemenea situatii de urgenta. Si in genere iti faci treaba in aceste situatii, nu te amesteci in pozitia doctorului titular. A treia oara m-am asezat linga ea, plingea in hohote. Asa am aflat ca acel om modest, pe care n-ai fi dat doi bani dupa aspectul fizic era de fapt profesor si titrat in citeva domenii, avea grija de un copil retardat de peste 30 de ani, si era in situatia de a fi data afara din casa – dincolo de umilinta pe care o suferea, mai importanta era grija pentru copilul ei care va ramine fara acoperis deasupra capului si disperarea pentru neputinta sa, bolnava fiind, de a face mai mult. Vorbind despre femei am sa-l citez pe VV, limita indurarii unei femei nu este dictata de limita la care poate accepta suferinta, ci de limita iubirii sale – e un comentariu la atitudinea acestei femei dar si un raspuns la chestiunea cu anduranta. In al doilea rind, importante au fost deschiderea sa, capacitatea sa de a discuta aceasta umilinta si durere, pe de alta, dispozitia medicului de a asculta. Importanta in actul medical – am pus mina pe telefon, am discutat cu asistentul social si i-am gasit casa – a fost mai important decit orice tratament medical, s-a stabilizat cardiac. Cit despre extrema badaraniei, e suficient sa-ti spun ca am o buna prietena care a fost injunghiata chiar in cabinetul ei de un pacient, sper ca e suficient.

    Cit priveste scrisul si in alte limbi decit romana, ma bucur ca ne intelegem.

  26. Bibliotecaru spune:

    @ Mihai ANDREI
    La ce anume vă referiţi în mod exact când vreţi să shareuiesc? Puteţi să indicaţi ora exactă?

  27. Shin spune:

    @ Bibliotecarul

    Si cum e corect, a sherui, a shereui sau a sherarui? Te rog nu doar sherui, sherarui, shereui, precizeaza exact targhetul si conjuga.

  28. Bibliotecaru spune:

    O întrebare interesantă… de unde are PDL datele.

    Are datele de unde le are şi pe cele legate de copii (caz semnalat de la doamna Gorghiu pe blog), de unde au firmele private de asigurări medicale datele legate de asiguraţi (scandal lansat astăzi pe Antena 3).

    Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,
    Am o explicaţie, poate greşită, dar coerentă.
    Toate datele din România strânse de stat merg într-un singur loc. Toate datele din România sunt sub cheia cuiva anume. Acel cineva nu este impermeabil la furnizare de date personale, aşa cum spune legea…

    Ne facem că nu înţelegem că de la cadrele filmate de camerele “de la rutieră” până la ceea ce cumperi cu cardul de fidelitate la supermarket şi bolile pe care le tratezi cu cardul acela de asigurat de sănătate… toate informaţiile personale la un loc, sunt menite pentru o acţiune informatică la nivel naţional şi o bază de date complexă care vorbeşte despre ceea ce face poporul în afara palatelor guvernamentale? Dar până când.

    http://www.insse.ro/cms/files/legislatie/Initiative%20legislative/Buget%20modificat%20RPL%20-%202011.xls

    Acesta este bugetul recensământului. Ţineţi minte, că recensământul conţinea foarte multe informaţii personale care nu puteau fi prelucrate statistic, de exemplu persoana cu care eşti concubin sau firma la care eşti angajat.

    Să privim puţin capul de tabel.
    Vedem acolo Institutul National de Statistica, ceea ce este normal, căci el face statistica. Mai vedem Agentia naţionala de cadastru si publicitate imobiliara, ceea ce e normal, că se face un recensământ al imobilelor. Dar mai vedem acolo ceva interesant, Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date. Iată cum sare în ochi, nu este NUMAI evidenţa populaţiei, ci şi administrarea bazelor de date. Care baze de date, veţi spune? Păi TOATE!

    Dovada că datele nu se duc pur şi simplu în servere de la INS ci lau o treabă şi cu Administrarea Bazelor de Date? Foarte simplu.

    Derulaţi până jos unde scrie Tehnica de calcul. Cine ia serverele unde se vor băga datele? Păi să vedem:
    Total 10.347 mii lei care merg la INS 6.760 mii lei şi restul, nu în teritoriu, aşa cum te-ai aştepta, ci la Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, 3.587 mii lei.
    Ei, dar la software! Din 1.453 mii lei la Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date se duc 1.113 mii lei.
    La cadastru NIMIC, nici hard, nici soft.
    Aici devină evidentă supoziţia că fondurile sunt necesare pentru a pune sub coerenţă a datelor deja existente cu cele ce vor veni. De ce era nevoie de CNP. Pentru că CNP-ul este cheia de legătură pentru datele deja conţinute de baza de date administrată de Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date. CNP-ul poate face legătură între datele de la fisc, cele de la recensământ şi cele de la cardul de fidelitate de la hipermarket.

    Părerea mea, nefondată pe date certe, doar pe o suspiciune, este că toate datele strânse de guvern despre noi toţi sunt în acea bază de date de la Direcţia de mai sus. Evident, acea bază de date este accesibilă unor persoane din afara direcţiei (că doar acesta este rostul ei real, şi nu să facă cineva, din când în când, câte o statistică). Poate că vorbim despre un serviciu secret, poate vorbim despre cineva care plăteşte, poate vorbim despre un partid aflat “la putere”.

    La Antena 3 s-a vorbit despre o suspiciune puternică că dosarele medicale ale tuturor sunt cumpărate de firme private pentru a face asigurări medicale private doar la cei sănătoşi şi fără risc de îmbolnăvire. Asta înseamnă că privaţii se vor umple de bani pentru că vor lua contribuţii de “baştani” sănătoşi în timp ce statul va lua numai cazurile care reprezintă cheltuielile mari în sistem, adică săracii bolnavi.

  29. Bibliotecaru spune:

    @ Shin
    :)
    Păi domnia voastră nu scrieţi cu diacritice ca să-mi dau seama ceea ce spuneţi de fapt.
    :lol:

    Îmi pot expune o părere, nu vă pot spune însă cum e corect pentru că nu am autoritatea.

    Mai întâi trebuie să spun că a şerui are un sens în română, dar nu venit din engleză ci din germană. Acest sens este în dicţionar şi nu are sens să vorbesc despre el. Mă concentrez pe “share” din engleză cu sensul de a împărtăşii cu alţii ceva.

    Poţi spune “şerui”, adică transcris cumva în româneşte, aşa cum se spune şi “sait” sau “stand”, sau se poate spune shareui (or share-ui), sau se poate traduce în româneşte, “distribui”…

    Nu văd nici o logică în nici unul din termeni, “sherui, a shereui sau a sherarui”, pentru că dacă rămâi la forma din engleză cu sh şi nu cu “ş”, trebuie plecat de la “share” şi nu de la “shere”, care cred că înseamnă loc însorit sau clar, limpede, curat… sau aşa ceva.

    Repet, nu am autoritatea asupra definirii, eu aşa folosesc.

  30. Bibliotecaru spune:

    @ Shin
    Recunosc că nu am înţeles ce doriţi să spuneţi prin “precizeaza exact targhetul si conjuga”.

    Dacă vă referiţi la conjugarea lui “şerui” respectiv “shareui”, este firesc să fie cea normală, la fel cu “a turui” de exemplu. Dacă nu, specificaţi mai exact la ce anume vă referiţi.

    La chestiunea cu “targhetul” recunosc că nu am nici măcar o suspiciune… Recunosc nu ştiu la ceea ce faceţi referire.

  31. Shin spune:

    @ Bibliotecarul

    Target – tinta.
    Nu e shere, e sheer. out of sheer stupidity – din pura prostie, he fell sheer in the water – de-a dreptul, sheer fabric – tesatura transparenta, to sheer from the course – a devia.

  32. Shin spune:

    @ VV

    Am avut prilejul sa constat ca nu este o stralucita alaturare de cuvinte si o variatiune pe cit de neasteptata pe atit de splendida la tema Corintenilor 13, ci o realitate. A devenit parte din umanismul meu pe care Mihai il numeste “optimist”: cum de poate veni atita optimism din vederea zi cu zi a celei mai cumplite suferinte, a mizeriei ori a deznadejdii, asa, in camasuta aceea legata la git in snurulete si care lasa orice muritor oricit de increzator in sine in fundul gol, zau ca nu stiu. Va fi fiind si aceasta legat de spusele dumneavoastra. Poate ca optimismul dezbracat de naivitate se numeste speranta, ori poate altfel.

  33. Mihai ANDREI spune:

    @ Bibliotecaru’
    Exact ca-n legile lui Murphy, mă gândeam ca-r fi interesant să ne împărtăşiţi opiniile dvs. despre toate celelalte teme ale discuţiei mele cu Shin şi Lordul John, mai puţin cele tehnice la care v-aţi referit aseară !

  34. Mihai ANDREI spune:

    @ Bibliotecaru’
    Mă grăbesc şi scriu forestier, igaşian “c-ar” – scuze.

  35. Mihai ANDREI spune:

    @ Shin
    1. Nu trebuie să fii preocupată de cunoştinţele de franceză ale românilor, sunt solide. Cel puţin cei ce-au făcut şcoala înainte de ’89 (pe bune, nu profesionala de tâmplărie ca “demnitarul” pe care l-am citat adineaori). Problema e că, dpdv economic, nu ne foloseşte la mare lucru – investiţiile franceze la noi sunt puţine şi mari, nu multe şi mărunte, cum m-am aşteptat eu în ’90 de la “fraţii noştri mai mari”.
    2. Vorbim de percepţii extrem de subiective, aşa că am putea dezbate la infinit fără să tragem vreo concluzie mediană, dar, per a contrario, cum ai defini umanismul (în accepţiunea entuziasmului renascentist) împănat cu optimism relativ nejustificat şi îmbrăcat cu o naivitate inexplicabilă unora ? Retragere într-un turn de fildeş ?

  36. Mihai ANDREI spune:

    @ Varujan Vosganian
    Şi francezii şi-au făcut singuri mult rău pe tema asta, începând cu perioada “comunistă” – ’81 – ’83. Ceva set de legi tip Pruteanu i-au tras enorm înapoi în industria soft-ului (logiciels), deşi ei au inventat internetul – minitel. Răul pe care ţi-l faci singur e cel mai atroce.

  37. Mihai ANDREI spune:

    @ Varujan Vosganian
    Îmi dau seama cu întârziere ce m-a rănit la răspunsul dvs. – cum adică “nu stiu daca 1% din tineri mai vorbesc franceza” ? Eu spun că procentul e exponenţial mai mare, doar şi noi suntem încă foarte tineri !

  38. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian
    Asta am spus şi eu… în româneşte a şerui înseamnă a zugrăvi (atât în sensul primar de a picta, de a reprezenta grafic, cât şi în sensul secundar de a descrie, “poezia zugrăveşte tumultul sufletesc…”), dar şi ca operaţie din industria pielăriei, respectiv de a curăţa pielea de resturile de carne, grăsime şi păr. Sensuri care sunt mai rare (sau pierdute) sunt a scormoni, a aduna, a strânge… iată, sensuri opuse înţelesului “to share” în engleză.

  39. Bibliotecaru spune:

    @ Shin
    :lol:
    “Target – tinta.”
    :lol:
    Ţintă ca ţintă… dar care?

    Deci domnia voastră întrebaţi de a sherui, a shereui sau a sherarui derivat din “sheer”. Recunosc că nu am auzit un astfel de termen preluat în limba română, aşa că nu aş putea să vă dau un răspuns.

  40. Bibliotecaru spune:

    @ Mihai ANDREI

    Păi să o luăm pe rând…

    Despre Senator NECULA Marius-Gerard nu ştiu nimic.

    Despre sursa adreselor am vorbit.

    Intervenţia unui parlamentar la nivel guvernamental nu se constituie în trafic de influenţă. Prin Constituţie parlamentarul este îndreptăţit să facă astfel de intervenţii. Cât timp cel cu care discută la guvern nu încalcă legea printr-o acţiune ilicită, nu e nici o problemă.

    Apoi domnul Shin spune “Cave adsum” (un fel de “fereşte pârtia!”, ca să mai glumim un pic) spunând un lucru foarte frumos, pe care l-am apreciat.

    Observ în acest moment că este vorba despre discuţia cu o zi mai veche… :lol: aşa că mă duc la ziua de ieri.

    Observ o temă legată de corupţie…

    Domnul Shin spun “cind vine vorba de erori/crime majore intervine un soi de eroare de paralaxa in domeniul valorilor”

    lorduljohn spune că “Vom ajunge sa ne extaziem mai mult in fata unui wallpaper abstractizat decat in fata unui Chagall.”

    Nu ar fi mai simplu să-mi adresaţi în mod concret întrebarea ca să nu mă zbat în întuneric printre sute de eventualele probleme? Despre ce anume doriţi să mă exprim?

    • Bibliotecaru

      Cand eram ministru şi mă întălneam cu demnitari străini, cum ar fi Sarkozy ori Berlusconi, ei aveau o listă întreagă cu revendicări ale firmelor private din ţările lor. Nu se ruşinau.

  41. Shin spune:

    @ Mihai Andrei

    Domnul meu incurci postarile, banuiesc ca partial raspunzi la cea despre capitalul uman. In fine.

    FYI : daca dumneata vorbesti despre optimism, in ce ma priveste am deja doua carti, una dintre ele publicata la Springer, medicale de altfel, care includ aceasta tema, importanta dimensiunii spirituale in actul medical. Una dintre teme este spaima si reconstructia sensului (aceasta este ceea ce numesc optimism) la pacientii de hospice, adica la cei care stiu ca vor muri. Adica este intr-adevar un optimism lipsit de naivitate, cel despre care vorbesc, chiar si cel complet desprins de spiritul de conservare (cel indicat de VV), al oamenilor care stiu ca nu vor supravietui. Daca aceasta situatie extrema poate fi considerata un turn de fildes pentru cineva din afara ei, in fine, e chestiune de perspectiva.

    Sa-mi ceri sa vorbesc despre umanism ori optimism tine tot de un soi de paralogism: imi ceri sa iti raspund la o tema extrem de vasta in doua cuvinte, si mai ales la o tema care e parte din expertiza mea profesionala. Imi permit sa declin, un om care de fapt nu are de a face cu asa ceva isi poate permite sa vorbeasca superficial despre aceasta tema, eu nu-mi permit. Iti recomand calduros Man’s search for Meaning a lui Viktor Frankl, reconstructia sensului in universul concentrationar.

    De asemenea incearca sa faci abstractie de biasurile referitor la sexul adresantului, in ce ma priveste pastrez neutralitatea in ceea ce spun. Si voi discuta in continuare in acelasi mod. Daca nu poti mentine aceasta tinuta, ajungem la un modus vivendi: ignora-ma.

  42. Bibliotecaru spune:

    Spirit, dorinţă, intelect, raţiune…

    Dar de cât să ne certăm, nu mai bine vesel cântec să cântăm?

    Germain Nouveau are o poezie…

    Frère, ô doux mendiant qui chantes en plein vent,
    Aime-toi, comme l’air du ciel aime le vent.

    Frère, poussant les boeufs dans les mottes de terre,
    Aime-toi, comme aux champs la glèbe aime la terre.

    Frère, qui fais le vin du sang des raisins d’or,
    Aime-toi, comme un cep aime ses grappes d’or.

    Frère, qui fais le pain, croûte dorée et mie,
    Aime-toi, comme au four la croûte aime la mie.

    Frère, qui fais l’habit, joyeux tisseur de drap,
    Aime-toi, comme en lui la laine aime le drap.

    Frère, dont le bateau fend l’azur vert des vagues,
    Aime-toi, comme en mer les flots aiment les vagues.

    Frère, joueur de luth, gai marieur de sons,
    Aime-toi, comme on sent la corde aimer les sons.

    Mais en Dieu, frère, sache aimer comme toi-même
    Ton frère, et quel qu’il soit, qu’il soit comme toi-même.

  43. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian

    Vă contrazic, înainte de 1989 franceza nu era o a doua limbă maternă. Pot spune că înainte de 1900 franceză limba franceză era pentru “Lumea Bună” o a doua limbă maternă. Motivul era simplu, românii se şcoleau la Paris…

    Cum spunea Eminescu, “Ai noştri tineri la Paris învaţă. La gât cravatei cum se leagă nodul…”

    Lumea bună se şcolea la Paris, lumea bună mergea la Paris cu aceiaşi uşurinţă cu care noi mergem astăzi pe Valea Prahovei. Cele mai importante cărţi parveneau românilor în limba franceză, şcoala românească punea accentul pe învăţarea francezei, latinei, elinei, germanei… În acele vremuri nu învăţa nimeni despre mulţimi în clasa întâi şi integrale în “ultima de liceu”, lumea elitei României avea o altă natură, mult mai aproape de ceea ce numim astăzi uman (în contextul educaţiei cu profil uman/real). Mai mult, “lumea bună” vorbea, de multe ori, stricat româneşte pentru că limbajul era plin de franţuzisme. Alecsandri pune această situaţie în gura Chiriţoaiei.

    Românii au avut şi o perioadă filo-germană pronunţată, de acolo moştenim foarte multe cuvinte germanice în limba română, mai ales în zona fondului principal.

    Şi eu vin invers şi zic… câţi dintre francezi vorbesc o limbă străină. De ce ar trebui să avem noi un preşedinte care vorbeşte limba engleză când preşedinţii Franţei vorbesc, în orice situaţie, în franceză… şi asta nu pentru că nu ar cunoaşte o limbă străină, ci pentru că demnitatea funcţiei înseamnă să vorbească limba Franţei. Când a fost văzut preşedintele SUA vorbind într-o limbă alta decât engleză (şi aici nu mă refer la acele fraze de început de discurs scrise fonetic pe hârtie menite să producă plăcere unui popor gazdă)?

    Problema este nu necunoaşterea unei limbi străine (şi astăzi engleza este mai de folos, pentru că “materialele” sunt astăzi mai multe în engleză). Problema este că astăzi accentul nu se pune pe educaţie (oricât ar încerca să ne convingă că se face trecerea de la învăţământ la educaţie). Eu am fost educat pe timpul socialismului cu dispreţ faţă de cultură, norocul meu că am avut 4 profesori în cele 12 clase menită să-mi clădească cultura generală care au făcut diferenţa. Aceşti 4 profesori au schimbat lumea mea. Am început să simt plăcere pentru istorie în momentul în care am avut acces la noţiuni de istorie care nu mai erau o listă de ani şi evenimente, numai că în acel moment nu am mai avut un profesor. La fel a fost şi cu geografia…

    Astăzi copii au parte de o şi mai puţină educaţie prin şcoli, dar au avantajul unor posibilităţi de informare colosală pe INERNET. Astăzi cine are dragoste de cultură are un acces aproape nelimitat asupra informaţiei. Din păcate informaţia este, mai ales, “la ei” şi nu la noi. De 22 de ani, că ne apropiem, iată, de 22 de ani, politicienii români nu au pus NICIODATĂ cultura şi educaţia în zona priorităţii naţionale. NICIODATĂ.

    E timpul să ne mai scoatem nasul din proiecte de autostrăzi care nu se fac niciodată şi să ne mai uităm în jur…

    • @ Bibliotecaru

      In adolescenta mea noi citeam pe existentialisti. Cand eram student, frecventam Biblioteca franceza. Si multi altii, ca mine. Poate am exagerat putin cu a doua limba materna, dar oricum era foarte raspandita. Cea mai raspandita limba straina.

  44. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian

    Demnitarii ca Sarkozy ori Berlusconi au revendicări pentru că ei ne percep ca pe nişte papuaşi îmbrăcaţi în frunze ce locuiesc prin tufişuri.

    Cei mai mulţi străini care vin în România rămân uimiţi că există apă caldă. Asta pentru că sunt obişnuiţi cu România să fie asemenea ţărilor în care canibalismul este o regulă nescrisă şi sarbacana arma cea mai eficace.

    Promovând valorile culturale româneşti la nivel internaţional, asta însemnând traduceri în limbile de circulaţie internaţională a cărţilor, filmelor, pieselor de teatru… Site-uri de promovare a culturi, de exemplu în cazul artelor plastice şi al fotografiei…

    Prinţul Charles nu a fost dat pe spate că în România nu sunt autostrăzi, el a fost dat pe spate că încă există zone virgine ca acum 200 de ani. Şi asta pentru un prinţ ce vine dintr-o ţară tradiţionalistă.
    În loc să protejăm ce avem, distrugem drumurile romane pentru a le asfalta, distrugem minele romane pentru a băga nişte aur în buzunarul unor străini…

    Na că m-am pornit şi nu mă mai pot opri…

    • @ Bibliotecaru

      Nu pentru ca ne cred papuasi, ci pentru ca asa considera ei ca e normal, sa-ti ajuti companiile fara ca neaparat sa iei si ciubuc. Adica doar facandu-ti datoria.

  45. Shin spune:

    @ Bibliotecarul

    Multumesc pentru Fraternite a lui Germain Nouveau

    Am sa alatur spusele Papei Ioan Paul

    Optimism

    Consult
    not your fears…
    But your hope and dreams.

    Think
    not about your frustrations….
    but about your potential.

    Concern yourself
    not with what you tried and failed…
    But with what is still possible for you to do.

    E prezenta aceasta spusa intr-una din cartile despre care vorbeam. Daca nu te superi, la urmatoarea am sa-l pun pe Germain Nouveau; inca o data, multumesc.

  46. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian

    Americanii fac mai mult decât să-şi ajute firmele naţionale. Coruperea sistemului, structura clientelară, dă-mi bani în campanie pentru că pe urmă te ajut să-şi câştigi banii… astea nu vin din socialism, ci fix din sistemul politic american.

    Vedem în fiecare zi nişte sporturi total imorale care fac reclamă exploatării de la Roşia Montana.

    Ştim că revista Kamikaze a făcut două dezvăluiri:

    Gabriel Resources, lobby de 1,5 mil. USD pe lîngă Congresul SUA

    RMGC, lobby de 191.000 USD în presa americană. Efectul: Bloomberg i-a desființat pe oponenții proiectului

    De asemenea, destul de suspect, foarte mulţi oameni politici au început brusc să facă reclamă acestui proiect, unii mai transparent, alţii mai ocult. În fruntea lor chiar preşedintele Traian Băsescu. La noi măcar banii merg “pe dedesubt”, la americani nici măcar nu se jenează.

    Relativ la existenţialism… Aceste cărţi sunt scrise prin interbelic, deci aveţi dreptate că franceza era necesară. Ba chiar şi germana ar fi fost utilă. Înainte de 1900 o mare parte din filosofie încă se mai scria în latină. :D