Marţi, 6 decembrie 2011, ora 18:00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Bucureşti), în cadrul conferinţelor „Mircea Vulcănescu”, scriitorul Varujan Vosganian va dezbate despre “Teama de a fi patriot”. Moderator: Mihai Gheorghiu – cercetător MNŢR.

71 Responses to “Marţi, 6 decembrie 2011, ora 18:00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Bucureşti), în cadrul conferinţelor „Mircea Vulcănescu”, scriitorul Varujan Vosganian va dezbate despre “Teama de a fi patriot”. Moderator: Mihai Gheorghiu – cercetător MNŢR.”

  1. tiberiu spune:

    @Bibliotecaru
    1)Conf. Constitutiei “Preşedintele României reprezintăstatul român(ca un simbol si un “supervizor) şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării”
    Preşedintele României fiind ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat(de cetatenii tarii) este delegat de popor sa fie un fel de “director genera supervizorl”al “consiliului de administratie” al tarii constituit din parlament,guvern,armata.
    El are o suma intreaga de atributii stabilite prin lege care fac din el un “supervizor” al tuturor activitatilor din stat
    2)Conf. Constitutiei “(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”.Deci este clar ca poporul transmite Parlamentului ales execrcitarea propriei suveranitati.
    3)Afirmati ” Conducerea unui partid nu poate lua suveranitatea de la membri de partid. Membri rămân tot timpul cu suveranitatea la îndemână”. Asa ceva nu exista si nici nu poate exista vreodata. Fara detinerea suvernitatii decizionale nu exista conducere in nici un domeniu.
    Nu exista presedinte al unui consiliu de administratie care sa nu aiba suveranitatea decizilor de managemant cotidiene, nu exista presedinte de partid fara suvernitatea deciziilor politice si nu exista presedinte de stat fara suveranitatea managementului statului.Punct
    Daca vrei sa “inventezi” un alt model de organizare sociala, economica si politica esti liber dar…
    Preferabil ar fi de imbunatatit cel existent, care si-a dovedit deja viabilitatea si eficienta in epoca moderna.

  2. tiberiu spune:

    @VV
    Cred ca gresiti afirmand ca nimeni nu-l asculta pe TB. De unde vin initiativele partidelor “satelit”,a comasarii alegerilor, a reorganizarii teritoriale, de la Boc ?

  3. un liberal optimist spune:

    @VV,
    Nu doar nu-l asculta, dar nici nu-l aude!

  4. Kronstadt an der Graft spune:

    @VV
    Am senzaţia că după un pic de spectacol cu infractori pedelişti, Băsescu pregăteşte gala marilor arestări din USL. Probabil că un pic înainte de alegeri vor fi luaţi în vizorul lunetiştilor de la DNA marii conducători ai opoziţiei. Tare m-aş bucura să greşesc.

  5. un liberal optimist spune:

    Primul pe lista:Relu Fenechiu. Ceva cetos, cu niste sechestre pe “3″ vile si tot tacamul…

  6. Bibliotecaru spune:

    @ tiberiu
    :D
    Păi îmi daţi dreptate dar mă contraziceţi.

    1. Vă lăsaţi păcălit de invenţia “preşedinte jucător”. Preşedintele nu este nici simbol şi nici “supervizor”. În România preşedintele nu are a-şi exercita o voinţă a funcţiei prezidenţiale. Domnia sa este un mijlocitor între lege şi principii… spre punerea lor în execuţie. Constituţia nu se referă la preşedinte ca la o persoană ci la Preşedinte ca la o instituţie. Preşedintele nu poate decât să îndeplinească procedurile stabilite de Constituţie şi lege, dar nu este supervizor, nu se poate împotrivi, nu poate respinge, nu poate alege.

    Să luăm cel mai obişnuit exemplu. Cineva îl acuză pe domnul Băsescu că a promulgat o lege. Ce spune constituţia?

    ARTICOLUL 77 – Promulgarea legii
    (1) Legea se trimite, spre promulgare, Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel mult 20 de zile de la primire.
    (2) Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii.
    (3) Daca Presedintele a cerut reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.

    Preşedintele are un termen de promulgare, deci nu poate să oprească indefinit o lege fără să o promulge.
    Preşedintele în cazul în care sesizează (desigur, nu domnia sa, ci Administraţia Prezidenţială) o contradicţie între lege şi tratatele internaţionale, sau cu Constituţia (cum ar fi, de exemplu, nespecificarea resursei financiare pentru cheltuieli bugetare), el poate trimite înapoi legea pentru ca Parlamentul să poată rezolva acea problemă, de asemenea el poate trimite legea la CCR sesizând o problemă constituţională. În legătură cu legea, el nu poate avea nici un fel de act de voinţă, pentru că nu poate interveni în lege. El este obligat să promulge legea aşa cum vine de la Parlamente. Chiar dacă legea este vizibil neconstituţională şi Parlamentul nu vrea să rezolve problema, preşedintele nu poate refuza nepromulgarea legii, pentru că domnia sa nu poate să intervină în actul legiferării.
    La fel şi cu armata. Comandatul forţelor armate este preşedintele, preşedinte al CSAT este preşedintele României, dar asta nu înseamnă că preşedintele poate să se trezească declarând război Federaţia Ruse sau ştiu şi eu cui… că nu i-a plăcut domniei sale un dialog cu dl. Putin. Atribuţiile preşedintelui sunt un domeniu extrem de limitat, funcţia prezidenţială fiind cea care dă autoritate unui act al statului român şi atât. Din păcate, România nu a avut decât Preşedinţi “Jucători” care au întins de limitele prerogativelor lor cât au putut.

    2. Aici suntem de acord, numai să nu confundaţi exercitarea suveranităţii cu suveranitatea în sine. Vă rog să observaţi că referendumul, adică exercitarea directă a suveranităţii, este mai puternică cu suveranitatea exercitată indirect, de către Parlament.

    3. Exact cum mă aşteptam faceţi o confuzie între suveranitate şi exercitarea suveranităţii. Fără a aprofunda foarte mult, că nu are nici un sens, deţinerea suveranităţii de către popor înseamnă că statul (respectiv dimensiunea juridică, legislativă şi executivă a statului) nu poate executa guvernarea ţării împotriva voinţei politice a cetăţenilor. Cu alte cuvinte, organele statului nu au o voinţă proprie, ele execută voinţa politică a cetăţenilor care, în urma exprimării votului şi obţinerea unor majorităţi (majorităţile se formează nu în momentul alegerii parlamentarilor, ci în momentul exprimării reprezentanţilor poporului, respectiv al parlamentarilor, în şedinţele Parlamentului).

    Noţiunea de suveranitate vine istoric de la suveran, de pe vremea regilor. În momentul în care suveranitatea aparţine regelui, probabil că înţelegerea este foarte simplă, regele are drept de viaţă şi de moarte asupra tuturor şi toţi execută ceea ce regele spune. Nu se supune cineva, pac securea şi căpăţâna sare de pe umeri. Dincolo de această prezentare exagerată asupra regelui suveran, bănuiesc că înţelegeţi exact ce vreau să spun. În această ecuaţie suveranitatea aparţine nu unei persoană ci întregului popor. S-a trecut de la “Statul sunt eu!” din secolul al XVII-lea, la “Statul este poporul!”.

    Dacă v-aţi plictisit :D nu e o problemă…

  7. Tiberiu spune:

    @Bibliotecaru
    Revin pe scurt:
    Individul (poporul) are suveranitatea de decizie( daca n-ar fi fraude )privind conducerea statului numai vreme de cateva minute , de cand intra in sectia de votare si primeste buletinul in “alb” si pana baga buletinul in urna. Acele cateva minute sunt mica lui parte sociala suverana in stat.Atat.Dupa cele cateva minte individul isi pierde totalmente suveranitatea in favoarea celor alesi(parlamentari si presedintele) si devine persoana tutelata.Dupa acele cateva minute esti liber sa se uite la televizor si sa trancaneasca dar numai “alesii” iau decizii suverane in numele sau dupa cum au ei chef.Alesii sunt epitropii tai la conducerea statului iar tu o nevolnica persoana tutelata. Suveranitatea si exercitarea ei este unul si acelasi lucru.
    Sistemul functioneaza cu mici variatii in intreprinderi sau in partide politice.Cred ca am epuizat subiectul.

  8. Bibliotecaru spune:

    @ Tiberiu

    În acest caz, dacă suveranitatea este egală cu exercitarea suveranităţii, înseamnă că ceea ce opreşte, de exemplu, Ungaria să alipească Ardealul este voinţa celor aleşi de români care ar da statului Ungar cu mapele de birou în cap… Înseamnă că domnul Băsescu vorbeşte cu ceilalţi preşedinţi în nume propriu şi le spune o cale care domniei sale să-i convină mai mult, indiferent ce păţeşte România şi, la o adică, poate ne vinde europenilor pentru o mică insuliţă paradisiacă în Pacific… Atunci poate este absolut normal ca ambasadorul Americii să sugereze parlamentarilor PDL să schimbe legea şi să dea domnului Morar câte mandate are nevoie, până se plictiseşte domnia sa sau domnul Băsescu…

    Scuzaţi-mă, dar dacă domnia voastră gândiţi aşa, înseamnă şi că nu ar mai trebui să ne plângem de preşedinte, premier, majorităţi parlamentare, primari, consilieri… Nu ar trebui să ne pese că există încălcări ale legii şi Constituţiei, doar ei sunt suverani… noi putem să privim la TV şi să mâncăm alune cu o bere… Trăncănim pe acili-şa de distracţie. Şi ar trebui să nu mai deranjăm aleşii suverani cu mitinguri, greve şi proteste… să-i lăsam să exercite suveranitatea lor că a noastră a trecut de când cu votul.

    Nu vă supăraţi, dar nu pot fi de acord cu dumneavoastră. Dar pot fi de acord că avem poziţii ce nu pot fi conciliate, şi asta e OK, pentru că aşa trebuie să fie democraţia.

  9. tiberiu spune:

    @Bibliotecaru
    Nici vorba sa cred asa ceva. Faptul ca ai madatat pe cineva sa-ti reprezinte interesele nu inseamna ca un om cu capul pe umeri nu il urmareste pe cel madatat cum il reprezinta .Daca de pilda ai la firma ta un contabil asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i urmaresti activitatea astfel incat sa previ posibiltatea de frauda sau de greseli majore care sa-ti pericliteze firma.Tot asa este de datoria cetateanului responsabili sa urmareasca modul in care sunt reprezentate interesele lui de catre politicieni, caci exista intotdeauna posibilitatea ca cei investiti de el sa-si urmareasca interesele personale in dauna majoritatii(vezi ca ex.concesiile facute UDMR pentru ca PDL si TB sa-si poata continua guvernarea corupta).Trebuie sa fim constienti insa de limitele democratiei asa cum se vad zilnic : desi o mare parte din cetateni sunt f. nemultumiti parghiile democratiei sunt limitate si nu le permit schimbarea guvernarii.
    Concluzie :Intre cetatenii mandatari si politicienii mandatati sa reprezinte suvernitatea natiunii in politica interna si externa exista un raport de forte variabil ,in favoarea cetateanului in perioada alegerilor si in favoarea “alesilor”in perioada interelectorala.
    Intre alegeri aca cum stiti f. bine posibilitatile cetateanului de a-si exprima nemultumirile au un cadru bine stabilit de lege.Atunci cand nemultumirile cresc insa peste masura pot aparea si schimbari violente ca in 99 in Ro. sau in cazul recentelor schimbari politice in Egipt si Libia.

  10. Bibliotecaru spune:

    @ tiberiu

    Stimate domn,
    Suveranitatea se naşte din dreptul de a fi suveran. Exercitarea suveranităţii se naşte din mandatarea cuiva de a reprezenta pe cel suveran.

    De exemplu, dacă domnia voastră mergeţi la tribunal cu un reprezentant legal (respectiv un avocat), dumneavoastră nu vă pierdeţi nici drepturile şi nici capacitatea de exercitare a drepturilor şi nici nu le cedaţi temporar reprezentantului dumneavoastră, avocatul vă reprezintă în numele drepturilor pe care dumneavoastră le aveţi ca şi cum ar fi domnia voastră.

    Suveranitatea nu pleacă din mâna cetăţeanului, doar că aleşii capătă un mandat ca reprezentat pe seama dreptului cetăţeanului de a fi suveran.

  11. tiberiu spune:

    @Bibliotecaru
    Suveranitatea pleaca si inca cum pleaca de la noi, daca n-ar pleca noi am avea la dispozitie un mecanism legal prin care sa-i schimbam pe “alesi” in exercitiul mandatului lor. Dar acest mecanism ne lipseste, deci in periada interelectorala cetateanul este lipsit total de suveranitatea deciziei politice.
    Exemplul avocatului nu este relevant. Un avocat il angajezi si il concediezi cand vrei. Cel mai apropiat exemplu al transmiterii de suveranitate este numirea unui tutore , conf.legii “Numirea tutorelui se face de instanta tutelară în camera de consiliu prin încheiere irevocabilă.” Deci este un act juridic irevocabil ca si transmiterea suveranitatii deputatilor prin alegeri generale.
    Daca am dispune de suveranitatea deciziei noastre nu am trancani vorbe goale pe blog ci am actiona printr-un mecanism legal.Pentru nu-l aveam ne multumim sa ne comunicam pasurile d-lui Vosganian care insa detine ,in virtutea functiei sale de deputat,ceva mai multa suveranitate decat noi simpli cetateni(suveranitatea noastra este Zero), caci majoritatea deputatilor pot decide suveran demiterea guvernului sau suspendarea presedintelui.