Romanul “Cartea şoaptelor” a fost distins cu Premiul Academiei Române pentru proză pe anul 2009

Astăzi, Academia Română a făcut publice distincţiile sale pentru anul 2009. Academia Română, potrivit tradiţiei, este instituţia care încheie evenimentele de acest genale fiecărui an, dat fiind că premiile Academiei se jurizează după o perioadă de doi ani, motivul find acela că, în acest fel, se pot discerne mai bine lucrările valoroase ale anului respectiv.

Romnaul “Cartea soaptelor” a primit Premiul “Ion Creangă” acordat celei mai bune lucrări în proză a anului 2009. Pentru acelaşi premiu a mai fost laureat volumul Lizoanca al Doinei Rusti.

34 Responses to “Romanul “Cartea şoaptelor” a fost distins cu Premiul Academiei Române pentru proză pe anul 2009”

  1. PAPASTRATOS spune:

    FELICITARI !

    Astept cu nerabdare sa va felicit si la finele anului 2012.

  2. un liberal optimist spune:

    @VV,
    Macar cu aceasta satisfactie sa va alegeti la sfarsitul asta de an in care toate hienele spurcate va dau tarcoale. Felicitari, Maestre!

  3. dominic spune:

    Felicitari !
    Sper ca, la urmatorul atac, boculetzul sa nu uite sa mentioneze si ca, pe langa bun pianist, sunteti si un bun romancier :)

  4. patrascu spune:

    @ VARUJAN VOSGANIAN

    Felicitari domnule ROMANCIER.

  5. Dorin spune:

    Cand vad incrancenarea jalnica de care da dovada actualul prim-ministru la adresa celor care nu fac parte din aceeasi “piesa” culturala cu el, imi aduc aminte de rautatile gratuite ale vesnicilor repetenti din clasele primare la adresa copiilor care erau mereu primii la invatatura. Acei premianti erau mereu pentru ei tocilarul, incuiatul, biciclistul. Ultima asa zisa insulta se referea la faptul ca de obicei copiii care obisnuiau sa citeasca in loc sa alerge mingea pe maidan purtau adesea ochelari din clasele primare.

    Cam in aceeasi categorie se inscriu fara indoiala vorbele lui Boc referitoare la pianisti, poeti si romancieri. Nici nu trebuia sa insiste, stim si noi ca domnia sa prefera manelistii :)

    La iesirea spre Oradea din Cluj exista o veche biserica gotica, biserica manastirii Calvaria. Atat de veche incat a fost distrusa in prima navalire tatara din 1242 din Transilvania si a fost refacuta ulterior prin efortul Regelui Ungariei. Unii mai speculeaza ca locul este fostul amplasament al cetatii lui Gelu, principele valah care s-a luptat cu ungurii.

    M-a impresionat intotdeauna sculptura aflata deasupra porticului de intrare in biserica. Este o “fecioara cu pruncul” care priveste senin si bland spre cel ce intra in lacasul de rugaciune. Dar piciorul Fecioarei calca pe o masca monstruoasa ce ranjeste grotesc spre acelasi privitor. Intrand in biserica, sesizezi dintr-o data ambele priviri, cea senina a Fecioarei si cea grotesca a demonului pe care Ea calca. E modul dual specific ceresc/subuman in care reflecta realitatea inconjuratoare omul medieval si pe care o intalnim in majoritatea bisericilor gotice. Ca fiinta muritoare, omul perioadei gotice isi stia existenta delimitata intre un cer populat de ingeri si de sfinti si o lume subpamanteana a demonilor si a grotescului, unde pacatosii vor patimi pentru totdeauna platindu-si greselile savarsite pe aceasta lume a noastra, o lume a iluziei si temporarului.

    Cam in acelasi fel vad ca se intampla lucrurile si in lumea contemporana. Pentru Maestrul nostru avem pe de-o parte, prestigiosul premiu al Academiei Romane pentru “Cartea Soaptelor”, pe de alta parte, injurii la tribuna parlamentului din partea unui pigmeu IG-nobil, care in momentul de fata se crede prim-ministrul Romaniei (noi stim ca adevaratul prim-ministru era ieri in vizita in Turcia, dar asta e deja alta poveste).

    Nu vom reusi sa fim apreciati niciodata de toti oamenii; va trebui sa ne multumim cu aprecierea celor care au acelasi sistem de valori ca si noi.

    Dar, asemenea statuii medievale de care aminteam, nu am nici o indoiala ca zambetul Fecioarei va triumfa mereu in timp ce din ranjetul dracesc al demonului va ramane doar o piatra tocita de vreme.

    Premiul Academiei va ramane si dupa ce injuriile de la tribuna parlamentului se vor fi stins si le va uita toata lumea. Asa cum se intampla, pana la urma, cu toate injuriile.

    Un minunat exemplu practic al modului cum invinsul devine mereu invingator prin cultura.

    Felicitari, Varujan!

  6. tiberiu spune:

    @VV
    1)Felicitari pentru notabila performanta literara.
    2)Regimul actual in care conducatorii Roamniei sunt persoane de cea mai josnica speta, dispretuind cultura si oamenii de cultura si folosind termenii de “filozof” sau “pianist” ca epitete denigratoare face ca Prioritatea Prioritatilor sa fie schimbarea acestor barbari odiosi din functiile lor pentru ca sub un guvernamant civilizat oamenii de cultura sa fie incurajati si sa se bucure de toata stima concetatenilor si autoritatilor asa cum s-a consacrat in buna traditie . Cultura a fost domeniul de excelenta al romanilor si pentru a se putea continua aceasta traditie avem nevoie de conducatori de cu totul alta factura.Trebuie sa va concentrati pe aceasta directie. Atunci cand vom realiza acest obiectiv si dv veti putea afecta mai mult timp activitatilor culturale indragite.
    3) Boc trebuie sa primeasca o replica ca un “sut in c..” pentru marlania “pianistul Vosganian”.As sugera ceva de genul urmator:
    “Intelegem carentele de educatie si de cultura ale d-lui Boc si ale d-lui Presedinte, dar din partea unor persoane responsabile ne-am astepta ca ele sa nu fie un titlu de mandrie ci dimpotriva unul de jena”.

  7. Shin spune:

    Felicitari
    De acord cu Dorin, acest premiu ramine, bocii sunt doar o curiozitate ori un esec al naturii ca orice himera – papagalul latrator, nu stie nici el ce e, nici papagal nici cotarla pe de-a intregul, da din coada fericit de “realizarile” guvernului si repeta la nesfirsit imbecilitatile sefului.

    Tocmai citesc o carte foarte pragmatica in domeniu – Cele zece porunci ale propagandei ( The ten commandments of propaganda, Brian Anse Patrick). Prima porunca, a stapini sursa de informatie, are un corolar – informatia trebuie sa fie adevarata, conforma realitatii, ulterior se revine asupra acestui lucru la porunca a treia – Clarificarea (dis-ambiguare) adica trebuie sa spui lucruri scurte si clare, vorbitul fara sir la ameteala e contraproductiv, nu transmite acea parte de realitate pe care o vrei accentuata.
    Aaaa, ca manipulezi ulterior informatia, tai si hiperbolizezi ce-ti convine, da. Dar esenta propagandei e credibilitatea: se bazeaza pe situatii reale si pe asteptari reale ale populatiei pe care propaganda doar le explica potrivit scopului grupului care e sursa propagandei. A explica e verbul esential: propaganda explica, creaza o opinie, dezechilibrata, in favoarea unei anume parti a realitatii, dar nu inventeaza. Daca si un copil de gradinita ride de nazbitiile pe care le proferezi, pai s-a dus toata propaganda la tomberon cu tot cu credibilitate. Ori bocul nostru minte. Iar nu e nici cal nici magar, nici nu spune ceva coerent ca un specialist in domeniu (care e domeniul lui?), nici nu face o propaganda dupa regula, adica sa manipuleze un adevar. Doar minte si inventeaza extrem de neindeminatic – cum era, cind Dumnezeu vrea sa piarda pe cineva ii ia mai intii mintile? Uneori ma intreb daca acesti indivizi au cit de cit simtul ridicolului, evident nu, si pentru aceasta le-ar trebui minte.

  8. Corina spune:

    Felicitari! Mi-a ramas in minte ritualul cafelei. Si multe altele. Recomand tuturor sa o citeasca, chiar si celor care inca se mai uzmesc cu Levantul, desi numarul paginilor ar putea fi descurajator :).

  9. adrian spune:

    Va felicit cu toata caldura! Mai ales ca am placerea sa detin si un exemplar cu autograful premiantului :))
    Trebuie sa recunosc ca pe langa asta se adauga si placerea meschina ca Basescu mai are un motiv sa-si roada unghiile de invidie (de aceea poate si pleaca de pe la intalnirile oficiale europene de unul singur si cu mainile in buzunare) pentru performanta “armeanului rau” :))
    Va doresc cat mai multe astfel de satisfactii (ma refer la cele profesionale) si pe viitor!

  10. Mihai ANDREI spune:

    @ Varujan Vosganian

    1. Felicitări. Când mai trec prin Bucureşti sau prin Iaşi voi încerca şi eu să obţin un autograf, dacă-mi pune-ţi o pilă.
    2. În 8 noiembrie am descoperit şi un ţambalagiu de geniu pe care vi-l recomand – Marius Mihalache. E, desigur, un tânăr ţigan, dar a studiat Conservatorul şi ne-a (în)cântat o noapte întreagă cu istoria jazz-ului şi blues-ului interpretată la ţambal, bonus Led Zeppelin !
    3. Până şi Cărtărăscu e convins că băsescu n-are capacitatea de a-i citi cartea.

    @ Dorin

    Unde-i bisericuţa aia, mai precis ? Stau aproape jumătate din timp în Oradea tocmai de prin ’95 şi n-am remarcat-o.

    @ Shin

    Îţi scriam recent că unul din cele mai periculoase instrumente ale manipulării e jumătatea de adevăr. Am avut ieri un exemplu perfect în disputa boc-Vosganian. Primul susţinea ritos că Guvernul Tăriceanu a crescut iresponsabil numărul bugetarilor (jumătatea de adevăr ce va rămâne în mintea prostimii), iar dl. senator i-a explicat, de exemplu, că au trebuit angajaţi jandarmi şi pompieri după ce caracterul obligatoriu al stagiului militar a fost anulat.

  11. Corina spune:

    @ VV
    Cititorul anonim se “uzmea” cu siguranta din motive independente de Cartarescu. Ar trebui sa va poarte totusi un pic de prietenie. Daca il intreaba cineva pe neasteptate ce scriitori romani contemporani cunoaste, acum poate spune doua nume. Desi ati vazut ca Boc crede in continuare ca sunteti doar pianist (cred ca v-a parat Pogea ca a gasit partituri in birou cand a venit la minister).

    Din alt punct de vedere, succesul dvs in literatura mai spala si din imaginea breslei economistilor. Am inghitit o multime de glume cu “Studentii de la ASE nu stie sa vorbeste”. Daca ma gandesc insa ca exceptia confirma regula … nu e de bine pentru economisti.

  12. Shin spune:

    @ Mihai Andrei

    Deja destui au ajuns sa priceapa si a doua parte a adevarului, empiric: vad distanta intre “realitatea” lui boc si a lor, vad acel hau dintre ei si guvern numit minciuna. Este decalajul de perceptie mesaj politic – realitatea populatiei.

    Decalajul de perceptie a informatiei transmise de putere, respectiv opozitie, este insa de intensitate a transmiterii mesajului. Puterea are un aparat de propaganda bine organizat, desi in final depasit de faptul ca trebuie sa propage fantasme: minciuna si lipsa de credibilitate le ruineaza munca indiferent cit de asidua, sunt redusi la conceptele desuete ale unui Goebbels – daca repeti minciuna de suficient de multe ori e perceputa ca adevar. Dar opozitia, desi ar transmite un mesaj care este conform cu realitatea, are un aparat de propagare a informatiei nici macar pe masura celui din secolul 17 – papa Grigore al XV-lea si a sa Congregatio de Propaganda Fide.(era vorba sa importam mai degraba niste nemti ca sa puna tara pe roate, in ce priveste informatia, ce Dumnezeu trebuie sa importam? iezuiti?)

    Nu gasesc nici o scuza opozitiei (finantare?, sunt om obisnuit sa scoata ban din piatra seaca pentru a-si sustine proiectele, I don’t buy it). Nu suntem totusi in situatia Chinei in care accesul la google, la facebook, posibilitatea de a deschide un blog sunt strict cenzurate de putere. Metode sunt, oameni sunt, nu trebuie decit intelegerea faptului ca mesajul netransmis si neamplificat ramine inutil in formarea unui curent de opinie. Revin la ce am mai spus: consider ca laolalta cu celelalte comisii liberale, sub aceeasi conducere, cu aceeasi importanta ca si celelalte, trebuie sa existe una pe informatie. Informatia este infrastructura, soselele/autostrazile pe care mesajul ajunge de la “statiunea” frumoasa a proiectului liberal, la “turistii” electori, altfel si proiectul liberal nu ramine decit o frumoasa si inutila gondola, albastra, dar la fel de ca un ciorap intr-un copac precum gondolele portocalii ale lui udrea. Problema nu este jumatatea de adevar a lui boc, ci faptul ca opozitia nu stie sa isi sustina jumatatea sa de adevar.

  13. alexis spune:

    Este o carte superba pe care am citit-o de trei ori pana acum. E un premiu meritat si va felicit din toata inima. Pe cand un nou roman?

  14. lordul john spune:

    @VV

    Felicitari!

  15. emi spune:

    Felicitari!
    Daca nu “susurati” in atatea limbi ale Europei, daca nu erati un fost ministru si actual senator ( varf de atac al opozitiei)… oare v-ar fi onorat cu acest premiu?
    Si totusi, pare ca Academia Romana inca mai respira, fara aprobare de sus.

  16. un liberal optimist spune:

    @VV,
    De regula intelectualii sunt de stanga. Cum draq i-a transformat basescu si au ajuns de dreapta? Asa incat intelectualii isi incanseaza banisorii cu dreapta si voteaza performantele intelectuale si artistice cu stanga. Cam asa era si in perioada antebelica , dar si in cea interbelica. Doar Eminescu a facut altceva.

  17. @ un liberal optimist

    In Romania imensa majoritate a intelectualilor a fost de dreapta.

  18. un liberal optimist spune:

    @VV,
    N-as fi atat de sigur! Dovada ca toate capodoperele artistice si stiintifice faceau si fac vorbire despre romanul obidit. Si mi s-a parut ceva normal. Intelectualul este incapabil sa produca valori materiale(ca zugravul, instalatorul, dulgherul etc); astfel ca el sta cu mana intinsa la sponsori(statul, sau mecenai). Astia ca sa aiba bani de dat trebuie sa ia de la popor. Ca poporul sa aiba de dat trebuie sa castige in beneficiul statului si mecenai(am folosit pluralui englez pentru termenii de origina latina!).

    • @ un liberal optimist
      Ei, nu toti autorii au ca personaje oameni obiditi. Vezi Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu, George Calinescu, Anton Holban, Toiu, Buzura etc.etc.

  19. un liberal optimist spune:

    @VV,
    Haideti sa fim seriosi: pe acolo se vorbea de niste elite scapatate. Presupun ca avem aceleasi lecturi in epoci similare.Iar autorii s-au ridicat tot din straturile sociale sarace. Daca ati observat, viloaie contraperfomante energetic si masini imposibil de intretinut isi cumpara toate jegurile pornite din cele mai imunde straturi ale societatii. Si nu numai in Ro!

  20. emi spune:

    Am cautat romanul in italiana in librarii (in Milano) si nu l-am gasit. L-am cautat pe internet si l-am comandat. Vreau sa-l fac cadou unor italieni carora le place sa citeasca (profesori). Sunt incantata ca pot face un asemenea dar.
    SARBATORI LINISTITE, MAESTRE!