Discursul senatorului Varujan Vosganian la dezbaterile generale la proiectul legii bugetului de stat (12.12.2011). Ca supliment, replica primului ministru Emil Boc, dreptul la replica al impricinatului si Acatistul Sfantului Spiridon

Extras din stenograma şedinţei comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor din 12 decembrie 2011

 

………………………………………………………….

Domnul Varujan Vosganian:

Stimaţi colegi,

Domnule telespectator Emil Boc, îmi manifest speranţa că măcar de la televizor ne priviţi, pentru că văd că nu catadicsiţi să participaţi la dezbaterile generale.

Aş vrea să fac întâi o scurtă referire cu privire la procesul de consolidare fiscală. Da, consolidarea fiscală este un proces pe care şi noi îl susţinem, ca dovadă, poziţia pe care am luat-o în ce priveşte Acordul privind uniunea fiscală si guvernanţa economică. Însă, stimaţi colegi, consolidarea fiscală are sens în măsura în care se îndeplinesc responsabilităţile fundamentale ale statului. Dacă nu, este doar rezultatul unei buimăceli şi confuzii guvernamentale, este doar neînţelegerea rolului administratorului, care trebuie să asude el, şi nu să mute sudoarea pe fruntea contribuabilului.

Întrebarea mea este: în ce măsură bugetul pe 2012 îndeplineşte responsabilităţile fundamentale ale statului? Altminteri, o să ne întrebăm de ce a fost nevoie de revoluţia, sau ce-o fi fost ea, din 1989. Dumneavoastră ştiţi că, potrivit legii, bugetul, în perioada comunistă, avea veniturile egale cu cheltuielile? Să socotim oare, împreună cu organizaţia pe care o slujeau unii dintre colegii noştri din Guvern, pe vremea când erau mai tineri şi la trup curaţi, că socialismul era cea mai bună dintre lumile posibile?! Era, într-adevăr, deficit zero, dar cu ce preţ?   

Dragii mei, eu, pentru politică, sunt vechi, dar nu bătrân. Este al nu ştiu câtelea buget pe care îl dezbat în Parlament. Este pentru prima oară, insa, când prim-ministrul vine să prezinte bugetul fără să spună o vorbă despre sănătate, despre educaţie, despre cultură, despre cercetare. Mă întreb: prim-ministru al cărei ţări este acesta? (Aplauze)

Aţi văzut că şi miniştrii s-au ascuns. Singurul care a venit şi stă, oarecum pitit, este ministrul sănătăţii. Toţi ceilalţi, al educatiei, al culturii, s-au jenat să vină la prezentarea acestui buget, în care prim-ministrul ignoră toate politicile publice care se referă la persoană, la unicitatea făpturii umane. Acest Guvern îi priveşte pe români ca pe nişte ţinte de carton, anonimi, fără năzuinţe, fără speranţe, fără melancolii. Pur şi simplu, ca pe nişte obiecte ale politicii, ca pe nişte cifre pe care le vânturi de colo, colo, le scazi şi le aduni după cum îţi vine cheful.

Este cea mai profundă atitudine de dispreţ la adresa fibrei spirituale a poporului român, pe care am văzut-o eu în 21 de ani de Parlament sub această cupolă.

Acum, în legătură cu cheltuielile.

Da, domnule prim-ministru, eu cred că putem, cu consolidarea fiscală, cu asigurarea unui deficit structural mai mic, să avem investiţii mai mari. Cu o singură condiţie: să facem o reformă a statului. Or, în perioada care a trecut, potrivit raportului Consiliului Fiscal, dumneavoastră aţi reuşit o acţiune fără precedent – v-aţi răzbunat pe categoriile cele mai nevinovate ale sistemului bugetar.

Stimaţi colegi,

Dragi români,

În perioada 2009 – 2010, Guvernul Boc a dat afară 30 000 de supleanţi din mediul rural şi 30 000 de asistenţi sanitari şi însoţitori pentru persoanele cu handicap. Aceasta este marea reformă făcută de Guvernul Boc. Consultaţi cifrele oficiale şi veţi vedea.

În sectorul bugetar, din cei circa 360 000 de salariaţi, s-au redus doar 4 000, care probabil că şi-au căutat loc de muncă în altă parte din cauza salariilor foarte mici. Aceasta este marea reformă a administraţiei centrale, făcută de Guvernul Boc.

Unde sunt, domnule Boc, sutele  acelea de mii de oameni angajaţi pe cumetrii, în vremea 2005 – 2008? Cei 4 000 cu care s-a redus administratia centrala? Gândiţi-vă că numai cei care s-au pensionat sunt de 7 – 8 ori mai mulţi decât acesti 4 000 cu care se pare ca va laudati.

Aşadar, dumneavoastră doriţi, cu acelaşi stat greoi şi nefuncţional, să asiguraţi reducerea deficitelor. Fireşte că o faceţi, tăind salarii şi îngheţând pensiile.

Acum, în legătură cu această consolidare.

Stimaţi colegi, trebuie să ştiţi că esenţa unui buget o constituie bugetul de stat. Toate celelalte sunt legate, într-un fel sau altul, de bugetul de stat. Deficitele bugetelor sociale, fie de pensii, fie de sănătate, se acoperă cu transferuri din bugetul de stat.

Dacă vreţi să vedeţi vulnerabilitatea unui buget sau cat a avansat procesul de consolidare fiscală, uitaţi-vă la deficitul bugetului de stat. Ce constatăm? Pe nominal, deficitul bugetului de stat din 2012 este aproape acelaşi cu deficitul bugetului de stat pe 2008. În 2008 am avut 19 miliarde deficit, în 2009 am avut 37 de miliarde, în 2010 am avut 36 de miliarde,  în 2011 vom avea vreo 24 de miliarde, iar în 2012, 17 miliarde.

Bine, domnule, pentru asta rabdă românii atât? Pentru faptul că dumneavoastră aţi redus deficitul bugetului de stat de la 19 miliarde la 17 miliarde? În condiţiile în care plătim dobanda pe datoria publica cu 6 miliarde de lei mai mult si avem cheltuieli de capital mai mici cu alte cateva miliarde de lei?.

Cu alte cuvinte, reducerea deficitelor, de care vorbiti, este o ficţiune. Vulnerabilitatea bugetului de stat este mai mare astăzi decât în trecut, pentru că sunteţi cu spatele la zid. Cu un sector bugetar vlăguit, cu cheltuieli de capital mici, cu un mediu de afaceri obosit, cu datorii externe mai mari decât în momentul în care aţi încheiat acordul cu Uniunea Europeană si Fondul Monetar International, cu un exerciţiu al datoriei publice cât deficitul bugetar, suntem, practic, cu spatele la zid, astăzi. Acesta este bugetul pe care ni-l proclamaţi ca bugetul marii consolidări fiscale.

Eu nu vă înţeleg. În 2008, lumea era mulţumită. Azi, toată lumea e supărată, iar deficitul nominal este aproape acelaşi. Ce s-a întâmplat de atunci şi până acum?

Aş vrea să-mi daţi răspuns la întrebarea asta.

Stimaţi colegi,

În acelaşi timp, cred că trebuie să spunem câteva cuvinte şi despre aceste atât de mult fetişizate investiţii. Am să vă dau câteva cifre, ca să vedeţi în ce situaţie dramatică suntem.

Investiţiile străine au scăzut de la aproape 10 miliarde în 2008 la, probabil, 1,5 miliarde în 2011 şi, la anul, pe acest trend, vom ajunge la zecimale. Aşa cum n-am mai fost din perioada guvernărilor deceniului trecut.

Rata investiţiilor, care era 32% în 2008, coboară în anul acesta la 20% şi probabil că, aşa cum era prin 1999 – 2000, vom ajunge la sub 20% în 2012.

Cheltuielile de capital, care constituie miezul investiţiilor publice, au scăzut în permanenţă, ca procent în PIB, ca valoare nominală, iar ca valoare reală, au scăzut cu aproape un sfert faţă de 2008.

Există, într-adevăr, o ficţiune şi această ficţiune se cheamă fie alte tipuri de investiţii, despre care nu ştim, fie bani europeni, dintre care unii se duc în zone cum ar fi resursa umană, alţii se duc în alte zone, care nu sunt investiţii.

De aceea, eu vă suspectez, domnule prim-ministru, că ne puneţi în faţă aceste investiţii şi ne înşiruiţi o seamă întreagă de obiective, dintre care – vă rog să mă iertaţi – unele le-aţi citit identic şi anul trecut, numai pentru a acoperi incapacitatea Guvernului de a îndeplini responsabilităţile fundamentale ce decurg din politicile publice privind, cum v-am spus, sănătatea, educaţia, cercetarea şi celelalte.

De asemenea, vă previn, domnule prim-ministru, vă cer de la această tribună să spuneţi poporului român că anul viitor nu puteţi să majoraţi salariile. Să lăsaţi deoparte această ipocrizie cum că, la anul, veţi ameliora situaţia salariaţilor bugetari. Ei trebuie să ştie că le vor creşte salariile numai în măsura în care câţiva dintre colegii lor vor fi daţi afară se va împărţi la unii, ca la pomana, ceea ce se ia de la alţii.

Aşadar, am să vă rog să precizaţi foarte clar, dacă doriţi să măriţi fondul de salarii, de unde o veţi face şi în ce măsură veţi respecta Legea responsabilităţii fiscale.

Ne vorbiţi de tot felul de economii. Pe bunuri şi servicii, risipa continuă. În cadrul dezbaterilor pe comisii s-au ridicat câteva astfel de teme. Poate şi ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale ne va da câteva explicaţii în această privinţă.

Mai mult decât atât, există diverse tertipuri care sunt tolerate în buget, dar vă previn, domnule prim-ministru, că noi nu le vom tolera. Nu vom tolera să vă jucaţi cu banii de la Ministerul Finanţelor Publice, care sunt alocaţi pe acţiuni generale şi care se vor duce încetul cu încetul, pâş-pâş, după lăsarea întunericului, la fondul de rezervă guvernamentală. Nu vă vom permite, de asemenea, să vă mai jucaţi cu fondurile care sunt date pentru fonduri de preaderare şi care, de asemenea, se transferă şi se cheltuiesc pentru alte destinaţii.

Am văzut că aveţi…

Domnul Ioan Oltean:

Domnule senator…

Domnul Varujan Vosganian:

O clipă… Termin imediat.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog… Aţi depăşit deja timpul alocat grupului dumneavoastră.

Domnul Varujan Vosganian:

Atunci, am să închei.

Stimaţi colegi, astăzi este 12 decembrie. În calendarul ortodox, astăzi este ziua Sfântului Spiridon, căruia, în 12 decembrie, i se dau papucii. (Aplauze)

Aşadar, domnule prim-ministru, împreună cu colegii noştri, cântându-vă acatistul Sfântului Spiridon şi oferindu-vă papucii, vă spunem, ca şi în acatist, „Bucură-te că încălţămintele tale slujesc ca dovadă!”

Mulţumesc.

(Aplauze) (Intervenţii neinteligibile din sală)

 

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule senator.

Cu aceasta, am epuizat lista vorbitorilor înscrişi la dezbateri generale din partea tuturor grupurilor parlamentare din plenul reunit al celor două Camere.

Îl rog pe domnul prim-ministru Emil Boc dacă, în finalul dezbaterilor generale, doreşte să ia cuvântul şi să dea explicaţiile pe care opoziţia le-a solicitat.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am urmărit şi am ascultat cu atenţie toate intervenţiile care au avut loc la prezentarea generală a Legii bugetului de stat.

Vreau să ştiţi că mi-a lăsat un gust amar faptul că liderii opoziţiei şi foşti prim-miniştri, şi foşti miniştri de finanţe, chiar după trei ani de criză, nu au înţeles nimic din greşelile pe care le-au făcut şi prezentul în care trăiesc este unul complet pe care nu-l înţeleg.

Altfel, nu pot să-mi explic cum pot veni foşti prim-miniştri şi miniştri de finanţe să încerce să dea lecţii de economie, să prezinte scenarii de ieşire din criză, când au fost groparii crizei economice din România şi când singurele soluţii pe care le au sunt soluţiile populiste: să se mai dea.

E tragic şi, repet, ai un gust amar să vezi politicieni care, din toată lecţia aceasta a crizei din România şi din Uniunea Europeană, şi din lume, şi de la ultimul summit de la Bruxelles, nu au înţeles nimic altceva decât să se mai dea.

Ar fi trist, dacă nu ar fi tragic, ar fi supărător, dacă nu ar fi revoltător. Şi poate ar fi optimist dacă oamenii aceştia, care chiar nu cred în ceea ce spun… dar, din nefericire, ei chiar cred că, în continuare, soluţiile în România şi în Europa sunt să se mai dea, să se mai dea pomeni electorale, fără să aibă acoperire în economie, să măreşti deficite, să împrumuţi ţara la nesfârşit. Acestea sunt politicile pe care, în continuare, le susţine USL-ul şi opoziţia.

Cum altfel poate fi explicat gestul liderului Victor Ponta de a susţine 10 măsuri care conduc la majorarea deficitului cu încă aproape 4%, care înseamnă, în bani sau în euro, 5,2 miliarde de euro. Şi întrebarea deschisă pentru Victor Ponta rămâne în continuare. Cine crede că poate împrumuta, în plus faţă de 1,9% deficit bugetar, ţara cu încă 5,2 miliarde de euro, doar să îi satisfacă dorinţele electorale ale domnului Victor Ponta?

Domnia Sa nu a aflat că Germania a ieşit pe piaţă să ia 6 miliarde de euro şi a reuşit să adune 3,5 miliarde de euro? Domnul Victor Ponta este mai bine cotat pe piaţa europeană decât motorul economic al Uniunii Europene, Germania?

Îl asigur că, dacă vorbeşte o asemenea limbă la Bruxelles, va fi pus la colţ în secunda imediat următoare.

În România, profitând încă de faptul că oamenii o duc greu – şi trebuie să-i înţelegem, să fim în continuare alături de ai, dar arătându-le că singura soluţie este doar de a rămâne consecvenţi în creşterea economică sănătoasă, şi nu populisme gen domnii Ponta şi Antonescu reprezintă soluţia pe termen mediu şi lung a României – sau încearcă să profite pentru a culege un pumn de voturi. Păcat că există asemenea politicieni care-şi vând în continuare destinul pentru un pumn de voturi, sacrificând ţara din punct de vedere economic.

Cum altfel aş putea să-l înţeleg pe un fost prim-ministru şi pe un fost ministru al finanţelor publice, pianist de excepţie, de altfel, dar opusul calităţii de ministru al finanţelor, care are – să folosesc termeni eleganţi, că încerc să mă abţin – disponibilitatea de a veni în faţa României, pentru că în faţa Parlamentului înseamnă a fi în faţa României şi a românilor, şi să ţină în continuare o lecţie despre cum trebuie mărite deficitele, despre cum trebuie îndatorată ţara, după practica pe care au pus România pe butuci în 2008?

Domnule ministru Vosganian, ca să aveţi şi drept la replică, şi domnule fost prim-ministru Tăriceanu – oriunde aţi fi, sunt convins că mă auziţi sau cel puţin istoria vă va auzi pentru mult timp de aici înainte –, ştiţi care au fost cheltuielile în programul iniţial din 2008 cu privire la investiţii?

Vă ascult, domnule ministru Vosganian. Aţi fost cel care aţi realizat acest buget pe 2008.

Vreau să ştiţi că cheltuielile de investiţii din programul iniţial din 2008 au fost de 39 de miliarde de lei.

Ştiţi care a fost realizarea pe 2008, adică în execuţie? 32 de miliarde de lei. Deci de la 39 de miliarde de lei la 32 de miliarde de lei, în condiţiile în care a avut maximum de creştere economică plus 8, ai diminuat de la 39 de miliarde de lei la 32 de miliarde de lei cheltuielile cu investiţiile, şi atunci vă mai miraţi că aţi făcut 5 kilometri de autostradă. Nu se mai miră nimeni, că asta a fost performanţa şi emblema creşterii economice, şi a lucrurilor pe care le-aţi făcut în România în cei patru ani de mandat. (Aplauze în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Ştiţi, domnilor colegi, care a fost programul iniţial al cheltuielilor cu personalul? Ştiţi? Şi atunci, vă miraţi unde aţi dus ţara. Aţi început, în proiectul de buget pe care l-a adoptat Parlamentul, cheltuieli de personal de 28 de miliarde de lei. Ştiţi la cât s-a ajuns cu cheltuielile de personal la sfârşitul lui 2008 în execuţie? 45 de miliarde de lei.

Domnilor colegi,

O asemenea impertinenţă şi aroganţă nu vă sunt permise să veniţi şi să susţineţi în Parlamentul României. Ce ministru de finanţe şi ce fost prim-ministru mai poate să aibă tupeul să vină la acest microfon, după ce a mărit, repet, de la 28 de miliarde de lei la 45 de miliarde de lei cheltuielile de personal, fără să aibă acoperire, fără să se uite că în trimestrul IV căderea economică nu mai era cea pe care o aştepta lumea, când aţi lăsat un deficit structural – că tot vorbiţi de deficit structural?… Ştiţi deficitul structural pe care l-aţi lăsat în 2008, domnule ministru de finanţe şi domnule fost prim-ministru Tăriceanu? Cel mai mare deficit structural pe care a putut să-l aibă România: minus 8,9. Asta este performanţa celor care astăzi vin şi ne dau lecţii despre cum trebuie să gestionăm o ţară în plină criză economică mondială.

Subliniez, deficit structural de minus 8,9. Adică, spus pe româneşte, ce au făcut oamenii ăştia? În trimestrul IV, când economia arăta foarte clar că-şi încetinise ritmul de creştere, au mărit cheltuielile permanente cu salariile şi pensiile de câteva ori.

Domnilor foşti guvernanţi – şi sper să nu mai aibă România şanse să vă mai aibă vreodată la guvernare, pentru că veţi face praf această ţară –…

(Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

cum a fost posibil să aveţi indecenţa – ca să nu spun iresponsabilitatea, pentru că, din punctul meu de vedere, este iresponsabilitate totală –, când căderea economică şi creşterea economică era în jos, dumneavoastră să măriţi şi să dublaţi cheltuieli cu salarii şi pensii cu caracter permanent? Pentru că acele cheltuieli, domnilor colegi, nu s-au plătit numai în octombrie, noiembrie sau decembrie. Trebuiau plătite pentru anii următori. Unde este decenţa, doamnelor şi domnilor colegi din opoziţie, pentru că aceste cifre, repet, sunt reci şi le aveţi aici, şi demonstrează iresponsabilitatea totală pe care aţi avut-o?

A venit criza economică în 2009 şi a accentuat ceea ce dumneavoastră aţi provocat. Unde s-a mai întâlnit ca, pe un fond de creştere economică de plus 8, să lăsaţi o ţară cu un deficit de minus 5,4?

Un economist adevărat, care stătea pe scaunul ministrului finanţelor publice, trebuia să aibă grijă ca, în an de maximă creştere economică, să lase buget excedentar. Asta înseamnă să ai gândire economică şi să înţelegi regulile de funcţionare ale economiei. Când ai creştere, duci buget excedentar, nu laşi ţara datoare şi dai cheltuieli care nu au acoperire. Aceste reguli le-aţi făcut şi acum veniţi şi plângeţi, cu o ipocrizie rar întâlnită, pe umerii acelora care o duc greu. Nu-i normal. Nu e normal să profitaţi de suferinţa oamenilor pentru a vă acoperi iresponsabilitatea totală pe care aţi avut-o. Nu este normal!

Da, oamenii încă o duc greu, aşa este. Dar le mulţumesc lor, în primul rând, pentru că au salvat această ţară de la colapsul pe care  l-aţi pregătit dumneavoastră. Şi pe bună dreptate am spus la sfârşitul lui 2010 că anul 2011 va marca anul ieşirii din recesiune şi, cu greu, cu efortul românilor, am reuşit să avem patru trimestre consecutive de creştere economică. Şi România a ieşit din recesiune, ca primă etapă spre ieşire din criză economică, dar drumul, repet, de ieşire din criză şi din România, şi din Europa, şi din lume nu este unul foarte uşor, nu e presărat cu flori, este unul cu greutăţi şi care ne cere în continuare responsabilitate, prudenţă şi să lăsăm deoparte populismele ieftine şi cadourile otrăvite pe care le-aţi făcut în 2008. Asta este realitatea crudă, că vrem sau nu vrem s-o înţelegem. Acestea sunt lucruri pe care nu le puteţi ignora.

L-am auzit pe domnul fost premier Tăriceanu vorbind de fonduri europene. Cât tupeu poţi să mai ai? Şi o întrebare directă la care vă rog să răspundeţi, domnule fost prim-ministru Tăriceanu: câte programe operaţionale sectoriale aveaţi acreditate la sfârşitul mandatului pentru a atrage fonduri europene, după doi în ani în care trebuia să absorbiţi fonduri europene? Câte? Din şapte, un singur program operaţional era măcar acreditat. Ce să mai vorbim de atrageri de fonduri europene, când nici măcar n-aţi avut buna dispoziţie să acreditaţi programele pentru a putea atrage fonduri europene. V-a preocupat doar scaunul şi fotoliul în care aţi stat bine doi ani de zile, fără să acreditaţi măcar un program operaţional sectorial. Repet, cu excepţia unuia din şapte, atât.

Şi a trebuit în aceşti ani, cu greu, cu toate necesităţile prin care am trecut, să le acredităm, să fie proiecte depuse, evaluate, aprobate, licitaţii, implementare. Şi, repet, nici eu nu sunt încă mulţumit de ritm, dar oricum a fost salvat ceea ce se putea salva din acest demers. Şi să vii acum, să ai pretenţii să dai lecţii de fonduri europene este iar un lucru care depăşeşte limitele bunului-simţ.

Vorbeaţi, domnule Vosganian, de bugetari. Cum puteţi să mai aveţi decenţa să veniţi să vorbiţi de reforma statului, când aţi ajuns la sfârşitul anului 2008 cu 1 398 000 de bugetari? Cifră oficială a statului român. Aţi umflat în toate lucrurile şi prin toate mijloacele aparatul bugetar. Cheltuielile de personal explică şi acest lucru. Astăzi, sunt 1 206 000 de bugetari. Deci a trebuit iarăşi, cu greutăţi, cu costuri politice: Guvernul, coaliţia, preşedintele să-şi asume o reformă a statului, care să îi reducă numărul de funcţionari, în concordanţă cu ceea ce-şi poate permite România. Asta este realitatea şi puteţi să verificaţi cifrele bugetarilor, dar, chiar şi în aceste condiţii, important este că în economie, şi, ca urmare a reformei Codului Muncii, au apărut mai multe slujbe. Nu sunt încă suficiente şi ne mai trebuie, dar şi în 2012, după cum vedeţi, uşor, scade în continuare şomajul şi va creşte numărul locurilor de muncă.

Avem cele 10 măsuri importante pentru ceea ce înseamnă susţinerea investiţiilor şi a locurilor de muncă, dar, repet, totul    într-un context cumpătat, echilibrat, care să consolideze creşterea aceasta economică pe care o avem în 2011. Şi veţi vedea că vom avea o creştere economică între 1,5 şi 2 în acest an.

Se prognozează 2-2,1% creştere economică în 2012, în condiţiile în care în zona euro se preconizează o creştere de 0,5-0,6%. Deci nu trăim în vremuri de maximă prosperitate europeană, trăim în vremuri extrem de grele. Nu mai trăim în vremuri în care datoriile publice zburdau la 150-160%, când deficitele mari de 7, 8, 9% în Uniunea Europeană erau regula şi nu excepţia.

Europa se schimbă, politica trebuie să se schimbe. Politicienii trebuie, ca atare, să coboare cu picioarele pe pământ şi să nu mai promită lucruri fără acoperire. De aceea, Europa a venit acum cu acest acord interguvernamental, să trimită în istorie populiştii şi să aducă responsabilitatea la ea acasă. De ce? Pentru că s-a demonstrat că, timp de 20 de ani, nu s-au respectat regulile din pactul de creştere economică al Uniunii Europene, adică deficit structural de 0,5, datorie publică maximum 60% din produsul intern brut şi acum trebuie impusă în Constituţie respectarea acestor reguli cu sancţiuni drastice, mergând de la diminuarea de fonduri europene la retragerea dreptului de vot pentru cei care nu respectă, pentru că nu se mai poate altfel să fii ca Uniune Europeană, să exişti. Uniunea Europeană joacă propria existenţă. Ori adopţi aceste reguli ferme şi stricte, ori dispare, pentru că nu are alternativă. Populismul nu o scoate din situaţia în care este. Dimpotrivă, ar afunda-o pentru totdeauna. De aceea, deciziile de la Consiliul European au fost extrem de categorice: acord interguvernamental şi voinţa statelor de a salva zona euro şi Uniunea Europeană. De aceea, programele de austeritate pe care le-aţi văzut în Uniunea Europeană repetă ce am făcut noi în 2010. Şi aici a fost meritul României, că, din timp, am luat măsuri care acum ne ajută pe noi mult mai uşor să îndeplinim aceste exigenţe legate de deficit structural sau de maximum 60% din produsul intern brut.

Mergeţi, dragi colegi, pe mâna domnilor Antonescu şi Ponta şi veţi duce România în dezastru, pentru că înseamnă încă patru procente de deficit. Nu veţi avea banii cu siguranţă să finanţaţi acel deficit şi veţi trimite România la marginea Europei, dacă veţi aplica acele politici susţinute de domnii Ponta şi Antonescu. De ce? Pentru că am spus-o încă de la început, ar însemna, practic, autoexcluderea României din Uniunea Europeană şi izolarea definitivă a ţării noastre.

Tot ce am făcut prin aceste politici, a fost să menţinem România alături de nucleul dur al Uniunii Europene, s-o menţinem în Europa celor 27 şi nu la marginea Uniunii Europene, să reuşim în timp, prin reformele pe care le facem, să ne apropiem de standardele din Uniunea Europeană. Or, acest lucru se poate realiza acum numai prin responsabilitate şi măsuri care să aibă acoperire în economie.

Vreau să-l aud pe domnul Ponta. Spunea că, atunci când s-a discutat prima dată despre introducerea în Constituţie a limitării deficitului, este o imensă prostie. Astăzi, 27 de lideri din Uniunea Europeană susţin acelaşi lucru. Marea Britanie se gândeşte. Îşi mai menţine domnul Ponta afirmaţia?

Adică, toată Uniunea Europeană de o parte şi Victor Ponta şi Crin Antonescu de cealaltă parte. Puneţi-vă cu bun-simţ întrebarea: cine are dreptate? (Vociferări în sală)

Aceste lucruri vă arată cât de puţin înţeleg unii lideri, care, repet încă o dată, pentru un pumn de voturi ar sacrifica viitorul economic al României. De aceea, încă o dată mă înclin cu respect şi apreciere în faţa coaliţiei guvernamentale, care a avut puterea şi forţa să scoată România din recesiune, ca primă etapă spre ieşirea din criză, şi să facă ceea ce trebuie pentru România, pentru că ce facem pentru ţara noastră facem în concordanţă cu ceea ce Europa aşteaptă de la România şi care reprezintă şi drumul Uniunii Europene. Pentru asta, vă mulţumesc şi aştept aceeaşi responsabilitate pe care aţi avut-o şi până acum, şi sunt convins că ea va fi răsplătită şi politic în detrimentul politicienilor populişti şi demagogi.

Vă mulţumesc. (Aplauze şi vociferări)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Cu acestea, dezbaterile generale s-au finalizat. (Vociferări în sală)

……………………………

 

 

 

 

 

 

Domnule senator, vă rog să poftiţi în sală. Domnule senator, vă rog să poftiţi în sala de şedinţă. (Domnul senator Varujan Vosganian se îndreaptă către microfonul central şi solicită drept la replică.)

Domnul Varujan Vosganian:

Nu se poate.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule senator, vă rog să poftiţi în sala de şedinţă. Vă rog să poftiţi, domnule senator. Vă rog să poftiţi în sala de şedinţă. (Vociferări din partea Grupurilor  parlamentare ale PNL)

Domnul George Scutare (din sală):

Drept la replică

Domnul Ioan Oltean:

Pe procedură, vă rog.

Domnule senator, vă poftesc în sala de şedinţă.

Pe procedură, vă rog.

Domnul George Scutaru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Este inadmisibil ca după ce jumătate de oră prim-ministrul vine şi îndrugă tot felul de prostii, încercând… (Vociferări în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PDL)

Vă rog să mă lăsaţi să termin… încercând să ne facă să credem că lumea trăieşte mai bine când trăieşte din ce în ce mai greu, să nu daţi dreptul la replică unui coleg senator. În numele Grupurilor parlamentare ale PNL, vă solicit jumătate de oră pauză de consultări.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimate coleg.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii. Ne pregătim pentru dezbaterea pe articole a proiectului de lege. (Vociferări în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD.)

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Vă lăudam, nu de mult, că respectaţi Regulamentele şi tot ceea ce incumbă desfăşurarea unei activităţi în Parlamentul României. Astăzi discutăm de bugetul României, în condiţiile în care prim-ministrul vine şi ne îndrugă verzi şi uscate, în condiţiile în care spune de Europa, de noi, care trebuie să fim primii.

Domnule prim-ministru,

Cele 17 ţări cu monedă euro se vor întâlni de-abia în martie 2012, când vor încerca să semneze un acord. În acest moment, nu   s-a semnat nimic. Dumneavoastră veniţi şi îndrugaţi verzi şi uscate, iar dumneavoastră, domnule preşedinte de şedinţă, ne împiedicaţi la dezbateri parlamentare.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat Aura Vasile, pe procedură, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, pe procedură. Vă rog să acordaţi timpul pe care Grupurile parlamentare ale PNL l-au solicitat, în condiţiile în care, dacă ar trebui să continui despre prim-ministru, aş spune că din nou este un mare mincinos, pentru că, aşa cum este prezentat Consiliul Fiscal, spune că pensiile speciale au crescut cu 30,6%. Şi unde sunt pensiile nesimţite? Poate la un prim-ministru mincinos.

Vă rog să acordaţi timpul de consultare solicitat de Grupurile parlamentare ale PNL.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Pentru temperarea spiritelor, 5 minute pauză, după care intrăm pe dezbaterea proiectului de lege, pe articole. 5 minute pauză, vă rog.

P A U Z Ă

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit pe domnul senator Vosganian, 2 minute drept la replică. Domnule senator, aveţi 2 minute.

Domnul Varujan Vosganian:

Mulţumesc foarte mult.

În primul rând, doresc să spun că, în materie de finanţe, mai bine pianist decât ţambalagiu, cu tot respectul faţă de acest instrument.

1. Datoria publică. Domnule prim-ministru, v-am lăsat cea mai mică datorie publică în Uniunea Europeană, după Letonia: 13,4 miliarde de euro. Nu aţi avut, în raportul pe care l-aţi adaugat proiectului de buget, decenţa să mentionati această sumă. Aţi început să insiruiti nivelele datoriei publice numai din 2010, ca să arătaţi că datoria publică nu a mai crescut prea mult. Deci primul meu răspuns este: nu mai spuneţi că este risipitor un Guvern care   v-a lăsat 13% datorie publică, din care datorie străină 5%. Cea mai mică în Uniunea Europeană, după Letonia. Am coborât-o de la aproape 20% în 2004 la 13%.

2. În legătură cu deficitul. Din acest deficit, aproape jumătate erau acţiuni la Fondul „Proprietatea” şi discutasem cu Uniunea Europeană să facă, în această privinţă, o menţiune speciala. Numai că, dumneavoastră, probabil, din lipsa cunoaşterii limbilor străine sau pentru că nu aveaţi niciun interes să salvaţi onoarea României, nu aţi continuat această discuţie.

Comunismul nu l-am adus noi în România, dar am plătit pagubele lui: un miliard de euro la Fondul „Proprietatea”. Un alt miliard de euro au fost imprumuturi ale primăriilor. Dacă le scădeţi, rămâneţi cu 3,2% deficit, din care, dacă scădeţi şi ce am plătit pe procesele pierdute în anii 2000, rămâne un deficit pe cash de 2,9. De asta nu am avut datorie mare.

3. În legătură cu cheltuielile de personal. Metodologia din 2007 a fost diferită de cea din 2008. Universităţile şi spitalele nu au intrat, in 2007, la cheltuieli de personal, ci la transferuri şi cheltuieli materiale.

Domnul secretar de stat Gherghina, în 2009, a schimbat metodologia. De aceea, 9 miliarde de lei au apărut în plus la cheltuieli cu salarii in 2008 fata de 2007. Cine poate să creadă, cu mintea întreagă, că noi am dublat salariile în 2008? Cui am dublat? Clingonienilor, romulanilor? Nu mai vorbim ca, dupa gustul dumneavoastra, românii trebuiau sa mai primeasca 50% în plus, atunci când dumneavoastră le-aţi dat printr-o lege pe care eu am socotit-o, la vremea aceea, greşită.

4. În legătură cu numărul de salariaţi. Cât am fost eu ministru, în administraţia centrală, numărul de posturi a crescut cu aproape      35 000, din care aproape 30 000 au fost pompieri, pentru că am anulat serviciul la termen.

Întrebaţi-l pe domnul Boc cu cât au crescut salariaţii lui la primăria de la Cluj din 2004 până în 2008. Au crescut de două ori şi ceva. Şi nu mai vorbiţi, domnule prim-ministru, că aţi salvat dumneavoastră ţara din colaps, pentru că asta e o treabă pe care va trebui s-o facem noi în scurt timp.

Mulţumesc. (Aplauze în sala din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Aţi beneficiat şi de un bonus de un minut.

……………………………………………………..

111 Responses to “Discursul senatorului Varujan Vosganian la dezbaterile generale la proiectul legii bugetului de stat (12.12.2011). Ca supliment, replica primului ministru Emil Boc, dreptul la replica al impricinatului si Acatistul Sfantului Spiridon”

  1. Filip G spune:

    @tiberiu,
    Eu cred ca USL trebuie sa se zbata pentru recuperarea pagubei.
    Iar aceasta suma sa fie o subventie pentru nevoiasi la energia electrica.

    • @ Filip G

      De unde sa recuperezi paguba, de la intermediari? Cum sa o recuperezi? De la intermediari nu o sa poti, de la cei care au semnat iarasi nu, ca nu au atatea sute de milioane de euro.

  2. lordul john spune:

    @anca

    Multumesc pentru excluderea din gama de instrumente de masura a culturii, a metrului. Nu voi avea liniste pana ne veti elimina si candela, dar mai ales mall-ul, ramanand sa dezbatem pe seama celorlalte patru ramase, reusind astfel sa ne incadram in durata pauzei de cafea. In ceea ce priveste criteriile de ierarhizare a culturii ele sunt atat de subiective incat judecand dupa declaratia de credinta a Maestrului referitoare la unicitatea fiintei umane, exista tot atatea ierarhii cate fiinte umane exista. Asa ca, voi pune declaratia vizand statutul de minimis prezumat pentru cultura romana pe seama unei suparari trecatoare sau mai degraba ca un demers de a ne raporta mereu la cultura. In ceea ce priveste civilizatia noastra nu am de ce sa rosesc si nici motiv sa tac.

    Cafea?? Oricand, cu placere!

  3. un liberal optimist spune:

    @VV,
    V-ati fi imaginat vreodata ca romanii se vor bucura de achitarea Arogantului in Dosarul Tamara? Eu nu. Asta inseamna ca regimul basescu a devenit atat de ticalos incat romanul se bucura chiar de achitarea unui om politic corupt pana in maduva oaselor. Chiar eu insumi m-am bucurat si am baut o sampanie cu multi prieteni. Mai urmeaza sa ne bucuram de achitarea vrajitoarelor!

  4. tiberiu spune:

    @VV
    Atentie o idee geniala !
    Atentie o idee geniala !
    Atentie o idee geniala !

    Filip G spune:
    decembrie 15, 2011 la 2:13 pm
    @tiberiu,
    Eu cred ca USL trebuie sa se zbata pentru recuperarea pagubei.
    Iar aceasta suma sa fie o subventie pentru nevoiasi la energia electrica.

    Felicitari Filip ! Traznet ideea de deschidere a unui proces prin care sa li se impute personal vinovatilor Basescu,Boc Videanu daunele materiale aduse economiei si contribuabilului.
    D-le Vosaganian aceasta idee este o “comoara mediatica a Nibelungilor” ,nu o lasati sa va scape.

    • @ Tiberiu

      Cine deschide procesul? Aici e treaba parchetului sau a Curtii de Conturi. Nu pot cetatenii sa dea in judecata , nu au, din pacate, cum se spune, calitate procesuala. Ei pot doar sa propuna, prin semnatura, o initiativa legislativa.

  5. un liberal optimist spune:

    @VV,
    Tocmai am citirea stirea ca Turcia renunta la conscriptie(adica serviciul militar obligatoriu) cu o conditie foarte dura:cine nu vrea sa satisfaca acest serviciu militar trebuie sa plateasca despagubiri statului turc de 12.000E. Ce-am inteles de aici? Ca actualul premier turc a invatat ceva de la noi:ca sa nu fie atacat de opozitie candva ca a afectat bugetul, a fixat aceasta dare in compensatie. Nu era bine sa introduceti si DVoastra o taxa descurajanta cand ati angajat pompieri, militari, jandarmi si politisti de frontiera? Acum sigur, ca banii aia ar fi fost folositi de udrea pentru vuitoane si bok pentru comisioane…Iar basescu pentru viloaie…

  6. un liberal optimist spune:

    @Bibliotecaru,
    Cred ca am mai scris despre marea smecherie a realizarii termosistemelor. Ma rog, anul asta am zis sa fac si eu lucrarea asta avand niste bani in care nu am avut in ce sa-i mai investesc.Si am facut-o inginereste:am facut studii de piata privind avansurile in tehnologie, am cautat pe piata producatori si prim furnizori, am cauta PFA-isti cu experienta in domeniu, am citit si eu o gramada de carti despre fizica termodinamica, despre materiale de constructii. In fine am facut-o cu un efort personal urias(urmarind fiecare detaliu de constructie, avand la dispozitie niste mesteri dedicati). Eu zic ca in final am obtinut o excelenta realizare inginereasca, cu un cost decent, dar care investitie, corobarata si cu ale investitii anterioare de eficientizare energetica, cred ca le-as amortiza in vreo 20 de ani , chiar in conditiile in care preturile la energie se vor liberaliza “haiduceste” ca in Romania(tara care la presiunea cancelariei Germaniei a renunat la recuperarea datoriei istorice de 13 mld E). Singura satisfactie e ca am confort termic tot anul si platesc niste facturi simbolice. Ma tot intreb ce naiba o sa fac cu cele 4 aparate de AC. Nici centrala pe gaze n-am mai pornit-o de vreo 8 luni.

  7. Dorin spune:

    @ Tiberiu:

    Imi cer iertare dar va contrazic. Daca principalul “job” al unui politician ar fi numai dea din gura cat mai tare, am putea spune cu mana pe inima ca unii precum domnii Traian Basescu si Emil Boc sunt niste politicieni excelenti. De atatia ani tipa intruna ca ei fac si dreg si singurii care-s de vina pentru faptul ca nu curge lapte si miere in tara asta sunt opozitia, mogulii, presa, politicienii aia rai care au adus criza economica in Europa, romanii care vor salarii nemuncite si pensii nesimtite si desigur, klingonienii, romulanii si asteroidul care a ucis dinozaurii.

    Or fi ei eficienti la tipat, insa singurul rezultat palpabil al urletelor lor este doar faptul ca noua acum ne este mai rau decat inainte.

    Dupa cum se incurca domnul Boc in definitii mai devreme (ca sa vedeti ce inseamna sa debitezi citate din auzite, sa canti dupa ureche si nu dupa partitura) pana la urma groparul crizei va fi altcineva, nu domniile lor.

    Principalul job al unui politician nu este sa tipe, ci sa gaseasca SOLUTII eficiente la problemele pe care este chemat sa le rezolve. As zice chiar ca e contraindicat sa tipi cand cauti rezolvarea unei probleme fiindca te hiperventilezi si nu mai esti capabil sa gandesti eficient!

  8. Mihai ANDREI spune:

    @ liberalule optimist
    Ce tot vorbeşti acolo ? Eu văd o victorie clară a luptei contra corupţiei: Fostul preşedinte al Franţei, Jacques Chirac, a fost găsit vinovat de corupţie. Chirac este acuzat că a făcut angajări fictive în perioada în care era primar al Parisului.

    @ Varujan Vosganian
    Crezusem că am stabilit odată pentru totdeauna că nu se aplică bărbaţilor citeriul tinereţii. Vă rog nu mă mai mâhniţi în această zi minunată pentru justiţia şi democraţia românească (apud liberalul optimist).

  9. un liberal optimist spune:

    @VV,
    De acord, dar nu v-ar mai fi criticat popularii ca ati marit numarul de bugetari. Pentru ca in principiu, in serviciul public intra de regula cetatenii saraci-ceea nu-i rau de loc-, avand in vedere ca doar serviciul public poate evidentia valoarea reala a oamenilor! Normal, in conditii normale!
    Nelson a intrat in Royal Navy cu arcanul, fiind un cetatean sarac dar instruit marinareste. La fel Napoleon Buonaparte. Sau Jukov, sau Ion Mihalache. Nici Bratienii n-au fost prea bogati si nici n-au ajuns prin politica. De altfel nici Maniu, nici familia Hohenzoler. S.a.m.d.

  10. anca spune:

    @lordul john
    Cu plecaciune, distinse lord, concluzia la care ati ajuns (tot atatea ierarhii cate fiinte umane exista) deriva din perspectivismul nietzscheean (nu exista adevaruri, ci doar interpretari subiective, adica tot atatea interpretari cate fiinte umane). Relativismul e bun, caci, deh, suntem niste bieti oameni (nu detinem adevarul absolut), dar relativismul acesta absolut inseamna, pana la urma, haos total (sa nu ma intelegeti gresit, il ador pe Nietzsche, dar el nu trebuie citit ad literam, in fine, n-o sa intram acum in hermeneutica operei sale). De aceea s-a inventat consensul (impacarea mai multor subiectivitati, in functie de niste criterii acceptate de comun acord, negociate, evident, nu infailibile). E singurul mod in care lumea poate functiona.
    Eu iubesc cultura romana, dar o privesc cu luciditate. Va pun o singura intrebare: cati capi de serie avem noi?
    Despre civilizatie chiar nu are sens sa vorbim. Civilizatia incumba standardele social-economice (educatie, institutii, infrastructura etc.). Daca traiti in Romania, stiti la ce ma refer.

  11. un liberal optimist spune:

    @Mihai ANDREI,
    Nici eu nu inteleg despre ce vorbesti. Ar fi culmea ca eu sa fi baut sampania si tu sa devii, din aceasta cauza, ori prea @optimist , ori prea @pesimist.

  12. tiberiu spune:

    @VV
    Ca si in cazul actorilor, lupta oamenilor politici(mai cu seama a celor din opozitie) se duce in principal prin magia cuvantului, care trebuie sa vrajeasca si sa atraga sufletul alegatorului.
    Evident ca in cazul celor de la putere realizarile guvernarii lor
    “vorbeasc” cel mai elocvent pro sau contra .

  13. tiberiu spune:

    @Dorin
    Postarea precedenta iti era adresata

  14. tiberiu spune:

    @VV
    Ceeace conteaza este “impresia artistica” a unei initiative de deferire justitiei a responsabililor contractelor “baietilor destepti”.
    Initiati acea procedura legislativa. Efectul mediatic este imediat si mai putin conteaza ce va urma. Esential este insa sa aruncati Acum si Definitiv “pisica moarta” in curtea lor.
    Ofensiva ,ofensiva ,ofensiva !

  15. un liberal optimist spune:

    @VV,
    Dupa raspunsul DVoastra rezulta ca noi liberalii avem feeling social. Sa stiti ca pe timpul nostru erau multi handicapti care faceau armata in locul altora. Numai ca nu dadeau banii la stat ci la privat(adica la acei oficiali care aprobau). Pe la 35 de ani, se duceau la comisariat si-si luau livretul militar. De unde rezulta ca guvernul turc e mai aplicat.
    Cred ca i-ati intalnit la Caracal. Aici in Bucuresti, erau cu duiumul.

  16. Shin spune:

    @ Tiberiu

    Da, dar asa cum spune Dorin cuvintul trebuie sa reprezinte o realitate, politicianul nu este, nu trebuie sa fie doar politician ci si un profesionist in domeniul lui – unul care construieste solutii pentru viata reala, economic, social, etc.

    Vorbeam de propaganda ca prezentare a minciunii – gresit, desuet, destinat esecului in final, si conceptul modern de propagare a unui adevar pe care doar stii sa-l prezinti in asa fel incit sa convinga.

    Conteaza amindoi factorii, substanta si prezentarea. E ca la cumparaturi – desigur ca ambalajul conteaza mult si nu numai: sa stii sa plasezi ce vrei sa vinzi pe dreapta si la nivelul ochiului de pilda (pentru ca asta e tendinta naturala a omului cind merge pe culoarele unui super-market, sa se uite la dreapta), sa stii sa folosesti mesajul subliminal – sageata ascunsa in numele FedEx de pilda. Dar tot firesc este sa tii seama ca un cumparator se uita la continutul ambalajului mai devreme sau mai tirziu, sau ca nu ar mai apela la fedex in ruptul capului indiferent de sageata din numele lor daca nu ar oferi consistent serviciul serios pe care il promit.

  17. lordul john spune:

    @anca

    Relativismul generator de”haos” este sursa evolutiei. Consensul e o notiune ideala, pentru ca in mod real el nu face decat sa asigure un pachet minimal de acomodare a criteriilor. Consensul se face la limita mediocritatii. Sunt de acord ca poate fi un mod in care lumea functioneaza dar doar din punct de vedere tehnic. Asta e toata frumusetea culturii, ca nu se refera la scheme, la standarde ci, are legatura cu sufletul. Sau dupa cum bine spunea Alexis Zorba: “Hey boss, did you ever see a more splendiferous crash?”

    Spre deosebire de dvs. eu nu iubesc cultura romana, pentru ca ma consider parte din cultura romana si nu sunt narcisist. Toti facem parte din cultura romana de la cel mai izolat cioban din varful muntelui pana la presedintele Academiei. Asa ca nu stiu cati capi de serie avem, dar sunt sigur ca avem o serie de capi.

    In ceea ce priveste civilizatia, traiesc in Romania dar asta nu-mi ocupa chiar tot timpul, singura pe care o consider determinanta in enumerarea pe care ati facut-o este educatia.

  18. Shin spune:

    @ Tiberiu

    Ziceam ca trebuie sosele de comunicare a acestor solutii.

    Uite, as spune asa, si puterea si opozitia sunt ca un ciorap intr-un copac: Puterea pentru ca fac sosele de comunicare/propaganda asa cum actioneaza si in viata de zi cu zi: sosele nejustificat de scumpe care pornesc din nicaieri si duc nicaieri – nu au nici substanta, se tot surpa si inventeaza altele si mai scumpe pentru care storc de bani si vlaga o tara, si mai ales nici o legatura cu realitatea oamenilor si nici un beneficiu pentru ei. Opozitia pentru ca are solutia, are “obiectivul turistic” pe masura realitatii, dar sosele de comunicare pline de hirtoape, daca exista, pe care se poate merge eventual in carutza.

  19. emi spune:

    @lordul john
    Si Soarele pare mic de pe Pamant.
    Ca sa poti intelege si aprecia cultura trebuie sa ai cu ce vibra. Imi place muzica dar nu o pot intelege pentru ca sunt afoana. Sunt si persoane cu emisfera cerebrala dreapta lenta, care nu pot vibra prin simturi dar cu cea stanga foarte activa de unde mare placere si usurinta de a ordona si numara orice. Si cum un om sanatos nu poate intelege un bolnav…

  20. Tiberiu spune:

    @Shin
    Ca sa-ti vinzi marfa (fie politica) trebuie sa fii in primul un excelent agent comercial ,f. bun psiholog, f.smecher. Trebuie sa stii sa lucrezi “finescu”, cum sa bagi “strambe” concurentei . Desigur insa ca fara o marfa(servicii,competente) de calitate nu ajungi departe.

  21. Shin spune:

    @ Tiberiu

    Na, ca o traim si pe asta – pedeleul regreseaza la un primitivism ridicol cind e vorba de propaganda – de parca plasutele verzi si adunarile unepereului nu erau de ajuns. Chestia cu taiatul antenei2 de la cablu. In primul razboi mondial, a fost una din metodele de atragere a americanilor: Britanicii au taiat efectiv cablul transatlantic al germanilor, pentru ca ceea ce ajunge ca informatie la americani sa fie in proportie de 99,99% informatie britanica. De ce sa-si mai bata capul sa cintareasca americanii spusele ambelor parti? Si cum asa vor continua, ca in comuna primitiva, cu bita si toporul, este imperativ ca opozitia sa isi gaseasca o diversitate de cai de comunicare a informatiei, nu sa se bazeze doar pe a3.

  22. tiberiu spune:

    @Shin
    Taierea canalelor de informatie nu este nici primitivism si nici ridicola, este o forma de lupta dura a pedelacilor disperati de amenintarea pierderii puteri, echivalenta pentru ei cu pierderea libertatii, pentru matrapazlacurile facute. Gaddafi si-a masacrat cetatenii ca sa-si apere puterea.Sa nu crezi ca asa ceva este imposibil si in Ro.Nu o lua in gluma, ca treaba e “groasa”.
    In Ro. are loc un adevarat razboi politic necrutator.

  23. Shin spune:

    @ Tiberiu

    In domeniul informatiei este primitivism, nu are nimic de a face cu Europa si nici cu democratia – din moment ce imi dai exemplul cu Gaddafi si nu un exemplu similar din Franta ori Germania contemporana, ori de altundeva. E primitivismul bitei, si nu mi se pare ca l-as subestima din moment ce il vad ca atare. Nu cred ca cineva il subestimeaza pe acest blog ori altundeva – ca vorbim serios sau ca ii “alintam” cu denumirea de oranjgutani.

    Dimpotriva consider ca trebuie multa inteligenta, flexibilitate si tarie sa le faci fata. Dar vezi tu, in fata bitei nu trebuie sa raspunzi cu bita daca ai avantajul unor ani de civilizatie – ar fi ca si cum la aceleasi boli care au macinat omenirea o viata intreaga ai raspunde tot cu cataplasme de mustar si ai ignora tot ce s-a creat intre timp, de la antibiotice si citostatice la robotul chirurgical.

    In materie de informatie nu se mai vorbeste de bita si taiat cabluri ci de luat acel higher ground, de dominare a sursei de informatie prin autoritate ( si aici e nevoie de voci de autoritate ale societatii) si de gasirea, diversificarea cailor de informatie (posibilitatile tehnice actuale) – din aceasta perspectiva taiatul cablului e ca folositul abacului in secolul lui Steve Jobs. Acesti indivizi vor cu tot dinadinsul sa transporte Romania in Africa si in evul mediu, doar spun ca fiind in Europa si in secolul XXI trebuie sa ne folosim pozitia si timpul.

  24. tiberiu spune:

    @Shin
    à la guerre comme à la guerre

  25. Filip G spune:

    @ Filip G

    De unde sa recuperezi paguba, de la intermediari? Cum sa o recuperezi? De la intermediari nu o sa poti, de la cei care au semnat iarasi nu, ca nu au atatea sute de milioane de euro.
    Am inteles.
    Va respectati partenerii de alianta.

    • @ Filip G

      Cum o sa iei banii inapoi de la unii cu care ai semnat un contract si le-ai livrat marfa conform contractului? Iar euau castigat banii vanzand marfa pe care tu le-ai livrat-o. Prostia e a celui care a incheiat din partea statului, el ar trebui sa plateasca. Dar de unde? Poate doar unii care au avere…

  26. Shin spune:

    @ Tiberiu

    Da, dar a-ti alege luptele pe care trebuie sa le cistigi, cele pe care le pierzi (ca la poker?), cele de la care te abtii, ca si metodele pe care le folosesti, este si trebuie sa ramina decizia ta, altfel esti din start pierdut. Daca doar raspunzi la o strategie fara sa o construiesti pe a ta nu faci altceva decit sa te pui in pozitia unei marionete, pe scenariul facut de papusar, in sirmele sale, in termenii sai, si nu sa te porti ca un adversar.

  27. Filip G spune:

    Am inteles.
    Baietii destepti,au profitat inainte si dupa guvernarea dumneavoastra.
    Da cetateanul ar putea sa beneficieze de energie ieftina?

    • @ Filip G

      Nu, ei au profitat si in timpul guvernarii mele, caci contractele erau in vigoare. Atata ca fusesera incheiate inainte de venirea mea la minister. Pentru cetatean nu cred ca energia se va ieftini, dar nici nu se va scumpi, odata cu seceta, daca n-ar mai fi aceste contracte.

  28. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian
    Mă văd nevoit să insist, pentru a treia oară.
    Problema mea era legată de realocarea fondurilor europene. Personal nu cred că acestea sunt realocate folositor şi ar trebui să rămână unde sunt şi să fie folosite acolo. Întrebarea mea este cum poate fi oprit domnul Boc să le realoce, prin ce mijloace?

  29. tiberiu spune:

    @Shin
    Ai perfecta dreptate.Intre propria viziune si strategie de viata si reactiile la actiunile celor din jur trebuie sa existe o combinatie de echilibru intre personalitatea tiranica si personalitatea de marioneta. Ea poate fi numita “Calea Regala” existentiala.
    Usor de definit dar greu de urmat.

  30. anca spune:

    @lordul john
    Rusuciti afirmatiile mele in stilul in care majoritatea politicienilor nostri de azi contorsioneaza adevarurile. Iar atitudinea (fiindca argumentatia e sublima, dar lipseste cu desavarsire) este una de adolescent orgolios care tine mortis sa dea replica.
    N-am contestat necesitatea relativismului, ci a relativismului absolut (e o diferenta). Altfel, stie toata lumea ca, in istorie, Spiritul inainteaza dialectic (nu mai detaliez ca deja am inceput sa ma plictisesc).
    Consensul se face la limita mediocritatii (dar mediocritate in sens antic). Altfel, oare juriul care i-a conferit d-lui Vosganian premiul Academiei, prin consensul membrilor, a produs o evaluare mediocra?! Oare limbile, care sunt rezultatul unui consens intre membrii unor comunitati, sunt mediocre? Oare o lege (produs consensul) care pedepseste crima e mediocra?
    “Cultura nu se refera la scheme, standarde, ci are legatura cu sufletul“. Mergand pe definitia asta a culturii, inseamna ca si manelele, de ex., tin de cultura, fiindca si ele au legatura cu sufletul celor care le produc si le asculta. Deci, este nevoie de anumite criterii de apreciere, mai putin inefabile decat sufletul, elaborate de specialisti ai domeniului.
    Remarca privitoare la narcisism e doar rautacioasa (cea de-a doua parte a frazei mele elimina orice idee de narcisism).
    N-am negat niciodata ca avem si noi o serie de capi, dar dvs n-ati raspuns la intrebare.
    Educatia e, intr-adevar, determinanta, dar cum sa existe educatie intr-o societate cu oameni abrutizati de saracie, cu institutii care functioneaza prost, cu elevi care merg kilometri prin namoale ca sa ajunga la scoala si ajung deja obositi s.a.m.d. ?
    Daca imi raspundeti in acelasi fel ca in postarea anterioara, n-am sa-mi mai pierd timpul sa va raspund.

  31. lordul john spune:

    @anca

    Nu doresc sa va determin sa va pierdeti timpul. In fapt mica noastra “intifada” a pornit si, dupa cate observ, continua de la modul in care doriti aplicarea unor criterii cantitative in cultura si de la afirmatia ca “avem o cultura mica”. Raspunsul dvs. a continut alte solicitari cantitative. Chiar si replica de mai sus abunda de acelasi tip de criterii. Remarca de atitudine adolescentin orgolioasa este usor exagerata. Putin simt al umorului poate v-ar mai detensiona.
    Valoarea cartii dlui Vosganian nu este data de premiul acordat in baza unor criterii consensuale (in acceptiunea antica) a catorva minti luminate, ci este data de modul in care a fost scrisa si de reverberatia scriiturii in sufletele cititorilor.
    In ceea ce priveste manelele, daca le dezbracam de mercantil nu mai ramane mai nimic pentru suflet. Refuz in continuare sa caut criterii de apreciere, mai putin inefabile decat sufletul, chiar stabilite de specialisti in domeniu, pentru cultura.
    Chiar si in abordarea temei educatiei, imi vorbiti despre kilometri si despre bani. Strabunicii, bunicii si parintii mei (si nu numai) au fost educati chiar prin noroaie, fara electricitate si in vremuri de razboaie. Tatal meu a fost dat afara intr-o iarna, din internatul scolii din cauza originii nesanatoase, A plecat cu plapuma in spate, dar asta nu l-a impiedicat sa fie educat.
    Iertati, deci, daca v-am contorsionat adevarurile.

  32. anca spune:

    Intrebarea despre capii de serie ascundea, de fapt, o problema de calitate. Capii de serie sunt cei care produc noutate, originalitate (viziuni asupra lumii, curente de gandire, filozofice, artistice etc.). Cultura romana, in cea mai mare parte a ei, s-a dezvoltat prin imitarea de modele occidentale.
    Nici n-am spus ca juriul a dat valoarea cartii d-lui Vosganian (doar a confirmat-o). Era vorba despre consens, ca notiune ideala. Daca cel putin doi oameni au aceeasi parere despre ceva (le place aceeasi carte), inseamna ca acel consens exista, nu este o notiune ideala.
    Despre manele: da, nu mai ramane nimic pentru suflet, dar pentru sufletul dvs. Adica sufletul unei persoane cultivate. Altfel, asa cum spuneam, ele spun ceva sufletului celor care le produc si le asculta. Inseamna ca definitia culturii numai prin suflet nu este suficienta. E o problema simpla de logica, nu credeti?
    Cred in continuare in nevoia de civilizatie. Poate s-ar mai schimba ceva. Dar aveti dreptate, aici lucrurile sunt mai complicate. M-am intrebat si eu de ce in alte vremuri oamenii erau mai educati, chiar daca nu traiau in puf. Poate fiindca erau mai credinciosi.

  33. lordul john spune:

    @anca

    Este posibil sa aveti dreptate in ceea ce priveste utilizarea unor modele culturale, dar nu mimetism. Pentru ca, nici un model nu a scapat neatins de amprenta spatiului autohton. Sa nu uitam, totusi, in analiza critica a culturii române, pe care o facem plamada spirituala a spatiului est european. Analizand culturile estului veti constatata aceeasi diferenta in materie de “capi de serie”, dar asta nu stirbeste cu nimic valoarea culturii ruse, poloneze ori bulgare. Comparatia nu se poate face in inaltimi (vizibile) ci in profunzimi (inefabile). Este incorect sa gandim despre cultura romana ca despre o cultura mica, pozitionandu-ne defensiv, cu umilinta inscrisa pe frunte si complexele rudei sarace inscrise in gena.
    In ceea ce priveste manelele (si inchidem aici subiectul) va asigur ca nu ramane nimic in sufletul lor, doar in urechi si in stomac.

    Nevoia de civilizatie o resimt mai ales in termeni de educatie si mai putin in termeni de confort. Prefer sa traiesc cat mai mult posibil “la firul ierbii” pentru ca multe din ceea ce numim astazi civilizatie sunt de fapt contra civilizatiei. V-ati intrebat de ce in alte vremuri oamenii erau mai educati. E o intrebare legitima si mai mult decat necesara in orice epoca. Indraznesc sa va completez explicatia pe care ati gasit-o. In ‘vremea cealalta’ oamenii credeau in Dumnezeu, in familie si in legea pamantului. Erau pilonii unei structuri pe care s-au cladit generatii. Toate cele trei componente erau educatie. Sa va dau un exemplu privitor la stabilirea hotarelor intre proprietati: era luat un copil din familie, era dus pe rand la hotarele proprietatii, i se aseza o brazda de pamant pe cap si apoi era batut cu un ciomag. In acest mod, poate primitiv, dar foarte eficient el tinea minte care ii sunt hotarele in asa fel incat sa nu le incalce pe ale vecinului si nici sa nu piarda o palma de pamant din avutul familiei.
    Cea mai importanta in familie era mama, cea care se ocupa de educatia copiilor, de hrana casei, de curatenia sufleteasca si trupeasca a familiei. Astazi, mama lucreaza intr-o multinationala 12 ore, iar copii sunt educati de bunica Google si bunicul Televizor.
    Atunci, si din ce in ce mai putin astazi, reperele omului erau legate de Soare/Luna, ritmul gospodariei era dat de ritmul naturii. Astazi ritmul este dat secunda, de bani, de kilograme, de metri, de centimetri cubi, etc.
    Asta este si motivul pentru care nu cred in abordari cantitative in materie de emotie (culturala).

  34. anca spune:

    Stiti, de fapt toata aceasta discutie despre cultura se reduce la faptul ca dvs excludeti ratiunea (id est criterii, ierarhii, ordine etc.) din judecarea culturii, iar eu, nu. Cred ca e nevoie de ambele, suflet si ratiune. Daca ne reducem doar la suflet/inefabil cadem in acel relativism extrem si la haos absolut. Orice poate fi considerat inefabil, unii simt inefabilul intr-un fel, altii intr-altul. Sufletul unora vibreaza la toate tampeniile, dar nu toate tampeniile sunt cultura. Insa ei ar putea spune ca sunt, invocand acel inefabil. Si, la o adica, probabil ca acestia i-ar acapara pe cei care stiu intr-adevar ce e cultura. Singura salvare logica pt ca dvs sa aveti dreptate ar fi sa spuneti ca acestia nu au suflet. Puteti defini exact inefabilul? Nu cred. Principiul imi place/nu-mi place, vibrez/nu vibrez poate face lumea sa explodeze. Ma gandesc cu groaza ca unora le place sa ucida, ca unii vibreaza cand violeaza un copil.
    Pentru mine, lumea asta (in care intra si cultura) are sens doar prin conjugarea sufletului cu ratiunea (chiar daca in unele laturi ale ei una dintre cele doua e mai implicata si echilibrul e mereu instabil).
    Sa stiti ca si eu am nostalgia traiului simplu. Dar, bata-ma Dzeu, iubesc si confortul. Nu lucruri extravagante, ci decente. De fapt, asta inteleg prin civilizatie. Altfel, va dau dreptate, pt ca eu insami cred ca o femeie ar trebui sa puna pe primul plan educatia copiilor, iar nu cariera (intr-o multinationala sau oriunde altundeva). Reperele mele nu sunt legate de material/cantitativ (altfel mi-as fi ales o alta profesie decat cea pe care o am). Si nici nu masor cultura cu ele. Dar daca trebuie sa le spun unor copii, de ex., ce este o opera de arta, nu pot sa le spun ca opera de arta e inefabilul. O sa le mai spun si alte lucruri, o sa le mai descriu si alte legi, criterii, caracteristici (conceptualizabile rational) prin care pot identifica o opera de arta.
    Si, sa revin la cultura noastra: daca o privesc si cu ochi critic nu inseamna ca propun pozitionarea defensiva si umilinta. Critica ar trebui sa fie stimulativa, constructiva, nu complexanta.

  35. anca spune:

    @lordul john
    Ati recunoscut ca am preluat modele. Pe care, sigur, le-am amprentat. Uite, eu imi doresc sa ajungem (cultura noastra) in situatia de a crea si de a impune modele altora. Ma condamnati pt asta? Atunci voi fi mai multumita decat acum.

  36. emi spune:

    Eu am o dilema. Creatorul popular a povestit teoria relativitatii in “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, Mihai Eminescu a descris-o in “Luceafarul” iar Albert Einstein a ordonat-o stiintific si a incercat sa o foloseasca. E adevarat ca Einstein era german cu cetatenie americana si un mare om de stiinta dar eu cred ca si creatorul popular si Eminescu sunt “capi de serie” in stilul lor. E bine sa recunosti valoarea altora si sa-ti doresti sa evoluezi dar e bine sa te pretuiesti si pe tine insuti impreuna cu valorile care te definesc pentru ca a-ti dispretui cultura inseamna ca te dispretuiesti pe tine insuti. E bun echilibrul, sa fii constient de jumatatea goala a paharului dar sa pretuiesti si jumatatea plina.

  37. anca spune:

    @emi
    Draga Emi, nu dispretuiesc cultura romana, ii cunosc valorile, ba, mai mult, incerc sa-i fac si pe altii, mai tineri, s-o cunoasca, s-o aprecieze, s-o iubeasca. Discursul oricarui profesor trebuie sa fie echilibrat, aratand si punctele slabe si punctele forte.
    Si creatorul popular, si Eminescu sunt geniali, dar Einstein este un cap de serie, pt ca el a impus teoria in lume. Ceilalti nici n-aveau cum sa impuna ceva, pt ca nu erau tradusi. Si aici ajungem la problema civilizatiei si la conditia unei tari puternice. Eugen Ionescu spunea in tinerete: “Daca eram francez, eram poate genial“. De fapt, el stia ca e genial, dar ca intr-o o cultura ca a noastra, putin cunoscuta, e condamnat sa ramana “o ruda saraca a intelectualitatii europene“. De aceea a plecat in Franta, unde a reusit sa-si impuna valoarea pe plan mondial.
    Chiar si Cioran iubea, de fapt, cultura noastra. Critica lui exacerbata, demolatoare venea din exasperare. Si el a plecat şi a reusit in afara. In Romania ar fi sfarsit, probabil, intr-o inchisoare comunista.

  38. anca spune:

    @emi
    Uite si exemplul lui Brancusi. La atelierul lui din Paris vin milioane de vizitatori. La Hobita, cred ca infinit mai putini. Pt asta ar fi nevoie de aeroporturi, autostrazi etc.

  39. emi spune:

    Asta inseamna sa judeci creatia in functie de locul in care s-a nascut si de publicitatea din jurul ei. Atunci sa-i credem pe anglo-americani ca Vlad Tepes a fost vampir? Poate pentru fanteziile lor aiuristice dar pentru poporul roman el va ramane un erou. Creatia si cultura au valoare si fara a fi cunoscute si fara a fi strict necesare la un moment dat. Iar cei care isi plang nenorocul de a nu fi recunoscuti sunt nesiguri de valoarea lor, nu e nevoie sa-ti spuna cei din jur cine esti. Si Henri Coanda a preferat sa studieze, cerceteze si sa-si scrie observatiile la Paris si nu l-a “observat” mai nimeni. Asta nu inseamna ca produsul mintii lui are valoare “mica”. Daca Einstein se nastea cu un secol mai devreme, cine poate spune cum s-ar fi descurcat? Publicitatea agresiva este o arma cu doua taisuri, poate promova ceva bun si poate fi utila dar poate face si mult rau. Eu cred ca exista conditii favorabile pentru ca un om sa se dezvolte si conditii mai putin prielnice. Iar cei care razbat in pofida mai multor greutati decat altii ar trebui admirati in plus si nu in minus.

  40. anca spune:

    @emi
    Nu, nu trebuie sa-i credem pe americani, dar trebuie sa reusim sa ne impunem adevarul nostru despre Vlad Tepes. Fireste, creatia si cultura au valoare si fara a fi cunoscute. De aceea exista valori in absolut si valori de schimb. Lumea functioneaza prin valori de schimb, astea sunt regulile jocului, nu-mi plac, nu le-am inventat insa eu. Cine-a zis ca trebuie sa-ti plangi nenorocul si sa astepti sa-ti spuna altii cine esti? Dimpotriva, daca iti stii valoarea, ar fi bine sa fii suficient de puternic sa ti-o impui. De-asta ii si admir pe acei cativa care au razbatut, in pofida greutatilor.

  41. lordul john spune:

    @anca, @emi

    Faptul ca la Hobita vin mai putini vizitatori nu stirbeste cu nimic valoarea creatiei lui Brancusi. In fapt, aici este punctul nostru (@anca) de divergenta (unul dintre ele): aplicarea criteriillor cantitative in valorizarea culturii.