Va invit sa ne revedem duminica 17 ianuarie, prin intermediului micului ecran, dupa cum urmeaza:
La orele 10,40, timp de 50 de min, pe canalul 1 al Televiziunii Nationale, TvR 1, voi avea un dialog cu criticul literar Alex Stefanescu, moderat de Cristian Tabara. De la Cluj va interveni Ovidiu Pecican. Subiectul discutiilor il constituie geneza si simbolistica “Cartii soaptelor”. Emisiunea a fost filmata in ziua de 22 decembrie 2009.
La orele 21,30 vom dezbate impreuna, in direct, “Sinteza zilei” la emisiunea lui Mihai Gadea, de pe Antena 3.
Domnule VARUJAN VOSGANIAN,
Multumesc pentru invitatie !
Maine suntem toti cu sufletul alaturi de d-l RADU STROE. Persoanl cred in reusita domniei sale.
Vom fi acolo cu sufletul. Si pentru domnul Radu Stroe si pentru dumneavoastra. Pentru limba romana in ciuda bocanelei, pentru carti si ghiozdane in ciuda manelelor, pentru roti rotunde nu patrate, pentru Romania nu pentru romanica. Ma alaturi lui Marin: CRED.
@MARIN
I-am transmis lui Radu gandurile tale.
@cris
Toate rugaciunile sunt colective. Tatal Nostru. Rugamu-ne tie, Marie. Numai Crezul e la persoana I, pentru ca nu poti exprima ceea ce crezi decat pentru tine.
@VV
De ce oare? Nu stiu cum se face, dar ma puneti de fiecare data pe ginduri. Ma va uita Dumnezeu gindindu-ma pina voi deveni trup…
De la bun inceput: Este o mare diferenta intre “a crede ceva” – a avea o opinie, “a crede pe cineva”, “a crede in ceva” si a spune “cred”.
Rugaciunea este o invocare, Dumnezeu vine spre tine (asteptarea, nazuinta, speranta, sunt comune tuturor: si cel mai necredincios spune “Doamne ajuta-ma” la ananghie). Crezul este urcarea spre Dumnezeu, (a deveni este unic pentru fiecare om in parte). Cu o nota: “cred Doamne, ajuta necredintei mele”, rugaciunea este implicita.
Rugaciunea te transforma in receptacol, (prin rugaciune astepti), crezul te transforma in apa vie din receptacol (prin crez dai, te dai pe tine insuti, esti actiune pura). Iar Dumnezeu te indeamna la amindoua – nu numai la rugaciune, ci si la actiune, vorba lui Steinhardt. “Cu Dumnezeu nu-i de glumit: “Iesi din tara ta…”ia-ti crucea”…”vino dupa mine”, “du-te si striga”, “scoala-te, ridica-ti patul si umbla”
Ei, aici cred ca ar fi fost mai bine spus: nu poti exprima ceea ce crezi decit PRIN tine insuti, nu “PENTRU tine”. Este un “a crede ceva” nu ca opinie, ci ca si creatie. Iar creatia, nu este niciodata un comfortabil “pentru tine”.
“Ich selbst muss Sonne sein,
Ich muss mit meinen Strahlen
Das weisse Meer der ganzen Gottheit malen”
(Eu insumi trebuie sa fiu un soare; cu razele mele trebuie sa pictez intreaga mare alba a divinitatii)
Angelus Silesius: Der cherubinische Wandersmann. A se nota: muss, trebuie. (in germana exista muessen – trebuie, nu ai incotro, imperativ, si sollen – ar fi bine sa, recomandabil sa).
“Enorm si orbitor rasaritul soarelui m-ar ucide pe loc daca nu l-as putea intimpina, acum si totdeauna, cu rasaritul soarelui din mine” Walt Whitman
“Go into yourself and test the deeps in which your life takes rise; at its source you will find the answer to the question if you MUST create. Accept it…Then take that destiny upon yourself and bear it, its burden and its greatness…” Rainer Maria Rilke – scrisoarea I
Conditia mintuirii este acel cred. Domnul asculta rugaciunea, vine spre tine, dar te vindeca numai daca spui CRED: esti olog si te rogi- vine. Te cerceteaza sa vada cit singe ai in vine, cit curaj:”crezi?”. Cred – te vindeca. Te vindeca – o face in vazul lumii, devii realitate, iti iei patul si umbli.
Acum intreb si eu (va pun si eu sa va ginditi pina va uita Dumnezeu si deveniti trup): De ce v-ati gindit ca atunci cind spui “cred” este “numai pentru tine”? Cu Dumnezeu nu-i de glumit nu? Nu a spus “acum ca poti umbla, du-te din nou la culcare in pat”, nici lui Saul nu i-a spus “acum ca poti vedea, ramii orb pe dinauntru”…..
@cris
Crezi pentru tine. Daca aceasta credinta e puternica, ea va putea calauzi si pe altii. Astfel abia nu mai crezi doar pentru tine.
Gandesti pana devii trup, zici. Sa-ti spun o poveste, pe care o stim de la Geo Bogza. Zice ca Dumnezeu si Sf. Petru s-au deghizat in sarmani si au plecat la cersit. Multi i-au alungat, altii i-au omenit. O familie i-a primit in casa, i-a ospatat si i-a gazduit. Parasind satul, Sf Petru i-a spus lui Dumnezeu: fa ceva pentru oamenii astia, uite ce frumos s-au purtat cu noi…Ce sa le mai dau, a zis Dumnezeu. Au de toate, si belsug, si cumintenie. Ajuta-i Doamne, i-a raspuns Petru, sa-si vada sufletul. Atunci Dumnezeu a cazut pe ganduri si s-a uitat lung catre sat. Legenda zice ca in satul acela, Ipotesti, s-a nascut apoi Mihai Eminescu. Asta pentru ca a fost ziua lui si pentru ca poti, Cristina, gandind si simtind sa devii suflet. Trupul te poate ajuta sa-ti vezi sufletul.
Daca in credinta individualul e mai presus decat universalul, atunci si interioritatea e mai presus decat exterioritatea, si sufletul e mai presus decat trupul, si minoritatea e mai presus decat majoritatea – absolutul nu este proprietatea unei ideologii, ci paradoxul credintei.
Pentru Kierkegaard(pentru ca aici, observ ca este un fel de cerc literar si s-a amintit la un moment dat, un existentialist nascut mai tarziu ce-i drept (Sartre)), resemnarea infinita nu este supunerea individualului in fata unui destin fatidic, ci este constientizarea permanenta ca in lumea aceasta obiectul dorintei ramane total inaccesibil.
@anais
Bine ai revenit. Cercul nu e atat de literar pe cat s-ar crede, ci mai degraba etic. Acesta va fi si subiectul viitorului meu comentariu.
Felicitari!! O emisiune foarte reusita! Avem nevoie mai des de astfel de oaze de liniste in care sa ne putem aseza pentru a ne impaca in primul rand cu noi insine. Mi-a placut enorm diferentierea pe care ati facut-o intre copilul din noi si copilul care eram. Ati surprins foarte delicat aceasta diferenta. De asemenea, constientizarea faptului ca noi suntem ceea ce nu am putut implini este un semn al faptului ca v-a reusit de minune asezarea in sine. De altfel, aceasta remarca vine pe filiera traditiei si a respectului fata de cei ce ne-au dat nume si pe care trebuie sa-i purtam cu noi in suflet. Ceea ce nu am putut implini va fi mereu o datorie pentru cei ce vor urma. Trebuie sa ne cunoastem trecutul pentru a putea intelege prezentul. Altfel vom fi vesnic momiti, precum la cursele de caini, cu un viitor din ce in ce mai ipotetic si mai iluzoriu.
@lordul john
Ma bucur ca ti-a placut. Ma bucur, de asemenea, ca vorbesti in felul asta despre traditie. O carte pe care am scris-o in 2001 se chema chiar asa: Mesajul Dreptei Romanesti. Traditie si modernitate. Cine are tradiitie, are repere. DSaca am fi avut o evolutie organica, nu am fi ajuns la vanzare de voturi pe doua pungi de zahar.
Buna ziua,
fiindca diminetile de duminica includ din fericire si secvente culturale, vreau mai intii sa va felicit pentru cartea publicata! Cum am tot aminat s-o citesc, dind prioritate pina acum altor lecturi, emisiunea de azi m-a convins sa-mi reordonez prioritatile…Iar in viitorul apropiat, dupa incheierea lecturii si dupa ce studentii nostri vor incheia sesiunea de examene, ne-ar face tuturor deosebita placere sa va avem in mijlocul nostru la o lansare de carte. Fiindca mai credem inca in puterea lecturii
si in rostul unor dezbateri care ne pot ajuta sa privim altfel….memoria,
istoria, ne/uitarea…Va asteptam asadar, dincolo de Carpati, cu speranta
ca pentru cei tineri, dar nu doar pentru ei, va fi o lectie plina de intelepciune, in care memoria colectiva si identitatea etnica vor purta amprenta scriitorului sau a spectatorului…
@Corina
Nu mi-ai spus de unde esti, Corina. Dupa cum suna mesaul urmator pari a fi din Cluj. Daca e asa, atunci sa stii ca vom organiza o lansare prin februarie -martie. Sa vorbim…
Din pacate nu am putut vedea emisiunea de pe TVR, dar cu siguranta voi urmari deseara “Sinteza Zilei”.
PS: Sper sa castige Radu Stroe ! Inca o victorie a PDL ar fi prea mult …
@Cristina
La ora asta inca nu stim rezultatul. Tin pumnii, ca si tine…
Am urmarit emisiunea despre cartea scrisa de dvs., mi-a placut tare mult. Sunteti intotdeauna o prezenta tonica la emisiunile care au ca subiect secundar politica (tin minte si o emisiune la studioul TVR din Cluj, de anul trecut):) Salutari din Iasi!
@Marius Bojor
Chiar eram in Iasi si eu cand ai scris mesajul. Din pacate, nu putem fi la fel de tonici cu politica, nu avem asa multe motive de satisfactie si de vioiciune. Dar, cum zicea Cioran, Romania trebuie sa o iubesti mai ales cand ii e greu.
Din fericire, duminica la tvr mai sta si sub semnul unor emisiuni culturale.
Felicitari pentru emisiune, dar mai ales felicitari pentru carte!
Am tot aminat s-o citesc, facind loc altor lecturi, dar emisiunea de azi m-a convins sa imi reordonez prioritatile…
Mi-ar face placere sa va invit la o lansare de carte, mai ales fiindca inca mai cred ca lecturile pot modela caractere, sau daca nu, pot cel putin sa ne opreasca din avalansa de nimicuri ale zilei, sa ne provoace reflectii, interogatii…Cum cred ca aceasta carte poate fi o marturisire despre memorie, istorie, ne/uitare…(!), va invit asadar sa treceti Carpatii, pentru a va intilni cu niste studenti de la umanioare….carora nu le-ar strica un ghidaj inteligent prin universul memoriei colective si al identitatilor etnice!
P.S. Poate vine si Peco! Macar de amorul dialogului, daca nu ca un rasfat pentru acea parte a sufletului sau in care inca mai locuieste literatul….
@Corina
Daca Peco e Pecican sa stii ca doreste chiar sa vorbeasca la lansare si mi-a smuls promisiunea sa merg la o emisiune televizata pe care o realizeaza (am uitat la ce televiziune). El, de fapt, nu citise cartea, s-a apucat intre timp. In cronica lui, cum spuneam, scrisa pe necitite (citise numai coperta a patra), ii era ciuda ca sunt si om politic. Interesant este ca eu pot trece peste asta mai usor, uneori, decat unii dintre interlocutorii mei. Dar sa pastram legatura pentru lansare. Intre timp a aparat o cronica a Irinei Petras in “Steaua”. Vezi si site-ul cartii http://www.carteasoaptelor.ro
in contextul reperelor, revin cu finalul comentariului de la postul precedent: un scriitor iesean, premiat recent de Academia Romana, membru al Uniunii Scriitorilor si viziunea sa despre modele:
http://www.bookblog.ro/stiinte-umaniste-religie/critice/eminescu-si-nevoia-de-modele/
Invitatia era pentru Tg.Mures, dar daca veti merge la Cluj, poate fi acela prilejul ca sa mai faceti inca 100 de km, ca sa ajungeti si la noi!
Multumesc mult pentru raspuns!
Tin pumnii pentru vot!
Peco e un copil mare! Nu merita sa va suparati pe el! Mai bine, il rasfatati cu un cuvint bun…o sa se intoarca apoi din drum si o sa cugete nitel!
@VV
Cred ca spunem totusi acelasi lucru in moduri diferite. Povestea lui Geo Bogza e o bijuterie, dar daca sufletul unor oameni buni a devenit vizibil, a devenit vizibil pentru o lume intreaga, nu doar pentru ei. A crede atit de puternic incit credinta devine realitate, inseamna a darui.
Neintelegerea vine probabil din faptul ca acel “crezi pentru tine” se adreseaza celui care nu a crezut inca, iar ceea ce am spus vine din partea cuiva pentru care credinta este un mod de supravietuire si de viata.
Pornim jocul cu margelele de sticla de la un alt nivel, baza este asadar deja acolo. Cind spui “cred”, te asezi in centrul lumii tale si trasezi cercul. Asa cum ati spus si dumneavoastra: “m-am asezat in centrul lumii mele si am trasat cercul”. Uluitor este ca daca amindoi spunem CRED referindu-ne la acelasi lucru, acesta devine o directie si o linie de forta. Forta unuia singur poate e mica, dar atunci cind ai alaturi unul si inca unul si inca unul, este ca si cum se aliniaza planetele. Amintiti-va de trompetele de la zidul Ierihonului. Dumneavoastra credeti in felul dumneavoastra, Marin crede in felul lui, eu in felul meu, altul in felul sau, pentru ca suntem indivizi cu experienta si structura diferita, si centrul propriei lumi, dar toti credem in aceeasi directie. Iar daca o stim, si ne aliniem lumile, in mod constient (“cred” este foarte constient, das Unbewusstsein, devenit Bewusstsein), cine ne poate sta impotriva?
De data asta am spus CRED, e incomparabil mai puternic decit urarea “succes”, ca sa nu spun de “succesuri”. Succes vine de la succedere, consecinta normala a unei succesiuni rationale. CRED vine dintr-o altfel de logica, cu mult mai mare si profunda, acea logica si ordine a inimii care creaza o realitate chiar si din neant. Marin spune, din tineretea lui frumoasa “cred in “, din batrinetea mea (cind porti, constient si de bun acord, in tine, un arbore esti deja batrin ca veacul) spun “cred”.
Asa ca n-aveti incotro. Astept cu drag sa va vad la Antena 3.
Eleganta si prestatia din emisiunea dlui Gadea. Cateva consideratii asupra afirmatiilor pe care le-ati facut:
1. PNL a decontat colaborarea de doua saptamani cu PSD mai mult decat a decontat PDL-ul. E corect, pentru ca PSD si PD provin din acelasi trunchi comun-FSN. Si PSD si PD s-au bazat in aceasta campanie pe acelasi electorat, cel slab informat.
2. Evolutia organica pe care trebuie sa se bazeze dezvoltarea normala a unei societati nu poate avea loc atata vreme cat, organic, societatea romanesca este foarte bolnava, atat moral (lipsa de repere solide) cat si social. Aceasta boala isi are originea in precaritatea educatiei.
3. Salut initiativa dvs. de a realiza emisiuni dedicate, despre buget. Avem nevoie de profesionisti care sa explice oamenilor abc-ul domeniului lor de activitate.
4. In emisiunea dlui Tabara mi-a placut si distinctia facuta de dvs (o fac si eu) dintre persoana si individ. Individul vazut ca parte exclusiva a statisticii, un numar, un CNP sec si persoana, purtatoare a unei istorii, a unei mosteniri spirituale, cu dorinte, cu esecuri, cu melancolii, cu credinta si piosenie.
Astept cu nerabdare postul dvs. despre etica. Si va astept si la Iasi.
@lordul john
Distinctia dintre persoana si individ este fundamentul politicii de dreapta. La Iasi tocmai am fost, o sa te anunt cand mai merg. Ne revedem maine pe blog.
Domnule VARUJAN VOSGANIAN,
Mi-a placut foarte mult dezbaterea de la TVR1 pe tema “Cartii soptelor”.
Extraordinare inteventiile d-lor Alex Stefanescu si Ovidiu Pecican.
Despre d-l Ovidiu Pecican pot sa va spun ca va este un adevarat prieten-a avut o abordare extraordinar de realista, distanta si elogioasa prin prisma unor termeni detasati de canoanele stricte ale unei critici literare “ca la carte”.
Ceea ce-mi doresc este, asa cum spunea si d-l Stefanescu, sa ramaneti pentru totdeauna Varujan Vosganian-omul de litere care poate face si politica. Probabil, politica va fi cea care pana intr-un final va va determina sa scrieti si a cea “Carte a Strigatelor”. Si, daca veti “indrazni” sa scrieti aceasta “Carte a Strigatelor”, am ferma convingere ca va fi o capodopera, mai ales pentru faptul ca va fi trecuta prin ochiul celui mai devastator critic-DUMNEAVOASTRA caci, ati afirmat: “SUNT PRIMUL MEU CITITOR”.
V-am urmarit si la emisiunea “Sinteza zilei”. Asa cum bine spuneati problematica energiilor indivizilor si a modalitatilor de “gestionare” a acestora NU TREBUIE DEZBATUTA PUBLIC deoarece poate degenera intr-o polemica ce naste, de cele mai multe ori, interpretari nefaste. Eu personal mi-am reorientat perceptia asupra acestei problematici dupa ce am parcurs cartea THE SECRET a lui RHONDA BYRNE.
Despre mult discutatul Buget, puteti sa incercati mult si bine sa-i lamuriti pe jurnalisti despre justetea constituirii acestuia. Atata timp cat la baza constituirii acestuia nu stau veritabile politici publice si atata timp cat mass-media nu va intelege ca au un rol determinant in prefigurarea agendei publice (altfel spus sa se aplece mai mult asupra problemelor esentiale ale societatii romanesti), Romania se va debloca greu in “lupta” cu criza economica care la noi se agraveaza de la o zi la alta.
Chiar acum cand scriu (ORA 22.47), moderatorul va anunta despre victoria d-lui RADU STROE. BRAVO RADU STROE ! BRAVO PNL ! FELICITARI TUTUROR ROMANILOR CARE AU ALES !
@MARIN
Radu Stroe l-a zdrobit, pur si simplu, pe Honorius. Rez partiale erau 71% la 29%%. Bucurestenii redevin ceea ce au fost in anii 90!
@Marin
Ei vezi ce se intimpla cind spunem amindoi CRED ?
The secret este o introducere destul de buna. Ai vrea sa citesti si un picut mai departe, sa afli de exemplu ca Newton este ultimul mare alchimist, ori sa citesti tabula smaragdina (fie cartea apocrifa fie Kybelion care e mai usor de inteles), ori sa citesti despre copacul vietii, ori despre arhetipurile si formarea personalitatii in viziunea lui CG Jung. The turning point a lui Fritjof Capra (profesor de fizica la Berkley si elev al lui Heisenberg) este o carte buna prin relatia pe care o stabileste intre misticism si fizica moderna (daca poti sa treci peste capitolele verzi sau prosocialist-utopice – doar vreo doua din intreaga carte), si prin faptul ca te trimite la o anumita bibliografie, cu mult mai serioasa decit un best-seller ca “The secret”.
Dar, mai ales, citeste-ti propria inima.
@cris
@MARIN
Cum se zice: urmeaza-ti inima!
@ VV
1. Felicitari si la mai mare!
2. Vor intelege, incetul cu incetul vor intelege si economie; educatia cere infinita rabdare.
3. Impresia artistica: fantastic! Elegant: “da, aveti dreptate’, “ai sesizat corect”. Intr-adevar, negatia de tip “gresesti, “nu”, “n-ai dreptate” invita pe oponent la vorba, in timp ce “da, ai dreptate” il obliga sa taca si sa asculte: ii da convingerea ca ii repeti si ii continui ideea, si cui nu-i place sa se auda pe sine insusi… (da, l-am citit si pe Baltazat Gracian, mi se pare mult mai rafinat decit Machiavelli din anume puncte de vedere)
4. Suntem deci in acelasi univers. (oricum nu aveam nici o indoiala). O observatie, este destul de greu sa faci un ecran, si consuma multa energie. Cel mai bine, experienta mea in privinta energiilor negative, este ca in loc sa te opui, sa devii permeabil, sa le lasi sa treaca prin tine ca prin vid, te rarefiezi; sau iti muti locul, te muti pe alta dimensiune. Cere un control si echilibru extraordinare, e adevarat. Dar, avantajul constiintei propriei lumi: ca centru o umpli/sau o golesti, o muti in timp si spatiu, o aduci la cea mai fina vibratie, sau o transformi in materie, o poti dilata pina la nivelul unui univers ori o poti contracta la nivel subatomic. In loc sa te lupti sau sa te aperi, esti.
Gata, ma duc la treaba, tin trei conferinte in urmatoarele zece zile. Toate gindurile bune.
@cris
Cum zicea un poet despre rarefiere : te raresti la trup. Succes la conferinte!
@VV
PS. Intre noi doi: doar se cred, sau se prezinta ca “violeti” – muma padurii data cu fard si rimel. Dupa cum i-am vazut eu una, sunt gri soriciu, sunt umezi, reci, lipiciosi si miros a igrasie. Bleah. Chiar ma intreb, la gradul de sensibilitate pe care-l aveti ce culoare ori senzatie va vine in minte.
@VV
Felicitari pentru emisiunea de seara, e singura pe care am reusit sa o urmaresc. Interesanta mi s-a parut reluarea trasaturilor pe care dvs, ca oponent politic, le doriti din partea viitorului presedinte al PSD. Autenticitatea este intr-adevar esentiala,mai ales din perspectiva ultimelor confruntari politice in care principalul jucator se pozitiona(si o mai face inca) cand la stanga, cand la dreapta. In ceea ce priveste ,,ecranarea energetica” am avut impresia (poate gresesc) ca era o usoara urma de ironie in discursul dvs, dar cei prezenti au vrut mai mult de atat. Au primit atat cat trebuiau sa primeasca ca informatie corecta pe acest subiect.
@corina chiriac
Asa este, n-am vrut sa duc lucrurile mai departe in discutia despre energie. M-am marginit sa le vorbesc despre forta energetica interioara si despre faptul ca, la urma urmei, orice comunicare inseamna si energie. Obligatia unui lider este sa aiba aceasta stabilitate energetica si capacitatea de a se ecrana de agresiuni care pot fi stressul, nelinistile etc. Nu era cadrul cel mai potrivit. Ciutacu tt indruga ca in sec XXI e aiurea sa purtam o astfel de discutie. Ce-i pasa privirii ca e sec. XXI? Ea tot energie ramane.
Cat despre presedintele PSD, pare intr-adevar cam ciudat ca un om de dreapta sa constituie ca principala virtute a aceluia trebuie sa fie aceea de a fi un adevarat om de stanga. Cea mai mare slabiciune a clasei politice este inautenticitatea.
@cris
V
Cum bine ai zis, au o culoare urat mirositoare.
@VV
Pentru cine priveste politica din prisma responsabilitatii si a maturitatii nu e deloc ciudata dorinta unui lider de a avea adversari bine pozitionati. E ca intr-o confruntare sportiva: intri in ring hotarat sa respecti regulile jocului si vrei un adversar care sa lupte dupa aceleasi reguli. Daca gasesti unul care loveste unde apuca si cu ce apuca poate fi foarte greu sa te mentii in lupta fara a face tu insuti compromisuri.