Despre actualitatea lui Caragiale

La solicitarea revistei “România literară” am scris următorul text privind actualitatea operei lui Caragiale:

“Vă mărturisesc că aş prefera să discutăm, măcar din când în când, şi despre nuvelistul Caragiale, pe care eu îl admir poate chiar mai mult decât pe dramaturgul şi pe autorul Momentelor şi schiţelor. Bănuiesc, însă, că din perspectiva e care o sugerează „România literară”, interesează, mai degrabă, tipologia consacrată de cel de-al doilea Caragiale.

Dintr-un anumit punct de vedere, nu ar trebui să ne mire actualitatea lui Caragiale. Tot astfel, am putea să medităm la actualitatea marilor mituri ale antichităţii – Camus vedea într-unul din ele expresia crizei de sens a societăţii contemporane -  la prezenţa, printre noi, a donquijotismului, a jourdainismului ori a bovarismului. Operele marilor clasici ruşi se  constituie într-un adevărat dicţionar de caractere, un adevărat Webster’s Dictionary al tipologiilor umane.

 

Omenirea e, în miezul său, neschimbătoare ca un coral de Johann Sebastian Bach.  Fie că e vorba de tăbliţele de argilă de Ninive, de papirusurile egitene, de sulurile de piele tăbăcită de la Marea Moartă, de incunabulele Evului Mediu, de cărţile de sub teascurile tiparniţelor ori de e-book-uri, moartea lui Enkidu şi nostalgia fraternă a vânătorii de lei este deplânsă în acelaşi fel. Mijloacele de expresie au evoluat într-un ritm mai rapid decât substanţa expresiei. Nu poţi scrie astăzi un Recviem, utilizând tehnica fugilor surapuse, precum Wolfgang Amadeus Mozart la sfârşitul veacului al optsprezecelea. Dar poţi exprima aceleaşi lucruri, cu alte mijloace, precum a făcut-o Krzisztof Penderecki în timpul vieţii noastre.

 

Ce calităţi trebuie să aibă un creator, altele decât forţa talentului său, pentru a intra în galeria făuritorilor de dicţionare ale condiţiei umane? Cred că două, care par, aparent, contradictorii. Să poată simţi, în acelaşi timp, cinism şi compasiune. Cinismul te obligă să înţelegi natura umană aşa cum este ea, fără edulcorări şi amăgeli. Compasiunea te ajută să te implici. E o mare diferenţă între milă şi comasiune. Compasiunea te apropie,  te implică, mila mai degrabă  te îndepărtează. Mila ucide arta.

 

În ce priveşte actualitatea lui Caragiale, ea este remarcabilă nu numai din modul în care surprinde matricea tipologiei umane şi descrie situaţii – standard cu comportamente – standard. Actualitatea lui Caragiale stă, în acelaşi timp, în detalii, în replici, în reacţii de o clipă, în răbufniri. Şi ea este înlesnită şi de o realitate tulburătoare: în ceea ce priveşte cultura civică, societatea românească a evoluat prea puţin de atunci şi până acum. Poate că utilizarea verbului „a evolua” e improprie, dacă socotim că nu am avut o evoluţie organică şi că tendinţele sunt contradictorii, într-unele am adăugat, într-altele am păgubit.

 

În buletinele de analiză apare zahărul din corp ori magneziul ori colesterolul. Nu există un buletin de analiză care să-ţi arate conţinutul de vise din corp, procentul de nădejdi spulberate din rândul iluziilor, câtă prejudecată şi câtă dezinvoltură este în fiecare din noi, ori în noi toţi, laolaltă. Iată, însă, că avem un doctor care poate face asta pentru noi. Mergi la doctorul Caragiale şi îţi va da buletinul de analiză al mentalului tău şi al mentalităţilor tale. Dar, atenţie, va fi neîndurător şi-ţi va spune lucrurile pe şleau, chiar dacă, în mod ciudat, cu cât veştile pe care le vei auzi vor fi mai proaste, cu atât te va pufni mai tare râsul.

121 Responses to “Despre actualitatea lui Caragiale”

  1. un liberal optimist spune:

    @anca,
    Ai dreptate. Cred ca DDD incepe sa adune din electoratul USL. Si nici nu ma mira. Azi dimineata am vazut in reluare o “disertatie” de economie sustinuta de el.Avea carisma, era persuasiv, manipula cu multa maestrie cifrele(cred ca are buni profesori) demonstrand ca are de unde tripla salariile si pensiile. In comparatie, liderii USL se balbaie in direct si la ore de maxima audienta, incercand sa explice trseismul invers! Jalnic!

  2. anca spune:

    @un liberal optimist
    Doamne, am vazut si eu ieri la stiri ce-i zic muierile si tzatzele lui DDD: “ma culc cu tine, ma trezesc cu tine”. Si fiindca reportajul era de undeva de la o vizita in Mehedinti, varianta olteneasca suna:“ma culcai cu tine, ma trezii cu tine”. Ce-si mai poate dori un politician?!

  3. un liberal optimist spune:

    @anca,
    Vad ca iar a inceput seria “ciocoiul de Oprescu”. O vrea sa candideze la Primarie pentru a testa electoratul de Bucuresti?

  4. anca spune:

    @un liberal optimist
    Poate, dar cred ca electoratul lui e mai ales rural. Si de mahala, e adevarat.

  5. un liberal optimist spune:

    @anca,
    As spune ca mahalagii traiesc mai rau decat taranii. Din aceasta cauza sunt si mai usor de manipulat. Taranii au totusi demnitatea aceea de proprietari:chiar saraci, au demnitatea lor.

  6. anais spune:

    Domnule Vosganian, lansarea cartii in Armenia este un eveniment important si emotionant, gandindu-ma la personajele cartii, la oamenii care nu mai sunt si care au trait acele evenimente. Stiu ca vor fi prezenti si ministrii culturii celor doua tari si se pare ca diplomatia are numai de castigat cu un ministru “poet si pianist”. Succes !

    • @ anais

      O carte ca “Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh” a lui Franz Werfel a facut mai mult decat o mie de oameni politici. Diplomatia culturala e adesea mai eficienta.

  7. un liberal optimist spune:

    @anca,
    Ma devreme, era unul de la OTV prin Vrancea “ciocouilui Oprisan”. Era in dreptul unui sant plin cu apa si gunoaie, care cica se afla vis a vis de casa primarului(nu ne-o arata de teama sa nu-l dea in judecata). Statea ca prostul incercand sa le ceara parerea taranilor. Astia nu se opreau si mai aruncau cate o gluma. Nu cred ca de teama primarului. Cred ca se amuzau de prostia astuia care facea din tantar armasar!

  8. un liberal optimist spune:
    aprilie 22, 2012 la 10:11 am

    @VV,
    Nu chiar off topic(vorbind despre Caragiale).Observ ca se fac tot felul de analize privind sansele-nesansele trecerii motiunii de cenzura. Daca trece, exista si pasul de dupa?

    Probabil n-ai fost atent la ce-am scris la postarea anterioara. Era vorba de niste surse destul de apropiate PNL care avansau o ipoteza foarte interesanta: o rasturnare destul de spectaculoasa a puterii. Tu imi scrii tot de d-na Popa (te-nteleg, n-om poti uita usor:-) ), dar ea nu mai conteaza nici la Iasi, daramite prin alte parti? Si de la maestru, daca e cazul, acum, nu te astepta la multe raspunsuri concrete pentru ca pur si simplu nu le va da. E mult prea importanta pozitia sa si, in consecinta si acest blog, pentru a le servi astora vrute si nevrute.

  9. un liberal optimist spune:

    @Corina Chiriac,
    Asa dupa cum bine ai observat eu nu prea comentez strategii politice. Pun doar intrebari pe care le aduc de obicei din strada la care sa reflecteze liderii liberali. Sigur ca sunt constient ca este un blog sub observatie!

  10. Mihai ANDREI spune:

    @ un liberal optimist
    Sigur că blogul e sub observaţie – şi observ după ora postării tale că nu respecţi scrupulos conceptul de duminică în familie.
    În altă ordine de idei, aud de la florin că febleţea noastră, cleverul MRU, îl preferă pe Alecsandri lui Caragiale, azi copiind pe Coana Chiriţa – cică a “instrucţionat” să se facă şi să se dreagă …

  11. un liberal optimist spune:

    @Mihai ANDREI,
    Ei, ash! Sunt la copii, cu un pahar de Stalinskaia in mana si-i admir ce echipa buna fac in bucatarie. De dimineata le-am facut ordine prin curte si la demisol. In pauzele scurte si dese mai dau cate o tura pe blogosfera.

  12. anca spune:

    @un liberal optimist, @mihai andrei
    Nu cred ca stau astia sa ne citeasca noua comentariile (pe-ale dlui VV, se poate). Dar, daca le-ar citi, va dati seama ce s-ar mai minuna?
    Caragiale il continua pe Alecsandri din mai multe puncte de vedere (inclusiv in caricaturizarea limbajului frantuzit). Iar inaintea lui Catavencu a existat Clevetici Ultrademagogul, dintr-un “canticel comic“ al autorului Chiritei.

  13. @mihai
    @all
    Cuvantul ,,instructionat” nu exista in limba romana :) Si e mai aiurea si decat ,,replicabil” pe care eu l-as adopta.

  14. anca spune:

    @all
    Stiti cum se cheama ziarul lui Clevetici? “Gogoasa patriotica“.

  15. anca spune:

    @all
    Iar noi am putea fi un fel de “Gura casca, om politic“ – Nae Gascanescu, primul nostru “analist politic“. Fraza lui preferata era “Timpurile sunt grele, politica Europei asa si-asa“. (smiley)

  16. anca spune:

    @all
    Niste miticisme vreti?

    La birt.

    - Băiete, un pahar de protoxid de hidrogen.

    - …?!

    - Atunci dă-mi unul de H2O.

    - ?!…

    - Cum? nici măcar apă n-aveţi? zbiară Mitică.

    *
    Mitică şovinist:

    - Şi când voi fi mort, monşer, nu doresc pentru ca să mi se cânte altceva decât: Deşteaptă-te, române!

    *
    Costică se plânge lui Mitică la birt că sufere de insomnie şi nu ştie ce doftorie să mai ia ca să poată dormi. Mitică îi recomandă:

    - Ia o plachie de somn!

    *
    La cafenea:

    - Nu iei nimic, Mitică?

    - Ba da. Băiete, o scobitoare, un chibrit, un pahar cu apă şi o gazetă, strigă Mitică.
    *
    La Palatul Justiţiei.

    Mitică umblă de colo până colo prin sala paşilor pierduţi.

    - Pe cine cauţi, Mitică?

    - Caut un avocat, monşer, să mă apere…

    - Ce! ai tu proces?

    - Nu, monşer, să mă apere… de muşte.
    *
    În trenul de plăcere. Vagonul este plin de lume.

    O doamnă, intrând:

    - Nu mai e nici un loc liber pentru mine…

    - Ba da, doamnă, mai este unul, cel mai comod…

    - Unde?…

    - În inima mea…

  17. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian aprilie 22, 2012 la 8:29 am

    Numai în aparenţă, ştiţi de ce? Pentru că Mozart, Back, Beethoven şi toţi ceilalţi reprezentau în acea vreme entertainment nobiliar, posibilitatea de a iniţia evenimente mondene. Lumea mergea să asculte muzica clasică aşa cum se duce astăzi la un concert de rock, asculta Vivaldi cum se ascultă astăzi Beyoncé, un concert de operă era un fel de telenovelă, o piesă de teatru era ca un film…

    Între timp lucrurile s-au mai “ieftinit” în complexitate, s-au dezvoltat în uşurinţa înţelegerii, în involuare dacă vreţi. Astăzi cei ce consumă clasicism se simt elite pentru că “ceilalţi” nu fac efortul de a consuma lucruri care nu oferă o satisfacţie imediată. Gândirea secolului XXI este “de ce să citeşti cartea dacă poţi vedea filmul”. Pentru muzica House nu ai nevoie de o pregătire specială, nici măcar nu ai nevoie să înveţi un stil de dans… Mai nou se creează şi filme fără actori, asta pentru că şi actorii sunt generaţi pe un PC performant atât de detaliat încât cu greutate observi că nu este vorba decât doar de o realitate virtuală.

    Iată de ce ni se pare acum o mare chestie că marii artişti au fost subvenţionaţi, în realitate ei erau un fel de lăutari mai sofisticaţi, pentru că de fapt înlocuiau DVD-urile de astăzi şi televiziunea.

  18. anca spune:

    @corina chiriac
    Asta e f amuzanta. Dar asa este, in pat au loc cele mai mari perversiuni: vezi lectiile de filosofie pe care i le tinea Stefan Gheorghidiu Elei, lectiile de politica pe care i le preda Letitiei amantul sau (in Provizoratul Gabrielei Adamesteanu) si, fireste, cititul, in general.

  19. anca spune:

    @bibliotecaru
    Nu mai vorbiti despre muzica, fiindca mi se deschide apetitul.
    Artur Rubinstein in De Falla’s “Ritual Fire Dance”
    http://youtu.be/Wj6_5qWZCDY
    Miscarea mainilor pianistului e un spectacol in sine.

  20. lordul john spune:

    @anca

    Daca tot ti s-a deschis apetitul, poftim de, nene Iancule:

    http://www.youtube.com/watch?v=0DRdxT7XE1E

  21. lordul john spune:

    @anca

    si inca ceva pentru pus in miscare ADN-ul:

    http://www.youtube.com/watch?v=8UuGYvv2y5g&feature=fvst

  22. anca spune:

    @lordul john
    Sunt foarte trista, mi-am dat seama ca mi-am pierdut umbrela (era cu nume de opere si de compozitori pe ea – o cumparasem de la Scala din Milano). Cred ca am uitat-o vineri la o banca unde am platit niste facturi.

  23. lordul john spune:

    @anca

    da-o-n colo de umbrela! Numele de opere si de compozitori sunt in capul tau, ia-ti o umbrela normala sa te apere de ploaie!

  24. anca spune:

    @lordul john
    Din fericire, se pare ca nu sunt chiar atat de cascata, am gasit-o. Fac pariu ca e o umbrela unica nu doar in Craiova, ci in toata Oltenia! La inceput nimeni nu-si da seama ce scrie pe ea, toti au impresia ca sunt niste excerpte de ziar. Nu vreau alte umbrele normale, cel putin pana cand se rupe asta.

  25. anca spune:

    @lordul john
    Ceva experimental:
    http://youtu.be/E6GTfawWwLI

  26. Bibliotecaru spune:

    @ anca aprilie 22, 2012 la 5:14 pm

    Aşa este, un adevărat spectacol.

    Melodia are ca sursă de inspiraţie o frumoasă operă rusească, Povestea ţarului Sultan, scrisă de Nikolai Rimsky-Korsakov pe un libret de Aleksandr Pushkin pe la 1900, desigur în “amestec” cu o temă de muzică ţigănească care o face să sune foarte aproape de Enescu şi Grigoraş Dinicu.

    Iată “bucata” despre care vorbesc… Zborul bondarilor…
    Domniţa Yuja Wang exagerează un pic cu ritmul, ca să-şi arate aptitudinile… dar parcă aşa sună şi mai bine.

    http://www.youtube.com/watch?v=8alxBofd_eQ

  27. anca spune:

    @all
    Ati vazut rezultatele la alegerile din Franta?
    Hollande – 28, 4
    Sarkozy – 25, 5
    Le Pen – 20

    Extrema dreapta a luat f mult. De meditat.

  28. un liberal optimist spune:

    @VV
    E vorba doar de FC Barcelona si Real Madrid. Adica pentru orice incasari din bilete, TV, vanzari de jucatori etc. E adevarat ca au si datorii imense. Interesant este ca tot campionatul spaniol e doar un background pentru eternul duel Barca-Real(si invers).

  29. @VV
    De data asta parca pluteste altceva in aer. O fi MRU, nu stiu… :D

  30. tiberiu spune:

    @VV
    So pe ei cu motiunea.Daca mai inceraca s-o frece cu guvernul MRU trebui suspendat matrozul. Ani intregi ati actionat intr-un “lasa-ma sa te las” demobilizant.Intelegeti ca timpul frectionarilor a trecut si trebuie actionat cu determinarea unor trupe de comando pentru ca oamenii sa va creada si sa va urmeze.
    So pe ei fara ezitari !

  31. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian aprilie 22, 2012 la 10:56 pm

    Păi asta spuneam şi eu, că nu-i subvenţiona nimeni în înţelesul de astăzi. Toţi clasicii muzicii şi picturii şi sculpturii pe care îi pomeniţi nu erau “subvenţionaţi”, ci erau angajaţi ca muzicieni la curte, ca pictori, ca sculptori. Mecenatul nu era chiar dezinteresat, cei care dădeau banii rămâneau cu lucrările de artă, ţineau serate unde lucrările muzicale erau interpretate… şi aşa mai departe.

    “Şmecheria” atunci era să intri în graţiile unui mare nobil, unui înalt prelat, sau pur şi simplu să fi în vogă şi să-ţi vinzi lucrările publicului larg.

    • @ Bibliotecaru

      Subventiile de azi sunt tot pentru materiale si salarii, ca si in trecut. e vremea aceea nobilii administrau, asa cum faca acum primarii ori prefectii. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult in privinta asta.

  32. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian

    Aşa este, numai că subvenţiile să acordă nu artiştilor, ci instituţiilor de cultură. Nu se mai face deci legătura între excelenţă şi venirea banilor. În plus nu prea mai se generează subvenţii care ajung la scriitori, poeţi, sculptori, compozitori… care, de regulă, nu sunt ANGAJAŢI ai unei instituţii culturale, respectiv se subvenţionează interpretarea actului cultural, distribuirea lui în anumite cazuri, nu şi creaţia actului cultural. Iată de ce după revoluţie s-a înmulţit tipărirea de cărţi dar s-a împuţinat (procentual) creaţia de cărţi de excepţie. Autorii importanţi care publică mai mult de trei cărţi pe deceniu îi numeri pe degete. Şi încă aceştia nu prea sunt de talia unui Marin Preda sau Sadoveanu (să aleg cumva două extreme de literatură bună care este totodată şi “de consum”), ci mai mult vârfuri ai unei literaturi elitiste care nu prea se adresează “maselor largi populare”.

    • @ Bibliotecaru

      De unde ai scos-o pe asta cu subventiile care se acorda numai institutiilor de cultura? Sunt atatea burse de studiu, burse de creatie, concursuri de proiecte la care participa autorii…

  33. Dorin spune:

    Apropo de subventionarea selectiva a anumitor asa zis intelectuali, lecturati va rog si articolul din Cotidianul de azi: http://www.cotidianul.ro/imi-bag-p-in-regina-angliei-180291

    Iata ce inseamna “subventionarea culturii” in regimul Basescu!

  34. Bibliotecaru spune:

    @ Dorin

    Stimate domn,
    Aveţi perfectă dreptate, dar este un derapaj firesc.

    După revoluţie aşa se exprimă realitatea, nu are treabă Traian Băsescu cu ce scrie Cărtărescu Mircea. “Hi laic tu put his fingăr on hiz bat and zen smelit it”. Poate că traducerea nu a fost tocmai un lucru rău, domnul Cărtărescu a luat ceva premii…

    1992: Le Rêve nominee for: Prix Mèdicis, Prix Union Latine, Le meilleur livre étranger
    1994: Romanian Writer’s Union Prize, ASPRO Prize, Moldavian Writers’ Union Prize
    1996: ASPRO Prize, Flacăra magazine Prize, Ateneu magazine Prize, Tomis magazine Prize, Cuvântul magazine Prize
    1997: Flacăra magazine Prize, Ateneu magazine Prize, Tomis magazine Prize, Cuvântul magazine Prize
    1999: Orbitor’s French translation nominee for Prix Union Latine
    2000: Romanian Writers’ Association Prize
    2002: ASPRO Prize, AER Prize
    2006: Grand Officer of the Cultural Merit Order (Ordinul “Meritul cultural” în grad de mare ofiţer), awarded by Romanian Presidency
    2011: Vilenica Prize

    Domnule Dorin, nu uitaţi… coprofagia salvează România, suntem o ţară în foamete. Mă deranjează mai puţin scatofilia în literatura română decât scatofagia în politica română.

  35. anca spune:

    @dorin
    Nu asa se interpreteaza literatura, cum o face jurnalistul respectiv. Dar, intr-adevar, Aripa dreapta este un esec. Cartarescu scriitorul, intrand sub fustele murdare ale istoriei, a dat chix. Nu are apetenta pt naratiunea realista si pt registrul critic-sarcastic. In schimb, celelalte doua volume ale Orbitorului sunt niste modele ale prozei vizionare, fantas(ma)tice, onirice in stilul barochizant si poematic.
    Ca omul Cartarescu e mizerabil, e o alta poveste. Stim cu totii, de pilda, cine a fost Eugen Barbu, dar n-o sa-i scoatem proza din istoria literaturii romane.
    Acum, intre noi fie vorba, piata bunurilor literare (nu doar in spatiul romanesc) are si alte ingrediente decat valoarea propriu-zisa. Uitati-va la cota internationala a lui Norman Manea. Sa-mi fie cu iertare, dar Manea nu e un mare scriitor. Avem in tara scriitori de zece ori mai buni. Un exemplu e chiar dl. VV.

    • @ anca

      Am citit cu oarecare dificultate proza lui Norman Manea. Nici cu Mircea Cartarescu nu mi-a fost prea usot. Si eu cred ca, dincolo de o anume grandomanie agasanta uneori, proza lui Cartarescu e bine scrisa. Norma Manea, ca si Imre Kertesz, au alte explicatii.

  36. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian
    În engleză am găsit premiile, în engleză le-am dat… :D

  37. Bibliotecaru spune:

    @ VarujanVosganian aprilie 23, 2012 la 3:20 pm

    Bursa-i bursă (respectiv alocaţie sau ajutor bănesc, cum doriţi să o numiţi), subvenţia e subvenţie. Sigur că da, o instituţie care primeşte subvenţii, ca de exemplu un OUG, ar putea da burse… asta e deja altceva.

  38. Dorin spune:

    @ Anca:

    Sa nu-ti imaginezi cumva ca sunt vreun pedant sau pudibond. Daca scrierile lui Arghezi le-am invatat, vrand-nevrand, la scoala, mi-a ramas mai apoi placerea de a explora “Florile raului” in particoler.

    De asemenea, am citit cu nesat proza unor scriitori precum Louis-Ferdinand Céline sau Alfred Döblin, iar in materie de literatura romaneasca am apreciat chiar in mod deosebit scrierile unor Gib Mihaiescu, Camil Petrescu, George Mihail Zamfirescu sau Anton Holban. Erotismul face parte din viata chiar si in formele sale duse uneori pana la extrem si ca atare isi gaseste in mod firesc reflectarea in arta si in literatura. Dar toti cei mentionati mai sus reuseau sa sugereze lucruri ceva mai putin ortodoxe fara sa foloseasca neaparat exprimari si cuvinte care isi au locul mai degraba scrise cu creionul chimic pe peretii unui WC public decat in paginile unei carti.

    Sunt chiar si lucruri mai putin cunoscute azi, spre exemplu inclinatia aparent paradoxala spre scatofilie a unui personaj precum Wolfgang Amadeus Mozart. Care totusi se manifesta numai in particular, opera sa ramanand pentru posteritate drept un exemplu de puritate si prospetime.

    Mai stiu si ca Pierluigi Battista definea candva postmodernul prin cateva caracteristici, printre care si “preferinta pentru citatul ireverentios”.

    Totusi, cred ca exemplele citate de jurnalistul de mai sus depasesc limitele artisticului si se incadreaza mai degraba in ceea ce grecii antici denumeau πορνογράφος adica “scriere despre prostituate”, paginile revistelor de profil care incearca sa-si croiasca o nisa alaturi de consacratele Playboy si Hustler.

    Asa cum spunea @Bibliotecaru mai sus, depasind artisticul, probabil ca scatofilia scriitorului deriva cel mai probabil pe post de expresie latenta a scatofagiei din viata publica a omului Cartarescu.

  39. anca spune:

    @DORIN
    Stai linistit, nu te suspectez de asa ceva. Ce voiam sa spun in comentariul anterior era ca nu ai voie sa pui in gura autorului vorbele personajelor sale. Cine face asta ori nu stie cum se citesc operele literare, ori e de rea-credinta. De fapt, Cartarescu voia sa arate scatologicul activistilor, securistilor, al Revolutiei etc. Dar a ingrosat prea mult latura asta, ramanand la un nivel superficial al tratarii comunismului.
    De aceea, Aripa dreapta e, oricum, un roman ratat.
    Erotismul e deja altceva si presupune un adevarat rafinament artistic.
    Citatul ireverentios este, in scrierile literare, o forma de intertextualitate ironica. Adica citezi in opera ta un autor mai vechi, dar pt a-l ironiza putin.