Aveam pregătite o seamă de argumente în dezbaterea privind posibila mea nominalizare ca ministru al finanţelor, argumente care aveau, îndeosebi, menirea de a arăta modul în care preopinenţii mei utilizează cifre măsluite ori greşit înterpretate, acuze nefondate ori venind, în mod ipocrit, exact de la cine nu trebuie. Vă mărturisesc, însă, că mi-am dat seama că aceasta este o pistă greşită. După o lună de campanie în care alegătorii mi-au mulţumit de atâtea ori pentru cele câte le-a făcut Guvernul liberal şi au hulit, pentru cele ce n-a făcut, Guvernul pedelist, îmi dau seama că a adăuga un nou argument ar fi pierdere de vreme, ca şi cum ai turna o găleată de apă în fântână. Lumea este atât de lămurită încât a încerca să o mai lămureşti e lipsit de sens. Mai bine să vedem ce e de făcut de aici încolo.
Iată doar câteva concluzii, aproape de sfârşitul campaniei, într-un colegiu eminamente rural, cum s-ar zice:
1. Nu e adevărat că românii şi-au pierdut speranţa. Nu speranţa în viitor e problema, ci încrederea în clasa politică.
2. Valul de simpatie pentru USL este în creştere, eşecul (procedural) al referendumului nu a diminuat susţinerea faţă de această alianţă.
3. Antipatia pentru PDL este deosebit de puternică. Este de ajuns ca la o întrunire populară, organizata sau spontană, să pronunţi numele vreunuia dintre liderii PDL, că restul propoziţiei este acoperit de huiduieli.
4. Pe locuitorii de la ţară nu-i interesează ideologiile. Într-o lună de campanie nu am avut nici măcar o singură dată prilejul să vorbesc despre ideologii şi doctrine şi nimeni nu mi-a pus vreo întrebare în acest sens.
5. Este pentru prima oară când particip la o campanie fără adversari. Nu i-am întâlnit nici măcar o singură dată pe preopinenţii mei în activităţile din colegiu, fie lansări de candidaţi, fie evenimente culturale sau religioase, fie întâlniri cu locuitorii prin târguri şi iarmaroace.
6. Sistemul cadourilor s-a restrâns simţitor, prin comparaţie cu campaniile trecute. Nu ştiu ce se va întâmpla în ultimele zile, dar până acum nu am auzit ca vreun partid să utilizeze UZO (ulei, zahăr, orez). Nu ştiu dacă asta se datorează emancipării civice, legislaţiei înăsprite sau decalajului electoral care face pe unii să nu mai aibă nevoie să dea şi pe alţii, chiar dacă dau, să dea degeaba.
7. Rolul primarilor a sporit considerabil. În colegiul meu, peste 80% dintre primari sunt cel puţin la al doilea mandat. Unii dintre ei sunt primari chiar de douăzeci de ani şi peste. Sistemul alegerii câştigătorului dintr-un singur tur face din primari, prin stabilitate, o adevărată castă. În majoritatea comunelor lipsa unei susţineri explicite din partea primarului răpeşte orice şansă a unui scor electoral rezonabil.
8. Se dovedeşte că lipitul afişelor e o îndeletnicire fără rost, efectul e mai degrabă dezagreabil, acolo unde, totuşi, afişele reuşesc, împotriva ploii şi a rupătorilor, să reziste. Panotajul electoral se mută de la afişele de pe garduri la bannerele dintre stâlpii de telegraf.
9. Votul uninominal scumpeşte de câteva ori campania electorală, în comparaţie cu votul pe listă.
10. Sătenii nu sunt deloc intimidaţi de mult mediatizatele anchete ale Procuraturii de după referendum.
11. Ostilitatea faţă de Traian Băsescu este alimentată de ultimele sale apariţii televizate.
12. Temele de campanie sunt de o întristătoare simplitate: apă, lumină, asfalt, şcoli (inclusiv microbuze pentru transportul copiilor), locuri de muncă pentru cei tinei, biserici (de reparat ori de pictat).
Temă pentru Guvern: Dacă nu vom înţelege că drumul spre Bruxelles trece prin satul românesc, vom avea doar iluzia că suntem în Uniunea Europeană.
Liberalule optimist: pe internet?
@emi
Nu prea inteleg la ce/cine te referi.
emi,
eu cred ca te-ai uitat la clipuri porno azi-noapte.
@emi,
Am inteles: e iarna in existenta ta. Dar noi n-avem nicio vina!
@Adam Mares
Tu cu gurita ta ai spus ca nu ati putut intra in Duomo din pricina de decenta, de ce nu ma mir?
@un liberal optimist
Sexul e o activitate carnala, dragostea un sentiment (tine de spirit). Din punctul meu de vedere, sexul e cireasa de pe tort (dar tortul e bun si fara cireasa).
@all
Baieti, asta va place, asta alegeti, apoi va plangeti: cu ce mai ramaneti cand nu mai aveti cu ce?
@emi
Iubita mea era foarte decenta, chiar daca avea o rochie mai scurta.
Tu erai cea care vorbea despre nevoi trupesti, nu noi. Eu nu pot trai fara dragoste. Sau, chiar daca traiesc, e ca si cum n-as trai.
@emi,
Sexul este o actiune umana de inalta spiritualitate. Esti tu o violata in gandire ca nu ne intelegi pe noi barbatii care am creat adevarate caste sprirituale, economice si sociale prin institutia casatoriei.
Dragostea fara casatorie este imorala.
Casatoria fara dragoste este morala.
Mai vede cineva dilema?
Un barbat inteligent spunea: “daca dragoste nu e, nimic nu e..”
Nu vorbea nici despre sex si nici despre casatorie.
Tortul dragostei e bun si fara cireasa si fara platoul casatoriei, sunteti siguri ca ati gustat din el?
@emi nu prea stie ce vrea. Ba vrea doar sex, ba vrea dragoste. De fapt, eu cred ca ea ar vrea si are nevoie sa fie iubita, dar n-ar vrea sa iubeasca. Nu cumva sa devina dependenta si vulnerabila.
@Adam Mares
Tu nu vezi ce rea sunt? Cine sa ma iubeasca?
Emi, ti-am spus deja ca sunt un pacatos conform dogmelor crestine. Da, stiu ce este dragostea, si cu sex, si fara. Nu am iubit si nu voi iubi niciodata o femeie fara spirit, indiferent cat de frumoasa ar fi.
@emi,
Pleaca si te culca! Sau mergi la un psiholog!
@emi
Nu esti rea, esti neimblanzita.
Eu prefer sa cred ca stiu ce vreau si nu gasesc…
@Katrina
Sunt dileme existentiale, nu frustrari. Si domnul Varujan Vosganian e liber sa ne stearga.
@emi
Eu nu cred ca Biserica egal Dumnezeu. Lucrurile sunt mai complicate. In VT gasesti si barbat cu mai multe sotii, si endogamie. S-a observat insa ca endogamia produce mutatii psiho-fiziologice urate si cum putea fi oprita decat prin normele religioase? Isus este fiul lui Dumnezeu, deopotriva cu Tatal, si a instituit o noua lege a crestinismului. Ce inseamna asta? Ca Dumnezeu s-a revizuit?
Dumnezeu nu s-a revizuit, mai curand a cautat o alta cale de comunicare si indrumare. Asta nu inseamna ca oamenii au inteles…
Nu vom rezolva noi aceste dileme. Dar, sa-ti spun drept, eu cred ca imorala este doar lipsa dragostei (in casatorie si in afara ei). Din fericire (sau din nefericire pt el), omul este un animal adaptabil. Supravietuieste aproape in orice conditii, supravietuieste cu inlocuitori, supravietuieste cu paliative, supravietuieste. Nu sunt sigur daca-l admir sau daca-l dispretuiesc pt asta. Poate ca ambele.
Tu iti dai seama ca unul dintre cele mai importante mituri erotice ale umanitatii – Tristan si Isolda – este o pacaleala? Fiindca dragostea aceea nebuna si indestructibila are la baza un filtru magic. Ca despicarea androginului platonician, ca mit al dragostei, e o poveste de adormit copii? Astfel, omul si-ar recunoaste perechea si n-ar mai cauta bezmetic, si dragostea aceea, singura dragoste, ar fi vesnica. Exceptiile fericite nu fac decat sa intareasca regula imperecherilor continue.
Tema asta ma intristeaza. Ma regasesc, fara sa vreau, in Marele Inchizitor din romanul Fratii Karamazov al lui Dostoievski, care-l intreaba pe Isus: de ce ni se cere sa fim perfecti, daca prin conditia noastra ontologica suntem imperfecti?
emi
Si eu am fost rautacios, de aceea ti-am dedicat acel clip sexual :-).
Este frumos “imnul“ propus de tine. Sper sa gasesti ce-ti doresti si sa fii fericita.
@Adam Mares
Nu e prima data cand incerci sa deschizi scoica. Doar ca eu ripostez instinctiv inainte de a observa CINE ma deranjeaza.
Bineinteles ca nu vom rezolva noi dilemele dar cand vorbesc cu tine inteleg parca mai usor niste idei (chiar daca trebuie sa deschid mai des DEX-ul).
Nu cred ca trebuie sa fim perfecti, cand le stii pe toate, pierzi abilitatea de a incerca, curiozitatea si curajul de a experimenta. De exemplu merg la o intalnire. Il las pe partener sa vorbeasca, sa se simta bine. Imi povesteste cum baiatul i-a venit cu un 4 acasa si si-a luat exnevasta la tocat: “Ai unghiile de un metru si stai toata ziua in oglinda, da’ esti proasta ca noaptea. Nici tu nu stii, de-asta nu l-ai ajutat pe ala micu’ sa-si faca tema!” O alta femeie, probabil, se gandea fericita ca ea ar fi stiut sa faca tema si se grabea la maritis… Dar eu am vazut ca se uita mirat la unghiile mele, care sunt casante si nu vor fi niciodata lungi, stiu ca eu nici nu prea am oglinzi (si nici rabdare sa ma oglindesc in ele) si inteleg ca omul era foarte atent la “ambalaj”, ca noaptea din capul exnevestei nu prea l-a deranjat si ca daca el nu ma poate nici macar respecta, eu cum sa il pot iubi? De “tocat” (batut) nici nu mai incerc sa vorbesc pentru ca as scrie un roman. Daca stii ce te asteapta… renunti.
Nu cred ca trebuie sa ne gasim usor jumatatea, cand o gasim ne blazam. Reusim sa evoluam daca suferim cu demnitate si il ajutam si pe cel de langa noi neconditionat, cu multa dragoste si lasandu-i optiunea de a alege. Problema mea e cum naiba sa te indragostesti de un stupid(a) sau de un ticalos/ticaloasa?
Nu pot sa cred ca oamenii nu prea stiu ce e dragostea, ca nici macar nu-si doresc sa o cunoasca. Se casatoresc din interese meschine (sa il ajute tata-socru cu serviciul, sa il ajute mama-soacra cu banii, sa intre in rand cu lumea), sunt fericiti daca pot ragai satisfacuti dupa masa si au ce mangaia noaptea, vorba ta, supravietuiesc. In tinerete il iubeam pe Alain Delon. Fara speranta, evident. Pentru puterea mea de a iubi fara sa cer nimic in schimb am primit un dar nemaipomenit: am un baiat frumos ca Alain Delon. Nu m-am rugat sa primesc baiat, m-am rugat doar sa fie sanatos, dar imi doream baiat. Atunci am inteles ca nu conteaza pe cine iubesti, nu conteaza cat de “in rand cu lumea” esti, daca nu faci rau celor din jur si daca poti darui iubire (chiar si in ascuns), te poate iubi si Dumnezeu la fel de mult.
Eu sunt fericita, Adam, pot iubi fara a fi legata de lantul casatoriei sau rutina sexului. Pot iubi “iubire pura/ Floare rosie pe gura/ Si in inima arsura.” Si Dumnezeu imi poate raspunde cu aceeasi dragoste.
Nicolae Labis
Am iubit…
Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei…
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie…
La ce-ti foloseste libertatea de simtire si de gandire, libertatea de a alege, daca alegerea ta inseamna pacat? Ce vina poate avea un om ca s-a indragostit de cine nu trebuie, daca dragostea nu este “programata“, printr-un cip, de Sus? Sigur, e comod pt noi, pt tine si pt mine, si pt altii, sa interpretam Biblia si sa spunem ca dragostea nu poate fi un pacat. Dar chiar esti tu sigura ca in fata lui Dumnezeu (nu a lumii, nu lumea ma intereseaza) nu este un pacat? Vezi, de-aia ma apuca furia… Eu nu vreau sa fiu pacatos, de ce sa experimentez pacatuind? N-ar fi mai bine sa-ti puna Dumnezeu in brate o pereche, o data pt totdeauna? Stiu, visez la o puritate imposibila. Poate trebuia sa ma fac calugar sihastru. Cateodata ma bate gandul.
Ce-mi spui tu cu iubirea pt Alain Delon mi se pare o poveste frumoasa copilareasca. Si atat. Crede-ma ca stiu cu adevarat ce inseamna daruirea, iubirea neconditionata si suferinta demna. Vrei sa-ti spun adevarul? N-as sfatui pe nimeni, pe nimeni, sa aleaga calea asta. Nici macar nu pot sa-ti explic, e prea dureros.
Copacul te iubeste neconditionat, dar n-are nevoie de tine pt a inflori. El are nevoie de pamant, de apa, de soare. Sa nu uiti asta.
Sa spunem ca vrem sa intelegem furnicile. Nu putem. Cred ca si Dumnezeu se uita la noi cum ne uitam noi la furnici. Nu ne poate intelege decat daca ii aratam. Si pentru ca nu suntem in stare de telepatie putem comunica intr-un singur mod: prin dragoste. Cred ca acest sentiment ne poate face sa vibram intr-un mod pe care Dumnezeu il recunoaste si il doreste de la si pentru noi.
In Biblie primele trei porunci se refera la unicitatea lui Dumnezeu, mie insa mi se pare ca orgoliul nemasurat e caracteristica mai curand umana; o alta porunca interzice sa ucizi dar nu poti trai daca nu ucizi pentru ca te poti hrani doar cu substanta organica (plante, pe care evident le ucizi, animale, pasari sau pesti). Si celelalte porunci sunt oarecum imprecise. Nu vreau sa spun ca sunt gresite ci doar ca nu pot fi urmate intocmai. Asta ma face sa cred ca nici nu trebuie sa fim perfecti, trebuie doar sa intelegem ce este greseala, repetand-o chiar daca nu se poate altfel. Si echilibrul. Si liberul arbitru.
Bine, Emi, hai sa fim cinstiti pana la capat. Ai spus ca nu regreti ca ai iubit un barbat insurat, ci doar ca ti-ai dorit sa se desparta. (Daca el s-ar fi despartit sau nu, depindea doar de el, era decizia lui, nu cred ca puteai tu sa-l obligi). De ce, Emi? De ce crezi ca suferinta ta era mai putin importanta decat suferinta celeilalte femei? De ce crezi ca dreptul tau la fericire era mai putin important decat al celeilalte? Doar pt ca s-a intamplat ca ea sa-l cunoasca inaintea ta? Doar pt ca ea era nevasta? Fiecare decide daca divorteaza sau nu, la un moment dat. Sa nu intelegi ca pledez pt divort. Dar hai sa nu fim ipocriti, da? Cred ca se pot intelege diversele motive pt care cineva nu divorteaza (uneori intemeiate, alteori mai putin), insa mi se pare absurd sa te simti vinovat(a) ca ti-ai dorit sa fii fericit(a).
Nu stiu de ce ma revolta lucrurile astea. Ma revolt ca un prost. De fapt, eu aspir la o viata dupa canoanele crestine.
Nu-mi pot cladi fericirea pe nefericirea altcuiva. Daca se despartea pentru ca nu se intelegea cu cealalta, daca era decizia lui ca vrea sa fim impreuna, atunci era normal sa sper. Daca insa el imi zice: “Daca ma iubesti, avortezi!” atunci e cazul sa-mi para rau ca am ravnit la ceva ce era foarte clar al altcuiva. Dar o particica din el tot am furat, sac! (fara voie, a fost minune divina, era foarte atent)
De fapt, azi mi-ai amintit de “Moartea caprioarei” de Nicolae Labis:
“Mananc si plang. Mananc.”
Nu putem respecta intocmai cele 10 porunci dar putem regreta.
Nu putem schimba destinul porcului dar ii putem oferi o viata placuta si o moarte usoara.
Data trecuta nu ai explicat prea exact situatia. Normal ca este o prostie sa doresti un barbat care nu te iubeste. Din punctul meu de vedere, iubirea neimpartasita este un pacat crunt. Poate la inceput n-ai stiut, dar dupa ce ai aflat, nu mai ai nicio scuza. Foarte bine ca te-ai despartit.
Eu nu-mi doresc nimic de la un om care nu ma iubeste. Nimic.
Nici tu n-ai procedat corect, daca l-ai pacalit, daca ai vrut sa furi acea particica din el. Dragostea nu se fura. Se da si se primeste.
Era mai corect sa avortez. Pentru ca s-a intamplat… acel 1%…
N-am spus asta. Bine ca l-ai pastrat. Am zis ca n-ar fi fost fair sa premeditezi.
Nici nu aveam cum si nici nu intentionam. Eram convinsa ca sunt defecta. Dar asta e alta poveste.
Eu am o problema. Nu stiu inca daca este blestem sau binecuvantare: sunt un fel de clarvazator al vietii mele, stiu de la inceput cum sunt oamenii pe care-i cunosc, ce fel de relatii vom avea, cum se vor sfarsi. Dar nu pot sa schimb evolutia lor. Singurul lucru bun este ca, tocmai din acest motiv, nu mi-am dorit niciodata mai mult decat trebuia sau ce nu trebuia.
Asta e intr-adevar o problema. Pentru ca nu poti folosi liberul arbitru la fel ca ceilalti. Poate ai un canal direct cu constiinta universala, ceva telepatic. De obicei e mai puternica legatura in timpul noptii cand constientul doarme si subconstientul poate “zburda” in voie. Eu nu ma pot “lauda” decat cu vise in care pot zbura. Sunt incredibile!
Se spune ca pe 21 decembrie 2012 se va crea o fereastra catre a 4-a dimensiune. Terra se va “dedubla”, va ramane o Terra in a 3-a dimensiune, in cea materiala si va apare o Terra in a 4-a dimensiune care va lua cu ea doar ce e natural, curat, plin de dragoste. E ca o lume paralela. Procesul nu va fi definitivat in cateva ore, practic vom fi simultan in doua lumi pentru un timp.
Asta cu inversarea polilor, cei magnetici si nu cei geografici, este chestia care ma intriga cel mai mult. Pentru ca un timp (cateva minute?!?!) nu va mai exista gravitatie. Se spune ca gravitatia a tot scazut in ultimul secol si de aceea oamenii sunt tot mai inalti. Pot trece in dimensiunea a 4-a cei pregatiti (initiati sau nu), adica cei “usurati” de vibratiile negative (ura, invidie, lacomie, etc.). Initiatilor li se recomanda sa intre intr-un fel de transa pentru a-si pastra amintirile. Ceilalti e posibil sa “adoarma” si sa se trezeasca in noua lume, in a treia dimensiune sau in a patra, dupa cat sunt de usurati de pacate. Trebuie sa ramana calmi si sa-si accepte soarta iubindu-l pe Dumnezeu. Daca nu stii sa te protejezi (nu esti un initiat), probabil iti vei pierde amintirile. Este recomandabil ca ziua de 21 decembrie sa te gaseasca intr-un spatiu natural pentru ca, daca treci in a patra dimensiune, tot ce este artificial va dispare. Trupul celor care trec in a patra dimensiune se va transforma din amorf, pe baza de carbon, in cristalin, pe baza de siliciu. In a treia dimensiune vor ramane razboaiele, ura, crima, invidia si toate sentimentele negative care determina vibratiile joase si trag omul “in jos”. Cei care au invatat sa iubeasca vor trece definitiv in a patra dimensiune pe parcursul anului viitor.
Eu as vrea sa trecem toti intr-o lume mai buna, sa intelegem ca e loc pentru toti sub soare, sa incercam sa fim singuri mai buni si sa ne putem bucura de ce avem, nu sub amenintarea iadului sau a nu stiu catei dimensiuni.
Si ce daca, cui ii pasa de ce vreau eu?!?!
Maestre, felicitari inca o data!
Repet ce am scris ieri, ca sa intre bine la capatana celor care citesc acest blog:
Uitandu-ma pe siteurile de stiri, observ cu stupoare ca valul de simpatie pentru USL a adus in Parlament multi – prea multi – neaveniti. Chiar si la USL…Radu Surugiu deputat?! Florin Alexe mai treaca-mearga, e presedinte tnl, hai sa zicem, dar Radu Surugiu?! Raluca Ispir?! Doamne Fereste-ne si pazeste-ne! Ca sa nu mai spun ca vad ca totusi intra Roberta, Udrea, Blaga, MRU etc.
Atunci de ce naiba au mai fost alegeri, daca oricum a iesit toata lumea?!
Si eu de ce am votat USL, daca va aliati cu UDMR?!
In plus, sunt prea multi din generatia asta tanara de deputati care nu-si mai vad lungul nasului. Varul meu de 23 de ani, proaspat absolvent de facultate, a facut voluntariat pentru campania Alinei Gorghiu, impreuna cu alti colegi. Credeti ca se inscrie in PNL? Nici vorba! Nici vorba, pt ca dra Gorghiu (pe care pnl o tot tine in palma) nici macar nu ii saluta pe voluntari in rarele ocazii in care isi facea aparitia. Ca sa nu mai spun ca fratele domnisoarei deputat taia si spanzura in sediul acela si urla la toti voluntarii, ba chiar si la membrii pnl de acolo, ii injura si ii jignea inimaginabil. Si mi-a mai povestit multe despre fitele si istericalele (da, daca va puteti imagina) ale acestei dre, dar cred ca nu are rost sa la spun pe blog, pt ca sunt prea urate. Oricum, e pe principiul s-a urcat scroafa in copac. Nu-i mai ajunge aerul.
CUrat murdar, Maestre, va rog sa transmiteti mai departe.
@ Buddha
Sa stii ca mie Surugiu mi se pare un tanar cu resurse, nu inteleg de ce ai atitudinea asta fata de el. Imi pare rau de ce -mi sui legat de Alina, o sa-i transmit.
@ Katrina
Pentru mine “jos Basescu” e un slogan prea simplist,. Asa am facut si in anii 90 cand am strigat jos comunismul, fara sa stim ce punem in loc.