Astăzi a fost o zi foarte încărcată în care cuvântul cheie a fost « competitivitate ». S-a discutat mai ales despre industrie şi despre modul în care ţările Uniunii Europene pot conlucra pentru a spori forţa competitivă a Uniunii Europene în raport cu celelalte pieţe, fie că e vorba de Statele Unite ale Americii, fie că e vorba de pieţe emergente. În acest context, aş vrea să vă vorbesc despre poziţia pe care am avut-o în diversele dezbateri. De la început doresc să vă spun că România a avut o poziţie pe care a prezentat-o în toate temele supuse dezbaterilor.
În primul rând, în ceea ce priveşte regulamentul privind substanţele
chimice, (REACH) un regulament care este reevaluat în acest moment, poziţia
României a fost că această reevaluare trebuie făcută şi, în acelaşi timp, să
avem în vedere rezultatele pozitive pe care le-a avut acest regulament. Poziţia
noastră în legătură cu acest regulament a fost că trebuie să fim
preocupaţi de faptul că reglementările nu trebuie să afecteze competitivitatea,
îndeosebi întreprinderile mici şi mijlocii.
A doua discuţie s-a referit la Planul de Acţiune pentru Antreprenoriat
2020. Poziţia noastră a fost aceea că o astfel de acţiune este foarte
bună în contextul în care înclinaţia antreprenorială a cetăţenilor Uniunii
Europene este într-o relativă scădere, sondajele arată că dacă 37% din
cetăţenii europeni au preocupări în acest sens, SUA sau China au, în această
privinţă, potrivit sondajelor, o înclinaţie către îndeletniciri antreprenoriale
care trec de 50%. Iată că am ajuns în situaţia în care spiritul antreprenorial
este mai familiar cetăţenilor chinezi decât cetăţenilor UE. Poziţia României a
fost aceea că susţine în totalitate acest program. Deja România a făcut
câţiva paşi în această privinţă, mai ales cu privire la programele de susţinere
a dezvoltării spiritului antreprenorial în rândul femeilor. Am evocat programul
START care este dedicat tinerilor întreprinzători, celor care acum încep o nouă
iniţiativă. Am evocat programul de burse Mihail Kogălniceanu, care şi-a
dovedit utilitatea. Evaluările noastre arată că un număr important, câteva mii
de firme şi-au început activitatea beneficiind de acest program. De asemenea
România a utilizat câteva programe cu finanţare europeană, în acest domeniu.
Însă poziţia României a fost una distinctă deoarece am evocat că România
este încă la nivelul conştiinţei colective marcată de deceniile de
comunism şi că la noi spiritul antreprenorial trebuie cultivat nu doar la acest
nivel, ci inclusiv în educaţie, chiar şi în educaţia şcolară. Trebuie să vă
spun că, după intervenţie, comisarul Tajani mi-a mulţumit public, socotind că,
într-adevăr, educaţia încă de pe băncile şcolii este deosebit de
importantă pentru încurajarea spiritului antreprenorial.
Au fost apoi două intervenţii care au fost prilejuite de contribuţia unor
colegi. E vorba de o intervenţie pe marginea industriei siderurgice, prilejuită
de o propunere făcută de colegul belgian care a socotit oportun să supună
atenţiei noastre realizarea unui plan privind dezvoltarea producţiei de oţel,
un plan dedicat siderurgiei. Susţinem o astfel de iniţiativă. Trebuie să
vă spun că din 2008 şi până acum industria siderurgică (din România) a
pierdut o treime din capacităţile sale. De la o producţie de 5 milioane de tone
de oţel suntem acum undeva la 3 milioane de tone de oţel, iar faţă de 32.000 de
salariaţi în această industrie în 2008, acum mai avem 22.000. Iată am
pierdut 10.000 de locuri de muncă în industria siderurgică, ceea ce obligă
rapid la o reevaluare a competitivităţii şi la măsuri rapide de a opri
delocalizarea industriei siderurgice din Europa către terţe pieţe.
Am avut o discuţie destul de delicată, provocată de colegul polonez,
privind evaluarea de impact asupra competitivităţii industriei referitoare la
propunerea de directivă privind tutunul. Este o dezbatere extrem de delicată şi
care cuprinde teme diverse de la problemele referitoare la sănătate, la nivelul
finanţărilor pentru a combate efectele dăunătoare ale fumatului, până la
consecinţele bugetare şi reducerea producţiei produselor din tutun. În
această privinţă poziţia României a fost aceea că este nevoie de continuarea
procedurilor referitoare la directivă, o evaluare completă, o evaluare care să
aibă în vedere, pe de o parte, efectele benefice rezultate din reducerea
consumului produselor din tutun şi, pe de altă parte, de a studia impactul
privind evoluţia veniturilor bugetare, privind industriile naţionale şi
ocuparea, România fiind una dintre ţările care la nivelul acestor trei elemente
ar fi relativ mai afectată decât altele. Aşadar poziţia Românie a fost
aceea că este bine să avem în vedere toate dimensiunile şi să nu accentuăm în
argumentare mai mult pe una dintre acestea. Nu vă ascund că în România,
Ministerul Economiei a iniţiat un proiect de hotărâre de guvern pentru
înfiinţarea unui comitet în ceea ce priveşte tutunul şi produsele din tutun,
comitet care să fie la nivel de secretar de stat şi care să ducă dezbaterea
într-un mod instutuţionalizat, având în vedere, repet, impactul considerabil pe
care îl are această producţie asupra bugetului şi asupra ocupării începând
chiar cu fermierii.
O discuţie interesantă a fost cea privind ajutorul de stat. Contribuţia
României a fost legată de faptul că va trebui ca reglementările să aibă în
vedere că îmbinarea strategiei privind dezvoltarea industriei cu cea privind
ajutorul de stat astfel încât ajutorul de stat să nu devină, prin îngreunarea
procedurilor, un obstacol în calea dezvoltării industriale. Am dat şi un
exemplu concret în această privinţă, care credem noi că ar trebui să se
reflecte în viitoarea reformă a ajutorului de stat, am dat exemplul concret al
centrului politic al României Bucureştiul, care ar putea în exerciţiul bugetar
2014-2020 să iasă de sub incidenţa legislaţiei ajutorului de stat dat fiind că
veniturile (din zona) ar putea să urce la peste 75% din media europeană. Acest
lucru ar exclude această zonă de sub incidenţa ajutorului de stat regional.
Însă, având în vedere că Bucureştiul este înconjurat de regiuni care sunt,
toate, sub această medie, am propus ca în reforma ajutorului de stat să se aibă
în vedere că dacă există astfel de concentrări economice, dar ele sunt
înconjurate de zone relativ sărace atunci ele să se exonereze de la această
interdicţie.
Am avut apoi privilegiul de a fi printre semnatarii acordului
interguvernamental privind Brevetul Unitar Comunitar. Este o acţiune care se
finalizează după decenii de consultări. Este o realizare foarte importantă şi
aşteptată care o să permită o verificare mai rapidă şi mai puţin costisitoare a
creativităţii europene.
Ultima chestiune a fost piaţa unică (semestrul european). România a avut şi
aici, de asemenea, o poziţie distinctă, considerând că piaţa unică presupune în
acelaşi timp reguli unice dar presupune şi actori economici care să aibă o
forţă economică relativ egală. Atâta vreme cât Uniunea, prin politica sa
bugetară şi politicile de inovare, nu încurajează reducerea decalajelor şi
nu are în vedere convergenţa reală, există riscul ca piaţa unică să
presupună fluxuri unice (adica): fluxuri unice de forţe de muncă, fluxuri unice
de capitaluri. Propunerea mea a fost aceea de a avea în vedere conceptul de
piaţă unică, pe care altminteri noi îl susţinem, în contextul unei viziuni mai
largi care are în vedere reducerea decalajelor şi realizarea convergenţei
reale.
Am avut şi două întâlniri, nu aş spune bilaterale, pentru că ele nu au avut
un cadru bilateral oficial. O întâlnire cu vicepreşedintele Antonio Tajani, cu
care avem o bună comunicare şi împărtăşim aceeaşi viziune privind strategia de
reindustrializare. Cealaltă întâlnire a fost cu vicepreşedintele Almunia,
o întâlnire importantă deoarece după doar câteva zile avem un prim răspuns din
partea COM. Avem un nou chestionar cu întrebări suplimentare, de clarificare,
în legătură cu chestionarul pe care noi l-am completat. Este vorba de
câteva întrebări care doresc să clarifice poziţia creditorilor proprietate de
stat, în principal Electrica şi AVAS, dacă acest comportament nu a privilegiat
Oltchim, având în vedere că acţionarul este acelaşi – statul, sau dacă cei doi
creditori, majoritari în structura creditorilor, nu au avantajat prin
comportamentul lor, ducând astfel implicit la o formă de ajutor de stat. Noi
deja am început de astăzi, să pregătim răspunsul la acest chestionar şi sperăm
ca până la începutul săptămânii viitoare să fie gata. Am să-l rog pe
colaboratorul meu, pe ministrul adjunct – secretarul de stat Adrian Ciocănea să
vină la începutul săptămânii viitoare să prezinte acest document la nivelul său
şi vreau să menţionez aici şi buna colaborare pe care o avem cu
Consiliului Concurenţei şi sper că şi la nivelul Consiliului Concurenţei să
existe întâlniri similare.
Luminita Apostol RRA: Care sunt următorii paşi după, aşa cum aţi
menţionat, vizita de săptămâna viitoare a domnului Ciocănea
Varujan Vosganian, ministrul economiei: In situaţia în
care nu vor mai exista alte solicitări suplimentare, COM va trebui să se
pronunţe asupra întrebării: „A beneficiat Oltchim de un ajutor de stat?”. În
dialogul pe care l-am avut săptămâna trecută cu vicepreşedintele Almunia,
dânsul, pe de o parte, a acceptat argumentele mele privind necesitatea
ajutorului de stat, cele privind importanţa regională a Oltchim şi de
asemenea caracterul de urgenţă, însă mi-a prezentat un argument, cu care
noi suntem de acord, anume că legea de fier a ajutorului de stat spune că
acesta se dă o singură dată şi doar o (ultima) dată. Acest first time-last time trebuie respectat, iar COM a cerut un
termen pentru a evalua dacă la Oltchim este respectată această condiţie.
Fireşte că situaţia în care ne aflăm acum se datorează şi faptului că mai
mulţi ani asupra Oltchim au existat jumătăţi de măsură, situaţia economică s-a
deteriorat permanent şi fireşte procedura de privatizare a stârnit o anumită
nedumerire la COM. Noi am explicat că poziţia noastră, începând cu declararea
insolvenţei, este foarte fermă. O să trimitem, tot la sfârşitul
săptămânii la COM programarea procedurii de insolvenţă până în momentul în
care vom declanşa oferta de privatizare şi sperăm să fim convingători
astfel încât dacă în scurt timp COM decide că nu a fost ajutor de stat, să
intre în procedura de prenotificare pe care deja am făcut-o pentru suma de
20 milioane de euro plus posibilitatea angajării garanţiei suverane
a statului pentru încă 20 de milioane euro.
Luminita Apostol RRA: Aţi vorbit de propunerea Belgiei pentru
industria siderurgică. Este vorba de acelaşi plan prezentat săptămâna trecută?
Varujan Vosganian, ministrul economiei: Să spunem că este
o continuare care încearcă să canalizeze eforturile COM dedicate industriei
siderurgice. Săptămâna trecută noi am vorbit despre industria siderurgică
în contextul mai larg al reindustrializării, al sporirii competitvităţii
industriei europene şi elaborarea unei strategii la nivelul Uniunii Europene.
Trebuie să vă spun că există o bună comunicare între ţările producătoare – mă refer
la Franţa, Belgia, Luxembourg, România – care au şi participat săptămâna
trecută la o conferinţă de presă comună. Toate acestea şi-au exprimat
susţinerea pentru un astfel de plan. (În paranteză am să vă spun că noi la
nivelul Ministerului Economiei suntem într-o simultaneitate cu aceste eforturi.
Dorim ca până la jumătatea lunii iunie să elaborăm o strategie de
reindustrializare a României. Vom avea o primă întâlnire, probabil la sfârşitul
lunii februarie, cu reprezentanţii industriilor, cu reprezentanţii expertizei
academice cu care o să lucrăm o astfel de strategie)
Bogdan Rădulescu RRA – Platforma Observatorul European: Care este
planul privatizărilor masive?
Varujan Vosganian, ministrul economiei: Noi avem deja un
plan.
Bogdan Rădulescu RRA – Platforma Observatorul European: Ce mai
puteţi privatiza?
Varujan Vosganian, ministrul economiei: În primul
rând există un patrimoniu imens la întreprinderile care sunt în prag de
lichidare şi al căror patrimoniu poate fi reînviat. E vorba de Fortus Iaşi,
Rulmentul Bârlad. Există companii cum este Oltchim, Remin Baia Mare, CupruMin
unde se poate realiza o formă de parteneriat, mă refer la termenul scurt, cu
investitori străini care să investească în retehnologizare şi să preia
producţia pentru o perioadă. Asta este forma pe care o încercăm acum şi la
Oltchim. Există apoi companii de la unele şantiere navale până la altele
cum ar fi Plafar care pot fi privatizate şi există companii la care statul are
participaţii minoritare care pot fi vândute. AVAS este implicat în peste 600 de
companii într-o formă minoritară sau majoritară. Patrimoniul care se află încă
în proprietatea statului este considerabil inca în România, chiar dacă România
a fost foarte activă în privatizare, de la sistemul bancar şi asigurări până la
industria de automobile care s-au privatizat.
Bogdan Rădulescu RRA – Platforma Observatorul European:
Consideraţi că este singura soluţie?
Varujan Vosganian, ministrul economiei: Ministerul
economiei este un minister oximoronic: un minister care activează în domenii
din cele mai diverse, de la zonele necrozate ale economiei până la zonele de
vârf. Deşi pare că mă ocup numai de Oltchim, mă ocup şi de industriile de
vârf. Am creat la nivelul ministerului un grup, în care am invitat şi mă bucur
că au acceptat să facă parte miniştrii inovării, ai comunicaţiilor şi
reprezentanţi ai Parlamentului precum Varujan Pambuccian. Împreună lucrăm la
într-un colectiv de stimulare a industriilor imprimantelor 3D şi laserului în
care România este o ţară printre cele mai avansate. Aşadar lucrăm şi ca
Cenusăreasă, dar lucrăm şi ca Cenuşăreasa de la miezul nopţii.
VV>:Ne-am pierdut independenţa economică total! Avem peste 4 milioane de români peste hotare, în ţară populaţia îmbătrâneşte, şcoala românească se prăbuşeşte, se vorbeşte pe termen lung despre o “dezvoltare economică”, cu cine?Nimic despre creşterea demografică, tangenţial despre şcoală(educaţia antreprenorială din şcoală este vax peste înapoierea conceptuală, birocratică şi superficială a “competeţilor” din această zonă), tot nimic despre cele un milion de locuri de muncă(cred că te referi la un milion de pensionari din mediul rural care prăşesc prin grădinile lor personale pentru subzistenţă), ruşii ne vând industria la fier vechi, chineji ne-au invadat cu “mărţişoarele” lor iar americanii au lăsat autostrăzile în paragină…”Noi când o să murim, doamna doctor” se întreabă Elena Vulpescu în ultima ei apariţie la 81 de ani?…Ştiţi câţi ingineri sunt în media?(ingineri între ghilmele căci în realitate sunt nişte rataţi ce dau din coate, stimulează scandalul aruncă cu noroi peste toţi) Ce caută ei acolo? Să vă facă pe toţi să vorbiţi şi să nu priceapă nimeni nimic şi, odată cu primăvara să sporească numărul celor care încep să vă înjure printre dinţi! “Nu e bine, domnule ministru”! Eu te-am pus acolo nu pentru poveşti, ci pentru fapte!
Atat timp cat tineretul scolit pleaca in strainatate sa se realizeze,sansele romaniei de redresare sunt ZERO.Cu TVA 24% la tot ce cumperi + impozit de 16%= 5,5 Sanatate+…………….accize +taxe locale.Nimeni nu/i nebun sa munceasca degeaba.Am doi copii fiica e plecata in Germania ,baiatul asteapta sa faca 16 ani sa mearga sezonier in Austria cu unchiul sau.Are un verisor care in doi ani a muncit si si/a cumparat masina.Ori o astfel de gandire la noua generatie e greu de combatut cu argumente.
@VV,
Pentru relocarea industriilor in tarile UE, ar trebui ca CE sa renunte la tot felul de fantezii ecologiste, la tot felul de restrictii absurde(inclusiv la asa zisele ajutoare de stat), sa lase mai multa libertate economica statelor membre in luarea deciziilor strategice. Cum sa avem competitivitate (nu numai in Ro) cand se tot forteaza cresterea preturilor la energie prin tot felul de subterfugii in interesului mafiei energiei? Merkel deja a luat masuri ca se aproprie alegerile, bulgarii au iesit in strada pe aceeasi tema.La noi, ANRE acuza guvernul ca n-a luat masuri de reducere a certficatelor verzi la eoliane si microhidrocentrale. Si ce sa vezi? Transelectrica se plange ca n-are bani de investitii sa preia fermele de energie verde(in prezent de 3850MW, estimat pana 2014 sa ajunga la 4800MW). Probabil ca Guvernul va hotara o alta majorare de pret sa-i dea bani Transelectricei. E noaptea mintii!
@ un liberal optimist
Franta propune ca pentru marfurile importate sa se puna aceleasi conditii de mediu la producere ca cele din UE.
Se pare, ca pana in prezent, din 2007, UE a a avut mai multe de castigat in relatia cu Romania, si nu invers.
@ Adrian Stasek
Daca adaugam si fondurile catre agricultura, Romania a primit mai mult decat a dat.
@VV,
Va dau dreptate:Ro a primit mai mult de la UE, daca includem platile directe catre agricultori, plus fondurile de preaderare care se accesau extrem de usor, in comparatie cu fondurile de postaderare. Numai ca pe acestea din urma s-au napustit toti coruptii din administratie si corupatorii din eterna mafie. Sa nu mai zic de bancile straine care s-au romanizat temeinic in acest domeniu. Daca noul guvern ar privatiza agentiile de plati eu cred aceste fonduri s-ar obtine foarte usor.
@ un liberal optimist
Au fost si bani care au mers corect. Efectele, mai ales in ce priveste administratia locala, se vad. Dar a fost si coruptie, nu se poate nega.
@VV,
Propunerile Frantei sunt de bunsimt. Nu stiu daca si alte tari industrializate care au industrii intregi relocate in BRIC ar fi de acord. E drept, produsele fabricate acolo sunt mult mai ieftine, dar de o calitate indoielnica.
@ un liberal optimist
Am reiterat primului ministru al Frantei, astazi, comuniunea de opinii dintre Franta si Romania in privinta strategiei de reindutrializare.
In primul rand vreau sa te felicit ca ai pus semnatura pe “acordul
interguvernamental privind Brevetul Unitar Comunitar” …da inventatorii romani asteaptau de mult acest brevet comunitar …ma bucur ca te preocupa si problema intreprinzatorilor (chiar din clasele mici…)…
Insa in contextul privatizarii a “ceea ce a ramas” se pune problema “politicii industriale” a Romaniei …sa nu uitam privatizarea nu-i un panaceu, si faptic mai toate statele s-au dezvoltat avand “adevarate politici active industriale” …sa ne uitam de exemplu la “politica inovarii” (printre altele faimosul SBIR…) in SUA – fara asa ceva piata inovarii (inclusiv a capitalului venture) s-ar fi dezvoltat mult mai incet, chiar in Silicon Valley…
Asa ca Varujan, atentie ai obligatia ca liberal sa propui o “o politica industriala prin politica inovarii” pentru Romania – si asta este un imperativ de dezvoltare foate urgent !
@ Ivi
Interesant ca in Romania nimeni nu a comentat acest Acord. Inventiile despre cearta dintre mine si Ponta sunt mai importante.
@VV,
Dovada ca pana si eu care sunt interesat de problema am trecut cu vederea! D’apoi prompteristii!
Domnule Vosganian, privatizarea pe care o fortati se face cu creditul bancilor comerciale straine, cea ce presupune dobanda , sau mai elegant costuri legate de capital. Bunnn, deci investitorii pentru a sadisface “cheltuielile de capital” vor mari preturile la energie , produse sau servicii. Astfel cetatenii romani si agentii economici autohtoni vor avea cheltuieli mai mari, tollbooth economy. Daca cheltuielile de productie cresc in Romania ( pentru sadisfacerea bancherilor) atunci scade competitivitatea economiei romanesti !!
In concluzie, domnule Vosganian aveti grija sa nu cadeti in plasa bancherilor care au tot interesul sa privatizeze cu credit al bancilor comerciale. Daca prin privatizare se scade competitivitatea companiilor autohtone ,atunci, solutia privatizarii este proasta !!
@ Sorin Muncaciu
Nu prea inteleg ce vrei sa spui cu privatizarea care se face cu banii bancilor straine.
@ Varujan Vosganian
Domnule Vosganian, atunci cand privatizati o companie de stat, cei care investesc in acea companie o fac cu banii lor sau cu bani proveniti dintr-un imprumut la bancile comerciale. Deci, este in interesul bancilor comerciale straine sa forteze cat mai multe privatizari bazate pe credit bancar. Politica FMI este de a “financializa” o cat mai mare parte a economiei , adica de a o face dependenta de imprumuturi bancare. Consecinta fireasca fiind instituirea unui sistem rentier care sa extraga cat mai mult din surplusul creeat in economie.
Problema este ca determina investitorii sa ridice preturile pe piata cea ce face economia romaneasca , pe ansamblu, mai putin competitiva.
@ Katrina
Sunt elemente ce tin de etichetare sau de control al substantelor care pot fi costisitoare din perspectiva competitivitatii.
@ Katrina
Nu stiu ce datoreaza Becali, sincer.