Despre Uzina de Rulmenti Barlad, despre reindustrializare si despre contributia investitiilor turcesti in Romania

Transcriptul  discursului susţinut, marţi, 12 martie 2013, de către ministrul Economiei,  Varujan Vosganian, la Conferinţa „Rulmenţi Bârlad – 60 de ani de tradiţie şi  performanţă în România”, organizată de URB Group, proprietarul Fabricii de  Rulmenţi Bârlad

„Multumesc pentru  aceasta invitatie pe care am onorat-o cu multa bucurie. Eu, intr-un fel, sunt  martor al evolutiilor pe care le-a inregistrat Uzina de rulmenti din Barlad. Am vizitat aceasta uzina in anii ’90, ultima oara  inaintea privatizarii in anul 1997, cand devenisem senator de Iasi si presedinte  al Comisiei de buget-finante a Senatului. Imi amintesc si acum de ingrijorarile  pe care le exprimau cei care conduceau uzina in legatura cu viitorul ei si in  legatura cu locurile de munca. Iata ca astazi, dupa un deceniu si jumatate,  putem spune ca raspunsul care a fost dat ingrijorarilor de atunci a fost unul pozitiv.  Uzina de rulmenti din Barlad s-a mentinut intr-o competitie mondiala pe care o  infrunta cu mult succes.

Sunt intr-o postura oarecum delicata, dupa o seama  de experiente recente. Acum doua saptamani  m-am intalnit cu reprezentantii industriei siderurgice si am facut un inventar  de probleme pe care l-am prezentat public. Am evocat demersurile facute la  Ministerul Finantelor, la Agentia Nationala pentru Reglementare in Domeniul  Energetic si la companiile care se  ocupa  cu comercializarea fierului vechi. Raspunsul pe care l-am primit din partea  unor colegi din mediul politic a fost acela ca sunt aservit Rusiei si aceasta  idee a si fost  preluata de unele canale  media. Trebuie sa-i informez pe colegii mei ca aservirea mea merge chiar mai  departe. In ultimele doua saptamani m-am aservit si capitalului american, m-am  aservit capitalului francez, capitalului belgian, capitalului polonez,  capitalului ucrainean, iar astazi, cu mare bucurie, ma aservesc si capitalului  turcesc. Vreau sa va spun, ca ministru al Economiei, ca om care a ocupat in  ultimele doua decenii demnitati din cele mai inalte in statul roman, ca, pentru  mine, o firma inscrisa in Romania, indiferent de provenienta capitalului,  face  parte din marea familie a natiunii  romane. Pentru mine, ca pentru oricare dintre colegii mei din Guvern, trebuie sa  fie un titlu de mandrie sa apere industria romaneasca,  sa apere mediul de afaceri romanesc. Si poate  ca pentru aceia dintre colegii mei care au considerat ca este excesiv sa ajut  public o firma romaneasca ar fi util sa participe la intalnirile pe care le am  cu sefi de guvern, cu ministri, cu sefi de state din alte tari care intotdeauna  au la ei o lista de companii ale caror solicitari le prezinta in mod expres. Sa  nu avem nicio stanjeneala sa reprezentam in mod deschis, transparent,  interesele industriei romanesti. De aceea, eu asum astazi, prin cele spuse,  sustinerea totala pentru sectorul de producere a rulmentilor din Romania, un  sector pe care eu il consider din multe puncte de vedere exemplar. Exemplar in  ceea ce priveste faptul ca este integral privat, exemplar prin faptul ca in  diverse colturi ale tarii a reusit sa pastreze locurile de munca, prin faptul ca  reuseste sa ramana competitiva in Uniunea Europeana si pentru faptul ca a  reusit sa fie prezent in peste 90 de tari din lume, si, de asemenea, exemplar  pentru felul in care isi indeplineste obligatiunile fata de statul roman. Din  toate aceste puncte de vedere consider ca este de datoria noastra sa asumam ca  reprezentanti  ai statului roman si  reprezentarea aestei industrii. Eu sunt ministrul Economiei, dar nu doar sunt ministrul economiei de  stat. Eu nu sunt un supra-director al companiilor de stat, ci sunt in masura in care companiile o doresc si  multumesc pentru aceasta responsabilitate care mi se da astazi, si  reprezentantul industriei private. Un guvern trebuie, pentru a fi un guvern al  secolului XXI intr-o tara democratica, sa asume societatea deschisa si economia  de piata in integralitatea lor.

Si acum cateva cuvinte despre uzina de rulmenti Barlad.

O cifra de afaceri intr-un deceniu de peste un  milliard de dolari, investitii de peste 100 milioane de dolari, 3.000 de locuri  de munca, peste 90% din productie indreptata catre export. Promisiunea ca  intr-un an dificil sa se investeasca sume de ordinul zecilor de milioane de euro,  toate acestea ne indeamna ca astazi sa participam la aceasta intalnire sustinind  prin prezenta noastra, a mea si a altor colegi care sunt prezenti aici din Departamentul  de politica industriala, ideea ca in Romania avem si modele de succes. Am avut  zilele trecute o intalnire televizata cu un grup de jurnalisti economici care  imi vorbeau despre industria romaneasca, asa cum vorbesti despre un sector in  declin. Le-am spus: uite,  putem sa facem  prinsoare, dumneavoastra o sa-mi vorbiti despre o societate aflata in  dificultate si eu am sa va dau un exemplu de succes si va marturisesc ca Uzina  de Rulmenti Barlad era unul dintre acestea! E foarte bine ca Uzina de Rulmenti  din Barlad exporta peste 90% din productie, dar cum spunea o gluma: ”Vestea  buna este ca exporta peste 90%, vestea proasta este ca exporta peste 90%”.  Pentru ca mi-ar fi placut ca sectorul de constructii romanesc, mi-ar fi placut  ca industria de automobile din Romania sa aiba mai multa nevoie de acesti  rulmenti. Piata interna romaneasca este una dintre garantiile desfacerilor de  produse din industria romaneasca. Intotdeauna cand vorbesc cu oameni de afaceri  din strainatate – deunazi am avut o intalnire foarte incurajatoare in capitala  Belgiei cu investitorii valoni-  ei ma  intreaba: de ce ar trebui sa venim in Romania? Si primul argument al meu este ca  Romania e o piata mare!. As vrea ca piata romaneasca sa fie mai incapatoare  pentru rulmentii care se produc in Romania.

In ziua de 26  martie vom avea prima intalnire privind elaborarea unei noi strategii de  reindustrializare pentru Romania. Eu cred ca industria unei tari, face  prestigiul acelei tari. Sunt tari care si-au dobandit prestigiul international  si prin industria lor, cum este Suedia, cum este Germania si exemplele pot continua.  Mi-ar face placere ca intr-o zi romanii sa fie mandri de industria lor. Mi-ar  face placere ca cineva, oriunde in lume, vazand un produs care vine din Romania  sa spuna, e bun pentru ca  a fost produs  in Romania. Si stimate coleg (catre Ismail Hakki Tuyun – Director Financiar URB  GROUP) va invit de pe acum, pentru ca in aceasta comisie vor fi si  reprezentanti ai industriei, va invit sa faceti parte din aceasta comisie care  va elabora, speram pana la inceputul toamnei, strategia de reindustrializare.

Asadar, prima tema a noastra este aceasta in  legatura cu ce ati spus, sustinerea de anasmblu a economiei astfel incat  rulmentii produsi la Barlad sa gaseasca piata si in Romania, si nu numai cei  produsi la Barlad, ci si la Alexandria,  la Brasov,  la Sibiu, la Ploiesti  ori la Suceava.

In ceea ce  priveste a doua chestiune, pe care nu o ridicati doar dumneavoastra, aceea a  contrafacerii si evaziunii fiscale, avem intr-adevar obligatia sa le prevenim.  Dumneavoastra sugerati o aplicare pe scara larga a nanometriei. Doresc sa va  informez ca avem in ceea ce priveste tehnologiile inalte inclusiv nanometria un  obiectiv precis impreuna cu ministerul inovarii sa dezvoltam aceste tehnici  astfel incat, in timp real, sa putem impiedica, prin utilizarea modalitatilor  de verificare, comertul cu produse contrafacute, comert al caruia uneia dintre  victime este si Rulmentul Barlad.

In ce priveste alte chestiuni de ordin general avem  in vedere ca, in urmatorii ani, pe masura consolidarii fiscale si al cresterii  economice, sa avansam in proiectul nostru de reducere a taxei pe valoarea  adaugata si a contributiilor la asigurari sociale, astfel  incat programul dumneavoastra ambitios  investitional de peste 50 de milioane de euro sa aiba resursele sale.

Stiu ca Rulmentul Barlad este o companie foarte  integrata si care lucreaza destul de putin cu industria orizontala. Cred, insa,  ca dezvoltarea industriei la acest nivel ar putea sa fie o sansa si pentru  intreprinderile mici si mijlocii. Intreprinderile mici si mijlocii se dezvolta  pe langa marile companii. De aceea, in strategia noastra de reindustrializare  incercam sa scoatem IMM-urile din zona in care ele sunt socotite mai degraba un  segment vulnerabil si sa le introducem in acest front larg al industrializarii.

In aceasta saptamana avem mai multe evenimente care  sunt legate de prezenta capitalului turcesc in Romania si vreau, pentru ca am  acest prilej astazi, sa apreciez prezenta investitorilor din Turcia. Chiar  saptamana aceasta o sa am o intalnire cu Asociatia oamenilor de afaceri turci  si cred ca in continuare Turcia va ramane pentru noi un partener foarte  important. Desi nu face parte din subiectul nostru de astazi, cred ca intr-o  anumita masura si dezvoltarea sectorului energetic din Romania este legat de  felul in care vom dezvolta relatiile economice cu Turcia.

Eu va urez mult succes, ca om care a copilarit in  Moldova si al carui proiect politic este legat de Moldova. Iata doua orase care  din pacate nu se pot lauda cu mari succese pe taramul privatizarii si in care  mai toate fabricile si uzinele din sectorul uzinei grele s-au inchis sau sunt  in mare suferinta. Numesc Focsaniul, unde am copilarit, si Iasiul, unde am  reprezentarea politica in Senat. Acest loc care este la jumatatea drumului,  Barladul, cu uzina de rulmenti este un exemplu ca speranta nu trebuie pierduta  si ca astfel de modele pot exista in Romania.

Va multumesc inca o data foarte mult si nu uitati  invitatia la Comisia de elaborare a strategiei de reindustrializare.”

134 Responses to “Despre Uzina de Rulmenti Barlad, despre reindustrializare si despre contributia investitiilor turcesti in Romania”

  1. un liberal optimist spune:

    @Tiberiu,
    Este interesant ca aproape toate canalele media sunt probasescu si antiUSL(in special antiliberali). Eu nu inteleg cine naiba alimenteaza cu bani aceste latrine mediatice. Eu cred ca Ponta, mai mult interesat de propria imagine(foarte buna de altfel, desi el, dupa mine e un mare zero in politici de orice fel, dar asta e intre noi ca nu ne aude nimeni) nu ia masuri sa le taie banii. Or fi, n-or fi interese subterane de care noi, fraerii nu stim, dar e limpede ca el va ajunge mai repede decat Ciorbea si Geaoana la groapa cu gunoi a politicii romanesti. E prea tanar sa-si permita sulfanarii! Vai de el!

  2. un liberal optimist spune:

    @Tiberiu,
    Era sa uit:pregateste-te pentru meciul Chelsea-Steaua. Nici nu mai merita sa ne consumam neuronii in materie de meciul USL- basesciada!

  3. un liberal optimist spune:

    @Filip G.
    Ce-ti mai fac albinutele?
    Despre moped ca sa-ti zic? Incearca-ti norocul. Nu cred ca politistii sunt asa de tampiti. Daca ai sti cate carute intalnesc pe drumuri europene? Si daca ai stii cum stam la coada calului, cum se spune? Daca au avut ghinionul pe L18 sa primesca terenurile la mama dracului ei ce sa faca?

  4. Filip G spune:

    @Un liberal optimist,
    Pana ieri albinutele erau bine,azi e totul alb.A nins peste noapte.

  5. emi spune:

    “Întunericul şi lumina s-au stins amândouă,
    Aripile întristării s-au evaporat,
    Bucuriile efemere au fugit ca nişte corăbii rapide,
    Mirajul simţurilor nu mai există acum pentru mine.
    Boală sau sănătate, ură, iubire sau moarte,
    Umbre deşarte pe ecranul dualităţii – toate acestea nu mai sunt.
    Sarcasmul, hohotele de râs, melancolia sumbră,
    S-au topit într-un singur ocean preafericit.
    Meditaţia, această baghetă magică,
    A liniştit furtuna iluziei.
    Trecutul, prezentul şi viitorul, nu sunt pentru mine
    Decât un etern prezent: Sinele omniscient.
    Planetele, stelele, galaxiile sau Pământul,
    Mii de cratere în flăcări, cataclisme seismice
    Creuzete gigantice ale creaţiei!
    Gheţari de raze cosmice, fluxuri incandescente de electroni.
    Gânduri ale tuturor oamenilor, trecute, prezente sau viitoare,
    Fiece fir de iarbă, eu – însumi sau întreaga omenire -
    Cea mai mică parcelă de pulbere cosmică,
    Toate acestea se revarsă etern prin Eul meu nou-născut.”
    Imens ocean – sânge al Fiinţei mele infinit dilatate!
    O bucurie extatică, născută din meditaţie,
    Îmi orbeşte ochii înecaţi în lacrimi.
    Flacăra ta nemuritoare, beatitudine, străfulgeră
    Consumându-mi lacrimile, ţesuturile, toată fiinţa!
    Autor indian neprecizat:
    http://www.nlpmania.ro/secretele-psihologiei-omului-superior-functiile-ascunse-ale-creierului/#idc-cover

  6. emi spune:

    Intentia mea nu a fost sa fug, ci doar sa ma retrag, pentru ca am simtit ca nu pot deosebi cand ajut si cand distrug. Mai ales ca, iluziile sunt intotdeauna efemere, daca nici macar utilitate n-au…

  7. Adam Mares spune:

    @emi
    Pe cine naiba distrugi tu? :-)
    Fugi in Nirvana! Te pup.

    ps. Ne intalnim acolo. :-)

  8. emi spune:

    Si in Nirvana mi-e dor de tine…

  9. Adam Mares spune:

    @emi
    Ce frumoasa declaratie de dragoste…

    Nu sunt maestru in Nirvana decat ocazional, dar poate ca si Nirvana e tot o iluzie. :-)

  10. Adam Mares spune:

    @emi
    Vrei sa te enervez sa-ti treaca dorul de mine? Pot sa fiu si antipatic, daca ma straduiesc putin. :-)

  11. emi spune:

    Nirvana este “acasa” pentru spirit, evident ca este tot o iluzie. Dar este cea mai placuta dintre iluzii.
    Stiu ca poti fi si antipatic, (si eu ma pot lauda cu “talentul” asta), mai stresant este cand vrei ceva ce eu nu-ti pot oferi. E adevarat, spun ca m-au enervat rautatile, dar de fapt, ma obosesc frustrarile si atunci fug. Daca nu te pot lecui ca anima, macar sa nu te incurc.

  12. Adam Mares spune:

    Cred ca m-au incurcat ursitorile, inca de la nastere. Dar nu vreau sa suferi din cauza mea in niciun fel. Mai bine plec.

  13. emi spune:

    @Peter Pan
    De ce m-ai invatat sa zbor daca nu ma vrei aproape?
    http://www.youtube.com/watch?v=QRU2QXlHik8

  14. emi spune:

    @VarujanVosganian
    Cam asa arata si Piu, in plus e rocker:
    http://www.youtube.com/watch?v=Rkqjx6Gsh0U

  15. emi spune:

    Peter Pan
    As putea fi macar Jingle Bell?

  16. Adam Mares spune:

    @emi
    N-am timp acum sa vad filmul, probabil e frumos.
    Cartile mele de capatai din copilaria mica au fost “Peter Pan si Wendy” si “Heidi, fetita muntilor”. :-)
    Sigur, pe la 6-7 ani mai citeam si Scanteia, cu voce tare, demonstrativ, sa-l impresionez pe tataie. :-)

    Nu vreau sa fii Clopotica / Tinker Bell :-), fiindca ea innebuneste de gelozie.

  17. emi spune:

    Ca sa vezi ce confuzie e in memoria mea…
    Si mie mi-a placut Heidi si imi plac muntii, dar tot “baltagan” imi e sufletul.

  18. Adam Mares spune:

    Muntii mei erau, de fapt, niste coline. Eu am crescut, ei s-au micsorat. Dar daca inchid ochii, tot munti ii vad. Heidi era o fetita dragalasa si buna. :-)
    Sufletul meu e meridional, are nevoie de soare :-).

  19. Adam Mares spune:

    Nu prea ma duc la munte. Dar, de cate ori am fost, ma sinteam un personaj din “Muntele vrajit”. :-)

  20. emi spune:

    Am fost cu copiii in tabara la Homorod-bai (1990), si la Stefanesti, langa Pitesti (1991). Mergeam o data la doua zile 7 km dus si 7 km intors, pe jos, pana la un strand, in mijlocul unui camp, “vecin” cu locul nostru de cazare la Homorod-bai si de asemenea mergeam pe jos de la Conacul din Stefanesti pana la bazinul acoperit din Pitesti, pentru ca duceam dorul apei, cu totii. Aveam grupul cel mai mare din tabara (peste 20 de elevi) si cel mai eterogen, pentru ca erau copii de toate varstele de la 6 ani, la 17 ani (majoritatea erau totusi de 11-13 ani). Ce ma amuza, era ca uneori copiii erau certati de oamenii pe langa care treceam, ca umbla singuri, de capul lor, eu nu ma prea deosebeam dintre ei. Pana si la discoteca eram impreuna…

  21. un liberal optimist spune:

    @emi,
    Acum. cinstit, ca intre” pretini” ,zi-ne si noua ce meserie ai si cu ce ocupi in prezent? Ca acum stim ca @Filip G. e agricultor, Maestrul e ministru si carturar, @Tiberiu e un fericit pensionar, eu sunt un mic om de afaceri care nu voi iesi niciodata la pensie ca ideea asta ma ucide.
    Ma refer doar la prietenii mai activi de pe blog…

  22. emi spune:

    In ultimii doi ani am fost badanta. Nu este o “meserie” dar se castiga binisor. Trebuie sa ingrijesti oameni in varsta care nu mai sunt autonomi din pricina bolilor. Dezavantajul este ca esti de serviciu non-stop, ca vezi doar oameni bolnavi zi lumina si ca este un serviciu nesigur, care depinde de zilele omului ingrijit.Cunostinte deosebite nu sunt necesare dar, trebuie sa adaptezi meniurile fiecarei boli in parte si sa intelegi exact ce inseamna suferinta respectiva pentru ca esti si un fel de infirmier care trebuie sa fie in stare sa ajute omul ingrijit in caz ca i se face rau, pana cand vine salvarea. In plus, din cauza varstei (in general sunt peste 85 de ani), trebuie sa te descurci si cu diverse forme de dementa senila.

  23. un liberal optimist spune:

    Am inteles ce spui. Eu intre multe activitati am grija si de socrul meu care are 88 ani: uneori se mai alinta, fac mishto de el toata ziua, amintindu-i de pe cand era cel mai tare din parcare, cand e vreme buna il trimit in curte sa dea cu matura, sa dea mancare la catei, sa ude(desi uneori uda aiurea, pe unde nu trebuie), oridecate ori sunt pe acasa ii pregatesc cate o gustare buna, cu un pahar de vin negru de Baduleasa, televizorul il are deschis mereu.A suferit un shok teribil cand a murit sotia mea si fiica lui. L-am salvat, comunicand tot timpul cu el, iar oridecateori am timp il duc la Baduleasa ca sa munceasca pana cade pe jos. Dar il hranesc tot timpul ca pe un gansac. Sigur, fac treaba asta pentru ca imi este prieten inainte de a-i cunoaste fiica. Dar nu el mi-a prezentat-o. Iti dai seama ce figura am facut amandoi cand ne-a facut cunostiinta regretata mea sotie?

  24. emi spune:

    La adresa asta, este o lista de imagini, care privite in plan (doar cu emisfera stanga) arata plate si insipide, privite insa ca si cum te-ai uita prin ele, de la 20 cm distanta (cu ambele emisfere cerebrale), dupa maxim 10 minute ar trebui sa le vezi tridimensional. Sunt exercitii de a invata sa-ti folosesti ambele emisfere cerebrale, simultan. Este incredibil momentul in care imaginea capata profunzime…
    http://www.eyetricks.com/3dstereo.htm

  25. emi spune:

    @un liberal optimist
    Intr-adevar, la noi, in general, oamenii in varsta sunt in familie. Italienii care isi permit, au viata de societate deosebit de activa, in plus, nu se simt in stare sa aiba grija unui om in varsta (pentru ca unii se misca cu dificultate, nu pot merge singuri sau nu se pot imbraca, in plus sunt si depresivi care trebuiesc supravegheati non-stop). Frumos din partea ta ca nu ti-ai dus socrul la un camin de batrani, acolo le lipseste familia si locurile unde au trait o viata.

  26. un liberal optimist spune:

    @emi,
    In general oamenii adevarati mor in picioare! In familia mea si prin familiile pe care le-am cunoscut, nu prea stiu pe careva care sa se fi chinuit pana a murit. Toti au murit instant, demni, asa cum au si trait. Socrul meu e ultimul, care cu siguranta va muri la fel de demn cum a trait. Eu am pariat pe 100 de ani. El mi-a intors pariul la 110. Sa de-a Dumnezeu!
    Si sa nu uit:e liberal prin traditie cam de vreo 150 de ani. Prin genealogie se pare ca eu sunt mai tinerel(cam de vreo 115 ani).