În ziua de 6 iunie 1998, liderii Partidului Alternativa României (devenit în 27 martie 1999 Uniunea Forţelor de Dreapta) lansau Manifestul Dreptei din România. În vremea aceea dreapta era încă demonizată în ţara noastră. Sondajele de opinie socoteau că alegătorii de stânga se găsesc într-o copleşitoare majoritate, iar ideologia de dreapta era, cel mai adesea, asociată cu legionarismul. Lucrurile s-au schimbat de atunci, culoarul de dreapta este mult mai vizitat de către oamenii politici iar sondajele dau o predilecţie de vot către mişcările de dreapta. Care, la rândul lor, au proliferat pe(ste) măsură.
Îmi fac o datorie de onoare de a aminti, deopotrivă cu numele celorlalţi iniţiatori ai acest manifest - Adrian Iorgulescu, Laurenţiu Ulici, Paul Ghiţiu, Bogdan Teodorescu, Adrian Ciocănea – textul acestui Manifest al Dreptei:
1. Dreapta garantează proprietatea fiecărui cetăţean şi o apără împotriva oricărei agresiuni. Fiecare român trebuie să ştie că nimeni nu-l poate deposeda de bunurile sale, multe sau puţine, dobândite în mod legal.
2. Dreapta garantează integritatea naţională, unitatea statală a României, limba română ca singura limbă oficială pe teritoriul ţării. Dreapta reafirmă idealul reîntregirii României.
3. Dreapta militează pentru întârirea autorităţii instituţiilor statului de drept, în mod special în domeniul combaterii infracţionalităţii. Dreapta susţine cetăţeanul împotriva birocraţiei, indolenţei şi corupţiei aparatului funcţionăresc. Exerciţiul autorităţii va porni de la supremaţia legii, egală pentru toţi.
4. Dreapta îmseamnă capitalism. Considerăm că principalul scop al oricărui Guvern al României trebuie să fie prosperitatea cetăţenilor. Dreapta militează pentru tratament egal între investitorii români şi străini, dar şi pentru stimularea investiţiilor naţionale. Întreprinzătorii autohtoni, mici sau mari, constituie principalul pilon al dezvoltării economice. Cei care produc nu vor mai plăti pentru cei care nu poduc, iar ruinarea firmelor care creează profit trebuie să înceteze.
Dreapta consideră că singura cale de rezolvare a crizei româneşti este dezvoltarea unei economii bazate pe economia de piaţă, eliberată de presiunile politice şi electorale. O Românie echilibrată politic va fi o românie liniştită pe plan intern şi acceptată fără rezerve pe plan internaţional. Dreapta susţine libera concurenţă prin care cei mai buni trebuie să învingă. Societatea românească trebuie să-şi selecteze şi să-şi promoveze cum se cuvine valorile umane, să încurajeze iniţiativa şi să respecte asumarea riscului.
6. Dreapta susţine întărirea şi modernizarea armatei naţioale, instituţie care asigură atât paza hotarelor cât şi, prin neimplicarea sa în disputele politice, un climat de echilibru intern.
7. Dreapta garantează fiecărui cetăţean libertatea de a-şi alege confesiunea, conform Constituţiei. Dreapta consideră Biserica Ortodoxă Română drept lider spiritual al poporului român. Dreapta militează pentru reafirmarea valorilor moralei creştine.
8. Dreapta afirmă identitatea culturală a românilor, militează pentru promovarea valorilor tradiţionale, precum şi pentru integrarea lor în circuitul internaţional. Dreapta respinge orice formă de extremism.
9. Dreapta susţine prezenţa demnă a României în lume printr-o diplomaţie profesionistă, ofensivă şi realistă.
10. Dreapta susţine că principalul său duşman este mentalitatea comunistă, menţinută în structurile administrative, în structurile economice de stat şi în structurile politice. Dreapta îi susţine pe toţi cei încrezători în forţele lor, pe toţi cei care pot contribui la renaşterea României.
Aşadar, acesta e textul. Îmi amintesc că, în emisiunea politică săptămânală pe care o avea la ProTv, împreună cu Lucian Mândruţă, Silviu Brucan mi-a acordat nota 10 (lucru rarisim pentru el), motivându-şi gestul prin faptul că România are nevoie de curajul de a asuma dreapta ca ideologie democratică şi că acest Manifest rupe acest complex al românilor în faţa ideologiei de dreapta. România nu era în NATO, nu începuse încă negocierile de aderare la UE iar, potrivit sondajelor, la întrebarea privind oportunitatea reîntoarcerii la comunism, cei mai mulţi români ar fi răspuns afirmativ. Industria românească, sistemul bancar şi cel de asigurări, aparţineau, în majoritate, statului iar economia de piaţă liberă era, încă, un vis îndepărtat. Citiţi, ştiind aceste lucruri, Manifestul Dreptei din România şi poate că ar trebui să-l recitim, de mai multe ori, cu toţii.
@emi,
Nu e vorba ca nu se considera diferiti. Orice minoritate are constiinta diferentei sale fata de majoritate. Dar ideea este ca sunt si ei oameni, ca toti ceilalti. Pedofilul, necrofilul sau zoofilul agreseaza, e altceva, nu e o relatie consimtita, ca sa zic asa.
Poligamia e o tampenie, nu e ceva din nastere. Poligamia e un alt nume pt preacurvie.
Sunt de acord cu tine ca homosexualii n-ar fi bine sa aiba dreptul de a adopta copii. Chiar daca, de regula, te nasti homosexual, e foarte probabil ca un copil in formare sa adopte modelul parintilor.
Si eu pot intelege ca de dragul modei sau a persoanei iubite, te poti da bisexual. Cata vreme e fara agresiune si cu discretie, poti face orice cu corpul tau. Dar nu-mi cere sa te admir sau sa te respect pentru asta pentru ca nu pot.
Pedofilul sau zoofilul nu agreseaza intotdeauna, uneori placerea e impartasita. Dar asa cum nu pot respecta pe cei care traiesc pentru a manca (si nu mananca pentru a trai), tot asa nu pot respecta pe cei care traiesc doar pentru sex, in toate deviatiile lui, pentru ca scopul moral al sexului nu este placerea.
Toti suntem oameni si avem dreptul de a trai liber sub soare, totusi hai sa-i pretuim in plus pe cei care pot duce morala mai departe. Si o metoda de pretuire este un drept cetatenesc in plus.
La 27 de ani am vrut sa adopt un copil. Nu am putut pentru ca eram singura si “nu puteam sa-i ofer un mediu familial stabil”. Si pe cetatenii care aleg sa traiasca singuri ii marginalizeaza societatea considerandu-i imorali, indiferent de orientarea lor sexuala. Chiar si tu, domnule @Adam Mares mi-ai spus ca nu aveam dreptul sa aduc pe lume un copil fara tata. Daca tu ai dreptul sa ma dispretuiesti pentru asta, eu de ce trebuie sa admir homosexualii, de ce sunt ei mai buni ca mine?
@emi
N-am spus ca trebuie sa-i admiri, ci sa-i accepti, sa nu-i stigmatizezi.
Nu te dispretuiesc pt ca ai adus pe lume un copil fara tata. Te-am intrebat & m-am intrebat daca aveai dreptul sa faci asta. Eu sunt moral intr-un sens mai profund, procreatia mi se pare facultativa, importanta e grija si responsabilitatea fata de oameni. Cred ca avem responsabilitatea de a feri un copil de orice posibila trauma. Poate gandesc atat de excesiv fiindca am crescut fara parinti si am fost furios ca eu nu aveam tata si mama aproape, ca alti copii.
Oamenii, daca sunt oameni, iar nu animale, nu cauta nici sex de dragul sexului, nici sex de dragul reproducerii.
@emi
Banuiesc ca foloseai persoana a 2-a generica si ca nu te refereai la mine cand ziceai de bisexual. Eu sunt hetero.
La drept vorbind, nu cred ca exista bisexuali, bisexualii sunt niste homosexuali care nu-si accepta conditia. Parerea mea.
Pedofilul sau zoofilul, chiar daca nu agreseaza fizic, corup niste fiinte fara minte. De fapt, e tot o agresiune.
@emi
Si eu am fost educat sa-i stigmatizez pe homosexuali, conform religiei crestine. Dar, dupa ce am vazut cat de pacatosi sunt unii heterosexuali, am devenit mai intelegator cu cei atrasi de acelasi sex. Cred ca pacatul lor e infinit mai mic. Nu mai vorbesc de faptul ca au existat homosexuali, in randul artistilor si scriitorilor, care au lasat opere minunate.
Cata vreme nu face rau, nu produce suferinta altor fiinte, mi-e absolut indiferenta orientarea homosexuala a unei persoane.
Sint contra casatoriei intre homosexuali, pentru ca homosexualitatea e ceva anormal. Sigur, ii respectam pe homosexuali, ii lasam sa traiasca impreuna (homosexualitatea nu mai e ilegala), dar asta nu inseamna ca homosexualitatea e ceva normal. Un barbat cu creier de femeie (sau o femeie cu corp de barbat) e anormal(a), un accident al naturii, asa cum un om care se naste cu un handicap fizic, intelectual sau psihic e anormal.
Mai mult: casatoria intre homosexuali e periculoasa, pentru ca, daca le permitem sa se casatoreasca, mai devreme sau mai tirziu le vom permite si sa adopte copii (ca in UK). Ceea ce e foarte periculos pentru copii. Pentru ca e posibi ca un copil crescut de doi homosexuali sa fie deviat, prin exemplu, de la orientarea sa heterosexuala naturala si normala. E posibil sa devina homosexual sau bisexual. Credeti ca nu e posibil? Eu sint convins ca e posibil. Daca persoane crescute de cupluri heterosexuale si care sint atrase de persoane de sex opus, incearca, citeodata, s-o faca cu o persoana de acelasi sex, din curiozitate sau din snobism (ca Marlon Brando, de pilda), ce sa mai spunem de persoanele crescute de un cuplu de homosexuali? Care va fi evolutia lor?
In jurnalul sau, Pierre Drieu Larochelle (care a fost un afemeiat notoriu) scrie: “Nu mi-au placut niciodata barbatii. O singura data am incercat sa fac sex cu un barbat, de curiozitate si fortindu-ma. A fost un esec total. Mi-a fost scirba si s-a vazut imediat.”. Daca un om obsedat de femei, ca Drieu, a incercat s-o faca cu un barbat, ce credeti? Un copil crescut de un cuplu de homosexuali va incerca, sa nu? De ce nu, din moment de am decis ca homosexualitatea e un lucru normal si frumos si nimeni nu are curajul sa afirme contrariul? De ce nu?
Deci ne sacrificam copiii. Ii impingem in bratele sexualiatii deviante. Le modificam personalitatea. De ce? Pai doar n-o sa spunem ca nu e bine ca homosexualii sa se casatoreasca si sa adopte copii, ca parem niste trogloditi.
Daca cei care manifesta pentru homosexualitate prin Bucuresti arata si se comporta asa cum s-a intamplat in fiecare din ultimii ani, eu nu-i pot respecta. Nu cred ca ii stigmatizez daca ii consider oameni cu probleme medicale, de fapt am si spus ca o forma de parteneriat se poate inventa si pentru ei. Pentru ei si pentru ceilalti care au si ei drepturi, platesc taxe si au probleme medicale.
Cat despre morala ta profunda, deja o cunosc.
@emi
Esti ironica?
@emi
Poti sa fii, dar sa stii ca eu ma gandesc cu groaza cum o fi sa te uiti in ochii unui copil care te intreaba de ce nu are tata, cum o fi sa-i spui ca tatal sau nu l-a dorit, ca avea alta viata, in care nu era loc si pt el. Si ma trec fiorii, imaginandu-mi cum sufletul lui de copil se strange ca un arici, ghemuindu-se in sentimentul insignifiantei, al orfanitatii, al non-identitatii. Sigur, in mintea lui nu exista conceptele astea, el doar le traieste.
Poate ca e de vina biografia mea de copil, poate ca iubesc prea mult copiii si tocmai de-aia n-as suporta sa vad un copil suferind. Nu stiu. Dar nu e cazul sa razi de morala mea.
Macar taica-meu era mort, dar asta nu m-a impiedicat sa urlu la el, intrebandu-l de ce m-a parasit.
Eu sint contra casatoriei intre homosexuali, pentru ca homosexualitatea e ceva anormal. Sigur, ii respectam pe homosexuali, ii lasam sa traiasca impreuna (homosexualitatea nu mai e ilegala), dar asta nu inseamna ca homosexualitatea e ceva normal. Un barbat cu creier de femeie (sau o femeie cu corp de barbat) e anormal(a), un accident al naturii, asa cum un om care se naste cu un handicap fizic, intelectual sau psihic e anormal.
Mai mult: casatoria intre homosexuali e periculoasa, pentru ca, daca le permitem sa se casatoreasca, mai devreme sau mai tirziu le vom permite si sa adopte copii (ca in UK). Ceea ce e foarte periculos pentru copii. Pentru ca e posibi ca un copil crescut de doi homosexuali sa fie deviat, prin exemplu, de la orientarea sa heterosexuala naturala si normala. E posibil sa devina homosexual sau bisexual. Credeti ca nu e posibil? Eu sint convins ca e posibil. Daca persoane crescute de cupluri heterosexuale si care sint atrase de persoane de sex opus, incearca, citeodata, s-o faca cu o persoana de acelasi sex, din curiozitate sau din snobism (ca Marlon Brando, de pilda), ce sa mai spunem de persoanele crescute de un cuplu de homosexuali? Care va fi evolutia lor?
In jurnalul sau, Pierre Drieu Larochelle (care a fost un afemeiat notoriu) scrie: “Nu mi-au placut niciodata barbatii. O singura data am incercat sa fac sex cu un barbat, de curiozitate si fortindu-ma. A fost un esec total. Mi-a fost scirba si s-a vazut imediat.”. Daca un om obsedat de femei, ca Drieu, a incercat s-o faca cu un barbat, ce credeti? Un copil crescut de un cuplu de homosexuali va incerca, sa nu? De ce nu, din moment de am decis ca homosexualitatea e un lucru normal si frumos si nimeni nu are curajul sa afirme contrariul? De ce nu?
Deci ne sacrificam copiii. Ii impingem in bratele sexualiatii deviante. Le modificam personalitatea. De ce? Pai doar n-o sa spunem ca nu e bine ca homosexualii sa se casatoreasca si sa adopte copii, ca parem niste trogloditi.
Piu nu urla la nimeni. Si nu-i place ruleta ruseasca. Uneori am impresia ca este mai echilibrat decat mine. Isi doreste familie si o fetita. I-am explicat ca sunt copii cu parinti nepasatori langa ei, sau care sunt maltratati fara motiv de un parinte. Pe langa aceste situatii, el este un fericit. Eu am avut si mama si tata si stiu perfect ce spun.
Cand mama cere copilului ceva iar tatal altceva (de obicei opusul), copilul care ii iubeste pe amandoi, face exact ce ii cere fiecare. Rezultatul? Unul dintre parinti se va infuria ca nu a fost ascultat si copilul mananca bataie. Si cand in ecuatie apare si alcoolul, si ceva nervi in plus pe fond de hipertiroidie, copilului poate sa ii fie teama sa vina acasa. Eu spun tuturor celor care vor sa ramana intr-o familie: faceti in asa fel incat sa le fie drag tuturor membrilor familiei sa vina acasa.
@emi
Pai si eu am urlat in gand. Stiu ca exista copii nefericiti cu parinti langa ei. Dar cand eram mic nu stiam.
Omul e vesnic nemultumit. Daca e cald… e prea cald, daca e frig… e prea frig. Daca avem parinti… nu sunt perfecti, daca nu avem… ce bine era sa fi avut. Nemultumirea asta constanta ne ajuta sa evoluam dar, ne si consuma inutil sistemul nervos…