Maeştrii mesei rotunde

Iată că recordul precedent al blogului, care era de vreo cinci sute şi ceva de comentarii pentru un articol, a fost doborât. Comentariul precedent a înregistrat neverosimilul număr de opt sute de comentarii. Saltul spectaculos al acestui record îmi aminteşte de un moment al copilăriei mele, în preajma împlinirii vârstei de zece ani, în timpul adică, al Olimpiadei din Mexic. Priveam la finala probei de săritura în înălţime bărbaţi, când, deodată tot stadionul a încremenit, iar crainicul a amuţit. Bob Beamon sărise 8,90 metri, cu vreo şaptezeci de centimentri mai mult decât recordul precedent. El însuşi a evocat, apoi, sentimentul straniu şi înspăimântător, totodată, care l-a încercat în timpul săriturii. Pe de o parte avea impresia că cineva îl saltă şi îl poartă pe umeri, pe de alta, era îngrozit la gândul că va sări dincolo de groapa cu nisip. Unii au pus recordul său neobişnuit pe seama altitudinii înalte. Alţii au socotit-o de-a dreptul miraculoasă, fără nicio explicaţie. Eu cred că a fost şi forţa unei asumări şi a concentrării căci – aţi observat oare? – atleţii nu doboară recordurile în timpul antrenamentelor, ci doar în timpul competiţiilor oficiale, atunci când concentrarea le este sporită şi când energiile celor care îi privesc pogoară asupra lor.

Ce anume, însă, face ca în ultimele săptămâni numărul comentariilor să sporească într-atât? Ar fi facil pentru mine, dar lipsit de modestie şi întrucâtva neadevărat, să spun că asta se întâmplă datorită calităţii articolelor mele. Nu suntem nici în preajma alegerilor sau în momente limită, ca, de pildă, lunile iulie-august ale referendumului de anul trecut, ca efervescenţa şi patimile să înteţească disputele. Şi atunci? Să fie, oare, vorba de faptul că dezamăgirile nasc solidarităţi? Ori că starea de confuzie sau pesimismul creează nevoia dialogului?

Eu sunt încântat că acest club al bloggerilor se transformă într-un adevărat salon, precum cele de elită, ale veacului al nouăsprezecelea. Poate că, într-o bună zi, cei care vor scrie istoria acestor ani, vor socoti că ea nu este întreagă fără pomenirea eroilor acestui blog dintre care aş putea numi pe foarte mulţi, dar nu o fac de teamă să nu neîndreptăţesc, prin omisiune, pe careva. Dacă ar fi să tipărim toate câte s-au scris aici, textele “maestrului” sau comentariile celorlalţi, veţi vedea că suntem în faţa unei serii de peste o sută de volume, însumând zeci de mii de pagini. Volume pe care nimeni nu poate să le sfarme, precum tăîbliţele de lut de la Ninive ori să le incendieze, precum Biblioteca din Alexandria. S-au descoperit arme care să distrugă cetăţi, să îngenuncheze imperii, să spulbere armate şi să ucidă milioane de oameni. Încă nu s-a descoperit o armă care să învingă cartea. Chiar dacă – sau poate pentru că – acest blog a avut, şi el, parte de detractori, de adversari şi, chiar, de ameninţări.

Iar eu sunt cu atât mai mândru cu cât, între timp, maestrul care eram (şi pe care, de aceea, l-am pus între ghilimele)  a fost multiplicat într-o confrerie de maeştri. Aş putea să citesc nenumărate comentarii de pe acest  blog care sunt veritabile eseuri sau pamflete. Şi, în orice caz, o bogată şi autentică surs de documentare pentru cel care vrea să înţeleagă iluziile şi deziluziile acestor ani. Astfel încât, să omagiem pe toţii maeştrii acestei mese rotunde cum, dincolo de legendă, numai un blog poate deveni.

347 Responses to “Maeştrii mesei rotunde”

  1. Pacala spune:

    Mihail
    Adica bre vasile, ma omori cu concertul ala de la viena. Am rudele sotiei care ma omoara cu concertul asta. Daca ziceai si tu ca ai o usa noua mai ziceam…
    ;)

  2. Pacala spune:

    O omori pe emi, vasile. :)

  3. un liberal optimist spune:

    @Adam,
    Imi amintesc de temperamentalul Traian Cosovei de pe la cenaclul lui Manolescu de prin ’78-79. Vroia sa construiasca nave spatiale, dorea a 5-a dimensiune a universului. Radeam toti de el. Habar n-avea de mate-fizica si se plangea ca n-a fost admis la Arhtectura. Oricum, scria niste poezii foarte futuriste. Era un baiat frumos ca le cadeau mucii la toate proastele de la litere. Ce-i scapau lui le rezovam eu si cu un prieten de-al meu poet, George Florin Cosma(decedat acum 20 de ani din cauza alcolului). Ma rog, povesti…

  4. Pacala spune:

    Adam
    Lasa taica retrospectiva. La beunu zicea o hotoscopista ca anu asta ponta pleacaca pm si adio candidatura la prezidentiale

  5. Eva spune:

    Domnule Varujan Vosganian, blogul dumneavoastră demonstrează că sunteţi unul dintre puţinii oameni (nici nu contează cetăţenia sau naţionalitatea) capabil să discute raţional cu orice om civilizat, şi să-i respecte personalitatea, tradiţiile, gândurile. Acest talent nativ, ar trebui să existe în orice Preşedinte al oricărei ţări. Dacă şi eminenţa cenuşie a României ar fi de acord (Mugur Isărescu), eu cred că aţi fi un candidat la Preşedinţie foarte bun. Şi cred că aţi fi susţinut de toţi baronii nemulţumiţi de prin partide, dacă puneţi la cale o strategie inteligentă.

  6. Adam Mares spune:

    @emi, tu esti @eva? :-)

  7. cris spune:

    @ Mihail, @ Pacala

    clasicilor la concerte ce sunteti. :) Aaaaa, ce ziceti sa puneti asa din suflet ceva ce va incinta ca muzica si ati alege voi acum. E frumos sa cunosti oamenii si dupa muzica.

    @ LordulJohn

    La multi ani milord. Prietenul este cel care stie cintecul din inima ta si ti-l aminteste atunci cind i-ai uitat cuvintele….

    When you’re falling awake and you take stock of the new day,
    and you hear your voice croak as you choke on what you need to say,
    well, don’t you fret, don’t you fear,
    I will give you good cheer.

    Life’s a long song.

    Adica Jethro Tull la Montreux :)
    http://www.youtube.com/watch?v=L057hdteud8

  8. un liberal optimist spune:

    @Eva,
    Las-o jos ca macane!
    Maestrul nostru nu-i bun nici de prezident , nici de PM. A fost cel mai bun armean din Ro. la Finante si Economie!

  9. Adam Mares spune:

    @un liberal optimist
    Ba eu cred ca ar fi bun de PM. Ca nu e posibil, da, dar asta-i alta poveste. :-)

  10. Kronstadt an der Graft spune:

    Emi
    Pentru că ești departe de noi, vezi și simți un pic altfel prezentul, trecutul și implicit viitorul nației din care facem parte cu toții, conform principiului că noi nu vedem pădurea din cauza copacilor. În completare la teoria cu limba română precursoare a limbii latine, teorie pe care mulți specialiști români o contestă iar alții o îmbrățișează, am să-ți semnalez câteva idei care poate au să-ți dea de gândit.
    Noi românii ca nație avem două repere fundamentale ale existenței noastre, pe lângă spațiul geografic în care locuim, și anume limba română unitară pe care o vorbim cu toții și credința creștină.
    Este de-a dreptul spectaculos faptul că limba română vorbită de un român din ținutul Herța este suficient de clară pentru un român din Voivodina astfel încât să se poată înțelege fără traducător, similitudinea păstrându-se și pe celelalte diagonale. Asta evidențiază nu numai un contact permanent și viguros al românilor de pe tot arealul românesc, dar demonstrează și o origine lingvistică comună.
    Privind credința creștină este de notat insistența cu care marea majoritate a românilor se declară creștini ortodocși, cu toate că cei cincizeci de ani de ateism, care fie vorba între noi este un creștinism fără divinitate, au reușit să îndepărteze mulți tineri de credința strămoșească.
    Legat de acești doi stâlpi ai nației noastre, se poate vedea cum la ora actuală există reprezentanți ai unor entități adverse românismului care încearcă pe toate planurile să-i distrugă.

  11. Mihail spune:

    Cris,

    Cu toate ca am fost de actyeva ori la Viena, tot nu am inteles in care “sala” se tine concertul acesta. Tot bat apropouri la Mos Craciun sa-mi aduca un bilet pe un concert similar. Stiu, acelasi concert se tine si inaite de 01.01. 20.. insa nu-i tot aia. Nu este vorba de snobism.
    …In rest, nu ma dau in vant dupa revelion, de cand am fost in Maroc, exact in aceeasi perioada, am inteles ca este o geselnita de a noastra. Nici austriecii nu sarbatoresc cumva. Insa, Concertul de pe 1 ianuarie, il astept cu infrigurare. Am la randul meu, cativa “Pacala” pe langa mine, care nu intelet fitele mele, insa nu ma uit la ei.
    Uite, a mai fost ceva anul acesta, la care nu am putut merge, concerul de la Ateneu al lui Grigore Lese. Imi pare atat de rau.
    Inca ceva, austriecii au pregatit un documentar din backstage, pt. pauza cand muzicienii se relaxeaza putin. Ei bine, astia de aici, l-au lasat cateva minute, apoi au bagat reclame si jurnal. Imi venea sa-i sinucid.
    Sper sa gasesc filmuletul pe internet, peste cateva zile.

  12. lordul john spune:

    @cris

    ha, Jethro Tull… Ce vremuri!

  13. Mihail spune:

    @Adam Mares,

    Am o veste pt. tine: NU-ESTE-BUN !
    Una este sa-ti placa omul si alta sa-l pui la haturile destinilor tarii. Iti amintesc ca Guvernul nu are ceas. Clar, e nashpa !
    La Uniunea scriitorilor, la Cultura, la Ministerul de externe…etc.

  14. cris spune:

    @ mihail

    un regal de la Verona, un veac de opera nu de singuratate, sa te aline pentru concertele cu reclame :)

    http://www.youtube.com/watch?v=UW24kAjwSIQ

  15. cris spune:

    @ LordulJohn

    incercam un Yes? Doamne ce vremuri :)

    http://www.youtube.com/watch?v=QoB-ib0ujlA

  16. Adam Mares spune:

    @Mihail
    E mai pregatit decat Ponta dpv economic. Si stai linistit ca nu-l intrece la “selfie”. :-)

  17. Pacala spune:

    Mihail
    Ascult coane concertul. Glumeam. Nu fac mare tapaj de obiceiurile mele insa :)
    De aia esti vasile :) fara miel

  18. Pacala spune:

    Cris
    Ce faci doamna?

  19. lordul john spune:

    @cris

    Yesssss

  20. Mihail spune:

    @Pacala,

    Este drept…n-am miel !

  21. cris spune:

    @ pacala

    Ascult muzica. Nu se aude? :) Ma gindeam la ceva pentru tine.
    http://www.youtube.com/watch?v=ps904QD0l8M

    Imi plac vocile de mare arie in spatele carora gasesti pesonalitatzi la fel de complexe si capabile de o diversitate reala, cele care nu doar interpreteaza o muzica diferita ci sunt capabile sa exprime diversitatea lor, altfel bine inchegata, interioara, cu totul diferita de eclectismul superficial al altora: Sarah Brightman, Dulce Pontes, Lisa Gerrard dintre vocile feminine.

  22. Eva spune:

    Da, când călătoreşti vezi multe. De exemplu italienii din sud nu se înţeleg neam cu cei din nord. De aceea mă doare când concetăţenii mei se ascund sub nume franţuzite sau nemţeşti sau englezeşti, de teamă că un neică tupeist, îi va considera ospătari sau tinichigii…
    Eu, neştiind boabă de italiană când am venit prima dată aici, vorbeam în franceza învăţată în şcoală, şi mă credeau franţuzoaică. Asta părea să placă interlocutorilor mei, mie însă nu-mi plăcea, pentru că aroganţa e la ea acasă în Franţa.

  23. Eva spune:

    Şi să nu uităm de aroganţii germani sau englezi.

  24. cris spune:

    @ pacala

    ce vrei sa fac, sa vorbesc despre human development index? :) am si alte ginduri in afara de cele politice. Si stiu ca nu ti place cind imi tzopaie gindurile de la una la alta – ma gindeam la ianus, patronul lunii ianuarie, adica la porti, dar asta e ceva ce as vorbi cu Dorin, tine de simbol si spatiu – dar daca tii neaparat, cu atingere la capitalul uman exista un principiu Ianus de poarta de transfer si continuitate de la invatzare la a performa, si de transfer de la o generatie la alta. Asa cum in fizica se vorbeste de particulele Ianus, particule bifazice, particule porti care pot face transferul intre medii diferite. :) ce sa-ti fac, asta ti-a trebuit sa ma intrebi ce fac: ascult muzica

  25. cris spune:

    @ Dorin

    La multi ani. Chiar asa, am nevoie sa vorbesc cu tine fiindca am capul plin de imagini de porti ca Nash de coduri. Cod Ianus.
    http://www.youtube.com/watch?v=tvO_78fajxY

  26. emi spune:

    @Kronstadt an der Graft
    Si eu m-am intrebat de multe ori, cum puteau romanii sa ne invete asa uniform latina, cand la ei acasa nu au reusit. Daca incepe sa-ti turuie un napoletan in dialect, nu pricepi ce spune, pentru ca nu are mai nimic din latina…
    Si fiecare regiune italiana are dialectul sau! Ca sa nu mai spun ca a fost sub Imperiul Roman si Bulgaria, si Grecia, chiar si Egiptul.

  27. Pacala spune:

    Cris
    Ma complexati doamna. Ma apuc de studiu ;)

  28. Mihail spune:

    @cris:

    ..am cazut pe spate…ma duc sa o sun pe vara-mea, care preda fizica la universitate. Dar cine-mi garanteaza ca inteleg ceva?
    Nu trebuia sa-ti spun chiar tot despre trandafiri. :)

  29. cris spune:

    @ Mihail

    n-ai sa poti sa-mi “spui” vreodata tot despre trandafiri, va trebui sa si “taci” unele lucruri pe care le comunici E diferentza intre limbaritza si comunicare, desi pacala ar zice ca in lipsa spiritului sintetic eu as suferi mai degraba de limbaritza, habar n-are cit tac :)

    @ pacala

    Honi soit… :)

  30. Pacala spune:

    Cris
    As vrea sa imi taci si mie… :) nu la sens direct

  31. cris spune:

    Si cum ai vrea sa-ti tac daca nu direct?

  32. Pacala spune:

    Cris
    Nu stiu, poate in sensul care il spuneai lui mihail?!

  33. cris spune:

    @ pacala

    daca tu sti despre ce fel de tacere vorbeam, e aceea de dimineatza de imediat dinaintea rasaritului, aceea cind ochii vorbesc, aceea a dansului, ori a miinilor care se odihnesc, ori mingiie, aceea de cind te asezi in iarba iti pui miinile sub cap si simti cerul si lumina cu ochii inchisi, aceea a zimbetului ori a lacrimei, aceea a pasului, ori a fintinilor, aceea pe care o mirosi primavara cu iasomia, aceea care iti intra in piele cu ploaia…atunci da, tacem impreuna. Daca nu, tacem pe limbi diferite.

    Sunetele nu formeaza muzica ori cuvint decit prin sensul pe care il da tacerea aceea insesizabila dintre ele. La propriu, unii oameni care surzesc au o deficientza tocmai in capacitatea de a percepe tacerea dintre sunete: atunci vorbirea si muzica isi pierd sensul, devin un zgomot continuu. Altii sunt surzi pe dinauntru, nu aud tacerea si atunci nici cuvintul, oamenii din jurul lor, ori muzica nu sunt decit un zgomot continuu. E similar cu spatiul negativ in sculptura si arhitecura, dar despre asta poate sa taca Dorin.

    …..iar in ce priveste trandafirii, hmmmm, acolo il las pe mihail sa-i taca caci are volume de tacut. :)

  34. Pacala spune:

    cris
    Asa doamna. Si mi-as dori sa tacem impreuna. :)

  35. Mihail spune:

    @Cris,

    Sotia mea tace, tace aproximativ ca tine, in acelasi stil. De aceea inteleg foarte bine tacerile tale, inteleg ce ai spus.
    Ti-ai deschis prea mult sufletul, ai riscat. Daca sar magarii ?
    Imi scot palaria(imaginara) in fata ta.
    Acum inteleg intrebarea cu Ravel.
    Eu nu tac despre trandafiri, daca ma intreaba cineva despre ei vorbesc ore in sir. Insa, atunci cand sant printre ei, tac. Este adevarat, uneori le mai si vorbesc….insa asta nu voi recunoaste niciodata. Deobicei stau cu castile la urechi si ascult Budhabar. Ma refer la perioadele de taiere, dupa primul val de inflorire. Atunci inima mea zambeste.

  36. Mihail spune:

    @Pacala,

    Sa inteleg ca daca ai avea ocazia sa “taci” astfel, in acest mod…nu ai profita putin si nu te-ai pune pe pipait ???

    PS: iarta-ma Cris, dar nu am incredere in barbati. Doar stii ce a zis compatrioata ta, madam Carstea: ” Barbatii e niste porci” .

  37. Pacala spune:

    Mihail
    Am o virsta, o cultura, o familie. Ca nu etalez filozofii e altceva. Ca nu practic poezia vietii e alrceva. Dar sa tac asta fac adeseori. Dar nu povestesc. Cat despre intrebarea ta, nu o comentez. E o visare virtuala, nu ce as face daca.

  38. cris spune:

    @ Mihail

    barbatzii nu sunt porci. Am intilnit si intilnesc si barbatzi si femei, si ma onoreaza, sunt oameni rotunzi in sine care isi stiu locul, plinatatea si isi respecta diversitatea. Oameni care au intr-adevar ce darui si o fac cu adevarat, nu doar dau cu imprumut pentru ca apoi sa aiba ce sa pretinda inapoi de la altul. Nu au de ce sa se teama, si nu au regret – ceea ce daruiesti nu iti poate fi furat.
    Porci sau pupeze nu sunt decit acei bieti necrescuti si concavi care nu pot trai din sine si imparti nimic real cu altul, traiesc pe seama altora, se impotzoneaza pe seama altora cu vreo “virtute” or alta, pe tipicul “oglinda oglinjoara”, traiesc din imprumuturi – asteapta mereu ceva inapoi, si se poarta pe intreaga gama de la escroc la badaran, de la chivutza la muma padurii.

    Suntem si citiva oameni rotunzi pe blog, fiecare in felul lui, avem si lighioane, ce sa-i faci, face parte tot din diversitate.

    Pacala doar mi-a dat, in felul lui, un trandafir, si-i mutzumesc – e foarte rar si pretios: miine ne vom disputa din nou cu certitudine. Azi doar am tacut. Are locul sau asa cum am si eu locul meu, viatza sa cum o am si eu, omul iubit asa cum il am si eu.

    Femeia are un privilegiu – nu isi scoate palaria in fatza nimanui, eventual da din cap cu un suris. Va multumesc amindurora pentru cuvintele bune.

  39. cris spune:

    @ Mihail

    Si prietenia, ca si iubirea, au nevoie si de curaj, cred. Dar nu iti poate fi o lume intreaga prieten, si aceasta nu trebuie sa te faca temator ori schilod, ci doar stapin al propriei persoane si al portilor pe care le deschizi sau nu. Si crede-ma ca sunt si orbi care si daca stau in fatza unei porti deschise, vor considera ca e zid, pentru ca asta este ceea ce se asteapta sa vada – Heisenberg: intre cele doua obiecte observator si observant exista o relatie subiectiva, vezi acelasi lucru ca materie sau masa, depinde de tine si parametrii pe care ii folosesti, aceasta nu schimba insa cu nimic complexitatea obiectului observat, e doar o iluzie- ca sa poata accepta natura duala a luminii si sa ajunga sa accepte principiul incertitudinii pe care il gindea Heisenberg a petrecut ceva timp in estul indepartat cu prietenul sau Rabindranath Tagore ( fizica nu e lipsita de poezie, ai spune)

    St Exupery, Citadela

    “Prieten este, înainte de toate, cel care nu te judecă. Am spus, este acela care deschide uşa pribeagului, cu cîrja sa, cu bastonul său lăsat într-un colţ, şi nu-i cere să danseze pentru a-i judeca dansul. Iar dacă pribeagul povesteşte despre primăvara de afară, prietenul este acela care primeşte în el primăvara. Iar dacă povesteşte despre grozăvia foamei în satul de unde vine, rabdă de foame împreună cu el. Căci, ţi-am spus, prietenul este acea parte a omului care deschide pentru tine o poartă pe care n-ar deschide-o, poate, niciodată altuia. Şi prietenul tău e adevărat, şi tot ce spune e adevărat, şi te iubeşte, chiar dacă, aiurea, te urăşte. Iar prietenul pe care, mulţumită cerului, îl întîlnesc în templu, este acela care întoarce către mine acelaşi obraz ca şi al meu, luminat de aceeaşi credinţă, căci atunci unitatea e făcută, chiar dacă el e negustor, iar eu oştean, sau el grădinar, iar eu marinar în larg. În ciuda deosebirilor noastre, l-am găsit şi sunt prietenul lui. Şi pot să rămîn tăcut lîngă el, adică să nu mă tem pentru grădinile mele lăuntrice, şi munţii mei, şi văile, şi pustiurile mele, căci el nu le va călca niciodată. Tu, prietenul meu, ceea ce primeşti cu dragoste de la mine este ambasadorul imperiului meu lăuntric. Iar tu te porţi bine cu el, îl pofteşti să se aşeze şi-l asculţi. Şi iată-ne fericiţi. Căci m-ai văzut, oare, cînd primeam ambasadori, ţănîndu-i deoparte sau refuzîndu-i fiindcă, în adîncul imperiului lor, la o mie de zile de mers de al meu, oamenii se grănesc cu mîncăruri ce nu-mi plac sau purtările lor nu sînt şi ale mele? Prietenia este, în primul rînd, înţelegerea şi circulaţia spiritului deasupra detaliilor vulgare. Şi nu-i pot reproşa nimic celui ce stă în capul mesei mele.

    Căci ospitalitatea, curtoazia şi prietenia sînt întîlniri ale omului în om, Ce aş căuta în templul unui zeu care s-ar preocupa de înălţimea sau proporţiile credincioşilor săi, sau în casa unui prieten care nu mi-ar accepta cîrjele şi m-ar pune să danjez pentru a mă judeca.

    Vei întîlni mulţi judecători în lume. Dar dacă trebuie să te transformi şi să te întăreşti, lasă această muncă pe seama duşmanilor tăi. Ei o vor face, asemenea furtunii care sculptează cedrii. Prietenul tău e făcut pentru a te primi. Domnul, atunci cînt intri un templu, nu te judecă, ci te primeşte.”

    Zimbesc – am sa-ti caut sfirsitul Citadelei, acolo unde se vorbeste despre gradinari.

  40. Tiberiu spune:

    @cris
    A comunica cu @Mihail basistul huligan antisemit ca si cum ar fi un om civilizat este mare eroare.
    @Mihail si Exupery-ticalosia si umanismul

  41. Tiberiu spune:

    @Cris
    O mica rememorare nu strica pentru a reaminti ce hram poarta @Mihail
    —————————————————————–

    Mihail spune:
    decembrie 28, 2013 la 8:45 pm
    @Tiberiu,

    Cred ca nu inteleg, purtai zvastica zi de zi ? Sambata, duminica si de
    sarbatorile legale, bateai “pas de gasca” si ragneai “Heil Hitler ” ?

    Ia zi drept, ai kilarit cativa jidani, noaptea, atunci cand nui te vedea nimeni ???
    ———————————————

  42. Tiberiu spune:

    Asemenea elucubratii huliganice de Esenta nazista spun totul despre autorul lor.