Tema zilei, 28 iunie 2010: “Reintoarcerea la nelinistile comunismului sau lungul drum pana la ziua de maine…”

Performantele si statura unei guvernari se masoara prin orizontul de timp al proiectelor si aspiratiilor sale. Prin 2007–2008 ne propuneam ca, dupa primul exercitiul bugetar al Uniunii Europene 2007-2013, sa aderam la zona euro iar dupa urmatorul, 2013 – 2020, sa intram in randul primelor zece tari ale Uniunii, ca putere economica. In 2009, obiectivul era ca in doi ani sa iesim din criza economica. In 2010, orizontul de timp s-a scurtat sub un an, sperandu-se incheierea exercitiul bugetar cu un deficit de sub 7% din PIB. Prin octombrie ne vom ruga sa mai avem, pana la sfarsitul lunii, bani pentru salarii si pensii. Incetul cu incetul, ca in perioada comunista, orizontul de timp al asteptarilor noastre se va limita la ziua de maine. A vorbi in aceste conditii de relansare economica, de proiectele pe termen lung ale Romaniei, pare, din pacate, ca si cum, contemporan cu Leonardo da Vinci, i-ai privi desenele cu obiecte zburatoare.

16 Responses to “Tema zilei, 28 iunie 2010: “Reintoarcerea la nelinistile comunismului sau lungul drum pana la ziua de maine…””

  1. MARIN spune:

    Domnule VARUJAN VOSGANIAN,
    Impresinanta comparatia dvs. vis-a-vis de Leonardo da Vinci si, trista in acelasi timp. Tare mi-e teama ca nu cumva numele Leonardo sa-i trimita pe foarte multi (inclusiv pe cei ce ne calauzesc destinele) cu gandul spre faimoasele magazine de incaltaminte “Leonardo”.

    Sunt perfect de acord cu cele prezentate de dvs. si, inclusiv cu destinul ce ar fi fost harazit acestei natiuni daca s-ar fi continuat ceea ce s-a inceput in timpul Guvernului Tariceanu, eu fiind unul din cei care au implementat politicile acelui Guvern-unicul Guvern de succes pe care l-am avut pana astazi.
    Departe de mine de a filozofa dar, nu inteleg de ce acest Guvern BOC nu reuseste sa intre in cadenta nazuintelor acestui popor , nazuinte care dupa cum stiti si dvs. sunt din cele mai minimale posibile ?
    De ce cand viata iti ofera privilegiul de a te afla in fruntea unei natiuni, nu esti in stare sa faci ceva pentru a ramne in amintirea oamenilor ca un binefacator ?
    Oare acesti oameni chiar nu isi dau seama ca, daca vor continua in acest ritm, in scurt timp va dispare acea diferenta dintre noi si regnul animal, respectiv RATIUNEA ? Vom ajunge sa ne “mancam” intre noi in lupta accerba pentru supravietuire !

    • @MARIN

      Guvernul Boc e complet buimac. A pierdut fraiele si apasa la intamplare pe primele butoane care ii vin la indemana. O sa avem multe de reparat dupa acest guvern de buimaci.

  2. MONTE CRISTO spune:

    SERVICIUL SECRET AUSTRO -UNGAR AFLAT SUB INFLUENTA EVREIASCA I-AU INSCENAT UN FURT LUI EMINESCU [PE VREMEA CAND I S-A PROPUS UN POST DE BIBLIOTECAR SCOLAR LA BIBLIOTECA CENTRALA UNIVERSITARA DIN IASI[ ,CHIAR SI UN PROCES PENTRU A IL DENIGRA.SI TITU MAIORESCU FOST PROFESOR DE LOGICA SI POLITICIAN ,A AVUT UN ROL MALEFIC PENTRU CA NU PUTEA SUPORTA GENIALITATEA LUI EMINESCU CACI TOCMAI EL I-A “OFERIT” POSTUL UNDE S-A PRETIND IN MOD ORDINAR CA AR FI DEISPARUT NISTE CARTI ,NISTE MOBILIER DESI ACESTEA FUSESE-RA SCAZUTE LA UN INVENTAR ANTERIOR!
    Adevarul despre Eminescu
    Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.
    Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist – ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in 1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.
    Conservator
    Eminescu isi asuma ca pe o profesiune de credinta lupta pentru Romania, amendand atat liberalii cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in chestiuni arzatoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar si cu rigoare, scria cu o forta devastatoare. Maiorescu noteaza – “Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba”. “Stapan pe limba neaosa” si cu o “neobisnuita caldura sufleteasca”, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator “iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse”. Pe scurt, un ziarist de marca, o voce puternica, un spirit radical si incomod. Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta ca redactor-sef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator – a aratat clar pozitia lui Eminescu: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.
    De la Nistru pan’ la Tisa
    Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critica aspru Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, este intransigent atat fata de politica de opresiune tarista (,,o adanca barbarie”) cat si fata de cea a Imperiului Austro-Ungar si, totodata, isi acuza colegii, fruntasii conservatori, ca participa la infiintarea de institutii bancare in scop de specula. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Cata vreme guvernele de la Budapesta ii oprima pe romani, ingradind accesul la scoala si Biserica, blocand cultivarea limbii materne – apropierea de Imperiu nu este posibila si nici recomandabila, avertiza jurnalistul.
    Lovit la Timpul
    Viena insa atrage ca un magnet si conservatorii se cupleaza cu liberalii – ,,la ciolan”, cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, inalt fruntas conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena si cere sa i se puna surdina lui Eminescu (intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu ii atrage atentia: “si mai potoliti-l pe Eminescu!”). Scarbit, acesta protesteaza: ,,Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca pe camasi si partidul ca cizmele?”. Ca urmare, in noiembrie 1881 Eminescu este inlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe Eminescu in chiar ziarul pe care acesta il condusese.
    Societatea Carpatii – serviciul secret roman al Daciei Mari
    In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG de azi – Societatea Carpatii. Societatea isi propunea – conform Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca”. Se avea insa in vedere situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de “Societatea Carpatii” ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii” era un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la tara, dar executa si actiuni conspirative.
    Urmarit de spionii Austro-Ungariei
    Intr-o nota informativa secreta din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta: “Societatea Carpatii” a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a precedat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa sigura (ceea ce inseamna nota unui agent infiltrat in organizatie – n.n.) urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia politica.
    S-a convenit acolo sa se continue lupta impotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu in sensul de a admite existenta unei ,,Romanii iredente”. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precautie. Eminescu, redactorul principal al ziarului “Timpul”, a facut propunerea de a se incredinta studentilor transilvaneni de nationalitate romana, care pentru instruirea lor frecventeaza institutiile de invatamant de aici, sarcina pe timpul vacantei lor in patrie, sa contribuie la formarea opiniei publice in favoarea unei ,,Dacii Mari”. Sacareanu, redactorul adjunct de la “Romana libera”, a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit carora romanii de acolo ii asteapta cu bratele deschise pe fratii lor”. (Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus – Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)
    Tradatorii
    Un alt un raport confidential catre Kalnoky, ministrul de Externe al Austro- Ungariei, informa despre o alta adunare a ,,Societatii Carpatii”, din care rezulta ca un anume Lachman, redactor la ziarul “Bukarester Tageblatt” si foarte activ spion austriac, avea ca sarcina urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. In contextul notei informative se mai numeste un agent din vecinatatea imediata a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepresedintele “Societatii Carpatii”, despre care se scrie negru pe alb ca este nici mai mult nici mai putin decat spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior in procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestarii lui Eminescu: “informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienatie mintala”).
    Nationalistii, urmariti si de rusi
    Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala, coordonata ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de network care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a romanilor. Pe langa ,,Societatea Carpatii”, au mai aparut la Budapesta Societatea “Petru Maior”, la Viena “Romania juna”, la Cernauti “Junimea”,”Dacia”, “Bucovina si Moldova”, in Transilvania societatea “Astra” si, in vechea Romanie, “Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie”, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.
    Incomodul Eminescu
    Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F. Lauchman in acest sens: ,,Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea “iridenta” a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute”. O nota informativa a baronului von Mayr denunta articolul lui Eminescu din “Timpul”, privitor la expansiunea catolicismului in Romania. In 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor romanesti in Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica externa si interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si devine o povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta sa deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva parlamentar – ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.
    Stia ca i se pregateste ceva
    Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. In 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv “apropiati” interesati prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. In cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.
    Interzis si internat
    Guvernul a desfiintat “Societatea Carpatii” chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului “Societatii Carpatii” au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.
    Suprimarea incepe de la 33 de ani
    “Directiva de sus” s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele “interese de stat” l-au nimicit pe tanarul redactor – potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. Tratatul a fost semnat pana la urma in septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar – bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele – cica sa nu fie distruse – depunandu-le la Academie dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. In manuscrisele din acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al “Societatii Carpatii”. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, proiecte cu adevarat “subversive”, mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipica a “masurilor active” specifice serviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pe campul “operativ”.
    Otravit cu mercur
    Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul – nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este “bietul Eminescu”. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si este denigrat de anti-romani.
    Eminescu nu a fost nebun
    Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala – cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.
    Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: “Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica”. Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 iunie 1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este “uitat” pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului – deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala. In manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. “Tinta” Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si “grupuscule elitiste” – in fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei.

    [...] S-a lansat zvonul nebuniei inexplicabile, s-a insistat pe activitatea sa poetico-romantic?, s-a inventat povestea unei boli venerice. A fost apoi otr?vit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, a fost b?tut în cap cu frânghia ud?, i s-au f?cut b?i reci în plin? iarn?, a fost umilit ?i zdrobit în toate felurile imaginabile. Nu mai avea unde s? scrie, s-a resemnat cu situa?ia sa de condamnat politic ?i ?i-a asuma t destinul – nu f?r? însa a lupta pân? în ultima clip?. În 1888, Veronica Micle îl aduc? pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaz? o colaborare anonim? la câteva ziare ?i reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemic? ce va zgudui guvernul, rupând o coali?ie destul de fragil?, de altfel, a conservatorilor (care luaser?, în fine, puterea) cu liberalii. Îns?, s-a aflat repede c? autorul articolului în chestiune este “bietul Eminescu”. ?i tot atât de repede acesta este c?utat, g?sit ?i internat din nou la balamuc, în martie 1889. (extras din articolul Adev?rul despre Eminescu). [...]

    • @MONTE CRISTO

      Orice e posibil. Mie mi-a placut exaltarea lui Eminescu, e posibil ca ea sa fi deranjat pe unii din epoca. Oricum, cei care au ucis pe Eminescu, daca asa a fost, nu au reusit, caci Eminescu n-a murit, in fapt, niciodata.

  3. Bibliotecaru spune:

    @ Varujan Vosganian
    Eu cred că trecerea la zona euro ar fi în defavoarea economiei naţionale.

    România trebuie să treacă în acest moment printr-o inflaţie treptată, dar accentuată, până se ajunge la un nivel al echilibrului economic (care, în mod real, înseamnă venituri foarte mici). Abia când stabilitatea economică va fi produsă de o creştere economică sănătoase (şi nu dominată de “afaceri” speculative şi “tunuri”), abia când PIB-ul obţinut pe baza producţiei va fi minimum 60%, putem avea o creştere a veniturilor cât de cât fiabilă din punct de vedere economic şi stabilă la fluctuaţia factorilor economici. Până atunci, nu putem decât să funcţionăm “pe consum”.

  4. MONTE CRISTO spune:

    Curiozitate
    de MARIN SORESCU

    Ce se aude? Ce nu se mai aude?
    Si cand se aude , ce se aude?
    Si cand nu se aude , ce nu se aude?
    Si de ce nu s-aude ,cand nu s-aude?
    Si cine aude , cand se aude?
    Si pentru ce se aude?
    Si pana cand?

    De ce sa aude ceva si nu altceva?
    Ia sa nu se mai auda, ce se aude!
    Ce-am auzit ca s-aude?
    Dar pana cand?

  5. MONTE CRISTO spune:

    Motto: „Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim,
    ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii:
    ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele şi care să ne împreune pe toţi la lucru (…)
    De aceea alungaţi turma acestor netrebnici
    care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi;
    ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine
    şi vor să vă economisească pe voi toţi”
    - Mihai Eminescu

    • @MONTE CRISTO

      Cate texte din MIhai Eminescu sunt , cu tristete, valabile si astazi. Mediocritatea, cabotinismul sunt inca litera de lege. ~Dar oare nu noi ii votam, nu noi le dam sceptrul?

  6. Eroi au fost eroi sunt incaaaaaa!!!
    De cand e neamu’ romaneeeeesc!!!!!

    http://financiar-imobiliar.guvernarea.ro/forum/viewtopic.php?t=223&start=469

  7. un liberal optimist spune:

    @VV,
    Eu nu-i inteleg pe idiotii, dintre care unii posteaza si pe aici, de ce se bucura de faptul ca economia e in declin?Asteapta ei oare vre-o mostenire de la vreo matusa multimiliardara?

  8. un liberal optimist spune:

    @VV,
    Facand niste ture de dimineata pe blogurile pro-liberale, observ o profunda dezamagire in randul simpatizantilor privind prestatia liberala de dupa Decizia de 2 lei a CCR ,precum si privind punctele marcate permanent de Micul Titulescu. Chiar si eu am observat, desi fiind prins cu o sumedenie de treburi, plus optimile din Campionatul Mondial, zapez mai putin pe posturile de stiri. Trebuie sa fie o explicatie..

  9. Bibliotecaru spune:

    @ Varujan Vosganian
    Păi pe mine mă întrebaţi? :)

    Dacă luăm PIB-ul pe categorii de resurse şi utilizări, aş spune că “producţia” este dată mai ales de tripleta “Agricultură, silvicultură şi piscicultură”, “Industrie”, “Construcţii”. Toate acestea adunate dau cam 40% din PIB.

  10. Bibliotecaru spune:

    PS.
    Dacă este o realitate faptul că poporul român produce 40% şi consumă 60%, atunci diferenţa de 20% (din PIB) înseamnă consum pe datorie.

  11. @un nimeni

    Cum zicea Ion Creanga, sa te feresti de omul rosu si de omul span.