El diario nacional ABC de España: “El libro de los susurros, el libro definitivo sobre el genocidio armenio”

Varujan Vosganian habla de «El libro de los susurros», texto imprescindible al cumplirse el centenario del exterminio de su pueblo

MIKEL PONCE

Varujan Vosganian, ayer en Valencia

Un siglo después de que el Imperio Otomano exterminara a un millón y medio de armenios, el término «genocidio» continúa siendo un tabú. Así cabe interpretar la furibunda reacción del Gobierno turco ante las palabras de denuncia pronunciadas por el Papa Francisco el pasado domingo durante una ceremonia celebrada en la basílica de San Pedro. La postura oficial del primer ministro, Recep Tayyip Erdogan, sigue siendo la misma que la de sus antecesores: la persecución y deportación masiva de civiles armenios llevada a cabo entre 1915 y 1923 no fue un exterminio planificado, sino el producto desafortunado, y hasta cierto punto inevitable, de un contexto bélico internacional.

El próximo 24 de abril se conmemora el centenario de este holocausto («el primero del siglo XX», parafraseando de nuevo al Papa), pero la herida continúa abierta. La melancolía corre todavía por la sangre de los descendientes de los armenios que lograron sobrevivir. Los recuerdos de unos y de otros siguen candentes, aunque esparcidos allá donde la diáspora llevó a sus abuelos. «No podemos olvidar, porque eso significa no comprender la Historia. Y además es peligroso, porque, cuando se olvidan, los acontecimientos pueden producirse de nuevo».

El que habla es Varujan Vosganian (1958, Craiova), escritor, político, economista, matemático y pianista. Es también el líder de la comunidad armenia en Rumanía y autor de «El libro de los susurros», una obra narrativa imprescindible para comprender el sufrimiento de esta civilización desmembrada. El libro, publicado en 2009 por Pre-Textos, ya camina por la tercera edición en castellano. Está considerado un best seller en varios países. Incluso el presidente de Colombia, Juan Manuel Santos, ha reconocido públicamente que fue su libro de cabecera antes de emprender el diálogo con los guerrilleros de las FARC.

La razón de su éxito internacional radica en que no es únicamente un libro sobre la identidad del pueblo armenio. A través de sus páginas, en las que se entreveran hechos históricos, fragmentos novelados y anécdotas autobiográficas, Vosganian ha querido tejer «la historia del mal del siglo XX». Esa gran lección de crueldad –guerras mundiales, campos de concentración, ideologías instrumentalizadas– que todavía no hemos aprendido. «Así como la Historia la escriben los vencedores, la literatura es de los vencidos, que son los que sufren la Historia», explica el escritor a ABC durante su visita a España.

El olvido, la venganza, el perdón. Son las tres «dimensiones cartesianas de la condición humana» que Vosganian refleja en distintos personajes de su libro. Se corresponden a su vez con las actitudes diametralmente opuestas con las que los abuelos del autor afrontaron el exilio. «Mis abuelos querían protegerme, no contaban nada nunca. Las historias me llegaron a través de mis abuelas. Mi abuelo materno cantaba canciones revolucionarias armenias, pero en soledad. Él era más tolerante, creía que teníamos que olvidar, preservar el silencio para poder vivir el futuro. Sin embargo, mi abuelo paterno, que era un sabio, cantaba canciones religiosas y pensaba que nuestra responsabilidad era comprender, pero nunca olvidar». En opinión del escritor rumano, «para perdonar se necesitan dos actores, uno que reconoce los hechos, y otro que entiende y perdona. Los armenios somos un pueblo traumatizado, y no podemos perdonar porque ninguno asume los hechos».

La venganza, que también aparece en el paisaje emocional de la novela, es para Vosganian una opción «inútil y peligrosa». No existe la aritmética de la sangre, nos dice. «La sangre ajena no cura nada, sino que abre más heridas». A los horrores del holocausto armenio –ahogamientos masivos en el río Eufrates; ejecuciones a cuchillo; convoyes de la muerte por el desierto sirio de Deir ez Zor, sin agua ni alimentos…–, se ha sumado históricamente la «indiferencia» de la comunidad internacional. En este sentido, Vosganian agradece la valentía del Papa Francisco por definir la causa armenia como la de un genocidio. «Tradicionalmente, todos los Papas han mostrado su sensibilidad, pero él ha sido el primero que ha utilizado esa palabra, que une la dimensión moral y política». Al hacerlo, asegura el autor, ha querido rendir respeto por los mártires armenios, que serán canonizados el próximo día 23 en la Iglesia de Echmiadzín, la Santa Sede de la Iglesia Apostólica Armenia.

Un millón y medio de muertos

En 1915, durante la I Guerra Mundial, las autoridades militares turcas del Comité Unión y Progreso ordenaron la deportación de la población armenia de Anatolia a los desiertos de Siria para evitar que las guerrillas armenias apoyaran al ejército ruso en su avance desde el Cáucaso.

Turquía sigue defendiendo que la deportación y ejecución de armenios no fue un exterminio planificado, y justifica estas acciones como una necesidad militar, ya que temían que las potencias aliadas utilizasen cristianos armenios como quintacolumnistas.

La comunidad armenia retrotrae las primeras persecuciones a finales del XIX. Según sus estimaciones, entre 1915 y 1923 murieron cerca de un millón y medio de personas de esta etnia.

 

http://www.abc.es/cultura/libros/20150416/abci-centenario-holocausto-armenio-201504152201.html

24 Responses to “El diario nacional ABC de España: “El libro de los susurros, el libro definitivo sobre el genocidio armenio””

  1. sorin gyorgyfalvi spune:

    Yo no entendía nada, no lo hablan

  2. sorin gyorgyfalvi spune:

    @ Cris

    nu prea citesc pe-aici in ultima vreme, am intrat doar sa-ti spun ce s-a intimplat cu prietenul tau Duta. Il stii: ala care fusese inlocuit de prietenul tau Busoi! Asa, omu a devenit nici mai mult nici mai putin decit secretar executiv al noului si minunatului PNL!

  3. sorin gyorgyfalvi spune:

    @ tudor

    nu stiu unde l-ai vazut tu pe blaga pe tubulatura… eu l-am vazut foarte foarte fresh la congresul udmr :D

    • tudor spune:

      Ii trece … :)
      Tubulatura inmoaie (pinalty).

      • sorin gyorgyfalvi spune:

        Pai sa-i fie intr-un ceas bun atunci! :D … ca prea e zglobiu zilele astea (si la propriu si la figurat), si inca nu l-a intrebat nimeni de sanatate!

        Si Alinutza e zglobie zilele astea, ma uit si ma tot minunez cum s-a transfigurat la propriu, ai zice ca a facut hepatita! Dar gata, nu mai zic nimic de parlamentari, ca se simt tracasati saracii de modul josnic in care-i considera lumea nemernici si au inceput sa ceara pensii speciale pentru conditii de stres! Plus ca au inviat mumiile care n-au avut in 5 mandate nicio initiativa legislativa (alta decit cea cu pensiile speciale pentru parlamentari)…

  4. Mihail spune:

    Deja, mie mi se pare prea mult cu chestiunea asta cu “genocidul armenilor”.
    Nu sunt istoric, stiu cu o urmeaza o comemorare, o celebrare, ceva.
    Asa cum sunt constient ca proprietarul blogului poate sa-si aleaga ce teme vrea mirul lui.

    Rusii fac panarama, isi plimba avionale pe langa granite cu frana trasa(asta ca sa zboare cu viteza subsonica si sa poata fi vazute), fac declaratii belicoase, ungurul sta pitit peste granita, mama lui aia a placat Sus, Baselu a fost la Realitatea, Iohannis a plagiat(grandios) in felul lui, astia isi trag pensii “nesimttite”, Tariceanu o face pe niznaiul, ungurii au congres…iar altii toooot pedaleaza pe o chestiune de acum o suta de ani.

    Treaba voastra…insa cinci postari in doua zile, aici, este o suma frumoasa, nuuuu ???
    Pana si seful meu este total bulversat, nu stie ce sa-mi mai “dicteze la foc automat”.

    PS: hai sa nu ne imbatam cu mir rece. Deneaul vine ! :D

    • sorin gyorgyfalvi spune:

      @ Mihail

      pai de ce? Muieti is postacii? Le-o fi taiat cineva bugetul! :D

      • Mihail spune:

        Aiurea….cum naiba sa tot “combati” pe o tema cu o intamplare petrecuta acu o suta de ani ?
        Apo, pe cine mai intereseaza.
        Mor aia in Ucraina pe capete si mai nimeni nu zice nimic. Macar acolo se mai poate face cate ceva.
        Bine-bine, subliniez ca inteleg de ce domnul senator tot pedaleaza pe chestia asta, doar vine 24 aprilie.
        Grav este ca sefii nu arunca bani pe fereastra, cu postacii, pentru subiecte armenesti.

  5. Mihail spune:

    @ Pacala,

    Hai sa-i fac armeanului oleaca de trafic.

    1. Mi-au placut intrebarile tale, acelea pe care le-ai pus domnului Vosganian.
    Eu, parca, as mai vrea cateva.
    Bien entendu, nu o sa-ti raspunda niciodata, nu coboara Domnia sa de la inaltimea claviaturii pianului.

    2. Si ce daca Lordul John este evreu ? Eu nu vad absolut nicio problema.
    Asta ca sa nu-i dam ceva idei(evreului nostru) si sa scoata(din sertarul istoriei) un “mic”genocid, unde cifrele sunte “ceva” mai mari.
    Oricum, personal, daca este sa aleg intre evrei si armeni, ii aleg fara sa clipesc pe evrei. Este adevarat, cafelutza armeneasca este fabuloasa, dar cam atat…
    Daca ajungea un evreu Ministrul la iconomie, nu se apuca sa repare ceasul si pianina(precum un bun armean) ci punea de un ghisheft si le vindea, la pachet pe amandoua, sau separat la un pret ceva mai mare…sau poate le inchiria trecatorilor, percepand o taxa.

  6. Valeriu Mangu spune:

    Articolul “De ce autorul cărții “Pas cu pas” este (totuși) Klaus-Werner Iohannis”, pe:

    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

    • Mihail spune:

      @ Valeriu,

      aveti si nu prea aveti dreptate.
      Pana la urma discursurile au fost scrise de cineva, nu ?
      Nu neaparat, sau intotdeauna, de catre sas.
      Oricum, specialistii, spun ca este o carte slaba, care nu-si merita banii da-ti pe ea.
      GhiNNion !

    • Adica vrei sa spui ca nu a scris el cartea?

  7. Mihail spune:

    Catalin Striblea:

    “Traian Băsescu a făcut un film la RealitateaTV

    Ce s-a întâmplat aseară în studioul Realității este de fapt scenariul unui film artistic de aventuri. Dacă aveți puțină imaginație, puteți vedea și scena. Se întâmplă într-un port din lumea a treia, într-un bar de noapte, plin de fum. La una dintre mese, un matroz sfrijit, care vede doar într-un ochi, e agitat de băutură și râde deranjând gașca locului. Ăștia se simt agresați și se iau de el. Doar că sfrijitul e mai tare și în clanță și în pumni. Ia o masă și i-o dă barmanului în cap, cu un scaun dă de spinarea unui angajat, scuipă vreo doi clienți și-i înjură pe toți. Finalul apoteotic îi aduce în scenă pe șmecherii locului. Sfrijitul îi ia și-i dă cap în cap de două ori și apoi pleacă. Opțional, o poate lua și pe eroina principală. Căci nu m-ar mira ca Băsescu să fi plecat în glume cu una dintre jurnalistele aflate în redacție.

    Imaginea asta mi-a venit în minte după ce am văzut rețelele sociale. Traian Băsescu a redevenit brusc simpatic în ochii multora. Bătălia asta inegală, în care le-a dat un cap în gură tuturor, i-a redat una dintre fațetele vechi, de luptător împotriva sistemului. Mai ales că emisiunii i s-au alăturat la un moment dat Rareș Bogdan și Cozmin Gușă, ca și cum cei din studio nu făceau față. Făceau și încă bine, cred eu.

    Din câte îl știu pe Traian Băsescu, acesta își pregătește cu mare atenție ieșirile publice. Cere temele dinainte, le negociază, citește mult, chiar mult, înainte de a veni, are listă de mesaje, notate de mână, are scoase citate care să-l ajute, vine cu documentele la el. De aceea, cred că a premeditat tot ce urma să se întâmple aseară. Special a ales un cadru defavorabil, a vrut să pară în inferioritate, ca să amplifice victoria. Și a recurs și la una dintre tacticile sale favorite, aceea de a-și intimida adversarul. E o tehnică pe care o încearcă, iar dacă te simte că nu faci față bătăii de stradă, ți-o va da în continuare. În plus, se bazează pe faptul că ziariștii nu vor veni la fel de pregătiți ca el. Ați văzut de câte ori a cerut citatul exact, iar cei din studio nu-l aveau. Iar când Iulian Leca i-a scos citatul cu Livia Stanciu din 2014, când încă era președinte, i-a dat-o cu tupeu înapoi, că nu e așa. Cam la fel i-a răspuns și lui Costi Rogozanu, bine argumentat ideologic. Ca o paranteză, nu pot să înțeleg însă de ce chemi omul în studio să-i spui că-l disprețuiești. Asta mă depășește și nici nu mă interesează ca privitor.

    Una peste alta, a rezultat o confruntare interesantă, în care Traian Băsescu a trebuit să răspundă și pentru deciziile majore luate de capul lui în urmă cu cinci-șase ani. O confruntare în care n-a dat nicio știre însă (cea cu Moldova o spusese și la Sabin Orcan), pentru că Traian Băsescu nu a vrut să dea nicio știre. Nu acesta a fost scopul lui aseară. Doar și-a dorit o recalibrare a profilului său public și pentru asta a turnat un întreg film. Traian Băsescu a venit special să se bată. Pe termen scurt a câștigat partida de imagine. Dar, cu siguranță, are marea capacitate să o strice în următoarele zile.”

  8. Lordul John spune:

    @VV, @cris

    Mai sunt unii carora le pasa:
    “Iubesc România pentru că o cunosc în toate cotloanele ei cu locuri și oameni. O iubesc pentru că descopăr mereu spații noi de frumusețe într-un univers parcă nesfârșit. Iubesc România pentru că pot gândi cel mai bine în limba acestei țări. O limbă în care se poate vorbi cu dragoste și hotărât și simplu. Iubesc România pentru oamenii corecți, pentru oamenii dăruiți, pentru oamenii frumoși din ea.”
    http://www.contributors.ro/cultura/de-ce-iubesc-romania/

    • Cred ca sunt foarte multi carora le pasa.

    • cris spune:

      Titulescu 1936 conferinta de la Montreux

      “„… Nu dau dreptul nimănui din afară să se amestece în treburile noastre lăuntrice; cer dimpotrivă ca directivele politicii noastre interne să fie pur româneşti. Cu această concepţie şi în acest spirit am condus politica externă a ţării si afirm că i-am asigurat o independenţă, cu privire la înrâuririle din afară, care n-a fost niciodată depăşită în trecut. Dar tocmai că vreau ca românul să fie stăpân la el acasă, doresc să găsească el singur, în plina lui suveranitate, normele cele mai bune pentru păstrarea unităţii noastre naţionale. Am considerat, ca o poruncă internă românească, că unul din cele mai bune mijloace de a păstra unitatea noastră naţională este pacea. Vreau pace, dar nu sunt pacifist. Vreau tratate de asistenţă care să ne asigure hotarele, dar ştiu că nimic nu ni le poate chezăşui mai bine ca forţa noastră militară…”

      la putin timp Titulescu este inlaturat de Carol al II-lea. Atmosfera diplomatica germana de la acel timp – după spusele ambasadorului german de la Paris Roland Koester, Titulescu era considerat una dintre personalităţile ce trebuiau suprimate ca opozante expansiunii germane. Si nici britanicii nu au fost mai prejos – Chamberlain considerind ca trebuie “sa i se puna botnitza acestui avocat limbut” – criticase Anglia pentru lipsa de interventie in Spania. Se vede ca avem traditie puternica si la “licurici”.

      Ion MIhalache 1937

      “Noi, ideologie străină nu importăm. Noi, pe mâna unei puteri străine nu ne lăsăm. Noi linia demnităţii naţionale n-o părăsim… Naţionalismul adevărat nu-l puteţi importa nici în pilule germanei nici în pilule ruseşti, nici franţuzeşti, nici italieneşti. Coborâţi-vă în adâncurile brazdei satului vostru românesc. Aici veţi găsi adevăratul românism al pământului. De aci veţi învăţa adevăratul naţionalism. Din naţionalismul de import nu rămâne decât oftică politică, purecele roşu, filoxeră… Este o rătăcire din partea feciorilor de ţărani care se oferă să importe pentru părinţii lor jugul dictaturii, fie albe, fie roşii…”

      Da milord, avem nevoie de un partid conservator, M-am saturat de impostorii de dreapta si impostorii de stinga, de circ, scandal si temenele.Trebuie sa existe si ceva de moderatie si bun simt. Postez pentru tine la articolul urmator ceva despre moderatie, scris de Mircea Platon in 2009.

  9. vasile a. spune:

    @mihail
    “Deja, mie mi se pare prea mult cu chestiunea asta cu “genocidul armenilor”.
    Atitudinea ta este periculoasa.Daca o acceptam,atunci, pe acest rationament,putem sa uitam de holocaust,de lagarele de concentrare naziste si comuniste,de genocidul din Cambogia si Cornul Africii,de Guatanamo si de recoltarea de organe pentru transplant de la detinutii de constiinta din China comunista etc. Si sa ne gindim numai la avioanele rusesti care survoleaza spatial aerian al Angliei. Daca nu reactionam la incalcarea drepturilor omului suntem la fel de vinovati ca si criminalii care le-au practicat. Sa iertam dar sa nu uitam.

  10. vasile a. spune:

    @V.V.
    De ce nu o noua Uniune a Fortelor de Dreapta. atunci a fost prea devreme .Dar acum? Legea infiintari partidelor s-a modificat.Trebuie 3 membri