Declaraţie politică privind comemorarea Genocidului armean

Marile tragedii nu sunt doar ale popoarelor care le-a suferit, ci sunt tragedii ale întregii umanităţi. Iar genocidul îndreptat, în anul 1915, împotriva armenilor de către autorităţile Imperiului Otoman, este una dintre acestea.

Începând cu primăvara anului 1915, în numai câteva luni, o civilizaţie multimilenară, cea a armenilor, aflată în leagănul ei istoric, a fost aneantizată. Sute de mii de locuinţe, mii de biserici, de şcoli, de aşezăminte culturale, un patrimoniu cultural şi religios impresionant, au rămas pustii ori au fost pustiite. Până la sfârşitul primului război mondial, din cele trei milioane de armeni locuitori ai Armeniei istorice, pe acest teritoriul nu mai existau supravieţuitori. Cei care nu fuseseră ucişi, continuau o existenţă traumatizată, în exil, în orfelinate, în haremuri ori islamizaţi cu forţa.

 

Acţiunea de distrugere a poporului armean a fost o acţiune premeditată şi realizată cu cruzime de autorităţile Imperiului Otoman. Bărbaţii aflaţi în armata otomană au fost dezarmaţi, duşi în batalioane de muncă forţată şi, scurt timp după aceea, împuşcaţi. Restul populaţiei, în imensa majoritate bătrâni, femei şi copii, a fost adunată la marginea localităţilor şi mânată, în convoaie către deşerturile Mesopotamiei. Atunci când nu au murit pe drum, de osteneală sau de lăcomia bandelor înarmate care le atacau, sub privirile indiferente ale soldaţilor ori jandarmilor turci, convoaiele şi-au găsit moartea de foame, de sete, de frig ori de tifos. Morţii convoaielor nu au alt mormânt, acolo unde cadavrele nu au fost lăsate să zacă la marginea drumurilor, pradă animalelor nopţii, ori nu au fost înghiţite de apele Eufratului, decât gropile comune din nisipurile deşertului. Numeroase documente ale Guvernului Junilor Turci, rapoarte ale diplomaţilor străini, mărturii ale supraveţuitorilor, fotografii zguduitoare stau dovada acţiunilor cinice şi premeditate ale autorităţilor turceşti de nimicire a poporului armean.

 

Din familia bunicului meu matern nu a supravieţuit decât bunicul şi o soră mai mică pe care bunicul a regăsit-o mult mai târziu, căutând prin orfelinate. Una dintre surorile lui şi-a găsit moartea în deşert, împreună cu fetiţa ei de patru ani. Cealaltă soră s-a sinucis, aruncându-se în apele Eufratului, pentru a nu fi violată. Iar fratele lui a fost ucis cu sabia de un soldat. Aproape că nu există familie de armeni, pe acest pământ care să nu aibă pe cineva ucis în timpul masacrelor. Genocidul a lăsat în urma sa un milion şi jumătate de victime, un milion şi jumătate de morţi fără morminte.

 

Genocidul armean care, practic, a înjumătăţit cu barbarie un popor cu o civilizaţie multimilenară şi care a dat primul stat creştin din istorie. este o traumă profundă, din care poporul armean nu se poate reîntregi decât cu ajutorul solidarităţii internaţionale. Recunoaşterea genocidului armean este o atitudine nu doar morală, ci şi de luciditate a opiniei publice internaţionale. Dacă recunoaşterea sa ar fi fost făcută încă odată cu sfârşitul primului război mondial, multe din ororile care i-au urmat nu    s-ar fi petrecut.

 

În ultimii ani, atitudinile privind calificarea masacrării armenilor în Imperiul Otoman drept crimă de genocid sunt tot mai frecvente. Comunitatea armeană din România îşi exprimă respectul şi recunoştinţa pentru numeroasele Parlamente şi Guverne ale lumii, pentru organismele internaţionale, pentru liderii politici care au contribuit la restabilirea adevărului istoric. Ne manifestăm, în acelaşi timp, gratitudinea pentru oamenii politici români care au susţinut, în instituţiile europene, rezoluţii privind recunoaşterea Genocidului Armean. Numai în ultimele săptămâni, o seamă de declaraţii şi rezoluţii politice au arătat limpede că respectarea valorilor europene sunt în concordanţă cu atitudinea de recunoaştere a suferinţelor poporului armean şi a acestui martiriu creştin.

 

Într-o rezoluţie a Partidului Popular European din 3 martie 2015, intitulată, semnificativ, „Genocidul armean şi valorile europene”, se spune, fără echivoc: „Comemorăm cele 1,5 milioane de victime ale Genocidului armean din 1915. Condamnăm actul genocidal împotriva poporului armean, premeditat şi continuat de Imperiul Otoman şi de diferitele Guverne ale Turciei în perioada 1894-1923, expulzarea din ţinuturile natale, masacrarea şi purificarea etnică în scopul exterminării populaţiei de origine armeană, distrugerea moştenirii culturale armene, precum şi negarea genocidului, atitudinea de evitare a responsabilităţii, supunerea la uitare a crimelor comuse şi a consecinţelor lor precum şi justificarea lor, ca o continuare a acestor crime şi încurajarea la comiterea unor noi genocide.”

La scurt timp după aceea, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie în care se declară explicit, că „reiterează rezoluţia din 18 iunie 1987 în care recunoaşte că tragicele evenimente care au avut loc în 1915-1917 împotriva armenilor în Imperiul Otoman reprezintă un genocid aşa cum este el definit în Convenţia privind Prevenirea şi Pedepsirea Crimei de Genocid din 1948”.

 

Un gest de o amplă rezonanţă a fost declaraţia Papei Francisc, în ziua de 12 aprilie, potrivit căruia « masacrarea armenilor în 1915 a fost primul genocid al secolului XX ».

 

Toate aceste declaraţii, precum şi cele care vor urma în perioada următoare, au, printre altele, ca scop să determine Turcia, moştenitoarea instituţională a Imperiului Otoman, să recunoască Genocidul Armean şi să restabilească dreptul civilizaţiei armene la propria istorie şi la propriul patrimoniu cultural şi creştin. Suntem convinşi că, în contextul unei atitudini tot mai ferme, în plan internaţional, de reunoaştere a Genocidului armean, precum şi odată cu emanciparea spiritului civic şi cu evoluţia procesului de democratizare internă, Turcia îşi va reconsidera poziţia cu privire la asumarea propriei istorii.

 

În România există o importantă susţinerea a eforturilor privind recunoaşterea Genocidului Armean din partea reprezentanţilor societăţii civile. Din păcate, însă, în ciuda evoluţiilor în plan european, această temă este absentă de pe agenda internă a partidelor politice. Iar autorităţile statului român duc, mai degrabă, o politică de eschivă, încercând, pe cât posibil, o atitudine de distanţare, mergând, acolo unde s-ar putea bănui o anumită implicare, chiar până la obstrucţionarea unor iniţiative civice de recunoaştere a Genocidului armean. Motivul, mai mult sau mai puţin declarat, este acela de a nu irita Turcia şi de a nu tensiona relaţiile diplomatice cu acel stat. Mă întreb, însă, ce ar mai fi rămas din istoria noastră naţională şi ce am mai fi învăţat în manualele şcolare dacă marii noştri domnitori, de la Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare până la Carol I, ar fi gândit în felul acesta. Ignorarea Genocidului armean nu este, din păcate, sinonimă cu neutralitatea, ea nu face, în cele din urmă, decât să susţină acţiunile negaţioniste.

 

Recunoaşterea şi asumarea acestei tragedii înseamnă că omenirea a învăţat ceva din lecţia dureroasă a secolului XX. Deşi suntem în secolul XXI, în mod simbolic, secolul XX nu se va încheia decât odată cu recunoaşterea genocidului armean.

P.S. (care nu face parte din textul declaraţiei). Dat find că ziua de 24 aprilie este vineri şi nu sunt programate lucrări ale Senatului, declaraţia depusă astăzi va fi publicată pe site-ul Senatului săptămâna viitoare.

 

28 Responses to “Declaraţie politică privind comemorarea Genocidului armean”

  1. Barosanul spune:

    Domnule Vosganian,

    Va mai mirati de ce nu a-ti fost numit COMISAR UE? Printre alte sfori trase de Turcaleti, va inchipuiti ce presiune a fost pe familia MAFIOTA Baselu? Avand in vedere ca MB (baselul ala mai prost si dobitoc) era seful Mafiei-Portuare?

    Cum va spuneam deuna zi

    Barosanul spune:


    @ VV
    Sincere Felicitari pentru recunostinta care vi se acorda!

    Ar fi EXTRAORDINAR daca macar 20% dintre Parlamentarii Romaniei s-ar lupta pentru Romani asa cum a-ti procedat Dumneavoastra pentru semeni Armeni.

    Din pacate aceste MIZERII de Parlamentari nu sunt decat niste EXCROCI care apara interesele unei Gasti Politico-Mafiote, in detrimental poporului Roman.

    Oleeeeeee, Oleeeeeeee, Olaaaaaaaaa

    DNAaaaaaaaaa-ul sa ii iaaaaaaaaaa! ;)

  2. cris spune:

    Domnule senator, respect si ma bucur pentru lupta dumneavoastra ca natie, pentru recunosterea unui adevar istoric si a implicatiilor lui. Nu are nimic de a face cu razbunarea ci cu acel adevar fara de care nu poate incepe nicio vindecare. Cu tot respectul nu cred insa ca secolul XX s-a incheiat in acest fel. Sunt milioane de alte victime care nu sunt recunoscute si natii pentru care vindecare inca nu exista: polonezii chinuiti si de nazisti apoi si de sovietici, ucrainienii de asemenea, printre acestia.

    Noi insine, ca natie, nu ne-am recunoscut propriul adevar pe deplin.

    Sa ai un Silviu Brucan dind lectii de democratie celor care s-au ridicat in ’89 impotriva unui sistem criminal la constructia caruia a contribuit si dumnealui, un FSN care cheama minerii in Piatza Universitatii in 1990 cu sloganuri similare celor din anii ’45-’50, un securist Basescu ca promotor principal al “dreptei”, presedinte, care condamna comunismul doar pentru ca asa mai adauga niste pene oportuniste la coroana dumnealui de tinichea si selecteaza in acelasi mod ca si comunistii tilhari sa conduca o tara, sa ai alegeri prezidentiale in 2014 in care se vehiculeaza jos comunistii pe facebook, de tineri care nici nu stiu despre ce vorbesc ci asa sunt pusi sa spuna, doi tortionari in judecata, dar numele celor sacrificati cu sutele de mii nu respectate ci uitate, si alti tortionari bine-sanatosi cu venituri cu mult, mult mai mari decit ale unor eroi de razboi, sa ai doar o decoratie pusa in pieptul unui reprezentant al detinutilor politici repede ingropata in noroi si uitata…..aceasta nu e adevar si consecintele se vad.

    • Ai dreptate in legatura cu tragediile acelea. Cred ca daca se recunoaste unul dintre ele, va fi un moment de luciditate care sa ne ajute sa intelegem si sa le asumam si pe celelalte. Asta ar fi si marea importanta a recunoasterii genocidului armean, nu doar pentru armeni.

  3. cris spune:

    Pentru ca vorbim de istorie, una pe care noi nu ne-am recuperat-o in intregime.

    Extrasele sunt din cartea lui Radulescu-Zoner ” Instaurarea totalitarismului in Romania” – publicata in anii ’90. (le stiu pentru ca tin de incercarile mele de a regasi istoria mea de familie, si ma amarasc atit de tare incit ma feresc sa vorbesc prea frecvent sau prea in detaliu de ceea ce aflu – nici eu nu m-am vindecat, familia mea nici atit, poate ca incercare sa fac pace cu mine indraznesc sa sciu acum mai mult desi mi-e tare greu sa-mi desclestez dintii )

    Mai 1946: Scinteia spune ca Tribunalul Poporului din Romania este “prima instanta in care setea apriga de dreptate a poporului roman se imbina cu cele mai inalte principii de justitie umana”

    Mai 16-in Scinteia , Alexandra Sidorovici, acuzator public, (sotia lui Silviu Brucan) declara “Nici o iertare pentru criminali !”

    Mai 20 in Bucuresti si in alte orase din tara au loc intruniri organizate de Uniunea Patriotilor in care se cere pedeapsa capitala pentru cei judecati de Tribunalul Poporului. Comentind aceste manifestatii N.David scrie in Scinteia :”Poporul se ridica in unanimitate printr-un plebiscit spontan si navalnic , un adevarat plebiscit al dreptatii si omeniei ultragiate, cerind in glas de tunet “Moarte criminalilor de razboi !””

    Mai 21 “Din mii de guri, un singur strigat. Din mii de piepturi o singura dorinta: moarte criminalilor de razboi ! Moarte ucigasilor ! Moarte lor !” -scrie Aurel Baranga

    Mai 22 -Se anunta sentinta in procesul ‘criminalilor de razboi” Sint condamnati la moarte generalul Macici, Trestioreanu, Grigorescu si multi altii, Conform unui reportaj aparut ulterior in Scinteia , dupa pronuntarea sentintei, publicul din sala a scandat “Traiasca Tribunalul Poporului ! Traiasca acuzatorii publici ! ”

    Mai 24 Referindu-se la procesul primului lot de “criminali de razboi”, Grigore Preoteasa sustine in Romania Libera ca acesta s-a desfasurat de-abia dupa 8 luni de la 23 August 1944 deoarece “reactiunea din Romania s-a opus”. “pentru ce Maniu, Bratianu si Radescu au intirziat si impiedicat arestarea si condamnarea lor ?”…

    A continuat asa cu arestari si condamnari. la octombrie 3 se incepe judecata “lotului de ministri antonescieni, autorii aservirii Romaniei la carul imperialismului fascist german” la nici o saptamina pe 9 octombrie sunt condamnati la temnitza grea ori munca silnica, generalul Ion Arbore, dar si Grigore Georgescu, strabunul meu printre ei, dar si Mircea Vulcanescu. Nu am putut afla cum a murit generalul, desi am vorbit cu mai multi din cei care au fost la Aiud ori descendenti ai lor.

    Stiu de generalul Ion Arbore, a fost la Jilava si Aiud, a fost transferat la Vacaresti “pentru tratament medical”. A fost “gasit” avind capul taiat in patru cu toporul, si creierii pe un coltz de masa, striviti cu ciocanul ca pe un tocator. Ion Arbore, descendent al hatmanului Arbore, comandant al Armatei a III-a, subsef al Marelui Stat Major.

    Ori generalul Grigore Georgescu, erou al primului razboi mondial, sef de stat major la Geniu, in 1919, decorat fiind a primit si un teren in Bucuresti, l-a donat statului pentru constructia unui monument in cinstea genistilor – terenul si monumentul: vorbim de Leul de la Cotroceni. Ministru al comunicatiilor in timpul lui Antonescu, unul dintre acei generali care i s-au opus lui Antonescu, au demisionat, s-au strins in jurului lui Iuliu Maniu, cu riscul de a fi arestati – Antonescu nu l-a arestat l-a trimis pe front. ca si ceilalti a fost arestat condamnat ca tradator de tara si criminal de razboi si dus la Aiud apoi la Sighet, nu se stie cum a murit, familia a primit doar instiintzarea…. ca si familia mea pentru al nostru.

    Din decembrie 1940 in casa Olgai Sarateanu, sotia fostului regent regal, apoi intr-o alta casa pe Vasile Conta a Ecaterinei Madgearu erau intilnirile dintre Iuliu Maniu si acest grup de generali, citiva initial, apoi 14 apoi mult mai multi, care se opuneau lui Antonescu si aliantzei cu Germania. (imi pare istorie ciuntita ca ce s-a intimplat la 23 August ’44 sa fie atribuit strict regelui Mihai – era pregatit si in armata si in rindul politicienilor vremii de cu mult mai mult timp.).

    Nu stiu ce poate fi mai cumplit, mai ipocrit mai tilharesc. Acestia sunt generali judecati in Tribunalul poporului, ca tradatori de tara si pro-nazisti, inchisi la AIud, Sighet, Poarta Alba, morti in inchisori, unii asasinati deja in timpul anchetei, altii mai tirziu, unii eliberati si rearestati. Macar numele sa le fie cunoscut, dar greu ii gasesti macar pomeniti in vreo publicatie, macar pentru noi, familiile lor, cit sa ne gasim pacea aflind ce s-a intimplat cu ei.

    Au fost 160 de generali, 81 au murit in temnitza. Dar lor li se adauga multi alti ofiteri: din peste 19.000 au ramas 700. Se spune prea putin despre ofiterii care au luptat impotriva Germaniei dupa ’44, pe front. Multi ucisi, multi luati prizonieri de germani… la intoarcerea din prizoneriat erau ucisi de sovietici la granita Romaniei – eu stiu pentru ca unul dintre aceia putini, care a scapat cu viatza la granitza, e tatal matusii mele, colonel in armata regala la acel timp; prietenul lui, in fatza rusilor a spus ca el e ofiter, unchiul meu soldat. Matusa mea nu-si poate sterge imaginea din minte: era copil, era mult timp de cind fusese dat disparut: era o umbra imi spune, atit de slabit si emaciat incit se vedeau intestinele sub piele miscindu-se, cind minca. Dar citi stiu? Eu stiu pentru ca e parte din istoria mea subiectiva, din incercarea mea de a gasi oasele alor mei. Dar pare sa fie o istorie tot spusa pe ascuns, in soapta intre cei care au singele acestor oameni.

    Se vorbeste de pilda despre masacrul de la Katyn, o lume intreaga stie despre acesta. Cine vorbeste despre masacrarea armatei regale romanesti? http://www.art-emis.ro/istorie/1864-distrugerea-elitei-militare-romanesti.html…. un jurnal de net obscur ca numar de cititori?

    Cit vorbim si incercam sa ne vindecam de atitea altele care nu sunt doar ale acelor vremi ci ne afecteaza generatie dupa generatie?

  4. sorin gyorgyfalvi spune:

    @ Cris

    ca sa-ti mai desclestezi putin dintii :D iata in cine ne puneam noi sperantele….

    https://youtu.be/iUBY-X0p–o?t=2h4m24s

    Am setat sa inceapa de pe la final, dar dupa ce vezi finalul iti recomand sa pui de la inceput pe sarite, sa vezi discursul lui … si sa te minunezi. Citi or fi fost ca el in guvern…

    PS – revin cu un comentariu despre continutul postarii de mai sus.

  5. sorin gyorgyfalvi spune:

    @ Cris

    in perioada alegerilor din 1946 liberalii s-au delimitat clar de politica comunistilor, in timp ce PNT-istii au incercat un compromis cu ei, au crezut chiar ca vor putea face un fel de pact cu comunistii, fiindu-le oferite posturi in guvern. O factiune din PNT s-a delimitat clar, vrind sa fuga cu un avion particular la Londra sa demaste fraudarea alegerilor. Ei au fost prinsi chiar pe aerodrom, iar comunistii au folosit incercarea asta ca pretext sa inceapa mazilirea PNT-istilor, fiind saltati Iuliu Maniu si Ion Mihalache si condamnati la inchisoare pe viata cu toate ca ei nu participasera la complot.

    Dar de ce am reamintit evenimentele astea: cam acelasi lucru l-au facut in zilele noastre liberalii, au vazut ca n-au putere sa se opuna valului de mafioti deveniti stat in stat, si au preferat sa se infrateasca cu ei, sperind ca asa vor supravietui vremurilor. Numai ca foarte repede au putut afla ca s-au inselat, si n-a durat mult pina s-a facut o curatentie ca la carte din vechii membrii pnl. Acum o sa incepem sa-i vedem cum se vaita ca bocitoarele, precum se vaita basescu ca statul modernizat de el s-a intors impotriva lui…

    Deh, zicala “In politica niciodata sa nu spui niciodata” cam aici duce intotdeauna, asta e politica compromisului (cacofonia e intentionata).

    De regula societatea suporta ce suporta pina explodeaza. Si ironia sortii e ca dupa ce explodeaza cam intotdeauna cei care se vaita sunt cei care au fost cauza!

    • cris spune:

      @ Sorin

      mai doresti sa simti cite ceva din atmosfera vremii?

      Februarie 16 – Memoriu al muncitorilor de la rafinaria Vega privind desfasurarea alegerilor sindicale in intreprinderea lor. “Numerosi ingineri, functionari si maistri au fost arestati si inaintati Sigurantei statului , fiind socotiti hitleristi, fascisti in timp ce adevaratii legionari antonescieni , cuzisti etc. erau pusi in pozitii de conducere ” se arata in memoriul publicat…… Astfel presedintele sindicatului rafinariei a devenit un sofer ce suferise o condamnare de 12 ani pentru tilharie

      Septembrie 10 La sectia IV a Curtii Martiale incepe judecarea procesului celor 33 de inculpati ce alcatuiesc .primul lot din organizatiile teroriste T si Tinerimea Libera [...] majoritatea acuzatilor sint membri ai organizatiilor de tineret ai PNL in special si PNT, studenti la drept, filosofie sau politehnica. Printre cestia se afla si Adriana Georgescu, tinara avocata, fosta sefa de cabinet a gen. Radescu, arestata inca din 29 iulie. Ea a fost anchetata de temutul tortionar Nicolski si torturata in mod bestial .[...] de acelasi tratament “beneficiasera” si ceilalti acuzati. [...] Cele doua orgnizatii se aflau , potrivit Scinteii, sub comanda “sceleratului de Radescu” si impreuna pregateau un carnagiu care ar fi intrecut mult pe cele cunoscute din organizatia Garzii de Fier .

      Sau despre justitie?

      Mai 14 Incepe primul lot al “criminalilor de razboi”. Apararea invoca incompetenta si neconstitutionalitatea completului de judecata si a incadrarii juridice a acuzatiilor. In replica , acuzatorul Avram Bunaciu sustine ca “legea aceasta dupa care ii judecam e speciala fiindca si faptele lor sint speciale”

      Hai sa punem si ceva din 1947:

      Mai 7 Silviu Brucan in articolul “Un aspect al democratiei” (Scinteia) considera ca ” fara lichidarea politica a celor doua sute de familii “romanesti” din partidele “istorice” a manevrelor si speculatiilor ce le intreprind, nu se poate consolida temeinic democratia si inlatura in mod serios greutatile de azi. “.
      Mai 24 Este arestat Nichifor Crainic

      iulie 4 Silviu Brucan arata ca “poporul roman nu poate ingadui la infinit actiunile criminale ale unui pumn de politicieni naraviti in rele”, care sint “gata sa infometeze populatia” Si “se gindesc la actiuni criminale indreptate impotriva tarii, a independentei si a suveranitatii ei”.
      14 iulie Sunt arestati Mihalache, Penescu, Carandino, Lazar…

      17 iulie – Inapoierea delegatiei romane de la Sofia: este intimpinata de oameni cu pancarte pe care scria “Cerem pedepsirea exemplara a tradatorilor”. “Arestarea lui Iuliu Maniu”, “Nici o mila pentru dusmanii patriei noastre ” Groza ia cuvintul, arata ca atit poporul cit si guvernul “sunt hotariti sa lichideze toate ramasitele fasciste si reactionare din tara” iar Gh Gheorghiu Dej declara ca “nu e suficent sa realizam ce cereti voi: arestarea lui Maniu…. PNT “trebuie dizolvat si aceasta obligatie corespunde tratatului de pace”
      iulie 29, PNT e dizolvat.

      • sorin gyorgyfalvi spune:

        @ Cris

        daca ar fi existat internetul asta in 1990… ar fi fost minunat. Iti dai seama cit tupeu pe nemernicul ala de Silviu Brucan, avind in vedere cite a facut, sa aiba tupeu sa se infiinteze in fruntea revolutionarilor?

    • cris spune:

      Vezi tu, desi diferentza intre calitatea oamenilor este dincolo de orice comparatie, caci nu poti compara eroii si hotii, cum crezi ca aud “Traiasca DNA!” ? ( 1946: “Traiasca Tribunalul Poporului ! Traiasca acuzatorii publici ! “) cum pot sa privesc popularitatea procuraturii si tipul de campanii jurnalistice duse deloc diferit de ce am citat mai sus.

      Similitudinea de metoda: propaganda neincetata, instigarea la ura si singe, demonizarea acerba a unora, ” criminalii, hotzii” la vraf cu oricine nu le mai convine lor, efuziunea pentru “acuzatorii publici”, pentru procurori, ideea ca si daca nu e legal sau constitutional trebuie toti arestati si condamnati la gramada, sa pervertesti intelesul unei constitutii ori unor legi si sa convingi populatia ca acestea spun ce spui tu si ca e benefic (1947: “legea aceasta dupa care ii judecam e speciala fiindca si faptele lor sint speciale” ).

      Nu poti ajunge la libertate si democratie cultivind mecanisme similare, de propaganda si coercitie ca in urma cu zeci de ani….. intr-o tara care si-ar aminti istoria si si-ar gasi adevarul, niciodata procuratura nu ar ajunge idol popular, asa cum in primul rind nici impostorii nu ar ajunge sa o conduca si sa o jefuiasca.

      (Eu? daca eu m-as bucura de ce se intimpla acum, chit ca ar fi poate vreun soi de razbunare (mizera si mincinoasa, absolut respingatoare) si pentru suferintza celor dragi mie din ultimii ani, ori pentru minia mea, ce inseamna ca as fi invatzat de la ai mei? Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte? Eu am invatzat ca ura, cruzimea, nedreptatea, justitia selectiva, propaganda ucid, si ca nu pot sa fiu, sa ma raliez in vreun fel, vreodata, unora care au mentalitate sovietica de ani 45 – 50, indiferent ca sunt impostori “de dreapta” sau se numesc “justitie independenta”.

      Nu pot sa ma cobor la nivelul unora care folosesc metode pe care le detest. Regret, nu pot avea alta atitudine fatza de neo-comunismul autoritar de piatza si inlocuitul unor neocomunisti , se vede, cu altii, nici nu ma bucura ca se sfisie intre ei cu aceleasi metode de acum zeci de ani, caci folosesc exact aceleasi metode oribile folosite deja si o propaganda care a functionat in exact acelasi mod desi pe teme diferite si cam tot timpul in ultimii 25 de ani. Nimic bun nu poate iesi din asa ceva. Daca voua va place valul acesta, imi pare rau….. pe mine ma ingrozeste, e probabil vina mea ca am memorie)

  6. Valeriu Mangu spune:

    Articolul “A riscat președintele Senatului dosar penal semnând astăzi “hotărârea” Senatului în cazul Dan-Coman Șova? Sau: o hotărâre a Senatului care nu există”, pe:

    http://ascunzisuri-constitutionale.eu

  7. emi spune:

    “Domnule Presedinte,

    Pe 24 aprilie se implinesc 100 de ani de la teribilul genocid caruia i-au cazut victime circa 1,5 milioane de armeni.

    Din pacate, Romania, din pricina unor calcule politice meschine, legate de interesele turcesti in Romania, si de interesele romanesti in raport cu Turcia, nu a recunoscut acest act criminal sub presedintii anteriori.

    Cred ca a sosit vremea unui act de dreptate istorica, oricit de mult am pierde economic ca urmare a acestuia.

    Daca victimele acestei crime oribile ar fi fost romani, nu ne-am fi asteptat ca armenii, si altii, sa fie solidari cu noi?

    Sper ca intelepciunea si simtul dreptatii vor prevela, macar de data aceasta, asupra pragmatismului politic si economic ce domina cel mai adesea destinul poapoarelor mici si le face sa nu conteze in istorie.

    Cu sincera pretuire,

    Danut Manastireanu”

    https://danutm.wordpress.com/2015/04/20/mesaj-catre-presedintele-iohannis-pentru-recunoasterea-genocidului-armean/

  8. Kronstadt an der Graft spune:

    Incerc să vă atrag atenția că dl Johannis a dat semnale clare cu privire la orientarea sa spre reabilitarea victimelor persecuției comuniste și condamnarea abuzurilor din perioada sovietizării României. A existat un pui de genocid și în rândul sașilor din România după instalarea sovietică. Mii de sași au fost trimiși forțat la muncă silnică în URSS, mulți din ei lăsându-și oasele pe-acolo, în timp ce familiile lor au fost scoase din propriile case, care au fost naționalizate și împănate cu chiriași ai căror urmași le-au cumpărat pe nimic după 89. Vedem în continuare ce se întâmplă și cine îl va susține pe domn profesor, sau va ajunge și el aidoma altui profesor prezident să recunoască că a fost învins de servicii. Nu de alta dar mai există și domn profesor Măgureanu, care are și el opinii despre subiect.

    • sorin gyorgyfalvi spune:

      @ Kronstadt

      oare pe cind vom putea vorbi desre unul care sa se lupte pentru reabilitarea romanilor maziliti de Stalin, cu sutele de mii…

      Stiai ca si in ziua de azi exista in Siberia un oras romanesc din urmasii victimelor exilarii?

    • sorin gyorgyfalvi spune:

      @ Kronstadt

      uite un fragment dintr-un text greu de tot…

      “Siberia era plina de moldoveni. Femeile noastre, ca sa-si reverse durerea instrainarii, compuneau diferite cantece, dar cel mai sfasietor era: “Beria, Beria,/ Ai umplut Siberia/ Nu cu hoti, nu cu talhari,/ Cu moldoveni gospodari.// De la sapa, de la plug/ I-ai luat pe toti buluc/ Din livezi si de la vii/ I-ai adus in reci pustii.// I-ai adus cu mic, cu mare,/ Sa-ndure zile-amare,/ Amare si inghetate,/ De vii, de morti blestemate.// Fi-ti-ar, Berie, sa-ti fie,/ Sa n-ai scanduri de sicrie,/ Sa zdohnesti ca un bandit,/ De tot neamu-afurisit.//”.
      Cand obtineam invoire sa plec in Sadrinsk, centrul raional, un orasel cam la 50 de km de noi, peste tot auzeam vorba romaneasca. Dupa socul din iulie 1949, cand au fost smulsi de la bastina, de la pamant, de la neamuri si traditie, cand le-a fost confiscata intreaga avere, cand au fost aruncati in pustiurile si baracile siberiene, cate 2-3 familii intr-o cameruta de 8-10 m patrati, dupa acel soc devastator, moldovenii si-au revenit treptat si au impus valorile si modul lor de viata, in localitatile de exil.”

      http://www.formula-as.ro/2009/885/acasa-1/basarabia-altfel-decat-o-stiti-beria-beria-ai-umplut-siberia-11587

  9. cris spune:

    @ VV

    “Dar despre reabilitarea romanilor din Romania?”

    Nu cred ca se va face vreodata cu adevarat caci aceasta e legata de reconciliere, iar reconcilierea e “perculoasa” pentru cei care stapinesc prin diviziune si imbrobodire. Sunt doar eforturile cumplite ale unora sau altora, insulare, de o parte, marea de demagogie si uzantza elctoralista gen condamnarea comunismului de catre basescu de alta parte, indiferentza de alta, si falsa informatie, falsa istorie – impostura, sau nestiuta istorie tocmai buna de manipulat propagandistic, de inca alta.

    O medalie, si peste aceea aruncat imediat cu noroi si fara nicio reactie din partea celor care au dat medalia, n-am ce sa spun, o pun in aceeasi categorie…Iertati-ma, au murit sute de mii de romani, alte multe sute de mii au suferit crincen, si e o suferinntza care se transmite din generatie in generatie; o medalie e nimic, iar sa zici ca vei face un muzeu, iar e nimic: Istoria unei natii e cu mult mai mult decit o medalie singulara si foarte tirzie sau un muzeu.

    Imi cer scuze, am fost la Washington, din nou, am comparatie in ce priveste recuperarea istoriei si mentinerea ei ca si coloana vertebrala a unei natiuni, capacitatea unei natiuni de a lucra la si gasi, viu, traitor, reconciliere ori vindecare in propria fiintza in ciuda multelor rani. In timp ce noi ca romani suntem o natie dezarticulata si mentinuta in aceasta dezarticulare mai ales de noi insine si cu mult ajutor de prin alte parti – o natiune cu istorie vie e cu mult mai greu de strunit si supus. (iedera? mai degraba alge si nisip )

    Mda, raminem si noi la nivelul soaptelor, sau fintinilor, din om in om

    Ne vom intoarce intr-o zi…
    Si cei de azi cu pasii grei
    Nu ne-or vedea, nu ne-or simti
    Cum vom patrunde-ncet in ei.

    Ne vom intoarce ca un fum,
    Usori, tinandu-ne de mani,
    Toti cei de ieri in cei de-acum,
    Cum trec fantanile-n fantani.
    ….
    Si-n lacrimi ori in mangaieri,
    Tot noi vom curge, zi de zi,
    in tot ce maine, ca si ieri,
    Va sangera sau va iubi.