Așadar, în urma unei inițiative pe care am inițiat-o în preajma zilei de 24 ianuarie, printr-o scrisoare deschisă adresată Guvernului si care a fost urmată de o solicitare semnată de un număr de 78 de parlamentari, primul ministru, împreună cu un viceprim-ministru și câțiva miniștri, vin la Iași pentru a prezenta situația proiectelor pentru regiunea Moldovei. În mod normal, această inițiativă ar trebui salutată și susținută, ca o oportunitate pentru conturarea unui program de dezvoltare a regiunii.
Iată, însă, ce fel de reacții primim:
De ce abia acum, domnule Vosganian?
Cred că ar fi corect să se spună bine că măcar acum. Dacă vom căuta vinovații pentru starea actuală a Moldovei, cred că trebuie să mergem înapoi în timp până la încheierea capitulațiilor cu Imperiul Otoman, acum mai bine de șase secole.
În ce mă privește, am mai avut două tentative, fiecare cu mai mult sau mai puțin succes. Prima în 1997, atunci când, într-o acțiune similară, fiind președintele Comisiei de Buget, Finanțe și Bănci a Senatului, am invitat la Iași pe președintele Emil Constantinescu, împreună cu prefecții și președinții Consiliilor Județene din cele opt județe ale Moldovei. Am prezentat atunci un Program pentru Dezvoltarea Moldovei. Din păcate, Guvernul Ciorbea a intrat în criză imediat după aceea. Am condiționat votul pentru Guvernul Radu Vasile de includerea Programului pentru Moldova în Programul de Guvernare, lucru care s-a făcut. Guvernul Radu Vasile, afectat și de incursiunea minerilor, n-a avut viață prea lungă. Odată cu Guvernul Isărescu s-a intrat în campania electorală și programele pe termen lung n-au mai avut susținere.
În anii 2007 – 2008 am reluat acest program, împreună cu Comisia Națională de Prognoză. Am lucrat foarte bine cu Ioan Ghizdeanu, directorul Comisiei. Am calculat sumele necesare pentru fiecare localitate și am obținut de la primul ministru acceptul de a începe finanțarea programului. Din păcate, am fost ministrul finanțelor doar un an și jumătate, după plecarea mea proiectul a fost abandonat iarăși. Acum ar fi a treia inițiativă a mea de acest fel.
Pe de altă parte, mi-e și teamă să am vreo inițiativă în privința modernizării sistemului de irigații, în privința parcurilor tehnologice sau al finanțării pachetului minim de utilității în mediul rural, ca să nu fiu iarăși întrebat de ce acum? Cu alte cuvinte, dacă lucruri stau prost, să nu cumva să căutăm să le îmbunătățim, că dacă tot n-am făcut până acum, ce justificare avem să facem ceva de aici încolo?
De ce faceți asta în anul electoral? De ce nu anul trecut sau acum doi ani?
De ce n-am făcut eu asta anul trecut sau acum doi ani e o întrebare la care alții ar trebui să răspundă. Faptul că împotriva mea, în ultimul deceniu, au fost îndreptate atacuri repetate, cu acuzații absurde ( am fost spion, sunt iredentist, am vrut să fac ghettouri pentru rromi, am sabotat economia – deși sub mandatul meu s-au atins recorduri absolute în ce privește creșterea economică, investițiile, ocuparea și minimul datoriei publice -, am fost complice la delapidări, am vândut curent electric băieților deștepți, am aprobat ilegal fonduri pentru târguri și expoziții, am conturi bancare nedeclarate, am cumpărat mașini pe care nu le-am plătit, am publicat cărți pe care mi le-au scris alții, am plâns și mi-am turnat găleți cu mir pe cap în fața senatorilor etc. etc.), și că timp de aproape un an am fost fără de partid, plecând din PNL, culmea, la rugămintea vechilor mei colegi, care nu mai suportau presiunea pedeliștilor să se scape de mine, sunt realități pe care sunt sigur că cei care pun întrebarea asta, de ce nu anul trecut ori acum doi ani – le cunosc.
De ce în anul electoral? Vreau să vă informez că anul electoral e un an ca oricare altul. Liliacul înflorește și în anul electoral, lanurile se coc, salariații muncesc și câștigă bani, oamenii se îndrăgostesc, să căsătoresc și fac copii și anul acesta. Vi se pare normal ca anul ăsta să nu facem nimic de frica “avantajelor nepatrimoniale”?
De ce n-ați făcut asta când ați fost ministru?
Am fost ministru de două ori. În anii 2007-2008 am susținut finanțarea sau susținerea a peste o mie de obiective în Moldova. Poate că e puțin, dar e mai mult ca oricând, din 1990 încoace. Cum spuneam, am alcătuit un program de dezvoltare pentru fiecare localitate, din care nu am avut prilejul să aplic decât foarte puțin. În 2008 alegătorii au vrut altfel.
În anul 2013 (am fost ministru opt luni) am început demersurile pentru parcurile tehnologice din Moldova, ca o șansă a reindustrializării. Să nu uitați că în cele opt luni de mandat, o mare parte din timp mi-am petrecut-o cu salvarea Oltchim-ului (operațiune reușită). Din păcate proiectul reindustrializării, în care intra și susținerea orașelor monoindustriale ale Moldovei, a fost abandonat după plecarea mea.
Pe acest blog, până la sfârșitul anului acestuia, voi prezenta ceea ce am făcut, ca ministru, pentru județul Iași. Pe listă sunt aproape 300 de obiective. Răbdare și tutun (dar numai în locurile premise de lege J).
Faceți asta ca să dați vizibilitate ALDE.
În 1997 nu eram în ALDE. Și nici în 2007. În schimb moldovean am fost dintotdeauna (chiar dacă m-am născut la Craiova J). Dacă un lucru bun se răsfrânge și asupra echipei mele, cu atât mai bine. Trebuie, însă, să vă spun că în strângerea de semnături pentru scrisoarea către primul ministru am fost ajutat și de alți parlamentari din Moldova, care nu sunt în ALDE, cum ar fi Florin Constantinescu (PSD), Marian Dan (PNL) sau Gheorghe Emacu (UNPR).
În concluzie, această inițiativă mi se pare una normală și mi se pare la fel de normal ca ea să fie susținută de cei care trăiesc în Moldova și o iubesc. Trebuie să ne lepădăm de năravul de a sari la gâtul celor care vor să iasă din inerție și din voluptatea amăgitoare a unei victimizări fără leac .
…Personal m-am indoit de intentiile bune al acestei actiuni, avand in vedere faptul ca suntem in an electoral.
Insa, ce mai conteaza, daca lucrurile incep sa se miste ?
Important, poate, nu este momentul ales, ci cat mai repede sa se faca ceva pentru “miscarea” Moldovei, pentru dezvoltarea ei.
Pana la urma, niciunul dintre initiatorii “intalnirii de la Iasi”, respectiv domnul senator, nu mi-au cerut, in schimb, ca sa-i votez.
Sa fim optimisti si hai sa consideram ca initiativa este sincera si cinstita.
Mulți nu înțeleg pe deplin anecdota cu capra vecinului. Este o anecdotă care e specifică sistemului concentraționar comunist, în care românii nu mai aveau speranțe de mai bine și singura lor grijă era să creeze egalitatea cu cei din jur aducându-i pe ceilalți la nivelul sărăciei lor. Mereu am susținut că în țara asta există un mare segment al populației, cei născuți în mijlocul anilor 50, cinzecarii cum îmi place să le spun, care nu mi pot fi reeducați după ce au fost educați de comunism. Din păcate se pare că mulți dintre cei născuți binișor după acea dată, incluzând un segment zdravăn dintre decreței, sunt afectați de campania de îndobitocire intitulată crearea omului nou. De aici și reacția generală a românilor de luptă a fiecăruia cu fiecare, fond întreținut de cei care profită ca să facă abuzuri grosolane, strigând că și așa fură toată lumea. În felul acesta când cineva e descoperit că e corect și încearcă să facă ceva bun, e bănuit că de fapt vrea să fure mai tare decât toți.
Norocul e că mai există încă la noi un segment de populație cu o conduită creștinească și o moralitate sănătoasă. Acest segment al populației formează adevărata elită. Către ei ar trebui să-și îndrepte privirile toți politicienii corecți și cinstiți ai țării. Cum îi depistează asta e o altă temă, dar ei există. O caracteristică fundamentală a acestor oameni este discreția. Până atunci Băsescu & Co poate zburda liniștit, bazinul lui electoral chiar dacă nu-i mare e efervescent și gălăgios. Îi auzim tot timpul pe toate canalele de presă. Vorba aia, toate canaliile pe toate canalele.
este foarte posibil ca sa ai mare dreptate. Din nefericire, la randul meu, fac parte dintre cei indicati de tine.
Asa este, oamenii cumse ade nu sunt vocali, argumenteaza și nu calomniaza, nu se bulucesc pe strazi sa ceara demisii si de aceea nu se vad cu ochiul liber.
vorbiti de marea masa “muta”? Exista peste tot si in cele mai “perfecte” democratii.
In România, de pildă, ca să faci reformă trebuie să-i prinzi pe români când sunt neatenți
-De ce abia acum domnule Vosganian?
-Pentru ca abia acum am atins “masa critica/numarul critic” de persoane interesate sa sustina aceasta actiune.
Nici macar nu sunt sigur de asta.
VV, ajunge uneori doar sa crezi. Mi-am inchipuit si eu de atitea ori construind ca am acea masa critica, la fel de mult m-am indoit. Si atunci imi spun si eu cu Isabella de Castilia si Aragon “Mergi drept inainte, si daca pamintul pe care-l cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va creea intr-adins pentru a-ti rasplati indrazneala”. Cind am timp va povestesc cum imi merge si mie cu clinica de medicina paliativa si cum s-a desfasurat povestea cu flebotomistul, adica nu era masina era bicicleta si nu i s-a dat i s-a luat.
Nu stiu pe ce ne bazam citeodata in ce facem, pe inima noastra si Dumnezeu cel dintre oameni nu doar din ceruri probabil, dar cred ca e de ajuns.
Sigur că uneori ajunge doar să crezi. Dar nu ajunge să crezi doar tu. Nici Isabelei nu i-ar fi adus Dumnezeu acele pamanturi daca nu mai era si Columb care sa o creada. Sau mai degraba invers, Columb nu ar fi gasit pamanturile daca nu era si Isabela care sa-l creada. Chestia e ca in politica, mai mult decat in orice alt domeniu, daca esti singur nu existi.
Nu doar in politica, cam peste tot e asa. Cred ca in Romania lipseste acest tip de solidaritate, a construi ceva impreuna, solidaritatea e inlocuita de ceva sordid – cumetreala in dauna competentzei, si de sa moara vecinul sa-i iau capra. Am uitat cita nevoie avem unii de altii, cit de unici si importanti suntem , ca nu putem trai unul fara altul ca societate.
Cei care s-au bucurat de ce i s-a intamplat lui Adrian Nstase, care au profitat de agresiunile la adresa mea simt acum cum le țâțâie (pardon!) curul.
…pana la urma, daca este ca sa se faca, sa se gandeasca si sa se puna la capat o strategie, sa se si finanteze, de ce nu ?
Nu mai are importanta cand a fost demarata actiunea, important este ca ea sa “mearga”.
Se poate chiar, ca dl. Vosganian sa fie numit “guvernator onorific” pentru Moldova.
Adica, un fel de arhitect, de supervisor, ori advisor, pentru aceasta regiune, un personaj care privind de sus, avand perpectiva, dirijizeaza “traficul”.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=971452382974955&set=pcb.971454172974776&type=3&theater
Multumesc.
Are moaca de popa !!!
Imi pare rau pentru Marian Munteanu, pentru ca s-a lasat atras in asemenea farsa.
S-a crezut probabil ca “societatea civila” va marsa iar pe ideea occidentalii si democratii statului palma barba cot fatza cu reactiunea si comunistii cei rai care duc Romania in pampasul chinezesc, sovietic, sau cam asa ceva. Pe basmul cunoscut adica. Iata ca mai devine ceva vizibil:
1. “societatea civila” e anticomunista si democratica numai cind vrea ea, sau cind are comanda, daca e vorba de fapt de cineva din afara ipocriziei dumnealor obisnuite, e prapad, (dar si acest prapad e tot pe o reteta, aceeasi a zvonului, trimbitei, noroiului, etc si e furtunos orchestrat). Daca la Iohannis au fost in acord la trimbitzat, acum sunt in dezacord. OK, am inteles.
Si mai apare ceva clar,
2. marii anticomunisti de acum, marile ONG-uri, nu au nimic de a face, dar nimic, cu cei care intr-adevar au fost acolo acum peste 25 de ani si si-au rupt oasele: cum de vin acum, cum au venit la prezidentiale de pilda sa spuna jos comunismul, noi occidentalii care ne-am luptat cu, si vai piatza universitatii si, si? Ei de fapt in numele cui au vorbit? Acestia care vorbeau spumegind de Iliescu si de psd, de fapt nu sunt deloc dintre cei care intr-adevar au fost acolo, sunt , se vede acum clar, mai “iliescieni” decit iliescu….adica tot raul spre bine, se vede clar impostura
3. Dar se pune o intrebare: ei, “societatea civila” de fapt cine sunt si ce reprezinta???? Ca sunt Romania curata, pippidi sau mai stiu eu cine? SI ei sunt stegarii care au fost urmati si la prezidentiale, nu? Ei sunt si “statul de drept” – Iti vine sa te intorci sa-i intrebi pe cei care te-au calcat in picioare la prezidentiale, sau doar fiindca spui altceva, pentru ca “cine nu e cu noi e impotriva inoastra”, dar si pe un Iohannis, pe “liberali”: si de fapt cine sunteti dumneavoastra???? Si pe cei pe care-i credeai prieteni pina atunci cind au inceput sa te scuipe in numele “anticomunismului” de circumstantza: cum de m-ai putut calca in picioare pentru asemenea vinzatori de basme?
Am urmarit declaratiile. Nu stiu de ce se astepta Marian Munteanu la solidaritate si altele asemenea – acestea nu se fac peste noapte si asa revin la ideea ca daca PNL era de crezut ca ar fi sincer interesat sa-si atraga oameni de felul lui MM, ar fi actionat asa de o perioada mai indelungata nu de azi pe miine. La fel, ideea doamnei Gorghiu ca de fapt crtiticile ar fi de vina mi se pare caraghioasa – nu, problema este ca nu si-au construit dumnealor o relatie si sustinere solida pentru un candidat. Nu e suficient sa vii cu un poster sau cu un banner tiparit peste noapte,, sa iei o figura de carton sa o vinturi si tzop esti crezut si cistigi…. asta-i tot.
(Nu stiu daca sa rid sau sa pling. Multe luate impreuna in Romania arata de fapt ca un soi de ultim capitol al lui Alice in tara minunilor. Pentru cine nu-si aminteste: I se face proces Valetului de Cupa fiindca ar fi furat niste tarte. Tartele nu erau furate erau pe masa, in mijlocul salii de judecata, ca dovada a propriei absentze. Judecatorul e desemnat dupa peruca, juratii sunt niste animalutze pricajite si speriate care scriu de zor inainte sa fi inceput procesul – la intrebarea Ce? – isi scriu numele ca sa nu-l uite pina la sfirsitul procesului. Acuzarea, in versuri, e citita de Iepurele alb, Regele vrea sentintza inainte de judecata, Martorii sunt palarierul nebum si bucatareasa ducesei care n-au habar de ce sunt acolo si vorbesc de cu totul altceva, iar regina striga sa li se taie capul ca si cum ei ar fi acuzatii. Dovada scrisa a culpei e o poezie aiurita, si faptul ca nu a scris-o valetul e tocmai dovada ca el a scris-o. Si tot asa. Iti vine sa te ridici sa pleci, spunind: “sunteti doar niste carti de joc” si sa dai din miini sa te aperi de viltoarea lor.)
Sunt mai multe lucruri de spus aici. Marian Munteanu nu e un liberal in gandire, ba as putea spune ca e antiliberal. Ei nu și-a pus problema, in ultimii douăzeci de ani, să fie o expresie a spiritului civic, deci alaturarea lui cu societatea civila era forțată. Apoi, el era complet necunoscut marii majorități a celor care ar fi trebuit să-l susțină. Marian Munteanu, atât cât îl cunosc, nu e un om ușor de manipulat, este convins de menirea lui mesianică și asta îi și dă o anumită aroganță. Ca să lucrezi cu el, trebuie să fii obișnuit cu el, ceea ce nu era cazul. Cat despre această “societate civilă” finanțată din străinătate, ce să mai vorbim.
pai cum la pnl-ul actual “ploua” cu mesii si aroganti, care mai de care “vizionari”
Nici ploaia prea multă nu-i bună
http://iasitvlife.ro/index.php/emisiuni/politica-la-iasi/item/36748-politica-la-iasi-discutii-preelectorale
Retrag afirmatia cu privire la votul meu in alegerile locale, afirmatie facuta la nominalizarea precedenta. Auzind ca noul candidat Predoiu va LUPTA PE VIATA SI PE MOARTE, inteleg ca va iesi cu cutitul sau la beregata mea si imi va taia gatul, asta daca nu va da cu masina peste mine. De frica domniei sale, declar ca il voi vota cu spaima infricosata de moartea ce mi-o pregateste. Am scapat de domnul Marian Munteanu si am dat de un candidat mai abitir decis sa-mi faca bine, cu sila.
Esti condamnat sa fii fericit
Mare nefericire…
Domnule senator,
Cred ca nu ati vazut declaratia facuta de fostul ministru al justitiei, noul candidat al PNL, sunt surprins sa vad ca doar eu consider inacceptabila o afirmatie despre lupta pe viata si pe moarte in viitoarea campanie electorala.Am crezut ca a fost un derapaj verbal, dar candidatul a spus ca repeta afirmatia sa o inteleg bine, a si repetat-o.Eu cred ca nu putem admite un comportament similar cu cel din iunie 90, orice contracandidat care il intalneste pe cel in cauza trebuie sa fie preocupat pentru supravietuire. Cat despre condamnarea la fericire, din partea noului PNL sunt obligat sa fac recurs….
Trebuie sa fii ciudat tare sa lupti pe viata si pe moarte pentru toleranta. Ca pe vremuri, cu bancul ăla care spunea că vor lupta pentru pace.
Domnule senator,
Cred ca nu ati vazut declaratia facuta de fostul ministru al justitiei, noul candidat al PNL, sunt surprins sa vad ca doar eu consider inacceptabila o afirmatie despre lupta pe viata si pe moarte in viitoarea campanie electorala.Am crezut ca a fost un derapaj verbal, dar candidatul a spus ca repeta afirmatia sa o inteleg bine, a si repetat-o.Eu cred ca nu putem admite un comportament similar cu cel din iunie 90, orice contracandidat care il intalneste pe cel in cauza trebuie sa fie preocupat pentru supravietuire. Cat despre condamnarea la fericire, din partea noului PNL sunt obligat sa fac recurs….
Nu esti singurul, asa au facut si la prezidentiale insa, cu “sa moara napircile rosii” de o parte “sa moara basistii” de partea ailalta. Alegerile nu sunt prilej de a discuta probleme si a vedea cine poate sa le rezolve mai bine ci exact ce zice predoiu….Si sunt destui cei care sa fie atrasi de asemenea retorica extremista, sa le placa, sa o guste, sa saliveze, sa-si calce in picioare prieteni de-o viatza, sa dea in cap unui necunoscut. Pina si oricine isi permite sa stea pe ginduri, sa analizeze, sa-si expuna o parere care nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni e considerat dusman, pe principiul “cine nu e cu mine e impotriva mea”. Minutele de ura ale lui Orwell, cam la asta indeamna si domn predoiu; e cam caraghios, molusca asa cum pare sa faca pe bataiosul, titi durul, dar who cares ? reclama sufletul comertului
Mai grav e ca a fost ministru al justittiei patru ani gindind asa, cred.
http://www.stiripesurse.ro/fost-ministru-liberal-i-so-ia-sa-decizie-definitiva-in-instan-a-de-turnatori-la-fosta-securitate_991698.html
Aici se cuvine să ne reamintim că pe vremea aia sistemul te obliga fără prea multe menajamente să fii obedient. Din cauza asta mulți au fost siliți să lase informări olografe, pe care unii astăzi le pot folosi cu gânduri necurate. Au fost mulți care scriau banalități sau lucruri știute de autorități, pentru că dacă nu le scriau aveau probleme. Cei mai haioși își lăudau urmăriții. Au fost cazuri în care și urmăriții și urmăritorii se înțelegeau asupra a ceea ce trebuia să facă. S-ar putea face un serial cinematografit de tot râsul cu slugărnicia unora și demnitatea altora. Dar n-ai cu cine.
Imi povestea Laurentiu Ulici ca scriitorii, cand se intorceau din strainatate, erau obligati sa faca u n raport cu ce au facut, cu cine s-au intalnit etc. Totusi, ei nu aveau nume de cod. Inteleg ca in cazul lui Marga era vorba mai ales de straini care veneau in Romania.
Eu pot depune marturie, cu propria mea viață, că dacă nu acceptai oferta Securității nu pățeai nimic Dar, e drept, nici nu aveai vreo șansă să te afirmi sau să beneficiezi de anumite avantaje.
Ce trist…