Despre sport, numai de bine…

Când eram elev, la Școala generală nr. 6 din Focșani (acum e Școală profesională), făceam parte din  echipa de fotbal a școlii. În fiecare an – recunosc, fără prea mare succes – participam la Campionatul pe oraș între școli. Aveam și echipă de handbal. În același timp, liceele aveau echipe de baschet, cea a Liceului Unirea era, cred, în Divizia B națională. Mă întreb, astăzi, câte școli au echipe care participă la campionate pe oraș și câte licee au măcar echipe de baschet și de handbal. Cât despre competiții între licee, n-am mai auzit de mult.

Echipele de fotbal, în copilăria mea, aveau prima echipă, echipa secundă, echipă de juniori și de pitici. O mai fi și acum așa ceva?

Iar dacă nu, de ce ne mirăm? Tinerii noștri or să fie campioni la jocuri pe calculator. O fi și ăsta un fel de sport…

17 Responses to “Despre sport, numai de bine…”

  1. emi spune:

    Se joaca in retea, fiecare la casa lui, e o harmalaie de nu se intelege omul cu femeia lui.
    Sa stiti ca “piciul” meu asa a invatat engleza, jucandu-se pe computer, iar acum are serviciu la o firma care creeaza… jocuri.
    Si a intrat pe testare, fara pile!
    Eu zic ca e mai bine asa decat sa-si rupa picioarele la fotbal.

    • Daca zici tu… Traim prin comuter o identitate falsă.

      • Shadow spune:

        e o adevarata problema. Eu am instituit reguli “drastice” cu “piticii mei” dar chiar si asa se naste “frustrare”. Ca ei “nu au” dreptul sa joace la fel de mult timp si aceleasi jocuri precum colegii lor.
        Nu au cu cine sa bata o minge afara. Eu ma duc cu ei sa faca bascket si tenis. Printre colegii lor cantitatea de copii care joaca jocuri care nu sunt pt varsta lor este enorma (90%), parintii au “avortat” de la orice orice control.
        Timpul imi va spune daca am facut bine sau rau.

    • Mihai Somanescu spune:

      Mi-e teama ca e mai firesc si sanatos sa-ti rupi picioarele la fotbal, decat sa te rupi de realitate.

  2. Adam Mares spune:

    Se vede în obezitatea majorității copiilor.

    • Asta spune-i și lui EWmi care e mandra ca baiatul ei a stat toata copilăria in fata computerului.

      • emi spune:

        Nu a stat doar in fata computerului, iesea cu rolele, juca un tenis de camp sau un ping-pong, chiar si la fotbal se ducea uneori cu prietenii, dar in special in vacante si nu la “campionate”.
        Eu la scoala generala si la liceu nu am avut echipe si campionate, nu era timp, veneau din urma ceauseii si se invata in trei schimburi…

  3. Mihail spune:

    Intre noi este o difreenta de un an, poate doi, depinde cumam mers la scala, de 6 ani, sau de sapte.
    La Racovita, in Iasi, dar si la Negruzzi, existau echipe de handbal, volei, atletism.
    Fotbal ceva mai putin.
    Prima handbalul din cauza uneor necunoscuti ca :Gatu, Birtalam, Penu…Asta dearece ei faceau parte din “nu stiu ce echipa” care a fost(parca) campioana mondiala cativa ani la rand.
    Atunci cand a aparut ala cu mustati impreuna cu “magarul de la Bucuresti” , o buna parte a trecut pe tenis.
    Problema era cu rachetele, nu se gaseau.

    • Mihail spune:

      …nefiind alta ocupatie, copii stateau pe afara, jucand tot felul de chestii, despre care astazi, un copilas cu tableta, te-ar socoti tzacanit.
      Cele mai excentrice jocuri erau “noua pietre” si…..”lapte gros”.

      • Shadow spune:

        lapte gros jucam la liceu in fiecare pauza :-). Nu prea era normal ca joc, extrem de violent dar ma rog :-)

        • Și mai era cal de prinț-cal de-mpărat.

          • Adam Mares spune:

            Nu știu de jocul ăsta… Cum e?

          • E un imparat, un print, un cal de împărat și un ca de prinț. Și al cincilea care arunca cu cinci pietricele ntr-o groapa. Daca toate cinci pietricelele ajung în groapa, devine el împărat, daca numai patru, devine print, daca trei devine cal de imparat (și imparatul poate să-l încalece) daca bagă două devine calul prințului și daca bagă una împăratul ordonă călătorie și alege distanta pe care el și prințul călăresc caii. Nu mai țin minte cum era daca nu băga nicio pietricică. Bănuiesc că era pedepsit.

    • Inainte de Birtalan a fost Gruia.Si inainte de Gruia Moser.