Brâncuși e al nostru, spune o campanie națională de strângere de fonduri: unsprezece milioane de euro pentru achiziționarea sculpturii „Cumințenia pământului”. Guvernul va da jumătate, restul, românii iubitori de cultură și patrioți. Patriotismul și dragostea de cultură sunt tot mai palide în sufletele românilor, astfel încă banii se adună greu. Să nu fim ipocriți. Această campanie nu înseamnă că ne pasă, cu adevărat, de cultura română.
Brâncuși e al nostru, chiar dacă francezii ar fi la cel puțin la fel de îndreptățiți să spună același lucru. Mai ales că, pentru a omagia posteritatea artistului, au făcut neîndoielnic mai mult decât noi. Brâncuși e al nostru. Dar și poeziile lui Nichita Stănescu, ale lui Virgil Mazilescu sau ale Marianei Marin sunt ale noastre. Și prispele lui Horia Bernea. Și oratoriile sacre ale lui Paul Constantinescu. Atâția artiști și scriitori care se zbat astăzi în sărăcie și a căror valoare va fi recunoscută, poate, într-o zi, sunt ai noștri. Despre ei cine vorbește? Știu oare Andrei Pleșu, Victor Rebengiuc și atâția alții care susțin campania pentru achiziționarea „Cumințeniei pământului” că în România nu există niciun program de achiziții de carte pentru biblioteci și școli? Că muzeele din România, inclusiv Muzeul Național de Artă Contemporană, nu achiziționează artă contemporană? Că fondurile alocate achizițiilor pentru creațiile muzicale sunt la un nivel lamentabil? Că totalul drepturilor de autor încasate de scriitorii români în viață abia dacă ajunge la zece-douăzeci de mii de euro pe lună? Acest text este, totuși, o pledoarie pentru achiziționarea „Cumințeniei pământului”. Eu însumi m-am numărat, în luna aprilie, printre primii donatori. Dar nu trebuie să ne amăgim. Avem de făcut și alte campanii, cel puțin la fel de importante, pentru sprijinirea culturii române. Piața anuală de beletristică românească e cam de două milioane de euro. Așadar, unsprezece milioane de euro e echivalentul tuturor cărților de literatură română vândute într-un lustru!!! Un program de achiziții publice ar mări piața cărții și ar înlesni accesul românilor la lectură. În anii 2007 – 2008, ca ministru al finanțelor, am acordat anual o sută de euro profesorilor pentru achiziționarea de carte. Renunțarea, în 2009, la acest program, a redus cu un sfert piața cărții. Fără un proiect mai amplu de susținere a culturii contemporane, această campanie rămâne, mai degrabă, o fanfaronadă decât o dorință sinceră de a omagia creația românească. Brâncuși e al nostru. Dar noi înșine, noi cui mai aparținem?
Cred ca a fost o mare greseala, ca sa scimbati, sa treceti de la tema Moldovei si a moldovenilor.
Asaz, au aparut tot felul de declaratii, o reverberat o multime de opinii.
Care mai care, s-a grabit ca sa-i dea fie un sut in tur ambasadorului, fie sa-l scuipe temeinic.
Nu contest absolut importante temei cu Brancusi.
…Cat despre ideea de ma trimite la Starbucs, este total aiurea, atunci cand vine de la un armean. Dar, ma rog, poate nu mai sunt nici armenii ceea ce au fost odata, iar cafeaua lor a fost data uitarii.
Gata, stiu doar ce a ramas. Bancurile cu Radio Erevan
Pacat de moldoveni, pacat ca i-am lasat prada uitarii. O buna parte dintre ei viseaza la unire, asa cum bunicii nostri visau ca vin americanii. Eu tot le-am spus, ca romanaii habar n-au ca trebuie sa se uneasca cu ei, curand.
Aia cu starbucks era la misto. Daca tot spui prostii, sa le si faci pana la capat. Cat despre Moldova, pe romani nu-i prea intereseaza.