Personalități ale Centenarului – Nichita Stănescu,cu un an înaintea morții sale, vorbește despre destinul poetului
This entry was posted
on sâmbătă, septembrie 9th, 2017 at 11:15 pm and is filed under Economie.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
Both comments and pings are currently closed.
24 Responses to “Personalități ale Centenarului – Nichita Stănescu,cu un an înaintea morții sale, vorbește despre destinul poetului”
Imi scot palaria, pe care n-o am, in fata lui Nichita, oricând ma plec, cad in genunchi, in fata lui. Ce pacat ca a fost sters de pe lista candidatilor la Premiul Nobel.
…Cu ce era mai valoros popa ala, ca sa fie trecut primul pe lista ? Ce ramane autentic, palpabil, fabulos, dupa Arsenie Boca ? Pentru ce a fost pus calugarul inaintea marelui Nichita.
Să ne înțelegem. Lista asta nu este o listă care stabilește ierarhii. Faptul că atleta Iolanda Balaș a fost pomenită înaintea cărturarului Nicolae Iorga nu înseamnă că pentru noi Iolanda Balaș e mai valoroasă decât Iorga. Arsenie Boca a păstrat credința ăn sufletele românilor, a fost un duhovnic al neamului și oamenii îl caută și acum, după moarte. E drept că, din păcate, în jurul mormântului s-a creat o adevărată industrie de vândut ghivece și lumânări, dar asta este. Și la apa Iordanului e la fel. Și la urma urmei, câțiva oameni au loc de muncă. Și stai să vezi, că n-o să fie numai Arsenie Boca.
Dom’ dramaturg , dom’inginer facem si noi un acord simplu in titlul postarii ?
“Vorbeste” e prezent , Nichita VORBEA in 1982…
Multumesc pentru atentie, daca publicati comm si va cereti scuze in memoria lui nichita, poate ca nu va fac de bafta pe blog
Oups, din dragoste, prea multa iubire, fata de Nichita, nu am remarcat derapajul lingvistic a scriitorului armean.
E cam nashpa.
P.S. : eu zic ca nu zice nimic, doar ajusteaza constructia. In rest, nu se cade, ca un senator si deputat cu state vechi, sa se aplece asupra unor astfel de nimicuri. Apoi, sa nu uitam, altceva si mai important. Autorul a fost nominalizat de doua ori la Premiul Nobel.
Terminați cu tâmpeniile astea de oameni odihniți.Lasă-l la timpul prezent. Știi tu că Nichita a murit? El e mereu inaintea morții sale. Ca, de altfel, toți pe care îi pomenim aici. Poate că mulți dintre noi suntem mai morți ca el, dacă pot spune așa.
Timpul este o inventive a mintii umane pentru a ordona evenimentele, daca tu esti atat de incorsetat in aceasta dimensiune este problema ta, @Traian, nu a lui @VV.
Oamenii pe care ii iubim si dupa ce mor raman in inima noastra, nu ni-i poate lua nimeni din prezent si inchide/arunca in trecut.
“Un an înaintea morţii sale”, Nichita Stănescu sigur era viu, aşadar ne putem simţi/raporta la acel moment, şi să-l trăim împreună cu Nichita la prezent (cine poate, sâc!), sau putem să ne arătăm limitele temporale, râzând de ceea ce nu neputinţele noastre, atribuite aiuristic altora.
Este clar că ceea ce poate un poet (eliberarea de chingile spaţio-temporale), nu poate fi înţeles/rezona de către/cu oricine.
Scuze, am scris de pe telefon si s-au strecurat unele cuvinte in alta parte, pe telefon nu se vede tot ce scrii…
“râzând de ceea ce nu neputinţele noastre” trebuia sa fie “razand de neputintele noastre”.
Apropo de interviu, de ce nu mai rezoneaza romanii cu Mihai Eminescu ca alta data, de ce nu se mai regasesc in poezia sa?
Sa fie oare imperialismul cultural vinovat, sau ratacirea este in noi insine?
Imi scot palaria, pe care n-o am, in fata lui Nichita, oricând ma plec, cad in genunchi, in fata lui. Ce pacat ca a fost sters de pe lista candidatilor la Premiul Nobel.
…Cu ce era mai valoros popa ala, ca sa fie trecut primul pe lista ? Ce ramane autentic, palpabil, fabulos, dupa Arsenie Boca ? Pentru ce a fost pus calugarul inaintea marelui Nichita.
Să ne înțelegem. Lista asta nu este o listă care stabilește ierarhii. Faptul că atleta Iolanda Balaș a fost pomenită înaintea cărturarului Nicolae Iorga nu înseamnă că pentru noi Iolanda Balaș e mai valoroasă decât Iorga. Arsenie Boca a păstrat credința ăn sufletele românilor, a fost un duhovnic al neamului și oamenii îl caută și acum, după moarte. E drept că, din păcate, în jurul mormântului s-a creat o adevărată industrie de vândut ghivece și lumânări, dar asta este. Și la apa Iordanului e la fel. Și la urma urmei, câțiva oameni au loc de muncă. Și stai să vezi, că n-o să fie numai Arsenie Boca.
Dom’ dramaturg , dom’inginer facem si noi un acord simplu in titlul postarii ?
“Vorbeste” e prezent , Nichita VORBEA in 1982…
Multumesc pentru atentie, daca publicati comm si va cereti scuze in memoria lui nichita, poate ca nu va fac de bafta pe blog
Oups, din dragoste, prea multa iubire, fata de Nichita, nu am remarcat derapajul lingvistic a scriitorului armean.
E cam nashpa.
P.S. : eu zic ca nu zice nimic, doar ajusteaza constructia. In rest, nu se cade, ca un senator si deputat cu state vechi, sa se aplece asupra unor astfel de nimicuri. Apoi, sa nu uitam, altceva si mai important. Autorul a fost nominalizat de doua ori la Premiul Nobel.
Terminați cu tâmpeniile astea de oameni odihniți.Lasă-l la timpul prezent. Știi tu că Nichita a murit? El e mereu inaintea morții sale. Ca, de altfel, toți pe care îi pomenim aici. Poate că mulți dintre noi suntem mai morți ca el, dacă pot spune așa.
E clar cata minte ai, armene ( daca tot suntem la per tu )
Faptul ca te recunosti mort, e meritoriu. Verifica-l si pe Tariceanu si pe Mele 0077
Timpul este o inventive a mintii umane pentru a ordona evenimentele, daca tu esti atat de incorsetat in aceasta dimensiune este problema ta, @Traian, nu a lui @VV.
Oamenii pe care ii iubim si dupa ce mor raman in inima noastra, nu ni-i poate lua nimeni din prezent si inchide/arunca in trecut.
Să mori tu că mă recunosc mort ?
Lasă-l la timpul prezent. Știi tu că Nichita a murit? El e mereu inaintea morții sale.
VV,
E vorba de mesajul din filmul lui Porumboiu, cu referire la rectificare, ce e asa greu?!
Deci?
Frumos film, amuzant și trist.
Deci n-a fost!
Filmul a fost, rectificarea o să fie
Există și un “prezent etern”, cu valoare stilistică și simbolică, dar cred că unii au lipsit la acea lecție, pe când erau elevi.
“Un an înaintea morţii sale”, Nichita Stănescu sigur era viu, aşadar ne putem simţi/raporta la acel moment, şi să-l trăim împreună cu Nichita la prezent (cine poate, sâc!), sau putem să ne arătăm limitele temporale, râzând de ceea ce nu neputinţele noastre, atribuite aiuristic altora.
Este clar că ceea ce poate un poet (eliberarea de chingile spaţio-temporale), nu poate fi înţeles/rezona de către/cu oricine.
Scuze, am scris de pe telefon si s-au strecurat unele cuvinte in alta parte, pe telefon nu se vede tot ce scrii…
“râzând de ceea ce nu neputinţele noastre” trebuia sa fie “razand de neputintele noastre”.
Multumesc, Emi!
Vezi @Adam Mares, aceeasi idee poate fi interpretata si strict logic dar si emotional, interpretarile se sustin, nu se incaiera sau anuleaza.
Te recunosc
Apropo de interviu, de ce nu mai rezoneaza romanii cu Mihai Eminescu ca alta data, de ce nu se mai regasesc in poezia sa?
Sa fie oare imperialismul cultural vinovat, sau ratacirea este in noi insine?
Nichita stia ca poezia are viata ei proprie…
Unii se regăsesc, cei mai mulți nu. Pentru că poporul român nu a gțsit drumul din exilul interior in care a intrat după Al Doilea Război.
@Traian are blog, vezi dragutule ca ai papat un “d” la penultimul titlu…