Acum un an a apărut romanul Copiii războiului!

copiii razboiului

23 Responses to “Acum un an a apărut romanul Copiii războiului!”

  1. emi spune:

    Cartea soaptelor e la varsta scolara? :) Sa va traiasca bebe si sa invete tot atatea limbi precum sora mai mare!

  2. sorin gyorgyfalvi spune:

    @ VV

    Iohan azi zice ca nu exista stat paralel… :D

    Eu acum sunt precum un spectator la cinema, vizionez iar apoi astept sa vad episodul urmator, precum era pe vremuri Return of the Jedi :D asa vor urma si episoadele din politica romaneasca. De exemplu in trecut, datorita mega complicitatilor oamenilor politici cu sistemul eram convins ca basescu va fi protejat si nu va ajunge prea usor in puscarie si ca va deveni senator (pnl, ziceam eu, dar cred ca tot sistemul l-a scufundat pe blaga de n-a mai ajuns basescu acolo, sau l-a scufundat prea tirziu, cine stie).

    Ei bine, la fel cum eram convins despre basescu ca va fi protejat sunt convins despre Iohan ca nu va fi protejat dupa ce nu mai e presedinte, el poate in mintea lui de doi neuroni obositi se crede seful sistemului, dar nu e. El e sclavul sistemului, si sunt convins ca va ajunge in puscarie dupa ce nu va mai fi presedinte, si am salvat inca de pe acum o imagine unde el zice ca nu exista stat paralel ca sa i-o arat atunci! :D :D :D

    Si inca ceva: nu cred ca vreunul dintre toti hotii astia va scapa de raspundere intr-un final. Nici mcar basescu.

  3. sorin gyorgyfalvi spune:

    @VV

    intrebare: daca intr-o tara bananiera cum suntem noi, in CSM sunt reprezentati judecatorii dar si procurorii care ce sa vezi, sunt magistrati, atunci de ce sa nu fie reprezentati si avocatii? De exemplu avocatul poporului, sefi de barouri din principalele orase, sau alti avocati alei de colegi sa-i reprezinte? Am putea duce astfel aberatia asta pe noi culmi de progres si civilizatie!

    PS – apropo de civilizatie, ca tot va place politicienilor sa ne comparati cu tari din vest, vedeti aici niste orase africane:

    https://www.youtube.com/watch?v=TO7hwF_V3DU

    In scurt timp cred ca unii dintre astia s-ar putea simti jigniti sa fie comparati cu romania…

  4. emi spune:

    “Habent sua fata libelli (Cărţile îşi au destinul lor), spune dictonul clasic al lui Terentianus Maurus. Trăind ani de zile printre cărţi, m-am convins de faptul că, pe lângă soartă, cărţile au şi suflet.”
    “Mă întorc în mijlocul bibliotecii mele şi-mi amintesc zeci de întâmplări în care am avut prilejul să constat că există un suflet al cărţilor. N-aţi observat că sunt cărţi supuse şi cărţi revoltate? Pe unele le găseşti de îndată ce ai nevoie de ele, la locul cunoscut, imobile şi ascultătoare, chiar dacă le-ai uitat cu anii. Parcă abia aşteaptă să întinzi mâna şi să le tragi afară din raft. Se mulţumesc să fie răsfoite, din când în când, şi nu-ţi poartă pică dacă le-ai preferat, între timp, pe altele. Acestea sunt cărţile prin excelenţă feminine, conştiente de condiţia lor, mereu proaspete, fermecătoare, care nu ştiu ce e gelozia, ranchiuna sau invidia.
    Dar sunt şi cărţi supărăcioase, care-şi schimbă locul (noaptea, probabil, sau profitând de absenţa stăpânului lor), pe care le cauţi, cu furie, fără să le dai de urmă, deşi ştii perfect că nu le-ai mai căutat de mult şi că n-avea cine să o fi făcut în locul tău. Răscoleşti rafturile, te umpli de praf sau de humă pe degete, tuşeşti, te îneci: zadarnic, au intrat în pământ. Seamănă cu nişte iubite zănatice care au ideea greşită (dar cât de răspândită!) că, în iubire, trebuie să întreţii o stare permanentă de tensiune şi chiar de conflict. Când, ostenit şi enervat, renunţi şi-ţi aprinzi o ţigare, trântindu-te pe primul scaun care se nimereşte, îşi fac deodată apariţia, unde nici nu gândeşti, pe un raft pe care n-aveai motiv să le pui, şi-ţi aruncă de acolo un dulce zâmbet sadic.”
    Nicolae Manolescu, Lectura pe înţelesul tuturor, Editura Aula, Braşov, pag. 22-25
    https://istoriiregasite.wordpress.com/2013/10/14/cartile-au-suflet/