In ziua de 6 ianuarie, armenii ortodocsi de pretutindeni sarbatoresc ziua Nasterii Domnului. Cu acest prilej doresc sa urez membrilor comunitatii armene din Romania, armenilor de pretutindeni si celor care ii pretuiesc sarbatori fericite, un an nou mai frumos, cu belsug in casa si cu liniste in suflet.
Adesea, datorita faptului ca poporul armean sarbatoreste Craciunul dupa Anul Nou, se considera ca aceasta se datoreaza utilizarii de catre armeni a calendarului iulian, “pe stil vechi”. Acest lucru nu corespunde adevarului, dat fiind ca armenii utilizeaza calendarul Gregorian, dar sarbatoresc Craciunul pe 6 ianuarie, in aceeasi zi cu Boboteaza, in timp ce crestinii ortodocsi de rit vechi sarbatoresc Craciunul pe 7 ianuarie si Boboteaza pe 19 ianuarie.
In fapt, sarbatorind Craciunul si Boboteaza in aceeasi zi, pe 6 ianuarie, armenii pastreaza traditiile initiale ale crestinismului. Data sarbatorii Nasterii Domnului a fost modificata in Imperiul Roman, dupa acceptarea crestinismului printre religiile imperiului de catre imparatul Constantin (Edictul din Milan, anul 313 al erei crestine). Astfel, ea a fost celebrata deodata cu ultima zi a sarbatorii pagane a Saturnaliilor, 25 decembrie, care semnifica lupta si, in cele din urma, izbanda luminii impotriva intunericului, iar prin extindere victoria binelui asupra raului. In cele din urma, aceasta modificare a fost acceptata in mod oficial de catre Bisericile crestine, in urma Sinodului din Chalcedon (451). Dat fiind ca in acea perioada Armenia se gasea intr-un aprig razboi cu persii, reprezentantii Bisericii armene nu au participat la acel Conciliu care a dezbatut si alte teme importante, precum natura umana si divina a Mantuitorului. Biserica armeana nu si-a insusit hotararile Conciliului din Chalcedon, astfel incat armenii ortodocsi continua sa sarbatoreasca Nasterea Domnului potrivit traditiei primelor secole de crestinism, potrivit careia Iisus a fost botezat dupa treizeci si trei de ani, in aceeasi zi in care s-a nascut, anume pe 6 ianuarie.
De altfel, in Evanghelii nu se pomeneste nicaieri despre data exacta a nasterii lui Iisus Hristos. Unul din motivele pentru care armenii nu au utilizat in sec. IV e.n., ca si romanii, modificarea datei pentru a o armoniza cu sarbatorirea pagana a Saturnaliilor a fost si acela ca pe teritoriul Armeniei, cel mai vechi stat crestin al umanitatii, paganismul nu mai era practicat.
Impreuna cu Biserica Ortodoxa Apostolica Armeana, exista o seama de alte Biserici Ortodoxe Orientale, asa-numite ne-Chalcedoniene, care pastreaza aceeasi traditie a sarbatoririi Craciunului pe 6 ianuarie, odata cu Boboteaza: Biserica Egipteana Copta, Biserica Ortodoxa Etiopiana si cea Eritreeana, Biserica Ortodoxa Siriaca precum si Biserica Ortodoxa Malankara din India.
hai la multi ani
https://www.facebook.com/AnthonyHopkinsArt/videos/2010163999253284/?hc_ref=ARSb4Ln61mwf6GxYj8nQfeo2LMZRFur5apu_SXc0kSdIG2ofz6llzFKvjMH9ywJ16NQ
…”cesentâmplã” [ca sã-l parafrazez pe Dl.Nicu Vãcãroiu, ...acest "Hagi al finantelor"...], eu parc-am avut mereu o rezervã în privinta apartenentei bisericii armene la lumea orto-doxã, iatã si dece :
“Bisericile vechi-orientale sau necalcedoniene
Bisericile vechi-orientale (care își păstrează în titulatura oficială numele “ortodox”, dar nu sunt în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se consideră o parte constituentă a acesteia) s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat. Ele sunt Biserica Coptă, Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și Indiană.
Diferența principală este una ce ține de hristologie. Biserica Ortodoxă susține, conform hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că Hristos are două naturi (φισισ – firi), omenească și dumnezeiască, “nedespărțite, neîmpărțite, neamestecate și neschimbate”. Bisericile necalcedoniene contestă această învățătură, fie într-o formă radicală numită monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură/fire, cea dumnezeiască), fie într-o formă mai moderată numită miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură, dar compusă).
Deși, începând cu secolul al XX-lea, se poartă un dialog teologic susținut între Biserica Ortodoxă și cele vechi-orientale, momentan, acest dialog nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de către cea dintâi.”
[sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83 ]
Deci, dece trebuie sã fortzãm nota ? …cumva iar din motive…politice[corecte] ?
Dragoste cu de-a sila?
…si prefer sã nu plusez cu teoria gradelor de comparatzie, /drept-credincios/, /mai-putzin-drept…/, /nedrept-credincios/, etc. si sã rãmân, pur si simplu, credincios [by default], …cã dacã ne-am duce înapoi spre anul 1000 [una mie] si am vedea, printr-un miracol, motivele reale pentru care si-au aruncat reciproc anatema…
Deja sunt suficiente “arogantzele” [vorba lui Gigi] existente pe piatzã : prima, “universalã” si, a doua, [exclusiv]“drept-credincioasã”.
Deci, …ASE slãbi !
Armenii se salută azi cu buna vestire „Քրիստոս Ծնաւ եւ Յայտնեցաւ!” (Cristos Dznav ev Haitnețav!), ceea ce înseamnă „Cristos s-a Născut și ni s-a Revelat!” și primesc răspunsul „Օրհնեալ է Ծնունդն եւ Յայտնութիւնն Քրիստոսի!” (Ortnial e Dznuntă ev Haitnutiună Cristosi!”, adică „Binecuvântată e Nașterea și Revelarea lui Cristos!”
Armenii, ca si rusii, dar ca si o parte dintre moldoveni(aia de peste gârla) au ramas impietriti in calendarul vechi. Calendar care a bate campii, nu tine loc de vreo evoluţie astronomica. Saracul Iulius Caesar, saracul Papa.
Iar armenii ca si rusii, doresc sa fie la coada…cozii.
Ia pronunță și tu urările astea în armeană! Poți?
Adam, eu…incerc ca sa merg inainte.
Te pufneste rasul numai cand ii vezi pe popii armeni cu ţuguiul pe cap. Mai umbla si cu calendar deposit din toate punctele de vedere.
Și ce, nu poți merge înainte fiindcă armenii sărbătoresc Crăciunul și Boboteaza pe 6 ianuarie?!
Îmi place țuguiul, mai ales că e simplu, din câte am văzut. Și simbolizează Araratul. Patriarhii și mitropoliții ortodocși se împodobesc prea mult, ca niște regi, în tradiția bizantină. Până la urmă, îi tolerez și pe ăștia, cu veșmintele lor somptuase, cu pietre și sclipici, deși opulența asta parcă nu cadrează cu principiile creștinismului.
Si eu cred ca la preotii ortodocsi contemporani, mai ales la cei mai inalti in ierarhie, ceva mai multa modestie si smerenie ar fi de dorit. Iata ce circoteca a fost in stare sa faca Teodosie al Constantei cu ocazia Bobotezei! (El de altfel, putin cercetat penal pentru ceva nereguli cu fonduri europene/manipulari prin buzunarele proprii de ”ochiul dracului” …
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/arhiepiscopul-tomisului-a-sfinc-it-apa-pentru-boboteaza.html
Ești cam ursuz la început de an.
Nu, nu cred ca sunt ursuz. Doar ca aici nu este Revelion. Este o banala zi, dar in care nu mergi la job.
Nu este ca in Romanica, cu sarmale si taciturn,salata de boeuf si uratori.
Sunt artificii, poti sa cumperi cate vrei, dar le folosesti doar ozi sau doua.
Mai este ceva ciudat, cam toate se ieftinesc inainte de Craciun si ieftinirea se accentuiaa uneori pana pe 31.12.
Dupa aia, gata, la job.
Am si ceva probleme la servici, m-au reclamat trei pentru malpraxis. Este o situatie oarecum ciudata, echipa cu cele mai multe 5 stars, are reclamatii. Sefii nu stiu, oarecum, ce sa inteleaga. M-am trezit cu controale de calitate pe cap. Nimic.
Eu le-am spus ca este vorba de rasism. Un grec din Cipru, un manechin si actrita totodata si o indianca.
Nici nu stiu daca sa fiu vesel sau sa ma pun la mintea lor.
In rest, ma enerveaza chestia cu Craciunul pe stil vechi. Si in Moldova este cam la fel.
Aici, religia este privita cu intelegere. Am vazut biserica anglicana transformata in: Moscheie, sala de alpinism urban, magazine, birouri, templu indian si alte chestii similare.
Cat despre hainile preotilor, eu fiind catoluc, nu pot decat ca sa zambesc.
Mosule, ceva nou despre levantica mea, pls?!
Acus infloresc ghioceii si miroase a primavara…
Nene, n-au rãmas pe niciun cãlindar vechi…, ori ai citit articolul iar în viteza a patra, ori, probleme la scrolling, ceva…? [dã-i un replay-action, rogu-te, na... !]
Or avea alte hibe [alea de orgoliu...
], dar nu la cãlindar, …fii si tu mai atent !
PS : vezi cã mâine se bat tunarii cu pãdurarii pe FA Cup !
Ce-mi place cum sună “călindar”! Mi-amintește de străbunicii mei, care așa îi ziceau.
Pi Ueimblei, ori pi Emirate ?
Nu, la Pãdurari…
DCNews.ro
https://www.dcnews.ro/mobile/mircea-draghici-scrisoare-virala-pentru-iohannis-nu-a-i-spus-nimic-despre-asta_573868.html
Hopa, acum am realizat, armenii sarbatoresc si Craciunul si Boboteaza ? Cum ?
Man, pãi chiar cã mã-ntreb dacã tu mai si citesti ce scrie omul ãsta pe blogul lui sau mergi direct la comentarii…
[sincer, uneori am si io tentatia asta... 
].
Nu vezi c-a zis acolo cã nepaticioând la sinodul din 451 armenii [pe motiv de conflict regional cu persii ] nu si-au însusit deciziile luate de restul popilor strânsi acolo si au zis în continuare cã vor celebra în aceeasi zi si Crãciunul si Botezul, …cã fusese botezat în ziua cãnd împlinise 30 de ani…
…na, ce vrei…?, mici ambitzii de confrerie
Adevărul e că multe comentarii nu prea au legătură cu postările mele. Dar nu-i nimic.
Uite așa bine. Așa cum sărbătoreau toți creștinii în primele secole.
“Armenii se numesc ei însăşi: „Hai”, şi se deosebesc la făptură prin trăsături mari, ochii mai totdeauna negri, mari şi scânteitori, părul negru îmbelşugat şi o faţă mai mult palidă şi smadă. Se găsesc, însă mai rari, şi oameni bălani cu ochi albaştri. Ei au statura mijlocie şi trupul chipeş şi bine clădit; foarte rar se găsesc între ei stricaţi de vărsat. Se zice că al¬toirea cu vărsat bunde la copii ar fi fost Introdusă în Europa de cătră dânşii.
Ei se deosebeau prin simplitatea traiului, a locuinţei, îmbrăcămintei şi mâncărei; prin sobrietate — căci un armean beat este un lucru din cale afară rar —, prin cumpătare, castitate; ţin foarte sus ospitalitatea, şi au un dar pronunţat pentru negoţ; au mult. duh şi sânt vorbăreţi.
Deşi alcătuiesc un neam deosebit şi bine caracterizat, sânt totuşi foarte prietenoşi în contactul cu cei de alte neamuri sau religiuni. De multe ori se şi încuscresc cu aceştia prin căsătorii, deşi preferă a rămânea între ei.
Această convieţuire reese din faptul că încă în timpurile vechi, armeni bogaţi au dăruit moşii şi sate, precum şi case de ale lor din oraşul Sucevei, mănăstirilor ortodoxe din Moldova cum e cazul cu armeanul Kămârzan, care la 1448 lasă casa sa din Suceava mănăstirei Moldoviţa, iar Ion Armenciu lasă jumătate din moşia sa Ostăpcana din judeţul laşi, la 1483, aceleiaşi mănăstiri.
Ca dovadă de conveţuirea strânsă dintre armeni şi ro¬mâni, în trecut, Hasdeu mai citează, chiar în muzica lor un danţ al breslaşilor armeni din Botoşani zis şi „blănăreasca” ce se juca de armeni şi români; apoi o serie de cuvinte ro¬mâneşti intrate în uzul limbei armeneşti, precum şi faptul că aproape toate numele de familii la armeni, sânt denumiri sau porecle româneşti. Aceste liste de cuvinte s-ar putea prelungi la infinit; din unele din aceste denumiri însă rezultă indicii semnificative cu privire la istoria şidatinele lor. De asemenea o sumă de cuvinte tătărăşti şi ungureşti, dar mai cu samă multe cuvinte leşeşti din limba vorbită odinioară de armenii din România, sânt jaloanele pribegiilor lor îndelungate.
In vremile mai de demult armenii deosebeau între ei trei clase sau ranguri, pe care puteau să le dobândească prin cinste, muncă şi avere; cei de gradul în tăi se numeau „Der”, adică domn; cei din al doilea „Baron”, denumire feodală rămasă la ei din timpul cruciadelor, şi cei de rangul al treilea, şi cel mai înalt, se întitulau „Amir”, adică principe.
In patria lor armenii cultivau ştiinţele, matematicele, filosofia şi artele, arhitectura, sculptura şi pictura; dar după imigrarea lor în Europa se îndeletniceau cu meserii şi negoţ: tă-băcărie, cojocărie etc. negoţul oriental foarte mănos de covoare, pielării de safian şi cordovan, băcănii sau mirodenii, mosc, bisam, icre, morun, vinaţuri, cai, arme, ş. c. 1. De multe ori pentru cunoştinţele lor în limbile Răsăritului, au funcţii de dragomani sau tălmaci. De asemenea ei erau mijlocitorii întregului negoţ între Polonia, Ungaria şi Moldova; din Ungaria aduceau curălărie albă şi roşie, cergi de cai şi lăzi înflorite de Braşov; şi cu aceste negoţuri armenii din Suceava se în¬deletniceau încă nu de mult, deşi pe o scară mai puţin întinsă. Cei bogaţi se îndeletniceau şi cu împrumutare de bani cu dobândă.
Călătoriile lor de negoţ le făceau după obiceiul răsăritean în caravane, care erau călăuzite de un caravan-başa. Aceste călătorii înspre Orientul depărtat sau în alte ţări, nu se făceau, însă în trăsuri comode, ci călare pe cai, cu arme bune la brâu şi cu nişte desagi umpluţi bine cu merinde şi cu schimburi. Aice trebue să menţionăm, că armenii cei bogaţi ca şi românii mai cu vază — la sărbătorile mari nu ieşau la plim¬bare, ca astăzi, în trăsuri închise, ci călare pe frumoşi cai arăpeşti.”
https://arevahar.wordpress.com/2008/07/31/datinile-obiceiurile-si-credintele-armenilor/
“Armenii se mai îndeletniciau cu căsăpia şi cârnaţăria, producând cârnaţi uscaţi, tari şi afumaţi, din carne de oaie şi de vită, numiţi după forma lor ghidam sau sugiuc şi răşchig sau potcoave. Apoi le mai plăcea carne de vită şi oaie afu¬mată, pe care o numesc bujiniţă sau pastrama, pe turceşte aleuhd, pe leşeşte cozina, când era carne de capră (koza).— Aveau şi alte felurite cărnuri conservate, în salamură, murate etc. Erau împinşi la pregătirea unor asemenea conserve prin desile prigoniri; pentru a avea în pribegiile lor mâncări de carne, erau siliţi să săreze, să usuce şi să afume carnea, ca să nu se strice. Se pricepeau şi la fabricaţiunea de lumâ¬nări şi săpun din grăsimea vitelor tăiate în sahanalele (abatoriile) lor; şi la munca aceasta le veni au în ajutor şi femeile lor.
In timpurile din urmă ei se îndeletniceau numai cu agri¬cultura, creşterea vitelor, transportarea boilor la Viena, cu tăerea feluritelor soiuri de vite, cu fabricarea de brânzeturi (cum e caşcavalul), cu negoţul de lână. Insă ei scapă tot mai mult din mână toate ramurile de negoţ, înlăturaţi fiind de cătră ovrei, cari sunt tot mai numeroşi şi lucrează în asociaţie şi cu capitaluri mai. mari. Nu puţin contribue la aceasta şi viaţa mai rafinată ce o duc în urma culturei şi creşterei mai alese, precum şi teama de cheltueli urieşe şi de trudele care sunt legate de negoţ. Cu toate acestea încă şi astăzi aproape o treime din marea proprietate particulară a Bucovinei se găseşte în manele armenilor, de altfel foarte dornici de cul¬tura occidentală.
Obiceiul care-1 aveau armenii cu prilejul facerei unei negustorii, adică de a strânge aproape cu sila mâna vânză¬torului sau cumpărătorului, şi a-i bate în palmă, pentru a-şi câştiga prin aceasta bunăvoinţa muşteriului, s’a păstrat până în ziua de azi, şi la celealte popoare şi mai cu seamă la românii din Bucovina, ca o amintire din vremurile când armenii aveau în manele lor întreg comerţul ţărei.”
https://arevahar.wordpress.com/2008/07/31/datinile-obiceiurile-si-credintele-armenilor/
“Locuinţele ca şi uliţele mahalalelor lor, sânt curăţele, de obiceiu încăpătoare şi sânt pe dinlăuntru foarte îndemănatec îmbrăcate, după obiceiul oriental, cu lungi divanuri, dar şi cu mobile de moda nouă. Casele lor, ridicate sus deasupra pământului pe o temelie aproape pătrată, sânt destul de nalte de obicei aşezate în mijlocul curţei, cu acopereminte ascuţite şi poncişe, şi după stilul moldovenesc, cu un cerdac de lemn care merge jur împrejurul casei, şi sânt înzestrate întotdeauna cu o verandă pe stâlpi de lemn sau de piatră; o sală lungă merge de la acel cerdac pătrat din faţa casei, până la o ca¬meră mică din fundul casei, zisă sâhaniş, despărţind casa în două apartamente de câte două odăi fiecare. In acel cerdac de din faţă îşi petrece vremea meditând, în ceasurile cele calde de după amează, capul familiei cu barba-i şi părul îmbelşugat, învesmântat ici colea încă în lungile haine orientale, cu multe cute, fumând tutun din ciubucul său cel lung de cireş miro¬sitor, la gură împodobit cu o iniamea de chelimbar, sorbindu-şi din filigeanurile pe picioruşe de argint, cafeaua neagră turcească.
Femeile şi copiii mici stăteau toată ziua acasă. Băr¬baţii şi tinerii plecau de dimineaţă după afacerile lor, la dughenele sau la atelierele lor din „bazar” şi se întorceau acasă abia seara. Prânzul de amează ÎI-luau tot în prăvălie, împreună cu băeţii din dugheană, unde li se aduceau mâncările gătite de acasă în sefertaşedz aramă spoite cu cositor. Pe vreme de iarnă se încălzeau în prăvălie cu mangale, vase de aramă în care ardeau cărbuni de lemn. Vasele în care se preparau mâncările, precum şi farfuriile din care mâncau, erau la cei cu dare de mână tot de aramă spoită, şi însemnate cu numele proprietarului, data şi alte inscripţii, cum de altfel toate clădi¬rile şi lucrurile lor sânt acoperite cu o profuziune de inscripţii comemorative foarte amănunţite.
In grădina din dosul casei erau trandafiri de Kazanlic, din florile cărora femeile făceau dulceţuri şi şerbeturi, precum şi gutăi, din care făceau beltea şi chitonag, migdali, persici peri, caişi, zarzări, coarne, etc. Din perji şi nuci verzi şi goldane făceau dulceţuri cu vanilie, şerbeturi din cireşe, etc. Flori, ca lalele, zambile, narcise, bujori, etc. împodobeau gră¬dina în care creşteau şi toate verdeţurile pentru bucătărie.
Patru sau mai multe case la un loc formau o insulă, înconjurată de tiliţi înguste; acele case comunicau între ele prin portiţe dosnice care la caz de invazie, resmeriţi turceşti ori tătărăşti slujeau de scăpare de vrăjmaşii ce năvăliau din stradă.
Scriitorul Staufe-Simiginowicz pe nedrept susţine că armenii îşi înconjoară ogrăzile şi casele cu zaplazurile „cele mai înalte”. Adevărat este că ei nu sânt tocmai prieteni ai comuniştilor şi socialiştilor, şi caută să-şi păstreze pentru ei rodul muncei lor, dobândit cu cinste şi multă trudă.”
https://arevahar.wordpress.com/2008/07/31/datinile-obiceiurile-si-credintele-armenilor/
“Nu voi lasa nemenţionat faptul, că bunăoară armenii din Suceava, unde aveau.odinioară şepte biserici şi mănăstiri, ş-au aşezat astăzi în încăperile care ţin de biserica lor, şi o înconjoară un cazino al lor propriu, numit Ani, după oraşul de origină al lor din Asia, şi unde se găsesc ziare armeneşti, nemţeşti, româneşti şi franţuzeşti şi au şi o cafenea a lor proprie, şi arare ori se vede un armean în vre o altă cafenea. In acel cazino al lor sânt aşezate astăzi şi toate antichităţile ce s-au scos din escavaţiunile făcute de cătră guvernul austriac la cetatea voevozilor moldoveni de lângă Suceava.
Bucătăria armenilor cuprinde atât mâncări naţionale, orientale cât şi bucate europene moderne. Au un număr de mâncări pe care ei le au primit de la Leşi, unde ei au des¬călecat întăi, la imigrarea lor în Europa, şi din care multe sânt de origină veche nemţească. Li plac un fel de prăjituri foarte mirositoare făcute cu şofran şi miere numite Jiatlamale” în felul crapfelor nemţeşti, dar împletite ca „băeţei” — „Dalaus” este o turtă dulce acoperite cu un strat de nuci fierte cu mac şi miere, numită „magaghiga”; acestea se fac mai cu seamă de anul nou. Aluaturi şi felurite prăjituri, între care „suharca” (de la polonul sahe-uscat) făcut cu multe ouă, care se păs¬trează şi uscat; ca şi lohum (haukapastrapadur) un fel de pesmeţi; apoi „Knişiu plăcinte cu brânză prăjite pe tava; „samsale” cu carne, etc. — Mai au o conservă pentru supă numită „hurut (turceşte cior-uscat) care se face ferbând felurite verdeţuri şi frunze de legume în lapte acru, şi se păs¬trează în mici calupuri conice zise hloşte: iar un altfel de această conservă, care se mănâncă tot în supă,se numeşte paskathan (than pe turceşte-supă). Supa {abur) cu hurtut se face cu tocmagi sau cu urechiuşe mici, colţunaşi de aluat cu carne pisată, zise angagiabur; din aceste urechiuşe se face una sau două mai mari, cu un fir de piper ori inibaliar în ele, aducând noroc aceluia în a cărui farfurie se nimeresc să cadă. Iufca este un fel de tăeţei de aluat, cu macaroane fine fierte cu şofran şi ciorbă de carne şi cu perişoare de carne pisată. Dak-halva este o prăjitură care se mănâncă fierbinte (dak)şi se face din făină rumenită în unt şi miere. Mahoh este un fel de supă de post rece, făcută din făină fiartă cu crohmală şi cu frunze uscate de mintă în ea; friptură cu orez, friptură cu coliandru, iamăş adică friptură cu ceapă (sohoraz), două feluri de pane de grâu: lavaci şi thumuc. — Gorgot este grâu pisat mare, nu măcinat, şi fiert cu apă ori supă, şi se mănâncă cu unt topit şi lapte acru. — Herisa este o pastă făcută din asemene grâu şi cu carne de pasere scărmănată in fibre, fiartă în supă.— Taiar-buraki sânt colţunaşi cu carne şi usturoi, mâncaţi cu lapte acru de oaie. — Terpaz sânt colţunaşi de post cu unt¬delemn şi ceapă. — Pacia sânt răcituri făcute cu gălbănuş de ou şi oţet, calde; corabia, prăjituri de făină cu unt şi zahăr se face la botez, nunţi şi priveghiuri. — Kflta sânt turtiţi de aluat fin, umplute cu nuci pisate cu scorţişoară; se fac de Paşti cu tiparul Invierei pe ele; apoi ciulama, haurma, silkme, vudenk, etc. turceşti; pahbagi, biski, (biscuit sau pişcot) gahanig, sânt aluaturi nemţeşti.
In timpul zilei, şi mai cu deosebire la drum, armenii mănâncă puţin; seara însă, după obiceiul oriental, au masă îmbelşugată cu multe feluri.
Musafirul care vine în casa armeanului este primit cu obişnuitele dulciuri orientale, adică dulceţuri din fructe fierte cu zahăr sau miere şi vanilie, rahat şi şerbet, precum şi cafea neagră, servită în zarfuri şi ciubucul de cireş ori iasomie, cu tutun aprins cu iaţcă mirositoare de sulfină.”
https://arevahar.wordpress.com/2008/07/31/datinile-obiceiurile-si-credintele-armenilor/
Foarte frumos, Emi!
Am pus o intrebare si am obtinut raspunsuri…
Ce inseamna sa fii penal?
“Daca ti s-a spus ca esti penal. inseamna ca esti “de ras”, adica demodat, naspa, praf big grin, cel putin la mine in cartier se foloseste cu acest sens big grin”
“Penal poate fi folosit in multe sensuri. Acum acest cuvant este la moda si spui penal cand ceva este amuzant, grozav, urat, idiot, neinteresant…sau orice altceva vrei tu. Depinde cand ti`l spune kiss”
https://www.tpu.ro/adolescenti/ce-inseamna-sa-fi-penal/
Acum inteleg de ce #resist-a unii…
Nu gătești tu ceva armenesc, mai bine?
Că mi-ai făcut poftă cu textele astea.
Barbatii sunt bucatari mai buni, au papilele gustative mai bine dezvoltate, poti sa-ti gatesti singur.
La mulţi ani dvs şi armenilor de pe pretutindeni!
Mulțumesc!
@edi,
Iti multimesc frumos.
Acum, ori postarea in prima faza era doar un anunt, ori eu m-am tîmpit la bila, ori telefonul meu(o Lumia Microsoft) chiar a murit de tot. Asta daca tot, seful cel mare de la Microsoft, a anuntat ca Windows phone este mort.
Am meditat si pentru ca nu pot sa aflu daca postarea a fost asa din capul locului, tîmpit sper ca inca nu-s, maine ma duc si-mi cumpar un S8. X-ul de la Iphone nu-mi place. Ma gandeam sa Astept pana in martie S9, dar nu mai pot.
Cand o aparea si S9 o sa-l cumpar si pe ala.
[altfel, lentile CarlZeiss si video full-HD, întrã fãrã probleme direct pe rezolutie de TV, mi-a sãrit din buzunar de 'j de ori, dar l-am sytrâns la loc fain-frumos si a functionat - solidMetalFrame - dar doar acum, dupã 3 ani si ceva sunt semne cã LCD-display cere schimbare]
PS …ghinion pe Arsene, iar…
http://www.thefa.com/news/2018/jan/07/fa-cup-3r-070118
Am doua Lumia, unul dintre ele cu lentilele nemtesti, vestire. Moldoveanca are o Lumia 630. Din nefericire 640 meu face figuri mari.
M-a suparat foarte tare anuntul alora ca opresc Windows phone. Imi plac tare mult dalele. Mai am un 830, dar am renuntat la el, are o problema de la cazaturi. Niciodata in Romania, insa, de doua ori aici. Pe pavaj.
La servici trebuie sa folosesc o aplicatie, evident nu o au si pe WP.
Apoi, multe chestii aici folosesc doar Android si IOS. Foarte multi au IPhone, ceva mai putini au Samsung, iar ce-o mai ramas tot felul de telefoane mobile.
Inda, marea majoritare au IPhone.
Oare armeanul ce marca de telefon are, dar asistenta ?
…Pentru a putea access aplicatia de la firma, folosesc un S5. Vechi, primit ca sprijin de la un coleg. Interesant, este foarte bun, rapid si eficient. Insa urat. Am citit despre el, ca in ciuda faptului ca arata modest, este foarte bun, rezista in timp.
Si ultima problema. Reala. In Londra ma deplasez zilnic la clienti. GPS-ul este vital. Pun Codil Postal si apoi ma misc. Londra sta prost cu internetul, fiind zone intense unde nu este. Plec cu Hire, dar in paralel, alaturi, sta pornit si Google Maps, pe S5. Here este mult mai precis.
Totusi, se intampla ca in Londra Centrala, in Westminster mai ales(este foarte mare, Here, telefonul WP sa moara. Pur si simplu, apare, brusc, ecranul cu dalele. Ce pot face intr-un trafic pe trei, patru, benzi ?
Sunt si alte gauri negre in Londra, mai ales in zona centrala. Asta este aici cu internetul si cu semnalul telefonului. Este un soc pentru tine ca roman, sosit aici. Apoi…te obisnuiesti.
Sefu, cu Lavanda se aude ceva? Nu ma uita cu acele info de care mi-ai zis, pls, ca acu vine primavara!
@emi,
Iti multumesc mult pentru povestioare.
Cand nu cunosti, ai frica, pe cunoscuti ii simti aproape/prieteni, chiar daca sunt un pic diversi. Sa ne eliberam impreuna de frica!
@emi,
Eu uneori am impresia ca tu aplici niste sabloane. Imi amintesc ca.parca ti-am mai spus. De pe la vreo 14 ani am fost educat, crescut, ca sa nu-mi fie teama. Au murit cativa oameni in fata mea, am fost intr-un autobuz in flacari si cate si mai cate.
Nu-mi este frica. Stiu ca o sa mor, asta e.
Cat despre greutati, tu crezi ca aici imi este usor ?
Nu-mi este, dar asta este viata.
Din nou oglinda…
Cand decizi ca toti ortodocsii pupa icoane sau fac cruci, tu nu aplici sabloane?!? Cand decizi ca (toti) armenii se ung cu mir, nu aplici sabloane?
Un om ataca alt om in doua situatii, cand e bolnav si e nervos pentru ca se simte rau sau cand ii e frica de acea persoana (frica e mama urii, a invidiei, a furiei, a geloziei si a vinii, echilibrand fricile scapi de toate relele).
Frica de un om puternic genereaza ura.
Frica de saracie si de neacceptare sociala da invidia.
Frica de neputinta elibereaza furia.
Frica de singuratate naste gelozia.
Frica de greseala/neacceptare sociala induce vina.
Daca iti cunosti fricile, te poti elibera de ele, frica este atat de mare cat o imagineaza creierul tau. Daca reusesti sa-ti imaginezi frica precum un balon umflat caruia ii eliberezi aerul, o poti vizualiza cum descreste pana la neantizare. Tu decizi!
intr-adevar o sarbatoare mult asteptatat de toti armenii
@elenik,
Eu fac urat daca cineba ma ia cu “sefu”, cu “boss”, chestii de astea.
Eu nu am expertiza in production de ulei de lavandula. Nici nu am o sursa de lavandula pentru productive.
Eu, doar cu dendrologia.
Daca te trimit ca sa cumperi lavandula cu 5 lei bucata, o sa vii la Londra ca sa ma sinucizi.
Apoi, ti-am spus, Lavandula nu stie sa se lupte cu buruienile. Ai tu presa de ulei, unde vinzi uleiul ?
Stiu ca este o companie romaneasca care se ocupa cu asta. Lasa-ma sa caut, eu aici nu stau. Lucrez de dimineata pana seara, uneori ajung Acasa a ora 10. Lucrez si Sambata si Duminica, nu o ard cu legile justitiei.