Problema centrală pentru majoritatea românilor redevine, odată cu criza economică, sărăcia. Toate celelalte – de la precaritatea democraţiei până la gradul scăzut de cultură civică, de la energiile reduse de reformare a sistemului şi până la anacronismul structurilor economice şi sociale – se datorează sărăciei, sub ambele sale aspecte, anume sărăcia ca stare materială şi sărăcia ca stare culturală. Căci, din păcate, în aceşti ultimi douăzeci de ani, lipsurile şi frustrările au dezvoltat o adevarată cultură a sărăciei.
În vremea dictaturii comuniste binele public era impus, altcineva ştia ce este bine pentru noi. Binele public era mai degrabă un concept statistico-propagandistic. În perioada de tranziţie, modul în care s-a definit binele public nu s-a schimbat prea mult. El a rămas, mai departe, un rezultat al voinţei politice, atâta câtă a fost ea, prada arbitrariului de stat şi populismului. Definirea lui a fost precară, politice publice au fost marcate adesea de ezitări şi de erori. Binele public a fost un concept abstract, vag, creionat de indicatori goliţi de conţinut, fără relevanţă în viaţa de zi cu zi.
Statul liberal schimbă fundamental această paradigmă. Binele public nu mai este rezultatul deciziei de stat, nu se stabileşte prin lege. El este rezultantă, la scară socială, a asumării personale. Binele public este o consecinţă a bunăstării individuale, a managementului familial şi a promovării spiritului antreprenorial. El nu mai este rodul bunăvoinţei statului, un bine stabilit prin lege din care frânturi ajung când şi când în casele oamenilor. Binele public devine suport şi parte a contractului social.
Modul în care iluzoriul stat social a “reuşit”, în perioada de tranziţie, să asigure bunăstarea românilor se observă din starea cronica de deficit în care funcţionează societatea românească.
Obiectivul statului liberal este acela de a depăşi starea de deficit a societăţii româneşti, de a da României o dezvoltare echilibrată, organică.
Cele dintâi deficite sunt cele ce ţin de democraţia însăşi. Ele se manifestă, întâi de toate, în gradul redus de evoluţie a culturii civice, ceea ce face ca atitudinea politică să fie mai degrabă sensibilă la votul negativ. Una din dominantele politicii româneşti este aceea că mesajul politic e mai degrabă reactiv decât creativ. Cel mai adesea democraţiei i-a lipsit pilonul central şi anume autoritatea Parlamentului. Rolul central în construcţia institutională s-a deplasat în mod vadit catre Preşedinte şi către Guvern.
România este o ţară dezechilibrată din punct de vedere politic. Cel care caştigă alegerile doreşte să ia totul, de la dirijarea resurselor până la controlul instituţional. Funcţionarul public nu este protejat în faţa efectelor rotaţiei politice. Administaţia este politizată şi riscă să se deprofesionalizeze. Predominanţa stării conflictuale faţă de cea de negociere constituie o ameninţare expresă la adresa democraţiei româneşti.
Societatea civilă nu a dezvoltat instrumente de control al politicului. Structurile parteneriale nu au reuşit, cel mai adesea, să reziste tentaţiilor oferite de politic. Accesul la informaţii publice este extrem de restrâns. În loc să fie o formă de control civic asupra actului politic, informaţia a devenit o forma de control politic asupra societăţii civile.
În aceste condiţii libertatea se reduce, adesea, la formele sale primare, ca libertate de expresie, ceea ce înseamnă că avem libertatea de a suporta, nu şi libertatea de a schimba, într-o anumită măsură, libertatea are doar rolul unei terapii de grup. Democraţia românească prezintă caracteristicile unei democraţii neconsolidate, care riscă să se transforme într-o pseudo-democraţie.
Deosebit de grave sunt deficitele de natură instituţională. Construcţia instituţională este una dintre cele mai importante teme ale tranziţiei. Obiectivul central este acela al construirii unei democraţii capitaliste. Dar nici capitalismul şi nici democraţia nu pot fi consolidate şi funcţionale fără o construcţie instituţională solidă. Dificultatea constă în aceea că modelarea instituţională necesită voinţa politică şi viziune strategică, dar şi un anumit temei cultural, fără de care instituţiile nu prind viaţă. Cel mai uşor lucru, în ceea ce priveşte o instituţie, este să o creezi. Poate că tocmai de aceea tentaţia proliferării instituţionale este atât de mare.
Cel mai acut deficit de natură instituţională se observă în modul de funcţionare a statului. În condiţiile în care ar trebui să fie garant al liberei competiţii şi al egalităţii de şanse, al funcţionării corecte şi libere a pieţelor, statul devine un factor perturbator. El introduce o seamă de distorsiuni în mecanismul de funcţionare a pieţelor, generează blocaje economice, deturnează fondurile publice în interesul îngust al clientelei politice. Deficitele instituţionale sunt strâns legate de exerciţiul defectuos al autorităţii.
Deficitele economice s-au agravat ameninţător în ultima perioadă. E vorba, desigur, în primul rând, de deficitul bugetar. În cele două decenii de tranziţie, opţiunea politică a fost aceea a încheierii exerciţiilor bugetare anuale cu deficit. În principiu, acest lucru a fost necesar. Deficitele structurale ale societăţii româneşti, ce ţin de starea în care se află sectorul educaţional, cel de sănătate, infrastructura etc. nu pot fi acoperite fără existenţa unui anumit deficit bugetar. Astfel, deficitul bugetar poate fi o formă de investiţie publică, câtă vreme sumele alocate investiţiilor sunt mai mari decât nivelul deficitului bugetar. În situaţia în care deficitul bugetar depăşeşte nivelul investiţiilor, rezultă că, de fapt, statul se împrumută pentru a plăti salariile şi pensiile, ceea ce pune bugetul într-o situaţie de nesustenabilitate. Corelaţia dintre funcţia activă a statului şi nivelul deficitului bugetar este obligatorie. Altminteri, efectele asupra nivelului datoriei publice vor fi imediate.
Deficitul de cont curent este, la rândul său, inevitabil pentru o anumită perioadă de timp. România nu poate diminua decalajele faţă de ţările dezvoltate ale Uniunii Europene fără susţinerea unui “marş forţat” de creştere economică, ceea ce presupune un ritm de creştere a PIB de cel putin 5% pe an. Ţara noastră nu dispune de suficiente resurse interne pentru a sustine acest ritm de dezvoltare. Însă, ca şi în ceea ce priveşte raportul dintre deficitul bugetar şi investiţiile publice, existenţa unei corelaţii corecte între nivelul deficitului de cont curent şi cel al investiţiilor străine directe poate să ofere perspectiva sustenabilităţii.
Din păcate, starea de deficit este agravată de apariţia unui deficit investiţional, atât la nivelul investiţiilor străine cât şi la nivelul investiţiilor interne, publice şi private. În termeni reali, investiţiile, pe ansamblu, au scăzut la o treime faţă de nivelul anului 2008.
Starea de deficit economic pune în faţă României o problemă nouă şi în continuă agravare: creşterea datoriei publice. În numai doi ani (2009-2010) datoria publică se dublează, fără ca, în acest timp, economia să creeze resursele necesare plăţii acestei datorii. Creşterea datoriei publice ridică şi o chestiune de natură morală: în ce măsură avem dreptul să amanetăm viitorul României şi cât este de corect ca generaţia următoare să platească pentru greşelile de astăzi.
Vorbind despre dimensiunea morală a abordării noastre, nu putem ignora deficitele de natură culturală. Nu avem în vedere, desigur, cultura ca act de creaţie, în această privinţă nu credem că am fost vreodată în deficit şi nu ne socotim mai prejos de alte neamuri. E vorba, însă, de nivelul de educaţie civică şi de evoluţia mentalităţilor. O expresie a deficitului cultural este răspândirea unui anumit tip de cultură a sărăciei şi pasivităţii, cu toate atitudinile ce decurg din acestea. Este vorba despre resemnare. De complacere într-o stare de dependenţă faţă de stat, de rezistenţa faţă de nou. Din păcăte, deficitul cultural este agravat de persistenţa populismului care a fost, practic, ideologia dominantă a acestor două decenii.
Prin modul în care a înţeles rolul statului în societate, statul social nu a făcut decât să agraveze starea de deficit a societăţii româneşti. Modul în care partidele stângii populiste, dominante în perioada de tranziţie, au abordat şi folosit chestiunea sărăciei, a fost păgubitor, a dus la irosire de timp, de energii şi de resurse. Căci lupta împotriva sărăciei a fost înţeleasă, mai degrabă, ca un mod de a întreţine sărăcia, de a ţine masele într-o stare de dependenţă şi de vulnerabilitate, decât de a o lecui.
Statul liberal îşi propune eliminarea stării de deficit a societăţii româneşti. Acolo unde acest deficit este inevitabil, sub forma deficitelor economice, el nu trebuie înţeles decât ca o formă de a atrage resurse suplimentare în slujba dezvoltării.
Atingerea acestui obiectiv presupune o nouă paradigmă în ceea ce priveşte funcţionarea statului şi realizarea contractului social. Statul nu mai trebuie privit ca un obiectiv în sine, costisitor şi greoi, expansiunea sa trebuie stabilită şi orice formă de agresiune împotriva societăţii civile, împotriva propriilor cetăţeni trebuie eliminată. Statul trebuie înţeles ca o sumă de politici publice cărora li se subsumează instituţiile sale. Funcţionarea statului trebuie evaluată din perspectiva eficienţei funcţionării marilor sisteme publice.
dati-ne un link unde sa vedem tot programul !
aflu ca sever voinescu stie de program , si noi nu , …
@antimarinari
Dar sa stii ca lui Sever Voinescu i-a placut programul.
http://comisii.pnl.ro/uncategorized/articole/programul-pnl-pentru-o-noua-economie.html
gata , a vazut si orbu
Cateii schimba stapanul in functie de interese.
Sever Voinescu sa ramana acolo unde este,PNL nu are nevoie de el
O problema mai grava decit situatia economica este LIPSA CULTURII CIVICE a SPIRITULUI CIVIC si LIPSA DE REACTIE A POPULATIEI la anomaliile legislative ale puterii ! Mult timp de acum incolo vor fi votati tot felul de indivizi stranii,de sarlatani cu tupeu,de derbedei cu bani ! Din pacate programele pentru o mare parte a populatiei Romaniei n-au nicio valoare in fata hirdaului cu fasole si cirnati,a butoaielor de tuica si bere,a galetilor de orice culoare,a pachetelor cu pui expirati ! Asa se va face politica in Romania,CU HIRDAUL DE FASOLE SI CIRNATI ! Urez succes PNL in viitor,dar pare o voce singulara intr-o mare de isterie !
@Sfarma-Piatra
Dreapta este si mesianica, chiar daca pare irational ce spun. De aceea uneori chiar si o singura voce conteaza.
Bravo PNL!
HAI CRIN!
@mecanicul
Asa, mana locomotiva, mecanicule!
Uneori face bine sa te descarci.
Altfel ajungi sa vorbesti singur si e pacat.
Bai ITZIC,nu mai ucide Limba Romana,zau n-are rost !
Ce ravagii face canicula la unii !
@Sfarma Piatra
Nu-l baga in seama, oricum il sterg de cate ori am ocazia.
No comment .
Un ultim cantec de lebada,a celor ce inca mai cred ori sunt platiti sa sustina guvernul Basescu.
ITZICULE,esti prototipul alegatorului de Traian Basescu si PD-L !
“Redimensionarea rolului statului, prin reducerea rolului său ca agent economic şi diminuarea ponderii sale decizionale precum şi întărirea rolului său ca garant al drepturilor constituţionale şi al bunei funcţionări a pieţelor constituie fundamentul opţiunilor noastre „Pentru o nouă economie”.
Într-o societate democratică, statul minimal trebuie să aibă trei funcţiuni principale: a) stabilirea cadrului legislativ şi supravegherea respectării acestuia; b) realocarea prin politici publice a impozitelor; c) siguranţa naţională”
Excelent d-le Vosganian. Nici nu doresc altceva de la Statul Roman. Vreau doar sa fie garantul libertatii mele sociale si economice, vreau sa aplice coercitia conform cu legea, in momentul in care un membru al comunitatii nu respecta setul de norme care se desprind din legislatia romaneasca. Totusi am sa va reprosez ceva; nu aprofundati deloc sensul sintagmei “autonomie locala” in statul liberal. Sa inteleg ca acest lucru nu reprezinta o prioritate in acest moment?
Cu multumiri pentru un eventual raspuns
GM
@Garcia Muerte
Intr-un alt text, privind trecerea de la doctrina liberala la ideologia dreptei, postat si pe blog, vorbesc, in numele PNL, despre principiul subsidiaritatii si rolul sau in administratie. Dar si in acest program, la capitolul privind administratia spunem de aceste lucruri. Poate ca, otusi, ai dreptate, ar trebui adaugata si in preambul o idee despre asta.
“România este o ţară dezechilibrată din punct de vedere politic. Cel care caştigă alegerile doreşte să ia totul, de la dirijarea resurselor până la controlul instituţional.”
Afirmatia este corecta.
Conducerea PNL cum a procedat? A mers pe ideea de sistem majoritar, castigatorul ia totul.
Numai asa poti sa-i spui adversarului politic “coiocul mic, ca noi suntem la butoane”.
Eu consider ca un partid ajuns la putere aplica la guvernare stilul de conducere interna, deci ma astept ca daca PNL ar ajunge la guvernare sa procedeze la fel.
“În loc să fie o formă de control civic asupra actului politic, informaţia a devenit o forma de control politic asupra societăţii civile.”
Foarte corect., dar ce ati facut cat ati fost la guvernare in sensul transparentei?
Cande erati acuzati ca repartizati fondurile bugetare pe criteri clientelare nu ati ripostat.
Nu ati adoptat legi cu criterii de repartizare obiective si nepolitizate, astfel incat sa inchideti gura criticilor si sa nu permiteti celor care ar veni la guvernare sa practice aceleasi metode.
Abia in opozitie ati inceput sa acuzati practicile de repartizare clientelara.
“Cel mai uşor lucru, în ceea ce priveşte o instituţie, este să o creezi. Poate că tocmai de aceea tentaţia proliferării instituţionale este atât de mare. “
Si asta-i corect.
Cel mai dificl este sa faci institutile functionale. Nici nu ati incercat si nici in actualul program nu aveti propuneri pentru a face institutile functionale. Simpla schimbare a oamenilor nu-i o solutie, pentru ca puterea corupe. Trebuie prevazuti anticorpi la coruptie.
“Astfel, deficitul bugetar poate fi o formă de investiţie publică, câtă vreme sumele alocate investiţiilor sunt mai mari decât nivelul deficitului bugetar.”
V-am auzit de mai multe ori sustinana afirmatia asta adevarata doar partial.
Nu orice investitie este eficienta. Investile in salile de sport fara incasari, sau in biserici, nu aduc profit, sunt investitii catastrofale. Trebuie ca investitile publice sa aiba votul popular, si sa fie prioritizate de cetateni dupa ce iau cunostinta privind eficenta lor (planul de afaceri). Spre exemplu nu stim daca aeroportul sustinut de Cancescu la Brasov va fi eficient sau va fi o “gaura neagra” pentru bugetul local asa cum va fi si patinoarul lui Scripcaru. Desi seful Consililului judetean are in proprietate posturi de televiziune nu a considerat necesar sa dezbata subiectul.
PS critica sectiunii agricultura.
@Deceneu
Draga Deceneu, esti pornit pe degeaba impotriva guvernarii liberale. Cand am fost ministru, nu am schimbat pe nici unul din directorii de directii, nici din Minister si nici din judete de la finante, desii unii veneau cu recomandare PUR, de PD nici nu mai vorbesc, iar unii directori, de la Ministerul Economiei, fusesera pusi de Radu Berceanu. Nu am facut schimbari decat atunci cand respectivii incalcau legea. Nu mai spune ca investitiile in biserici ori in sali de sport (nu noi am excelat in asta, noi al reparat sau construit mii de scoli si amfiteatre) nu aduc profit. Profitul nu e nmai cel din bilanturile contabile. Tibetul a fost o cultura a saraciei si totusi e un mare castig pentru omenire. In general, trebuie sa-ti schimbi viziunea despre lume Esti prea energizat negativ.
@vv “Draga Deceneu, esti pornit pe degeaba impotriva guvernarii liberale. ”
Nu sunt pornit impotriva guvernarii liberale, sunt pornit impotriva discrepantei intre vorbe si fapte.
Se confirma proverbul “sa faci ce spune preotul nu ce face el”.
Nu comunic cu PSD si PD-L pentru ca stiu ca ei fac cu buna stinta ceea ce fac. Am criticat masurile PNL pentru ca le consider erori. Daca o sa ma conving ca sunteti ipocriti nu mai comentez si nu mai critic nimic, pentru ca nu-mi irosesc timpul de pomana.
@Deceneu
Noi am facut ce am promis prin programul de guvernare. Imi pare rau sa te dezamagesc.
@ Deceneu
“Nu ati adoptat legi cu criterii de repartizare obiective si nepolitizate, astfel incat sa inchideti gura criticilor si sa nu permiteti celor care ar veni la guvernare sa practice aceleasi metode.”
stiu ca cel putin s-a incercat asa ceva cu prefectii .se daduse si lege tocmai pentru a se intampla ceea ce spui tu .
si ce s-a intamplat cand a venit maria sa boc ? a schimbat imediat legea .
Aveți pe deplin dreptate, când subliniați diferențele dintre statul social (prost înțeles) și cel liberal, mai ales în conjunctura actuală. Singura partidă politică care poate scoate din criză o țară este cea liberală. Abia după ce acumularea produsă de o guvernare liberală, poate conferi condițiile necesare unui stat social, care s-o redistribuie, va veni vremea unei partide sociale.
ESTE TIMPUL LIBERALILOR!
Principiile pe care le consider a fi la baza liberalismului sunt: INDIVIDUALISMUL, CULTUL LIBERTĂȚII, UNIVERSALITATEA și PERFECȚIONABILITATEA.
Valorile mele, ca liberal, sunt: drepturile și libertățile personale, proprietatea privată, libera concurență loială și controlul propriei sorți.
Dezideratul meu politic este STATUL MINIMAL.
Condițiile minime pe care le consider necesare pentru o persoană de a îndeplini o funcție publică sunt: să aibă: cei 7 ani de acasă (bun simț); zelul de-ai servi pe ceilalți; și competențele necesare funcției respective, confirmate într-o activitate privată, publică sau civilă;
In vremurile tulburi de azi, RUGACIUNEA e foarte importanta pentru ajutorul nostru. Dar nu te poti ruga la un perete gol! Trebuie sa ai o Icoana. Am gasit pe http://www.icoana.net icoane pentru buzunarul fiecaruia, foarte frumoase, cu Domnul Iisus, Maica Domnului, o multime de sfinti si va recomand. Intrati sa vedeti: http://www.icoana.net (Iertare fratilor)