Lăsasem în urmă, în timpul arestării mele din Piața Universității, scutieri înarmați până-n dinți, teroarea unei dictaturi dezlănțuite și un întuneric fumuriu și însângerat. M-a întâmpinat, a doua zi, la eliberarea din închisoarea de la Jilava, o lumină orbitoare, oameni cu fețe radioase care strigau libertate și ne îmbrățișau, parcă eram la începutul unei lumi noi. Am crezut atunci, în naivitatea mea, că am învins comunismul. Îmi dau seama, tot mai mult, că n-am învins comunismul, în schimb riscăm să fim învinși de postcomunism.

This entry was posted on marți, decembrie 22nd, 2020 at 1:52 pm and is filed under Economie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.