Comentarii la: Sâmbătă, 19 ianuarie 2013, orele 20,00 mă reîntorc în faţa micilor dvs. ecrane împreună cu Oana Stancu şi Adrian Ursu, la Antena 3. Printre teme: primele zile ale guvernării, dialogul cu FMI, Roşia Montană, situatia Oltchim, Cuprumin, privatizările şi perspectivele anului economic 2013

De către: emi

emi — Mon, 21 Jan 2013 13:35:40 +0000

@Adam Mares
Nu mai vreau in butoiul cu melancolie!

De către: Adam Mares

Adam Mares — Mon, 21 Jan 2013 10:47:59 +0000

spun unii că, sporită, durerea creşte
plăcerea.

nu mă-ndoiesc că şi invers se-ntîmplă la fel.
dar aici, unde mă rog de mama focului,
nu mă mai rog nici pentru durere,
nici pentru plăcere.
mă rog mai degrabă împotriva lor.
mă rog să scadă una ca să scadă şi cealaltă.

să aţipească umorile ca să nu mă mai
scarpin zi şi noapte. să scadă
viaţa ca să scad din moarte.
greul a-nceput de mult, dar uşorul
se-ncăpăţînează să-ntîrzie.
eşti cînd pe ce să fii, cînd pe ce să nu fii.
aceasta este moartea vie.

(Ioan Es. Pop)

De către: Adam Mares

Adam Mares — Mon, 21 Jan 2013 08:36:59 +0000

@emi
Cum sa nu vreau?! Si chiar sunt, uneori.

De către: emi

emi — Mon, 21 Jan 2013 06:24:36 +0000

@Adam MaRES
Esti ireal de real. Pacat ca nu poti (sau nu vrei?!) sa fii fericit.

De către: Adam Mares

Adam Mares — Sun, 20 Jan 2013 21:17:13 +0000

@emi
Glumesc, nu sunt deloc perfect, mai degraba ireal.

De către: emi

emi — Sun, 20 Jan 2013 21:09:13 +0000

Pacat ca eu nu sunt perfecta…

De către: Adam Mares

Adam Mares — Sun, 20 Jan 2013 21:05:46 +0000

@emi
si eu sunt un barbat ireal de perfect

De către: emi

emi — Sun, 20 Jan 2013 19:49:58 +0000

@Adam Mares
Am facut Revelionul intr-o familie de italieni, intr-o zona muntoasa, cu Mediterana in orizontul din stanga-centru si Alpii in orizontul din dreapta. Gazdele, acum pensionari, erau profesor universitar de limba franceza si profesor psihologie liceu. Fiul lor, regizor, casatorit cu o doamna manager-sef al Western Union Milano. Mai era o familie de profesori de liceu, si Doamna mea, nascuta la Paris, mama gazdei. In seara de Revelion, pe la ora 21, eu (badanta) puneam ochiuri pe andrele pentru o pelerina peruana, Doamna-gazda, transforma un pulover de lana dezlanat de masina de spalat (pe care il facuse pentru fiul-regizor), nora si fosta colega a sotului se jucau cu fetitele “apa-foc” iar Doamna mea privea fericita familia din jurul sau. La doi pasi, in bucatarie, cei trei barbati, transpirau din greu sa pregateasca masa. Si trebuie sa recunosc, eu nu sunt in stare sa prepar asemenea delicii. A fost o noapte ireal de perfecta!

De către: Adam Mares

Adam Mares — Sun, 20 Jan 2013 19:00:49 +0000

@emi
Pot sa-mi incalzesc si singur mancarea, ba chiar s-o si pregatesc.

De către: Bibliotecaru

Bibliotecaru — Sun, 20 Jan 2013 18:57:00 +0000

@ emi

Lucrurile din articol sunt numai chestiuni de suprafaţă.

România are în vocabular ceva interesant, formula “Buricul Pământului”… în alte părţi şi “Borta Pământului”.

Am scris un scenariu de scurt metraj anul trecut (din păcate se pare că l-am scris de pomană, filmul nu cred că se va face) legat de sihaştrii din Munţii Rarău şi Giumalău… din documentare am aflat nişte lucruri care, cum să spun, îţi face părul măciucă.